ALCOOLII

Alcoolii sunt compuşi organici care contin gruparea funcţionalǎ hidroxilicǎ (–OH) legatǎ
la un atom de carbon saturat, în stare de hibridizare sp3. Au formula generalǎ:
R–OH

Denumire
Numele alcoolilor se formeazǎ adǎugând sufixul ol la denumirea hidrocarburii cu acelaşi
numǎr de atomi de carbon (dacǎ alcoolul conţine mai multe grupǎri hidroxil, se precizeazǎ şi
numǎrul şi poziţia acestora). O nomenclaturǎ mai veche denumeşte radicalul cu sufixul ic,
precedat de cuvântul alcool.

Clasificarea alcoolilor se poate face dupǎ mai multe criterii:

a) în funcţie de numǎrul de grupǎri funcţionale hidroxil prezente în moleculǎ în:
 Alcooli monohidroxilici, care conţin o singurǎ grupare –OH:

Gruparea hidroxil poate ocupa, intr-o catena cu trei sau mai multi atomi de carbon, pozitii
diferite, generand astfel izomeri de pozitie. Este necesar, asadar, ca in numele alcoolilor sa se
mentioneze indicii de pozitie.
O categorie importantǎ în cadrul acestei clase sunt alcoolii monohidroxilici superiori,
care au un număr mare de atomi de carbon în moleculă. Aceştia intrǎ în structura unei clase de
lipide numite ceruri.
Exemple: alcoolul stearilic H3C–(CH2)16–CH2–OH;
alcoolul cetilic H3C–(CH2)14–CH2–OH;
alcoolul cerilic H3C–(CH2)24–CH2–OH;
alcoolul miricic H3C–(CH2)28–CH2–OH.
  Alcooli polihidroxilici, care conţin mai multe grupǎri –OH:

b) dupǎ natura radicalului hidrocarbonat: alcooli saturaţi, nesaturaţi, aromatici.

c) dupǎ natura atomului de carbon purtǎtor al grupǎrii funcţionale: alcooli primari, secundari,
terţiari.

1. ALCOOLI MONOHIDROXILICI

Proprietǎţi fizice
Stare de agregare. Alcoolii inferiori sunt lichizi, cei superiori sunt solizi.
Puncte de fierbere si de topire. Alcoolii au puncte de fierbere şi de topire anormal de
ridicate comparativ cu alte funcţiuni organice.
De exemplu, metanolul fierbe la 65oC, în timp ce derivatul halogenat sau amina
corespunzǎtoare au puncte de fierbere foarte scǎzute (–24oC pentru clormetan, respectiv –6oC
pentru metilaminǎ).
Explicaţia pentru aceastǎ anomalie constǎ în existenţa legǎturilor de hidrogen între
moleculele de alcool, legǎturi care se formeazǎ între atomul de hidrogen electropozitiv al unei
grupǎri –OH şi atomul de oxigen electronegativ al alteia. În acest mod moleculele de alcool se
asociazǎ, formând agregate de diferite mǎrimi:
O H O H O H O H
R R R R

Legǎturile de hidrogen nu modificǎ proprietǎţile chimice ale alcoolilor, dar influenţeazǎ

anumite proprietǎţi fizice:
- determinǎ valorile ridicate ale punctelor de fierbere şi topire;
- explicǎ dizolvarea alcoolilor inferiori în apǎ.

Reacţii chimice caracteristice

Comportarea chimicǎ a alcoolilor este determinatǎ de prezenţa grupǎrii hidroxil.
1) Reacţia cu metalele alcaline
Având un caracter slab acid, alcoolii reacţioneazǎ cu metalele alcaline asemǎnǎtor cu apa,
formând sǎruri (alcoxizi).
Deoarece furnizeazǎ hidrogen, reacţia este utilizatǎ ca sistem reducǎtor.
 - +
R OH + Na R O Na + 1/2 H 2
alcoxid

2) Reacţia de eliminare a apei (deshidratare)

În funcţie de condiţiile de lucru, eliminarea apei din alcooli poate decurge astfel:
 cu formare de alchene, în prezenţa acidului sulfuric la cald (eliminare
intramolecularǎ)
R CH CH 3 R CH CH 2 + H 2O
OH
 cu formare de eteri, dacǎ acidul sulfuric este disponibil doar în cantitate micǎ
(eliminare intermolecularǎ)
R OH + HO R R O R + H 2O

