Piata Muncii

Piaţa muncii  este spaţiul economic în care se întâlnesc, se

confruntă şi negociază în mod liber cererea de forţa de muncă,
reprezentată de angajatori şi oferta, reprezentată de posesorii
deforţă de muncă. Aşadar,  clientul  de pe piaţa muncii
este  angajatorul  care dispune de locuri de muncă, furnizorul
este căutătorul de loc de muncă -  salariatul,
obiectul  tranzacţional  este  forţa de muncă,
iar  preţul  este  salariul complet, cunoscut şi sub denumirea
de  fondul individual de salariu. Forţa de muncă este oferită
pe  nivele de calificare  (competenţe) şi unităţi de  timp  (ore, zile
de muncă etc.). Intr-o formulare restransa, piata muncii este
expresia reglarii cererii si ofertei de munca prin deciziile
libere    ale agentilor economici
Agentii economici  intalniti  pe piata muncii sunt:
·                ofertantii,  respectiv cei ce ofera marfa reprezentata de
capacitatea de munca si competenta profesionala, contra unui
anumit pret stabilit de piata;
·                cumparatorii,  adica intreprinderile care au nevoie de
munca, intr-o anumita cantitate si structura profesionala, pentru
a-si desfasura activitatea si pentru care sunt dispusi sa
plateasca pretul specific-salariul;
·                intermediarii,  care pot fi oficiile de plasare, specializate
intr-o gama    larga de servicii, prin      intermediul
carora    ofertantii sunt pusi in contact cu   cumparatorii
de    munca    si care, evident, pentru serviciile lor solicita un pret.
      Rezultatul    tranzactiei pe piata muncii se materializeaza
in  contractul de    angajare  si in  salariu.Deci, piata fortei de
munca sau a factorului munca este constituita din    indivizi care
cumpara si vand forta de munca si din angajamentele    care fac
posibila desfasurarea acestor activitati
In functionarea oricarei economii, piata    muncii    indeplineste o
serie de functii:
a asigura  alocarea    resurselor de    munca in concordanta
cu  volumul    si structura cererii de munca;
  indeplineste o  functie productiva  ce asigura
combinarea    de  factori de productie, capitalul si munca, ce se
afla in proprietatea unor agenti  economici diferiti
alta functie este
cea  distributiva,  deoarece    prin    mecanismele  ei influenteaza
modul de formare si repartizare a veniturilor specifice pentru
factorii de productie combinati: salariul si profitul.

  Pe    langa aceste functii piata    muncii mai indeplineste si unele

functii de  natura mixta, economico-sociale,  prin intermediul
carora contribuie    la asigurarea de locuri    de munca, la protectia
sociala,cat si la orientarea profesionala , la
reconversia,  recalificarea  si la reintegrarea mainii de lucru.
In    cele      ce urmeaza vom incerca    sa prezentam o clasificare a
fortei de munca dupa    anumite criterii.

Dupa cadrul (locul) desfasurarii relatiilor de schimb se distinge:

piete locale, regionale, nationale, internationale si piata
mondiala.

La nivel local,  in    Romania, piata muncii este reglementata si

supravegheata prin    intermediul Oficiilor de      forta de munca si
somaj si a punctelor de lucru organizatiilor      mai mici a oficiilor
de forta de munca si somaj. La nivelul judetean si actorul
principal care reglementeaza cadrul legal in care se
manifesta    fenomenele si procesele pe piata muncii il
reprezintata de agentiile pentru ocupare si reconversie
profesionala.

La nivelul regional si national  actorii implicati in administrarea

pietei muncii sunt diferitele agentii de plasare a fortei de munca,
precum si diferitele organizatii guvernamentale si
neguvernamentale. 

Economia mondiala  consta din (toate) economiile nationale

autonome si specializate, legate intre ele prin schimburi de
bunuri materiale si servicii.

                        Piata mondiala reflecta totalitatea relatiilor in legatura

cu schimbul    de marfuri corporale sau incorporale intre tari,
relatii devenite obligatorii si permanente pentru
existenta    acestora. Notiunea respectiva are deci un sens
economic si nu unul geografic, politic sau religios.

·                Existenta unor resurse naturale diferite de la o tara la alta

(ca potential general si ca marime relativa rezulta din corelatia
cu populatia) a facut posibila si necesara specializarea tarilor in
functie de resursele detinute.  Aceasta la randul ei, a condus la
“exportul” de capital uman ce depaseste o parte din cererea
interrna si, ca efect al acestuia, s-a impus nevoia de a importa
capital uman necesar in anumite domenii ale activitatii.
Distingem    dupa forma de proprietate:  sectorul public, sectorul
privat si sectorul mixt.

·                Sectorul public  reprezinta forta de munca ocupata in

proprietatea statului central, in proprietatea administratiilor
locale, precum si persoanele angajate in intreprinderile cu
capital integral al statului.

·                Sectorul privat-particular  este format din proprietatea

individuala, individual-asociativa, privat-particulara de familie,
privat asociativa. Forma principala actuala de proprietate este
cea privat-asociativa, organizata sub forma unor proprietati de
capital, in care proprietarii, fie ca utilizeaza salariati
nonproprietari, fie ca ei insisi sunt participanti la activitatea
economica.

·                Sectorul mixt  consta din combinarea ambelor forme de

proprietate: publica si privata.

Permanenta competitie intre formele de proprietate se manifesta

in participarea  lor la procesul concurential general. In baza
acestui proces, ponderea si rolul diferitelor forme de proprietate
se modifica in functie de dezvoltarea generala a tarii, de
optiunile politice ale popoarelor. Oricum, sensul pozitiv al
evolutiilor respective, al modificarii diferitelor forme de
proprietate este dat de progresul economico-social, de progresul
factorilor de productie si de eficienta folosirii lor

Alta clasificare ar fi cea dupa sectoarele in care se desfasoara

activitatea economica

    Distingem trei sectoare si anume:  primar, secundar si tertiar.

Acestea se impart la randul lor in mai multe ramuri de activitate
si anume:  ramura agricola, cea industriala si serviciile
economice din Romania.             

Principalele categorii de activitati sunt urmatoarele:

·                agricultura,    silvicultura    si exploatarea forestiera;

·                industriala si anume cea extractiva, prelucratoare,
energie electrica si termica;

·                constructii;

·                comert si turism;

·                transport, depozitare, posta de telecomunicatii;

·                activitati financiare, bancare si de asigurari;

·                tranzactii imobiliare si de servicii;

·                administratie publica;

·                invatamant, sanatate si asistenta sociala;

·                alte activitati ale economiei nationale

Se remarca    clasificarea in functie de structura si specializarea

personalului pe meserii si profesii si anume: muncitor, miner,
electrician, profesor, inginer, economist etc.

In general, in functie de nivelul de pregatire al salariatilor si

efortul pe care il depun in activitatea pe care o desfasoara,
proprietarii ii remunereaza pe acestia.