CLASA A IX -A

1. DIVERSITATEA LUMII VII

1.1. Noţiuni introductive

Diversitatea biologică se manifestă în sol, la suprafaţa acestuia, în apă sau în aer.

Nu s-au descoperit încă toate speciile de organisme de pe Pământ.
Ştiinţa care se ocupă de clasificarea vieţuitoarelor se numește sistematică sau
taxonomie (gr. taxis = ordine; nomos = lege). Organismele se încadrează în mai multe
categorii sistematice sau taxoni: regn, încrengătură (filum), clasă, ordin, familie, gen și
specie, pornind de la caracterele generale spre cele particulare.
Specia reprezintă unitatea de bază în clasificarea tuturor organismelor și cuprinde
indivizi care se pot încrucișa, dând urmași fertili.
Genul cuprinde specii care au caractere apropiate.
Familia cuprinde genuri înrudite.
Ordinul cuprinde familii apropiate.
Clasa cuprinde mai multe ordine.
Încrengătura (filumul) cuprinde clase.
Regnul reprezintă cea mai înaltă unitate de clasificare din care fac parte toate
categoriile sistematice enumerate mai sus.
5 regnuri:

1. R. PROCARIOTA (MONERA) : bacterii

2. R. PROTISTA (PROTOZOA): Euglena viridis
Gen specia
3. R. FUNGI (drojdii, mucegaiuri, ciuperci macroscopice )
4. R. PLANTE (mușchi de pământ, ferigi, conifere, plante superioare)
5. R. ANIMAL (nevertebrate, vertebrate)

Nomenclatura binară (binomială: gen - specie) a fost introdusă de Karl von

Linné (Linnaeus) (1707 - 1778) și presupune ca fiecare organism, pe lângă denumirea
populară să prezinte și o denumire în limba latină, care desemnează genul și specia. De
exemplu Homo (gen) sapiens L. (specia) sapiens (subspecia), este omul modern. Un
exemplu de încadrare sistematică a genului Homo:

Regn: Animal;
Încrengătura: Chordata; - are coloana vertebrala
Clasa: Mammalia; este mamifer
Ordin: Primates;
Familia: Hominidae;
Gen: Homo;
Specia: sapiens
Subspecia: sapiens
 Exercitiu:
realizati incadrarea sistematica pentru:
- cires / albina / vrabia

Taxon Cireș albina vrabia

Regn
Încrengătura
Clasa
Ordin
Familia
Gen
Specia

Procariot (pro = primul; carion = nucleu) – organisme unicelulare din Regnul

Monera, fără nucleu, cu nucleoid (material genetic dispersat în citoplasmă) și
diviziune directă;
Eucariot (eu = adevărat; carion = nucleu) – organisme uni - și pluricelulare, cu
nucleu diferenţiat având membrană nucleară și diviziune complexă (mitoză sau
meioză), aparţinând regnurilor: Protiste, Fungi, Plante și Animale;
 VIRUSURI

 studierea virusurilor = virusologie; bolile produse de virusuri = viroze;

 entităţi genetice infecţioase, submicroscopice;
 sunt lipsite de enzime și metabolism propriu, trăiesc și se reproduc pe seama
organismelor gazdă (parazit intracelular);
 se prezintă în 3 stări:
 Virion (virus infecţios matur);
 Virus vegetativ – virion fără capsidă, multiplicat în celula gazdă;
 Provirus – acidul nucleic integrat în cromozomul celulei gazdă.
Clasificare:
După tipul de acid nucleic:
 adenovirusuri sau dezoxiribovirusuri (ADN): herpetic, majoritatea
bacteriofagilor;
 ribovirusuri (ARN): gripal, HIV (virusul imunodeficienţei umane);
Viroze la om: gripa, turbarea, variola, varicela (vărsat de vânt), oreion, hepatita virală,
SIDA (sindromul imunodeficienţei umane dobândite) produsă de virusul HIV.

REGNURILE LUMII VII

 În funcţie de tipul de organizare al celulelor (procariote și eucariote) și tipul de nutriţie (autotrof și
heterotrof), sistemul de clasificare grupează 5 regnuri:
 Procariota (Monera); 2. Protista; 3. Fungi; 4. Plante; 5. Animale.

