34.

Esenţa procedeului ionografic

35. Parametrii developatorilor utilizaţi pentru ionografie

Ionografia presupune formarea imaginii latente pe un purtător/suport de către o sursă de ioni.

Blocul principal al acestei tehnologii este dispozitivul de
formare a imaginii – sursa de ioni. Ionii sunt particulele încărcate
cu o anumită sarcină, care se formează din atmosferă în cîmp
electric de tensiune înaltă generat de către sursa de ioni şi sunt
depuse pe suprafaţa cilindrului cu înveliş dielectric.
O importanţă majoră o are controlul umidităţii relative a
aerului în jurul sursei de ioni. La umiditate foarte înaltă poate
apărea arc electric care duce la distrugerea sursei de ioni şi a
suprafeţei cilindrului de formare a imaginii. De aceea în procesul
de formare a imaginii se asigură încălzirea cilindrelor. Există
modele în care imaginea se formează în mediu de gaz inert pentru
a mări rezistenţa la uzură a sursei de ioni. Sursa de ioni este
construită ca o riglă amplasată pe lăţimea colii cu rezoluţie pînă la
600 dpi. Vizualizarea imaginii se realizează cu ajutorul tonerului
ca şi în electrofotografie.
După transferul imaginii pe hîrtie este necesară curăţarea Fig. 1 Dispozitivul de formare al imaginii –
suprafeţei cilindrului cu ajutorul dispozitivelor electrice şi sursa de ioni
magnetice. Învelişul dielectric de suprafaţă a cilindrului posedă 1. electrozi
rezistenţă mecanică înaltă. Curăţarea cu ajutorul sistemei cu 2. izolator
racletă poate fi realizată eficient şi simplu. 3. electrozi
Conform schemei procesul de fixare are unele divergenţe 4. izolator
în comparaţie cu procedeul electrofotografic. Fixarea se începe în 5. electrozi
6. cilindru de formare a imaginii
zona de contact la transferul tonerului pe hîrtie sub acţiunea
temperaturii şi presiunii cilindrului. Fixarea finală a imaginii se produce sub iradierea unui blitz (lampă cu xenon).
Se produce topirea tonerului pe hîrtie.
Sunt cunoscute utilaje în construcţia cărora în loc de
cilindru de formare al imaginii este prezentă bandă
dielectrică (fig. 3). Imaginea developată se transferă întâi pe
un suport intermediar, după care se transferă pe hârtie.
Fixarea tonerului are loc ca şi în cazul soluţionării
constructive cu cilindrul de formare a imaginii.
Este prevăzută încălzirea hîrtiei la o etapă
precedentă procesului de fixare.

Fig.2.Schema principială a unei secţii de imprimare

ionografică
1. bliţ Xenon (are loc topirea)
2. cilindru pentru formaea imaginii (cu
încălzire)
3. raclet
4. peria
5. sursa de ioni
Fig. 3 Schemă principială a dispozitivului ionografic cu
6. hârtia
formarea imaginii pe bandă
7. fixarea
1. sistem de formare a imaginii
8. cilindrul de presare
2. bande
3. dispozitive de încălzire A. Bloc de curăţare
B. Bloc de developare
Aplicînd principiul ionografic este posibil de a obţine imprimate policrome. Aproximativ din 1993 sunt
realizate concepte de imprimare policromă care permit utilizarea tehnologiei ionografice cu utilizarea tonerelor
lichide.
 În figurile de mai jos sunt reprezentate două configuraţii a secţiilor de imprimare color de construcţie
planetară.
Figura 4. a – concept în care imprimarea se realizează pe materiale în rulou de pe suport intermediar pe
care se acumulează imagini separate pe culori.
Figura 4. b – este reprezentat principiul de imprimare pe suport imprimat fără suport intermediar
(materialul imprimat poate fi şi în coli).
Ambele sisteme posedă particularităţi de punere a imaginii pe bandă cu înveliş dielectric şi mijloace de
înlăturare a lichidului purtător pentru tonere în proces de fixare.

Hârtia

a b
Fig.4 Principiul de construcţie a aparatelor de imprimare ionografică color
1. încălzirea preliminară
2. cilindru de presare
3. bloc de curăţare
4. patru secţii de imprimare
5. sistem de developare
6. jgheab
7. bloc de formare a imaginii latente
8. sistem de aspirare a lichidului purtător

În afară de sistemele sus menţionate există sisteme de imprimare prin procedeu ionografic pe hîrtie cu un
strat dielectric. Imaginea latentă se formează direct pe hîrtie. Imaginea latentă este developată cu toner în contact
direct cu suprafaţa hîrtiei. În figura ce urmează este prezentat principiul de imprimare cu culori de triadă. Este o
singură sursă de ioni care formează imaginea latentă şi 4 secţii de tonere de triadă. După aplicarea primei culori
hîrtia se întoarce şi pe ea se aplică culoarea următoare.

Figura 5. Sistemul de imprimare pe hîrtie dielectrică

Există o variantă de construcţie în secţii, unde fiecare secţie de developare este precedată de o sursă de ioni
proprii.

