Facultatea de Medicină Dentară

Program de studii: Asistenţă Medicală Generală

2020-2021

Etica si deontologia profesiei de asistent medical

Coordonator:Liviu Stafie
Student:Oancea Andra Gabriela
An 3, Gr. 2

 
 Etică = ethos – este considerată ştiinţa comportamentului, moravurilor,
studiul teoretic al principiilor care guvernează problemele practice.
Asistenta medicală pe lângă îngrijirile profesioniste oferite mai are un rol
deosebit de important, şi anume urmărirea principiilor etice şi respectarea
standardelor de îngrijire integrate, într-un mod cât se poate de responsabil şi
riguros. Consumatorul de servicii trebuie să primească o îngrijire foarte sigură şi
potrivită stării în care se află. 
      Principii etice - stabilesc dacă acţiunile trebuie sau nu trebuie să aibă loc şi au
ca scop justificarea regulilor de urmat în îngrijirea pacientului. Aceste principii sunt
valabile în toate ţările, dar pot fi aplicate diferit, de la ţară la ţară, în funcţie de
educaţie şi model cultural. 
      Se identifică câteva principii şi valori etice de care trebuie să ţină seama
asistentul medical:
 autonomia
 binefacerea (beneficienţa)
 non-maleficienţa
 dreptatea
 veracitatea
 sinceritatea
 confidenţialitatea

Autonomia – conform acestui principiu, individual trebuie să i se dea posibilitatea