 REGNUL PROCARIOTA (MONERA)

Caractere generale:
 organisme unicelulare, cu nucleoid, lipsite de organite celulare, cu excepţia ribozomilor;
 răspândite în toate mediile de viaţă;
Clasificare:
 bacterii (arhebacterii și eubacterii);
 alge albastre – verzi (cianobacterii) – cleiul – pământului (Nostoc commune);

BACTERIILE ADEVĂRATE (EUBACTERIILE)

Caractere generale:
 au diferite forme: sferică (coci), bastonaș (bacili), virgulă (vibrioni), spirală (spirili);
 perete celular rigid (cu mureină), uneori acoperit de o capsulă sau mucus;
 pot fi imobile sau se pot deplasa cu ajutorul cililor și flagelilor;
 nucleoid (genofor)-1 cromozom circular ADN;
 ribozomi;
 conţin ADN extracromozomial reprezentat de plasmide.
Nutriţie:
- autotrofă (fotosinteză sau chemosinteză);
- heterotrofă (saprofită sau parazită).
Reproducere:
- asexuată prin diviziune directă;
- spori de rezistenţă în condiţii neprielnice.
Importanţa:
- produc fermentaţii: alcoolice (Pseudomonas aeruginosa), lactice (Lactobacillus lactis), acetice;
- în circuitul materiei în natură, sunt descompunători;
- Escherichia coli (colibacilul) folosită în tehnologiile moderne de obţinere a interferonului, a unor
hormoni, etc.
Aspecte negative:
 bacteriile patogene produc boli numite bacterioze: tuberculoza (TBC) produsă de Mycobacterium
tuberculosis - bacilul Koch, sifilisul – cauzat de Treponema pallidum, tetanosul – cauzat de
Clostridium tetani, holera produsă de Vibrio cholerae, etc.
  REGNUL PROTISTA
Clasificare – după modul de nutriţie:
 autotrofe, asemănătoare plantelor (algele și euglenele);
 heterotrofe, asemănătoare animalelor (sarcodine, zoomastigine, ciliofore și sporozoare);
 asemănătoare fungilor (oomicete și mixomicete);
Caractere generale:
 eucariote uni sau pluricelulare, solitare sau coloniale, libere sau parazite;
 trăiesc în mediul umed sau în corpul plantelor și animalelor;
Nutriţie:
 autotrofă – prin fotosinteză;
 heterotrofă – saprofită sau parazită;
Respiraţie:
 anaerobă – la formele primitive;
 aerobă – la majoritatea speciilor;
Locomoţia: flageli (euglena verde), cili (parameci), pseudopode (amiba);
Reproducere:
 asexuată – diviziune directă, spori, diviziune primitivă și obligatorie;
 sexuată - conjugare – parameci;
Importanţa:
- participă la realizarea ciclurilor biogeochimice;
- intră în alcătuirea planctonului, sursă de hrană pentru alte organisme (fitoplancton și zooplancton);
- cele autotrofe sunt o sursă de oxigen;
- algele: fabricarea hârtiei, industria farmaceutică (extragerea iodului și bromului), ca îngrășăminte;
- nod evolutiv pentru alte grupe;
Aspecte negative:
- multe protiste sunt parazite, producând boli grave la animale și om (Tripanosoma gambiense – boala
somnului, Giardia intestinalis - giardioza, Plasmodium malariae – malaria sau frigurile, distruge
globulele roșii);
Reprezentanţi:
- sporozoare – protiste imobile care se înmulţesc prin spori, sunt exclusiv parazite ( Plasmodium
malariae);
- euglena verde (Euglena viridis) – autotrofă la lumină și heterotrofă la întuneric;
- alge - un grup diversificat în care intră algele propriu-zise (verzi – clorofite, ex: verzeala zidurilor,
roșii- rodofite și brune - feofite) și algele aurii (diatomee), corpul fiind un TAL (nediferenţiat în organe
specifice).
  REGNUL FUNGI
Caractere generale:
 eucariote uni- sau pluricelulare, imobile, lipsite de clorofilă ;
 corpul este format din hife care alcătuiesc un miceliu ;
 prezintă perete celular, de natură chitinoasă;
 în citoplasmă există glicogen ca substanţă de rezervă;
Nutriţie:
- heterotrofă – saprofită, parazită sau simbiontă: licheni (algă + ciupercă), micorize (ciuperci +
rădăcinile arborilor);
Reproducere:
- asexuată: fragmentare, diviziune directă, spori;
- sexuată: gameţi.
Importanţa:
 majoritatea ciupercilor unicelulare sunt principalii descompunători în ecosistemele din natură;
 unele produc antibiotice – penicilina (Penicillium notatum) sau substanţe farmaceutice – ergotina ;
(Claviceps purpurea – cornul secarei);
 multe sunt comestibile;

