Principiul fonetic-intelegem ca normele de scriere romaneasca evidente

urmaresc sa asigure ca un fonem adica sunetul acela este redat printr-o singura
litera si o litera sa redea un singur sunet. Astfel spus, trebuie sa existe o relatie
de 1la1 intre inventarul foneemlor si inventarul literelor. Urmareste ca un
fonem sa redea printr-o singura litera, sa fie redat printr o singura litera si o
literea se redea un singur sunet. Sunt aspecte unde s-a renuntat la u final, de ex
cuiu a devenit cui.
Prefixele precum des sau ras cu s le-a fost modificata scrierea inaintea unor
consoane au devenit dez si respectiv raz, ca regula a principiului fonetic.
N a fost inlocuit sau a devenit M cand inainte de b sau p. ex : impaduri.
Consoanele duble, se scrie doar una. Geminate se numeau.
Neconcordantele intre sunet si litera, cuvantul pomi cu i ul ala care este scurt
sau afonizat, un i nesilabis. Pot sa incadrez aici acele cuvinte gen examen, in
transcriere fonetica il scriu egzamen..... neconcordante si la ce ci, ghe ghi, etc,
chip, ii pun si i ul pentru ca apare ca litera ajutatoare si am nevoie de el. Voi la
principiul fonetic enuntati care sunt neconcordanteel grupurile ce ci ghe ghi
noteaza un singur sunet ex ceas.
Se scrie i si nu e in anticamera. Dar exista si antecamera.
Piedica sau varatic nu varatec. Duminica nu dumeneca.
Se scrie cu i final la pronume si adjective pronominale si averbiale cu particula
si. Aceiasi, aceestea sunt abateri cu doi de e.lnsusi cu i final, totusi cu si final.
Pun i ul acesta final cand am particula si la pronume adjective pronominale sau
adverbe.
Scriu cu e, nu cu ie in edificiu.NU IEDIFICIU. Nu zic aleie, zic alee, aici am hiat,
nu cumva sa confundati, nu se scrie aleie in transcrierea fonetica si nu am
diftong.
Scriu cu â nu cu i la gerunzii, gen ricoşând nu ricosind.