de a hotărî singur asupra propriilor acţiuni 
Beneficienţa – reprezintă obligaţia de a face bine şi de a evita producerea de
prejudicii altor persoane. A acţiona conform acestui principiu înseamnă a-i ajuta pe
pacienţi să obţină ceea ce le este benefic şi de a reduce riscurile.  Asistentele
medicale sunt obligate ” să promoveze sănătatea, să prevină îmbolnăvirile, să
redea sănătatea şi să aline suferinţele” (I.C.N., 1973, Codul de Etică) Aceste linii de
conduită profesională se materializează în efecte benefice pentru persoana îngrijită
sănătoasă sau bolnavă. 
Non-maleficienţa - prin tot ceea ce facem nu trebuie să facem rău persoanei
îngrijite. 
Dreptatea - asistentul medical trebuie să trateze cu aceeaşi responsabilitate şi
profesionalism toţi pacienţii indiferent de vârstă, condiţie socială, economică, criterii
religioase, etnie 
Veracitatea - obligaţia de a spune adevărul, de a nu minţi pacientul. Relaţia între
asistentul medical şi pacient trebuie să se bazeze pe adevăr. 
Sinceritatea - este considerată o dovadă de respect datorată persoanei îngrijite.
Asistentele medicale au obligaţia să fie sincere şi de bună credinţă, să spună
adevărul despre boală, despre tratament, fără însă să-şi depăşească limitele de
competenţă. 
Confidenţialitatea - asistenta medicală este obligată să păstreze secretul
profesional; toate informaţiile cu privire starea pacientului nu vor fi împărtăşite altei
persoane din afara echipei de îngrijire, decât cu consimţământul pacientului, facând
excepţie cazurile prevăzute în mod expres de lege.
  Etica medicala se constituie ca o teorie a moralei, ca o stiinta ce studiaza
ansamblul de cerinte, deprinderi, atitudini si obiceiuri morale specifice activitatii
medicale si care se manifesta in fapte, in mod de comportare in cadrul profesiei
medicale. Etica medicala inseamna de fapt infruntarea responsabilitatilor, gasirea
unor solutii cand datoria o cere si actionarea in consecinta. Deontologia
desemneaza acea parte a eticii care se ocupa cu studiul datoriilor morale, al originii,
naturii si formelor acestora, in calitatea ei de componenta esentiala a constiintei
morale a oamenilor. Prin conduita etica si deontologica intelegem ansamblul de
atitudini si actiuni cerute de normele morale si cele tehnico-profesionale, fara de
care nu e posibila exercitarea profesiunii la nivelul exigentelor societatii.
Obiectul si scopul profesiunii medicale, multiplele relatii interumane care sunt
angajate in timpul si pentru realizarea actului medical, au implicat de la inceput o
conduita profesionala cu un bogat continut etic.
Dar oare avem nevoie de etica medicala acum, la sfarsit de mileniu, mai mult
decat la inceputurile omenirii?! Noi nu incercam sa oferim o solutie acestei
probleme, indemnand prin aceasta la reflectie, insa parerea noastra este ca, odata
cu avansarea tehnologiei medicale, se impune o sporire a moralitatii si ca avem
nevoie de o etica constienta in ingrijirile medicale. Aratam, de asemenea, ca dupa
al doilea razboi mondial, cand opinia publica mondiala a luat la cunostiinta de
crimele contra comunitatii comise de medicii fascisti, resimtim si mai mult nevoia
reafirmarii principiilor eticii profesiunii medicale.
W. Osler aprecia ca practica medicala este o arta bazata pe stiinta, iar pentru
a fi desavarsita, arta si mestesugul medicinei trebuie sa izvorasca din dragoste.
Profesorul M. Voiculescu arata ca actele medicale trebuie analizate nu numai in
privinta realizarii tehnice, dar tot atat de mult in lumina eticii medicale, a
corectitudinii lor morale, a celei mai inalte responsabilitati fata de om. St. M. Milcu
duce chiar mai departe acest aspect, aratand ca pierderea valorii morale a stiintei
medicale echivaleaza cu o monstruozitate si devine o primejdie pentru oameni.
Multe din asistentele medicale cred ca ele nu au obligatia de a se implica in
luarea unor decizii etice. Ele cred adesea ca etica este doar o disciplina buna la
orele de curs si care nu are loc in lumea reala –si daca totusi exista in lumea reala,
atunci nu este decat o mare pacoste si incearca sa reorienteze responsabilitatile si
luarea deciziilor etice catre alte persoane superioare in grad. Moralitatea este,
contrar convingerii acestora, o calitate universal valabila si obligatorie a tuturor
cadrelor ce activeaza in domeniul sanitar.
Ingrijirile asistentului medical trebuie sa urmareasca intotdeauna promovarea
sanatatii, prevenirea imbolnavirilor, satisfacerea nevoilor pacientului in vederea
recapatarii independentei cat mai curand posibil, alinarea suferintelor. Adesea,
asistentul medical trebuie sa aminteasca colegilor sai ca obiectivul primar al
ingrijirilor medicale este sa intretina, sa sustina pacientul, si nu cel al dezvoltarii
cunostiintelor medicale prin promovarea unor tehnici care dauneaza pacientului.
Omul modern are dreptul la sanatate, fapt care conduce la concluzia ca orice
indeplinire a actului medical fara competenta maxima, cu mediocritate, dar mai ales
fara o constiinta morala autentica, atrage dupa sine incalcarea acestui drept.
Toate ingrijirile medicale trebuie sa aiba ca punct de pornire promovarea
binelui. Hipocrate,"parintele medicinei", scria: "in boli sa urmarim doua fapte: sa
fim de folos, ori sa nu vatamam. "Nu trebuie sa-i provocam pacientului mai mult