Aspecte negative:
 speciile parazite produc micoze la plante și animale.
Reprezentanţi:
 Ascomicete – pot fi uni- sau pluricelulare; sporangele are formă de sac
numit ască, care conţine spori numiţi ascospori.

- saprofite: Saccharomyces cerevisiae - drojdia de bere, Penicillium

notatum – mucegaiul verde-albăstrui;
- parazite: Aspergillus – mucegaiul negru;
 Bazidiomicete - pluricelulare, superioare, sporii sunt plasaţi în bazidiile
de pe lamelele situate pe partea inferioară a corpului vegetativ, care adesea
are formă de pălărie.
Exemple: - saprofite: ciuperci cu pălărie comestibile (Boletus edulis - hribul) sau otrăvitoare (Amanita
muscaria - muscariţa);
- parazite: Puccinia graminis – rugina-grâului;
  REGNUL PLANTE
Caractere generale:
 cuprinde organisme eucariote, pluricelulare, fotoautotrofe;
 răspandite pe tot Pământul;
Clasificare
 plante avasculare – fără vase conducătoare ale sevei (briofite – mușchi de pământ), au corpul TAL,
nediferenţiat în organe vegetative și poartă numele de TALOFITE;
 plante vasculare – care prezintă vase conducătoare: trahei și traheide; corpul este un CORM (diferenţiat
în rădăcină, tulpină și frunze) și sunt CORMOFITE;
- exemple: pteridofite (ferigi) și spermatofite (gimnosperme și anigiosperme).

 Încrengătura BRIOFITE (mușchi)

Caractere generale : 
 primele plante verzi de uscat ;
 corpul este un TAL;
- caractere de algă verde:
 tal cu sporogon ;
 fecundaţia dependentă de apă;
 prezenţa protonemei (seamănă cu o algă verde);
- caractere noi de adaptare la viaţa terestră:
 corp diferenţiat în rizoizi, tulpiniţă, frunzișoare;
 au celule alungite, precursoarele vaselor conducătoare;
Importanţa:
 pionierii vegetaţiei, îngroașă pătura de sol, împiedică eroziunea solului, menţin umiditatea acestuia;
 indicatori de poluare, îngrășământ în agricultură;
 au format cărbunii (mușchiul de turbă – Sphagnum);
Reprezentanţi: 
 Mușchi hepatici (inferiori) – Marchantia polimorpha – fierea pământului;
 Mușchi frunzoși (superiori) – Sphagnum, Polytrichum commune – mușchiul de pământ;

 Încrengătura PTERIDOFITE (ferigi)

Caractere generale:
- corpul numit CORM este format din organe vegetative diferenţiate, plantele sunt numite
CORMOFITE (gr. kormos – trunchi, phyton – plantă);
- apar cele mai simple vase conducătoare lemnoase (traheide) și liberiene, de unde și denumirea de
criptogame vasculare, acestea fiind adaptări la viaţa de uscat;
- nu formează flori și seminţe;
- în dezvoltare prezintă PROTAL, ce amintește de asemănarea cu o algă pluricelulară.

Importanţă:
 în evoluţia spre plantele superioare;
 zăcăminte de cărbuni;
  plante medicinale, decorative;
Reprezentanţi din 3 clase: licopodiate, equisetate și filicate;
 Filicatele – cuprind cel mai evoluate ferigi: feriga comună (Dryopteris filix-mas), feriguţa
(Polypodium vulgare), năvalnicul (Scolopendrium vulgare).