Principiul etimologic (traditional istoric). O serie de cuvinte se scriu cum se

scriau inainte. Dar nu se pronunta asa. Eu, el, ea, ele aud fonetic cu i, ieu, iel,
insa scriu cu eu. O situatie asemanatoare este cea cu articolul hotarat care nu
se scrie in limba romana dar care insa a fost folosit intotdeauna. Cuvinte ca
oameni oaste pe care le scriem cu o, dar se aud cu u si la transcriere transcriu
uameni u vocala anticipata. Principiul istoric+unele litere noteaza foneme
diferite in functie de contesxt.
Retineti grafiile cu ie care se pronunta se scrie cu ie in ied iepure iesire dar nu
se scrie cu ie in pronume personale eu, este, eram. Latina e o chirilica actuala.
Se tine cont de etimon, de origine. Oala, oameni.
Subtire il scriu cu b dar se aude cu p, am vorbit la fonetica de aceasta consoana.
Principiul morfologic. Nu folosim niciodata ca si ca sa evitam cacofonia, folosim
drept sau pentru.
Conform principiului morfologic am hiat in idee, nu e ideie( pronuntat incorec).
Plus exemplul cu alee.
Din tema verbelor de conjugarea intai, la persoana 1 plural si 3 plural si singular
la indicativ prezent si la 3 singular la perfectul simplu noi vom avea dupa aceste
consoane ş,z , in tema verbelor adica in radacina ataşam vom avea, deranjam,
ingrasa, degaja.
Atentie la verbele care la indicativ preyent pers 3 plural si singular, pentru
verbele aseza, deserta, insela. El inşală, aşază. Inşală, deşartă. E o velarizare,
pronuntarea dura a consoanelor ş,j. Se scrie cu a nu cu ea dupa ş j in
urmatoarele situatii, la indicativ prezent pers 3 acestor verbe inşala, aşază etc.
Se scrie cu a nu cu ea in cuvinte precum jale, jar, şapca, şase. Se scrie tot cu a
nu cu ea in derivate cu sufixul ar, birjar, coşar.
Dupa ş j din tema verbelor eu pun ă, mai am o situatie ca dupa ş,j apare aceeasi
chestie din radacina cuvintelor formate cu sufixul ător sau ământ. Induiosator.
Se scrie si se pronunta ii in diftong in cuvinte precum cum e fiindca , e hiat .
antiimperialist, fiica, viitor. Apoi, in forme de gerunyiu ale verbelor de
conjugarea 1 cu radacina terminata in i, cum este a speria el este a speria, el e
de conjugarea 1 pt ca se termina in a, 2 in ea, 3 este 3, si 4 i î, speri se termina
in i , cum fac eu gerunziul. Speriind. Sau a fi dar asta e de conjugarea a 4a si aic
este fiind de conjugarea a 4a. La infinitv prezent mai apar doi de i, cu radacina
terminata in i cum ar fi dar nu toate, a sfii, a pustii. A sti are un i.
Se scrie si se pronunta cu s nu cu z in urm situatii cand este urmat de l m n,
basm nu e bazm, snob. Cuvinte cu sufixul ic, casnic, josnic cu s nu cu z. In
derivate cu prefix des, ras cand cuvantul de baza sau cand sunt urmate de o
consoana surda, de fapt eu am zis ca atunci devine raz, insa ramane des si ras
cand urmeaza o consoana surda. Gen deszapezi, transsiberian. Aisberg e cu s
nu cu z sau jursidctie nu jurizdictie. ::::: Se scrie z inainte delichide vibrante,
bezmetic, razvrati sau se scrie tot asa cu z cand avem sufixul nic in cuvintele
care radacina se termina in z. Praznic cum ar fi. Sau obraznic. In prefixul des cu
s in cuvintele a caror radacina incepe cu o consoana dura cu exceptia lui z ori cu
o vocala sau sonanta gen l,m,n,r. In unele cuvinte cum e filozof, regizor. Avem
si noi consoane duble in derivatele cu prefixul în care au radacina cu n.
Interrgn. Sau dublu s transsiberian. Si mai avem si dublu m in romana in
cuvantul kilogrammetru. Greşea nu greşa, e un flectiv acolo. Dar zic ingraşa nu
ingrăşea, sau plaja nu plajea.
Scrierea cuvintelor compuse. Dupa gradul de sudura morfologica. Spre
exemplu, bunastara este scris fara cratima, legat, cu dativ genitivul bunastarii,
bunavointa la fel este scris sudat cu dativul bunavointei nu bunavointei. In
schimb rea+vointa va fi relei+vointei. E vorba de desparitrea in silaba a
cuvintelor compuse, despre, altundeva, anorganic.
Principiul sintactic se numeste asa pt ca functia sintactica a omofonelor ne
indica mai precis ortografierea. Adica eu daca scriu da mi eu il scriu cu cratima
sau du te cu cratima. Cum ar fi, sar eu sar in sus, s ar , s ar parea il scriu cu
cratima. Sau altadata e legat cu sensul de odinioara este adverb de timp, satul
de altadata, atribut adverbial. Cand zic alta data o sa mai fii la mine il scriu
dezlegat. Decat la fel.
Principiul simbolic, e vorba de scrierea dupa imprejurari, in functie de context,
de continut, de imprejurarea in care il folosesc. Acest vulcan este activ, cu v
mic. Locuiesti in orasul Vulcan, cu v mare. Si Apusul isi impinse toate neamurile
toate, adica despre cine vorbea Eminescu vorbea de turci. E o metafora. 1 mai
cu m mic, dar cand zic de 1 Mai ca e sarbatoare scriu cu M mare. Acesta e
principiul simbolic, denumiri de sarbatori, orase, Dumnezeu. Cand vorbesc de
El.