Sunteți pe pagina 1din 3

Buhociu Georgiana Ramona

An II, grupa 1, PIPP


Seminar- tema prezentata

Micul Print

Antoine-Marie Roger, viconte de Saint-Exupéry (n. 29 iunie 1900, Lyon – d. 31 iulie


1944, deasupra Mării Mediterane) a fost romancier, eseist și reporter francez, aviator căzut pe
frontul antifascist. S-a făcut cunoscut unui cerc larg de cititori în special datorită povestirii „Le
Petit Prince“ („Micul Prinț“, 1943), una din cele mai răspândite cărți din lume, tradusă în circa
110 limbi.

“Micul print” de Antoine de Saint-Exupery este o capodoperă a literaturii universale,


destinată atât copiilor cât şi adulţilor, având ca teme principale prietenia, dragostea şi frumosul .

Simbolul copiluilui joacă un rol central în semantica textului. Încă de la primele cuvinte,
naratorul realizează relaţia adult-copil. Imaginea este asociată cu atrofierea lumii imaginative .
Adultului nu-i mai este accesibila lumea ficţionalului: “Oamenii mari nu pricep singuri nimic ,
niciodată şi e obositor pentru copii să le dea într-una lămuriri”. Întrebaţi de către copil adulţii vor
rata sistematic proba iniţiatică a identificării obiectului din desen . Ei nu vor fi capabili să
recunoască în desenul copilului şarpele -simbol sacral al fecundităţii spiritual – care a înghiţit un
elefant deci a transcris legile realităţii imediate şi ţine de absurdul în lumea contingentă, dar
valabil şi realul în lumea ficţională. Pentru că lumea adulţilor se reduce la cotidian, ei văd în
desen o simpla palarie.
“Când întâlneam pe câte cineva care îmi părea mai dezghetat la minte îl puneam la
încercare cu ajutorul desenului meu nr. 1, de care niciodată nu m-am despărţit. Voiam să stiu
dacă avea o minte într-adevar pătrunzătoare. Numai că răspunsul era mereu acelaşi:” E o
pălărie”.Necunoscutul va fi anihilat de oamenii mari prin apelul la raţionalitate.

Textul se poate citi  şi ca un dialog cu sine materializat din dorinţa adultului de a se


întoarce la esenţă; copilul este cel apropiat de energia creatoare a universului : “Ţin ca această
carte să o închin atunci copilului de odinioară căci şi acest om mare a fost cândva copil. Toţi
oamenii mari au fost mai întâi copii”.
Realitatea adulţilor este lumea oamenilor mari. Planeta micuţului prinţ este lumea mică a
copilariei dominată de armonie, un reflex al propriei lumi interoare. .
Buhociu Georgiana Ramona
An II, grupa 1, PIPP
Seminar- tema prezentata

Imaginea micutului prinţ este confundată cu cea a copilului divin. Coborârea micului prinţ din
cer sublinează sacralitatea, la fel şi parul lui de aur.

Micul prinţ va cunoaşte mai întâi răul în şapte ipostaze ale lui, şapte păcate ale omului,
reprezentate în text  de cele şapte planete pe care le vizitează prinţul: planeta regelui echivalent al
dorinţei de putere, îl uimeşte: “Ciudaţi mai sunt oamnenii mari ! îşi spuse Micul Prinţ
continuându-şi călătoria”. Din perspectiva prinţului, regele ar fi putut să admire chiar două sute
de apusuri de soare într-o singură zi. Planeta vanitosului reprezintă mirajul gloriei : “Vanitosul
nu-l auzi. Vanitoşii nu aud niciodată decât laudele. ” Pe planeta beţivului , simbol al degradării
fizice , se defineşte viciul :
“-Şi de ce bei ?  îl ceartă Micul prinţ , dorind să-i vina în ajutor .
-Ca să uit ca mi-e ruşine – mărturiseste beţivul .
-Şi de ce ţi-e ruşine ?
-Ruşine că beau – încheie beţivul ”
Planeta businessman-ului simbolizează viciul averii, al posesiunii. Planeta lampagiului –
viciul funcţonarului copleşit de mecanismul ce funcţioneaza în gol. Planeta geografului –
orgoliul  conştiinţei lipsită de creativitate. În sfârşit, planeta Pământ, capătul călătoriei, unde se
găsesc  toate celelalte păcate: “Pământul nu e o planetă oarecare. Poţi număra pe el o sută
unsprezece regi, şapte mii de geografi, nouă sute de mii de businessman-i , şapte milioane de
betivi, trei sute unusprezece milioane de vaintoşi, adică vreo două miliarde de oameni mari”.
Micul prinţ continuă traseul din deşertul Sahara, primind lecţile esenţiale de iubire, prietenie şi
moarte. Episodul cu fântana este corespunzător unui botez. Cel de al doilea dar este râsul,
bucuria, care ia proporţii universale: “Noaptea când te vei uita pe cer, fiindcă eu voi locui pe una
dintre ele, fiindcă pe una din ele eu voi râde, atunci va fi pentru tine ca şi când ar râde toate
stelele”.
După aceasta, sacrificiul morţii nu este decât un parţial rămas-bun , în aşteptarea unei noii
comunicări .

Cunoașterea adevărată, temeinică, este una dintre temele majore ale cărții. Spre deosebire
de afaceristul care numără milioane de stele, fără a se opri vreo clipă să le cunoască și să le dea
nume, prințul își cunoaște bine micuța planetă, îi știe numele, îi știe ritmul . Contrastul este
Buhociu Georgiana Ramona
An II, grupa 1, PIPP
Seminar- tema prezentata

evident între o viață trăită în goană, fără a te apropia cu adevarat de ceva, și o viață trăită în
simplitate, în care îți faci timp pentru a te bucura de lucruri minunate, precum apusurile de soare.

Ce am invatat de la Micul Print sunt lecții simple, realiste și necesare.La urma urmei,


textul, considerat de unii carte pentru copii, este o operă de artă care își propune, dacă nu să
descifreze, măcar să ne apropie de scopul existenței noastre, de „rețeta” unei vieți nerisipite.

Pentru fiecare dintre noi, ele se pot traduce în cu totul altceva. Esența mesajului rămâne
însă aceeași. Ar trebui, în viață, să căutăm frumosul si drumul nostru sa fie o plimbare, nu o
cursa.Ar trebui sa admiram indelung, sa pretuim momente, nu lucruri.Ar trebui sa fim mai buni
fara sa asteptam ca bunatatea sa fie rasplatita.

In concluzie, aceasta minunata poveste te face sa te opresti pentru o clipa din cursa
nebuneasca a vietii si sa admiri un apus de soare.

S-ar putea să vă placă și