 Încrengătura SPERMATOFITE (plante cu sămânţă)

 Subîncrengătura Gimnosperme – conifere

Caractere generale:
 plante cu sămânţa liberă, neînchisă în fruct; apariţia seminţei este ca urmare a adaptării la viaţa
terestră;
 frunzele sunt aciculare sau solzoase, prezintă nervuri și canale rezinifere (cu rășină);
florile sunt organizate în conuri: conul mascul – floare simplă, conul femel – inflorescenţă (grupare
de mai multe flori).
Importanţa:
 formează păduri, având o mare importanţă ecologică, sunt o sursă de oxigen;
 lemnul este folosit în construcţii, fabricarea mobilei, instrumentelor muzicale;
 din rășină se obţin terebentina, sacâzul, tușul, negrul de fum;
 utilizate în industria farmaceutică sau ca decor;
 au stat la baza formării rezervelor de cărbuni superiori.
Reprezentanţi : brad (Abies alba), pin (Pinus sylvestris), molid (Picea abies), zada (Larix decidua), tuia (Thuja
orientalis).

 Subîncrengătura Angiosperme (plante superioare)

Caractere generale:
 sunt cele mai răspândite și evoluate plante;
 majoritatea sunt autotrofe, puţine parazite sau saprofite;
în organizarea florii apar învelișurile florale, de obicei colorate, precum și pistilul, care închide
ovulele în ovar (sămânţa este închisă în fruct, din ovar se formează fructul, iar din ovul/ovule –
sămânţa/seminţele);
Importanţă :
 sunt principalii producători;
 asigură circuitul bioxidului de carbon și al oxigenului în natură;
 valoare nutritivă, medicinală, decorativă, practică (ţesături din in, cânepă, bumbac, mobilă), etc.

Reprezentanţi:

CLASA MONOCOTILEDONATE CLASA DICOTILEDONATE

 sămânţa cu un cotiledon
 frunza întreagă, cu nervaţiune paralelă
 rădăcina adventivă, fasciculată
 floarea pe tipul 3 (trimere)
 exemple : Fam Poaceae (graminee) – grâu,
porumb, orz ; Fam. Iridaceae – stânjenel;
 sămânţa cu 2 cotiledoane
 frunza cu nervaţiune palmată sau penată
 rădăcina pivotantă sau rămuroasă
 floarea pe tipul 4 sau 5
 exemple : Fam Rosaceae – căpșun, măr,
păr ; Fam. Papilionaceae (leguminoase) –
fasole, mazăre, trifoi, linte ; Fam.
 Solanaceae – cartof, tutun, ardei ;

 REGNUL ANIMAL
Caractere generale :
 cuprinde eucariote pluricelulare (metazoare), care au corpul format din celule și ţesuturi specializate
structural și funcţional;
 trăiesc în medii variate;
 sunt heterotrofe (iau hrana din mediul în care trăiesc);
 reproducerea este sexuată, prin fecundaţie se formează celula-ou (zigot), care trece prin stadiile de
morulă, blastulă și gastrulă;
 spongierii și celenteratele au 2 straturi celulare (ectoderm și endoderm), numite didermice
(diploblaste) ; începând cu viermii se interpune mezodermul între cele două straturi și sunt numite
tridermice (triploblaste) ;
Reprezentanţi :
 nevertebrate (organisme lipsite de coloană vertebrală) : spongieri, celenterate, viermi, moluște,
artropode;
 vertebrate (cordate care prezintă coloană vertebrală): pești, amfibieni, reptile, păsări, mamifere.

5.1 NEVERTEBRATE

5.1.1. Încrengătura CELENTERATE (gr. koile – cavitate, enteron – intestin)

Caractere generale:
 sunt animale acvatice, majoritatea marine, solitare sau coloniale, libere sau fixate;
 formele fixate se numesc polipi, cele libere, meduze;
 au un orificiu buco-anal înconjurat de tentacule.
Reprezentanţi :
 clasa hidrozoare (gr. hydro – apă, zoon – animal): Hydra viridis – hidra de apă dulce ;
 clasa scifozoare (gr. skyphos – ceașcă, zoon – animal) : Aurelia aurita – meduza comună ;

5.1.2 VIERMI (helminţi)

- metazoare tridermice, cu simetrie bilaterală;

