Dinozauri

Dinozaurii sunt un grup divers de reptile [note

1]
 a cladei Dinosauria. Au apărut pentru prima dată în
perioada Triasică, cu 243-233,23 milioane de ani în urmă,[1]
[2]
 deși originea exactă și calendarul evoluției dinozaurilor este
subiectul cercetării active.[3] Ei au devenit vertebratele terestre
dominante după Extincția din Triasic-Jurasic de acum 201
milioane de ani; dominația lor a continuat
în Jurasic și Cretacic. Ingineria genetică inversă[4] și
înregistrarea fosilă demonstrează că păsările sunt dinozauri
moderni cu pene[5] care au evoluat de la teropodele primare în
timpul Jurasicului Târziu.[6] Ca atare, păsările reprezintă singura
linie de dinozauri care a supraviețuit Extincției Cretacic-
Paleogen de acum 66 milioane de ani.[7] Astfel, dinozaurii pot fi
împărțiți în dinozauri aviari sau păsări; și dinozauri non-aviari.
Acest articol se ocupă în principal de dinozauri non-aviari.
Dinozaurii sunt un grup variat de animale din punct de
vedere taxonomic, morfologic și ecologic. Păsările, cu peste
10.000 de specii vii,[8] sunt cele mai diverse grupuri de
vertebrate în afară de pești perciformi.[9] Folosind dovezi fosile,
paleontologii au identificat peste 500 de genuri distincte[10] și
peste 1.000 de specii diferite de dinozauri non-aviari.
[11]
 Dinozaurii sunt reprezentați pe toate continente de ambele
specii existente (păsări) și de resturile fosile.[12] În prima
jumătate a secolului XX, înainte ca păsările să fie recunoscute ca
fiind dinozauri, majoritatea comunității științifice credea că
dinozaurii au fost lenți și cu sânge rece. Majoritatea cercetărilor
efectuate încă din anii 1970 au indicat însă că toți dinozaurile
erau animale active cu metabolizări ridicate și numeroase
adaptări pentru interacțiunea socială. Unii erau erbivori, alții
carnivori. Dovezile sugerează că ouarea și construirea cuiburilor
sunt trăsături adiționale împărtășite de toți dinozaurii, aviari și
non-aviari.
 În timp ce dinozaurii erau bipezi ancestrali, multe grupuri
dispărute au inclus specii cvadrupede, iar unele erau capabile să
treacă de la o poziție la alta. Structurile osoase, cum ar fi
coarnele sau crestăturile, sunt comune tuturor grupurilor de
dinozauri, iar unele grupuri dispărute au dezvoltat modificări
scheletice cum ar fi armura osoasă și spini. În timp ce linia de
dinozauri moderni, cei care au reușit să supraviețuiască
(păsările), sunt în general, mici din cauza constrângerilor de
zbor, mulți dinozauri preistorici (non-aviari și aviari) au avut un
corp mare - cei mai mari dinozauri sauropod sunt estimați că au
atins lungimi de 39,7 metri [13] și înălțimi de 18 metri[14] fiind
cele mai mari animale de uscat ale tuturor timpurilor. Totuși,
ideea că dinozaurii non-aviari erau toți gigantici este o concepție
greșită, plecată de la ideea că oasele mari sunt mai susceptibile
să dureze până când sunt fosilizate. Mulți dinozauri erau destul
de mici: Xixianykus, de exemplu, avea o lungime de aproximativ
50 cm.
De la primele fosile de dinozauri descoperite la începutul
secolului al XIX-lea, scheletele de dinozauri fosile au fost
montate și au reprezentat atracții majore în muzeele din întreaga
lume, iar dinozaurii au devenit o parte durabilă a culturii
mondiale. Dimensiunile mari ale unor grupuri de dinozauri,
precum și natura lor aparent monstruoasă și fantastică, au
asigurat apariția regulată a dinozaurilor în cărțile și filmele cel
mai bine vândute, precum Jurassic Park. Entuziasmul public
persistent pentru animale a dus la o finanțare semnificativă
pentru știința dinozaurilor, iar noile descoperiri sunt acoperite în
mod regulat de mass-media.