Floare

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Sari la navigare Sari la căutare
Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă.
Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a
afirmațiilor pe care le conține.
Calitatea informațiilor sau a exprimării din acest articol sau secțiune trebuie
îmbunătățită.
Consultați manualul de stil și îndrumarul, apoi dați o mână de ajutor.

1 – Floare matură
2 – Stigmat (partea superioară a ovarului sau a stilului)
3 – Stil (partea filiformă aflată deasupra ovarului, care se termină prin stigmat)
4 – Filamentul staminal susținând anterele
5 – Axa florală sau receptacul, antofor (extremitatea pedunculului floral, pe care sunt așezate
periantul, androceul și gineceul)
6 – Articulație (locul de inserție a axei florală pe pedicel)
7 – Pedicel (suportul mic al florii) sau peduncul floral (suportul florii pe care sunt prinse
florile solitare sau grupate în inflorescențe)
8 – Nectarină (organ care secretă sau conține nectar)
9 – Stamină (organ al florii format din filament, anteră și conectiv, totalitatea lor constituind
androceul)
10 – Ovar (cavitatea bazală a gineceului conținând ovulele; primordiul fructului)
11 – Ovule (celule sexuale femele din ovar)
12 – Conectiv (partea terminală a filamentului staminal care unește cele două teci ale
anterelor)
13 – Sac polinic (cavitate aflată în interiorul lojei anterei, conținând grăuncioare de polen)
14 – Anteră (extremitate superioară a filamentului staminal conținând de obicei patru saci
polinici)
15 – Periant (totalitatea învelișurilor florale: caliciu, corolă, perigon)
16 – Corolă (înveliș floral intern al florii, de obicei colorat, format din petale)
17 – Caliciu (înveliș floral extern al florii, de obicei verde, format din sepale)

Floarea reprezintă organul de înmulțire al gimnospermelor și angiospermelor.

Florile au fost mult timp admirate și folosite de oameni pentru a înfrumuseța mediul lor, dar,
de asemenea, ca obiecte de romantism, ritual, religie, medicină și ca o sursă de hrană.

Structura florii
Elementele florale sunt formate din sepale (primele care apar la marginea receptaculului) și
petale (mai spre interior); totalitatea acestor elemente constituie învelișurile florale, după care
urmează dispuse pe 1 sau 2 cicluri, și carpelele, formând ultimul verticil din centrul
receptaculului.

Pentru compararea diferitelor tipuri de organizare a florilor, se folosesc formule florale și

diagrame florale.

Floarea

Floarea ia naștere fie din mugurii florali, fie din mugurii micști ce se găsesc pe ramurile scurte
ale tulpinii, în majoritatea cazurilor la subsioara frunzelor. Este formată dintr-un lăstar scurt,
cu frunzele mai mult sau mai puțin metamorfozate, în funcție de rolul pe care îl au de
îndeplinit. Partea tulpinală constituie axul florii, de obicei scurt și lățit la vârf, formând
receptaculul floral. Acesta are forme diferite, bombat ca un disc, scobit ca o cupă, cilindric
sau conic. Receptaculul reprezintă deci partea mai dezvoltată a codiței florii, care se numește
și peduncul floral.

Curiozități

Cea mai mare floare din lume se numește Rafflesia Arnoldi. Ea se găsește în pădurile
tropicale din Indonezia, sud-estul Asiei. Rafflesia Arnoldii este o floare parazit ce poate atinge
1 metru în diametru și poate cântări circa 10 kg.[necesită  citare]

Cea mai mică floare din lume este produsă de către o plantă ce aparține genului Wolffia.
[necesită  citare]

Florile sunt atât de mici, încât ochiul uman n-are puterea de a le distinge.[necesită  citare]

Culoarea plăntuțelor este galben-verzuie. Floarea este prezentă î