rau decat a suferit deja. Trebuie sa ne gandim ca devotamentul este uitarea de
sine, iubirea aproapelui fara nici o recompensa decat aceea pe care o aduce binele
cu el.
S-a spus pe drept cuvant ca, in profesia medicala, iti trebuie vocatie de preot.
Ca asistent medical trebuie sa inveti sa ai dragostea de a usura mizeriile fizice. La
omul bolnav, mizeria fizica e legata de cea morala, iar asistentul medical este menit
a le usura pe amandoua.
Socotita dupa multimea si diversitatea observatiilor pe care le contine, opera
hipocratica se dovedeste a fi o veritabila enciclopedie. Dar ceea ce se gaseste in
primul rand in opera hipocratica si ramane vesnic viu este intelegerea deosebita a
suferintei umane. Hipocrate face din aceasta prima cerinta morala a intregii
profesiuni medicale, exprimand-o sintetic astfel: "Cel care stie a se dovedi omenos
cu oamenii arata in ce masura iubeste arta sa. " Desi foarte vechi , juramantul lui
Hipocrate constituie temelia eticii medicale, simbolul inaltei responsabilitati si
profundului umanism al profesiunii noastre medicale. Acest juramant demonstreaza
apropierea deontologica a codurilor de conduita: "fa bine", "consider in beneficiul
pacientilor mei", "respecta confidentialitatea", "nu voi face rau".
Asociatia Medicala Mondiala a elaborat de asemenea un "Cod International de
Etica Medicala". in cadrul misiunii sale umane si sociale, asistenta medicala trebuie
sa mentina permanent o atitudine morala exemplara si sa respecte imperativele
profesiunii sale. Nursa nu poate niciodata sa indeplineasca un act medical motivata
de beneficiul personal pe care il poate scoate din acesta.
Consiliul International al Nurselor a promulgat un cod de etica nursing, pe
care toate tarile lumii l-au semnat. Este interesant faptul ca, asistente din tari cu
diverse culturi, tari avansate din punct de vedere social sau dimpotriva, tari
crestine, mahomedane sau budiste, pot fi in aceeasi situatie si isi pot declara
credintele intr-un cod comun de purtare profesionala.
In cele ce urmeaza dorim a va prezenta cele 14 puncte inscrise in acest cod:
1. Responsabilitatea fundamentala a asistentei medicale este intreita: sa
pastreze viata, sa inlature suferinta si sa promoveze sanatatea.
2. Asistenta medicala trebuie sa mentina tot timpul standarde ridicate de
ingrijire nursing si sa respecte anumite reguli de conduita profesionala.
3. Asistenta medicala nu trebuie sa fie bine pregatita numai din punct de
vedere practic, ci trebuie sa-si mentina cunostiintele teoretice si priceperea la un
nivel foarte inalt.
4. Credintele religioase ale unui pacient trebuiesc respectate.
5. Nursa are obligatia de a pastra secretul profesional. Aceasta nu inseamna
numai informatiile furnizate de pacient, dar si cele de importanta medicala
acumulate de asistente in cursul muncii lor.
6. O asistenta trebuie sa recunoasca nu numai responsabilitatile, ci si limitarile
functiei; recomanda sau da un tratament fara reteta medicala numai in urgenta si
raporteaza fiecare actiune unui medic cel mai devreme posibil.
7. Asistenta medicala are obligatia de a indeplini ordinele medicului in mod
constient , loial si inteligent si sa refuze sa participe la o procedura care se abate de
la etica (de exemplu la efectuarea unui avort ilegal).
8. Asistenta medicala sustine increderea medicului sau a altor membri din
echipa de ingrijire; incompetenta sau practica neetica a colaboratorilor sai trebuie
dezvaluita, dar numai unei autoritati corespunzatoare.
9. O asistenta este indreptatita la o rasplatire justa si accepta doar acele
compensatii prevazute in contract.
10. Asistenta medicala nu trebuie sa permita ca numele ei sa fie folosit in
legatura cu reclama produselor sau cu oricare alta forma de reclama proprie.
11. Asistenta trebuie sa coopereze si sa mentina o relatie armonioasa cu
membrii altor profesii si colegii sai.
12. In viata privata, asistenta adera la propriile standarde de etica care se
oglindesc cu mandrie si in profesia sa.
13. In conduita personala, asistenta nu trebuie sa neglijeze cu bunastiinta
modelele de purtare acceptate de comunitatea in care ea traieste.
14. Asistenta medicala trebuie sa participe si sa imparta responsabilitatile cu
alti profesionisti ai sanatatii, in promovarea eforturilor de a intalni nevoile de
sanatate ale oamenilor.
In epoca noastra, in care tehnicizarea progresiva a medicinei tinde sa
automatizeze si sa depersonalizeze tot mai mult actul medical, acesta ramane
totusi un act complex de gandire si de actiune in care conteaza in egala masura
spiritul de analiza si capacitatea de patrundere psihologica rezultata din contactul
indelungat cu bolnavul.
Maine, ca si astazi, vor fi bolnavi si vei fi necesara tu- ca asistenta medicala,
iar viata ta va fi intotdeauna eroica, dificila, nelinistita, dar uneori si sublima.
intotdeauna viata te pune sa alegi. Ti se deschid inainte doua drumuri: binele sau
raul, viata sau moartea, frumosul sau grotescul. Fiecare clipa din viata ta lasa o
inscriptie in marea carte a universului. Daca nu sti sa traiesti frumos, mai bine nu
mai trai. De unde poti gasi puterea de a trai frumos in mijlocul grotescului? Priveste
adanc in inima ta pentru a descoperi ca fiinta umana a fost creata sa daruiasca
frumosul, sa faca binele, sa atinga inaltimea si adancimea divinului.