3) Reacţia de esterificare
Reacţia de esterificare este reacţia dintre un alcool şi un acid, prin care are loc eliminarea
de apǎ dintre grupǎrile hidroxil şi carboxil ale celor doi reactanţi.
R' OH + HO C R'' R' O C R'' + H 2O
O O
alcool acid carboxilic ester
CH 3 COOH + HO CH2 CH 3 CH 3 COO CH 2 CH 3 + H 2O
acid acetic etanol acetat de etil

În cursul reacţiei de esterificare, acidul carboxilic eliminǎ gruparea hidroxil din

funcţiunea carboxil, iar alcoolul eliminǎ hidrogenul din funcţiunea hidroxil.
La reacţia de esterificare poate participa şi un acid anorganic, de exemplu:
o
50 C
CH 3 (CH2)n CH 2OH + H2SO4 CH 3 (CH2)n CH 2 O SO3H + H2O
sulfat acid de alchil
În acest caz, materia primǎ este reprezentatǎ de alcooli superiori (numǎrul de atomi de
carbon n=10–16). Esterii acizi rezultaţi la esterificarea cu acid sulfuric monohidrat sunt
neutralizaţi cu hidroxid de sodiu:
_
CH3 (CH2)n CH2 O SO3H + NaOH CH3 (CH2)n CH2 O SO3 Na+ + H 2O

Sarea de sodiu astfel formatǎ este componenta activǎ din detergenţii biodegradabili.
4) Reacţia de oxidare
Oxidarea alcoolilor decurge diferit în funcţie de natura alcoolului şi a condiţiilor de
reacţie:
 a) alcoolii primari formeazǎ aldehide în prezenţa unor ageţi oxidanţi slabi; sub acţiunea
oxidanţilor energici se oxideazǎ pânǎ la acizi carboxilici;
oxidare blanda O
K2 Cr2O7 + H2 SO4
R C H
aldehida
R CH2 OH
alcool primar oxidare energica O
R C
KMnO4 + H2 SO4 OH
acid carboxilic

b) alcoolii secundari formeazǎ cetone prin oxidare blândǎ, iar în prezenţa oxidanţilor
puternici molecula se rupe, formându-se doi acizi carboxilici, al cǎror numǎr total de atomi de
carbon este egal cu numǎrul atomilor de carbon al moleculei iniţiale de alcool;
oxidare blanda
K2 Cr2O7 + H2 SO4
R C O
R CH OH R'
cetona
R' oxidare energica O O
alcool secundar R C + R' C
KMnO4 + H2 SO4 OH OH
acizi carboxilici

c) alcoolii terţiari sunt rezistenţi la acţiunea agenţilor oxidanţi; în condiţii extreme de

energice formeazǎ produşi de reacţie neunitari, prin ruperi de legǎturi C–C.

Alcooli monohidroxilici mai importanti

Metanolul (alcool metilic) CH3–OH
Obtinere: industrial din gaz de sinteza, la 300-400oC si 250 atm, in prezenta unui
catalizator de oxid de zinc (ZnO) si de crom (Cr2O3):

gaz de sinteza

Proprietati: lichid volatil, p.f.=65oC, incolor, miros caracteristic.

Arde usor, putere calorica ridicata (~7000 kcal/mol), fiind folosit ca si combustibil.
Toxic pentru organismul uman: in doze mici provoaca orbire (ataca nervul optic); in
cantitati mari cauzeaza moartea (doza letala 0,15 g/kg corp).
Aplicatii practice: bun solvent pentru grasimi, lacuri, vopsele; la fabricarea formaldehidei,
a unor coloranti si mase plastice.
 Etanolul (alcool etilic) CH3–CH2–OH
Obtinere: industrial prin aditia apei la etena (v. Hidrocarburi nesaturate) sau prin
fermentatia alcoolica a glucidelor (din sucurile dulci de fructe sau a melasei, deseu de la
fabricarea zaharului).
Fermentatia are loc direct, sub actiunea drojdiei de bere (Saccharomyces cerevisiae)
conform reactiei:

Proprietati: lichid incolor, cu miros placut, cu gust arzator; p.f.=78oC.

Aplicatii practice: bun solvent pentru grasimi, nitroceluloza, lacuri; in industria
medicamentelor, in parfumerie, la fabricarea esterilor. Mari cantitati se utilizeaza in alimentatie
ca bauturi alcoolice naturale sau de fabricatie.