- forme libere și parazite;
- unii au adaptări la viaţa parazitară: sistem reproducător dezvoltat, organe pentru fixare de corpul
gazdei (cârlige, ventuze);
Importanţă:
 râmele reprezintă verigi în lanţurile trofice, contribuind la îmbunătăţirea calităţii solului și formarea
humusului;
  lipitoarea – medicină, produce hirudina, substanţă anticoagulantă;
Aspecte negative:
 speciile parazite produc boli (infestare cu viermi paraziţi): ascaridioză, oxiuroză, etc.
Reprezentanţi:
a) Încrengătura PLATELMINŢI (platys-plat, helminthes – vierme)– viermi laţi
- planaria (Dendrocoelium lacteum), viermele de gălbează (Fasciola hepatica), tenia (Taenia solium);
b) Încrengătura NEMATELMINŢI (gr. nema – filament, helminthes – vierme) – viermi cilindrici
 limbricul (Ascaris lumbricoides), trichina (Trichinella spiralis), oxiurul (Enterobius vermicularis);
c) Încrengătura ANELIDE (lat. annellus – inel)
- râma (Lumbricus terrestris), lipitoarea (Hirudo medicinalis).

5.1.3 Încrengătura MOLUŞTE (lat. mollusca -  corp moale)

Caractere generale:
 trăiesc în ape sărate, dulci și mediul terestru;
 corpul este acoperit de manta care secretă cochilia și are rol de plămân;
 ciclul de dezvoltare prezintă o larvă trocoforă, asemănătoare cu anelidele;
Importanţă:
 multe sunt comestibile; verigi în lanţurile trofice;
 unele bivalve produc perle;
 moluștele fosile (amoniţi) au format importante depuneri calcaroase;
Aspecte negative:
 produc pagube în agricultură (melci);
 po fi purtători ai unor paraziţi (Limnea);
Reprezentanţi:
a) Clasa GASTEROPODE (gr. gaster – stomac,  podos – picior)
- melcul de livadă (Helix pomatia), limax, cu un rest de cochilie (Limax maximus), ghiocul
(Cypraea tigris), planorbis (Planorbis sp.);
b) Clasa LAMELIBRANHIATE (BIVALVE) (lat. lamella – lamelă, branchia – branhie)
- scoica de râu (Unio pictorum), scoica de lac (Anodonta cygnea), midia (Mytilus edulis), scoica
perliferă (Margarita margaritifera);
c) Clasa CEFALOPODE (gr. kephale – cap, podos – picior)
- caracatiţa (Octopus vulgaris), sepia (Sepia officinalis), nautilul (Nautilus pompilius);

5.1.4. Încrengătura ARTROPODE (gr. arthron – articulație, podos – picior)

Caractere generale:
- este grupa cu cei mai numeroși reprezentanţi;
- trăiesc în toate mediile;
- corpul este acoperit cu chitină (exoschelet), picioarele sunt formate din segmente articulate;
Importanţă:
- în circuitul materiei în natură, sunt verigi ale lanţurilor trofice din ecosisteme;
- sursă de hrană, medicamente;
- polenizare;
Aspecte negative:
- pagube (gândacul de Colorado, lăcusta, albiliţa, ploșniţa – cerealelor);
- transmit agenţi patogeni (muscă, ţânţar, gândacul de bucătărie);
Reprezentanţi:
a) Clasa ARAHNIDE ( gr. arachne – păianjen)
- păianjenul cu cruce (Araneus diadematus), păianjenul de apă (Argyroneta aquatica), scorpionul (Euscorpius
carpaticus), căpușa (Ixodes ricinus), sarcoptul – râiei (Saroptes scabiei);
b) Clasa CRUSTACEE
- dafnia (Dafnia magna), ciclopul (Cyclops strennus), racul de râu (Astacus fluviatilis), crab (Carcinus moenas),
homarul (Homarus vulgaris);
c) Clasa INSECTE
- dezvoltare prin metamorfoză completă cu 4 stadii la fluture (ou-larvă-nimfă (pupă)-adult), sau incompletă, cu
trei stadii - lăcustă (fără stadiul de nimfă);
exemple: Coleoptere (gândaci) – cărăbușul de mai (Melolontha melolontha);
Himenoptere - albina (Apis mellifera);
Diptere - musca, tânţarul (Culex pipiens);
Lepidoptere - fluturele alb al verzei (Pieris brassicae);

