MEDIEREA CONFLICTELOR IN DREPT

BIZOC PASATOIU MICSANDRA CASIANA

Medierea este o metoda facultativa, confidentiala si privata, prin intermediul careia mediatorii,
persoane independente si cu o pregatire speciala, ajuta partile sa-si defineasca mai clar obiectivele,
interesele si le indruma astfel incat sa construiasca impreuna variante reciproc avantajoase de
solutionare a conflictului. Medierea ofera persoanelor oportunitatea de a-si asuma responsabilitatea
rezolvarii disputelor si de a mentine permanent controlul asupra deciziilor care le afecteaza viitorul.
Se evita astfel folosirea masurilor abuzive si deteriorarea relatiilor dintre parti, incurajandu-se
dialogul, colaborarea si respectul reciproc.Instruirea initiala si continua a mediatorilor este un
obiectiv de baza pentru obtinerea rezultatelor de succes.

Rezolvarea clasica a conflictului, prin deducerea acestuia autoritatilor judiciare, nu satisface adesea
interesele partilor, deoarece este o rezolvare bazata pe conceptul invingator - invins.

Medierea se bazeaza pe increderea pe care partile o acorda mediatorului ca persoana apta sa

faciliteze negocierile dintre ele si sa le sprijine pentru solutionarea conflictului, prin obtinerea unei
solutii reciproc convenabile, eficiente si durabile.

Activitatea de mediere se infaptuieste in mod egal pentru toate persoanele, fara deosebire de rasa,
culoare, nationalitate, origine etnica, limba, religie, sex, opinie, apartenenta politica, avere sau
origine sociala.

Scurt istoric al medierii

Activitatea de mediere a fost practicata din cele mai vechi timpuri. Istoricii il situeaza aparitia
acesteia in perioada comertului fenician. Practicile din Grecia Antica si din Roma Antica au adus un
inteles adecvat termenului de "mediere". Romanii au folosit mai multe denumiri pentru persoanele
care se ocupau de acest proces, precum: medium, interpolator, conciliator, interlocutor, iar, in final,
mediator. In Evul Mediu, in unele tari practica de mediere a fost interzisa, iar in altele putea fi
realizata doar de catre autoritatile centrale. In anumite culturi, mediatorul era considerat o persoana
sacra, ce merita un respect deosebit.

Notiunea si esenta medierii a fost elaborata si dezvoltata de-a lungul anilor de catre organismele
internationale, mondiale si regionale. Rolul medierii in plan international (la solutionarea conflictelor
internationale deosebit de dificile) a fost elucidat in asemenea documente internationale de drept
umanitar cum ar fi Conventia de la Haga din 1899 privind aplanarea conflictelor internationale,
Conventia de la Haga privind rezolvarea pasnica a diferendelor internationale etc.

In acelasi sens poate fi remarcata si practica Organizatiei Natiunilor Unite, care, adeseori, folosea
procedeele de mediere in aplanarea conflictelor dintre state sau regionale.

Mediatorul

Educatia adecvata pentru un mediator a devenit o problema complexa - datorata extinderii ariilor in
care acesta este chemat pentru a rezolva disputele. Dezbaterea cuprinde atat studiile necesare unui
mediator, dar si calitatile personale, care il pot ajuta in rezolvarea problemelor. Cerintele
educationale difera de la tara la tara. In unele cazuri, aceste cerinte sunt expuse in legislatie, astfel in
Romania articolul 7 din Legea 192/2006 expune conditiile ce trebuie indeplinite pentru a deveni
mediator:
 MEDIEREA CONFLICTELOR IN DREPT
BIZOC PASATOIU MICSANDRA CASIANA

"Poate fi mediator persoana care indeplineste urmatoarele conditii:

a) are capacitate deplina de exercitiu;

b) are studii superioare;

c) are o vechime in munca de cel putin 3 ani sau a absolvit un program postuniversitar de nivel
master in domeniu, acreditat conform legii si avizat de Consiliul de mediere;

d) este apta, din punct de vedere medical, pentru exercitarea acestei activitati;

e) se bucura de o buna reputatie si nu a fost condamnata definitiv pentru savarsirea unei infractiuni
intentionate, de natura sa aduca atingere prestigiului profesiei;

f) a absolvit cursurile pentru formarea mediatorilor, in conditiile legii, cu exceptia absolventilor de

programe postuniversitare de nivel master in domeniu, acreditate conform legii si avizate de Consiliul
de mediere;

g) a fost autorizata ca mediator, in conditiile prezentei legi."

Conflictele de interese se definesc asadar prin referire la obiectul,la momentul in care pot interveni si
la persoanele intre care se pot declansa.

Din moment ce conflictele de interese se declanseaza ca efect al esecului negocierii contractelor

colective de munca,nivelele la care pot avea loc sunt tocmai nivelele la care se pot incheia
contractele colective de munca Astfel partile unui conflict de interese sunt partenerii intre care se
desfasoara negocierile colective:

-angajatorul sau, pentru nivelele superioare celui de unitate,organizatiile patronale reprezentative;

-salariatii,reprezentati de sindicate ,federatii,confederatii sindicale,cu respectarea conditiilor de

reprezentativitate la nivel de unitate, grupuri de unitati,de ramura si la nivel national.

Solutionarea conflictului de interese se realizeaza cu ajutorul umatoarelor metode:

- Concilierea;

- Medierea;

- Arbitrajul.

Toti am auzit vorbindu-se despre mediere, solutie aflata la dispozitia partilor aflate in conflict.
Institutia medierii nu este o noutate in Europa ca alternativa pentru stingerea conflictului si evitarea
unui proces care se dovedeste a fi de cele mai multe un test de anduranta pentru participanti.

Ca definitie generala ,medierea reprezinta o modalitate facultativa de solutionare a conflictelor pe

cale amiabila, cu ajutorul unei terte persoane specializata in calitate de mediator,in conditii de
neutralitate,impartialitate si confidentialitate.
 MEDIEREA CONFLICTELOR IN DREPT
BIZOC PASATOIU MICSANDRA CASIANA

Aceasta cale alternativa de solutionare a conflictului in mod amiabil reglementata prin Legea nr.
192/2006 nu trebuie confundata cu medierea in cazul conflictelor de interese, institutie juridica
reglementata de Legea nr.168/1999 privind solutionarea conflictelor de munca.

Aprofundand insa domeniul , se poate observa ca nu sunt scoase de sub incidenta medierii conflictele
de drepturi si poate chiar si o anumita faza din parcursul conflictelor de interese, deoarece numai
pentru conflictele de interese exista o procedura de solutionare impusa de lege, in care totusi ultima
faza este medierea

Dezvoltand ideea , observam ca este adevarat ca in art. 73 alin. (2) din Legea nr. 192/2006 privitoare
la mediere se dispune ca "medierea conflictelor de munca ramane supusa dispozitiilor prevazute de
legile speciale" , insa acesta nu este un text prohibitiv.

Consideram ca acest text nici nu exclude si nici nu include conflictele de munca in sfera medierii, ci
face trimitere la legile speciale care pot sau nu sa fie speciale intre ele dar cu siguranta trebuie sa fie
specifice raporturilor de munca.

In ceea ce priveste procedura medierii prevazuta de Legea nr. 192/2006, precizam ca specific acestei
proceduri este faptul ca accentul nu cade pe aspectele juridice ale litigiului, ci se urmareste ca partile,
prin discutii si negocieri in prezenta mediatorului, sa ajunga la o solutie de compromis acceptata de
fiecare parte, care sa fie in acelasi timp in deplin acord cu legile care intereseaza ordinea publica si
bunele moravuri.