 Încrengătura VERTEBRATE

 Supraclasa PEŞTI

Caractere generale:
- în funcţie de tipul scheletului se împart în: pești osoși (și cartilaginos-osoși: sturioni) și cartilaginoși
(rechini);
- au adaptări la mediul de viaţă acvatic : branhii, înotătoare, corpul cu formă hidrodinamică ;
- temperatura corpului variabilă (poikiloterme);

Clasa PEŞTI OSOŞI

Caractere generale:
- schelet osos;
- respiraţie branhială (branhii acoperite de opercule);
- linie laterală (organ senzorial);
- corpul acoperit cu solzi sau plăci osoase în cazul sturionilor;
- vezică gazoasă;
- reproducere sexuată, fecundaţia externă (femela - icre, masculul - lapţi), sexe separate (dimorfism sexual);
- înotătoarea codală are 2 lobi egali (homocercă) la peștii osoși și 2 lobi inegali la cartilaginos-osoși
(heterocercă);
Importanţă:
 sursă de hrana și verigi trofice;
Reprezentanţi:
 Ordinul Acipenseride – sturioni: păstrugă (Acipenser stellatus), nisetru (Acipenser güldenstaedti),
morun (Huso huso);
 Ordinul Teleosteeni – pești evoluaţi, osoși: crap (Cyprinus carpio), știucă, somn, păstrăv, scrumbie
albastră, calcan;
 Ordinul Dipnoi – în emisfera sudică, respiră prin branhii și plămâni;
 Ordinul Crosopterigieni – o singură specie în Oceanul Indian – Latimeria chalumnae, fosilă vie
(scheletul înotătoarelor perechi este asemănător scheletului membrelor de la amfibieni).

Supraclasa TETRAPODA

5.2.2. Clasa AMFIBIENI (gr. amphi-dublu, bios-viaţă)

Caractere generale:
 trăiesc în mediul terestru, dar sunt dependente de mediul acvatic pentru reproducere;
 temperatura corpului este variabilă (poikiloterme);
 tegumentul este umed, subţire, bogat vascularizat, cu rolîn respiraţie;
 nu au cutie toracică; inima este tricamerală; circulaţia sângelui este dublă și incompletă;
  prezintă metamorfoză (ou-mormoloc-adult);
 la mormoloc respiraţia este branhială ceea ce arată înrudirea cu peștii, la adult pulmonară și
tegumentară;
 înmulţirea se face prin ouă, fecundaţia este externă;
Importanţă:
- sursă de hrană;
- medicină, laborator;
- mulţi sunt consumatori de moluște și insecte dăunătoare;

Reprezentanţi:
 Ordinul urodele – amfibieni cu coadă: salamandra, tritonul, proteul;
 Ordinul anure – amfibieni fără coadă: broasca de lac, brotăcelul;
 Ordinul apode – amfibieni fără picioare, asemănători șerpilor: scormonitorul inelat.

 Clasa REPTILE
Caractere generale:
 majoritatea sunt tetrapode terestre;
 sunt poikiloterme;
 majoritatea se deplasează prin târâre;
 corpul este acoperit cu solzi cornoși sau cu plăci osoase ; periodic năpârlesc ;
 inima este tricamerală, doar la crocodili se prefigurează inima tetracamerală;
 respiraţia este pulmonară;
 au cloacă;
 ouăle au înveliș calcaros care le protejează de deshidratare;
 sunt animale ovipare, foarte rar vivipare, fecundaţia este internă.
Importanţa:
 sursă de hrană;
 obiecte de marochinărie;
 medicină (veninul șerpilor);
 distrug insecte și moluște dăunătoare agriculturii.
Reprezentanţi:
 Ordinul Ofidieni (șerpi);
 Ordinul Lacertilieni (șopârle);
 Ordinul Chelonieni (broaște ţestoase);
 Ordinul Crocodylia (crocodili);

5.2.4. Clasa PĂSĂRI

Caractere generale:
 vertebrate care au membrele anterioare transformate în aripi;
 homeoterme (temperatura corpului constantă, 42ºC), corp aerodinamic;
 tegumentul acoperit de pene, fulgi și puf, care reprezintă producţii ale pielii ca și solzii sau
ghearele;
 oase subţiri, pline cu aer (pneumatice);
 cutia toracică este solidă, având dezvoltat sternul (carena);
  sistemul respirator prezintă plămâni, conectaţi cu 9 saci aerieni; au un organ fonator numit sirinx;
 circulaţia este dublă și completă; inima tetracamerală;
 organele de simţ perfecţionate;
 căile genitale și urinare se deschid în cloacă; fecundaţia este internă, prezintă dimorfism sexual
(sexe separate); sunt ovipare.
Importanţa:
 sursă de hrană;
 distrug insecte dăunătoare, larvele lor, rozătoare;
Reprezentanţi – ordin:
 acarenate (fără carenă): struţ (Struthio camelus), casuarul (Casuarius casuarius), nandu (Rhea
americana), pasărea kiwi (Apterix australis);
 carenate (prezintă carenă):
 paseriforme: rândunica (Hirundo rustica);
 galiforme: găina (Gallus sp.), prepeliţa (Coturnix coturnix);
 ciconiforme: cocostârcul (Ciconia ciconia);
 strigiforme (răpitoare de noapte): cucuvea (Athene noctua);
 anseriforme: gâsca (Anser anser) ;

 Clasa MAMIFERE
Mamifere placentare
Caractere generale:
 sunt cele mai evaluate vertebrate, homeoterme;
 trăiesc în toate zonele geografice și în toate mediile de viaţă;
 sunt vivipare, nasc pui pe care îi hrănesc cu lapte produs de glandele mamare;
 prezintă dimorfism sexual, fecundaţie internă, embrionul se dezvoltă în uterul matern;
 sistemul nervos este dezvoltat;
 sistem endocrin evoluat, prin hormonii secretaţi reglează procesele metabolice din organism;
 respiraţia este pulmonară;
Importanţă:
 economică, verigi în lanţurile trofice;
 companie, zooterapie;
Aspecte negative:
 unele sunt dăunătoare în agricultură (rozătoarele);
 transmit boli infecţioase și parazitare (virusul rabic, leptospiroza);
Reprezentanţi – ordin:
 insectivore – cârtiţă, arici;
 chiroptere – liliac;
 edentate – leneș, furnicar;
 rozătoare – veveriţa, popândău;
 carnivore – leu, lup;
 pinipede – foca, morsa;
 cetacee – balena, delfinul;
 proboscidieni – elefantul;
  copitate – vaca, oaia (paricopitate), calul, zebra (imparicopitate);
 primate (maimuţe, om).

1.2. CONSERVAREA BIODIVERSITĂŢII ÎN ROMÂNIA

Ca urmare a propunerii lui Emil Racoviţă (1868-1947) la Primul Congres al Naturaliștilor din România
(1928) a luat naștere Comisia Monumentelor Naturii care a pus sub ocrotire Rezervaţiile naturale: Parcul
Naţional Retezat, Pietrosul Rodnei, Pădurea Letea, Piatra Craiului, Codrul Secular Slătioara.

SPECII OCROTITE
PLANTE
 floarea-de-colţ (Leontopodium alpinum);
 condurul doamnei (Cipripedium calceolus);
 garofiţa Pietrei Craiului (Dianthus callizonus);
 sângele voinicului (Gimnadenia rubra);
 lotus (Nimphaea cerulea);
 laleaua-pestriţă (Fritillaria meleagris);
ANIMALE
 pești: lostriţa (Hucho hucho);
 reptile: broasca ţestoasă dobrogeană (Testudo graeca ibera);
 păsări: pelicanul comun (Pelecanus onocrotalus), cocoșul de munte (Tetrao urogallus), dropia
(Otis tarda), acvila (Aquila chrysaëtos), zăganul (Gypaetus barbatus);
 mamifere: capra neagră (Rupicapra rupicapra), râsul (Lynx lynx), ursul (Ursus arctos).

REZERVAŢII NATURALE - arii protejate în care întregul cadru natural sau anumite
exemplare floristice, faunistice sau geologice sunt ocrotite de lege:
 Pietrosul Rodnei;
 Rezervaţia Biosferică Delta Dunării (RBDD);
 Cheile Turzii;
 Vârful Omu;
PARCURI NAŢIONALE - teritorii delimitate clar prin lege, cu scopul de a proteja mediul natural (fauna, flora
și cadrul natural) de activitățile omului:
 Retezat;
 Ceahlău;
 Cheile Bicazului;
 Bucegi;
 Porţile de Fier, etc.