36. Esenţa procedeului magnetografic

 37. Parametrii developatorilor utilizaţi pentru magnetografie
În calitate de purtător al imaginii
serveşte cilindrul care constă dintr-un miez
nemagnetic acoperit cu strat aproximativ de 50
µm din aliaj de fier şi nichel. Deasupra acestui
strat mai este depus încă un strat (25 µm) –
cobalt – nichel – fosfor, şi încă un strat
superior de protecţie de grosime aproximativ
de 1 µm.
Imaginea se formează prin intermediul
blocurilor magnetice de formare a imaginii.
Aceste blocuri modifică orientarea dipolilor
magnetici în stratul superficial al cilindrului.
Înlăturarea imaginii latente se realizează cu
magnet special care produce remagnetizarea
zonelor ce formează imaginea pînă la starea Fig. 6 Schema principială a unei secţii de tipar bazat pe principiul
neutră, nemagnetizată (fig. 6). magnetografiei
Pentru crearea unei imagini 1. hârtia
nemagnetice latente utilă pentru reproducerea 2. sistem de aspirare
3. toner uscat
ulterioară, blocul de înregistrări a imaginii se
4. bloc de developare
află în contact mecanic cu suprafaţa cilindrului
5. bloc de formare a imaginii latente
(fig. 7). La capătul îngust al blocului,
6. cilindru de formare a imaginii
densitatea fluxului magnetic este înaltă şi
7. magnet
dipolii magnetici îşi schimbă orientarea. 8. racleta
Totodată la capătul lat al blocului, densitatea 9. sistem de aspirare
cîmpului magnetic este foarte scăzută şi nu 10. sistem de fixare
duce la modificări semnificative de polarizare 11. cilindru de presare
a dipolilor magnetici.
Particulele de toner constau din miez ce conţine compuşi de fier şi sunt înconjuraţi de substanţe colorante.
Tonerul este magnetizat la ultima etapă de confecţionare a lui. Raportul dintre volumul de colorant şi miez este de
40 la 60, de aceea culoarea tonerului este influenţată în mare măsură de oxizii de fier. Acest fapt duce la
imposibilitatea obţinerii culorilor pure, în special ale celor deschise. Reieşind din aceste considerente,
magnetografia, de regulă este aplicată la imprimarea monocromă.

Fig.7 Schema constructivă a blocului de formare a Fig. 8 Secţia de developare cu toner magnetic
imaginii 1. cilindrul cu imaginea
1.strat puternic magnetizat 2. cilindru magnetic
2. zona obţinerii pixelilior 3. racleta
3. firul electric 4. element pentru ridicarea clarităţii imaginii
4. miezul al blocului de imprimare 5. aspirarea
5.strat puţin magnetizat
6. strat nemagnetic

Secţia de developare (fig. 8) este constituită dintr-un cilindru magnetic care transportă tonerul din container
pînă la suprafaţa cilindrului care poartă imaginea latentă. Cu ajutorul elementului asemănător cu o racletă tonerul
este direcţionat spre suprafaţa magnetică a cilindrului. Particulele de toner sunt atrase de porţiunile imaginii latente
întrucît în canalul de alimentare cu toner este exces de toner, acesta poate duce la distorsionarea imaginii. Pentru
ridicarea calităţii imaginii în schema dată este prezentat un element cu această destinaţie, care constă din miez
magnetic ce se roteşte şi atrage particule de toner. Adăugător pentru înlăturarea surplusului de particule de toner se
realizează aspirarea lor.
Transferul imaginii developate pe hîrtie se produce sub presiune. O parte a tonerului se fixează pe
suprafaţă, iar partea rămasă este aspirată cu racleta şi sistemul de aspirare.
Fixarea imaginii se realizează sub acţiunea căldurii. Pentru aceasta, verso imprimeului este încălzit cu
ajutorul termoelementelor. Totodată există dispozitiv de fixare a tonerului cu un flux de lumină iradiat de bliţuri de
xenon.
 44. Esenţa procedeului termografic. Termografia directă
45. Termografie prin sublimarea (termodifuzie) cernelurilor de pe purtătorul de cerneală (bandă
colorată)
46. Termografie prin transfer de pe purtător de cerneală pe suportul imprimat

În termografia directă materialul pentru imprimare posedă o acoperire specială care sub acţiunea
temperaturii îşi modifică culoarea. Hîrtia de acest gen este utilizată în aparte fax, aparate de imprimare a codurilor
de bare, aparate de casă, bancomate, etc.
Spre deosebire de termografia directă în termografia prin transfer cerneala se află pe un suport de pe care
sub acţiunea căldurii este transferată pe materialul imprimat.
La termotransfer, de la suport cu cerneală o mare parte de cerneală este detaşată şi aplicată pe material
imprimat. Ca bază pentru această cerneală serveşte ceara sau un alt polimer. Acest procedeu de imprimare în
engleză se numeşte Thermal Mass Transfer.
La termo-sublimare transferul cernelii de pe suport pe materialul imprimat se realizează prin intermediul
difuziei (sublimare) a colorantului. Pentru perceperea unui astfel de colorant este necesară proiectarea specială a
materialului imprimat. Acest procedeu de imprimare în engleză – Dye Diffusion Thermal Transfer.

Fig.9 Procesul de transferare a imaginii în procedeul de termo-sublimare (A) şi termo-transfer (B)

1. strat protector
2. material purtător
3. strat colorat intermediar
4. strat de cerneală
5. acoperire specială

La termo-sublimare este necesară o corespundere a acoperirii materialului imprimat cu strat de vopsea pe

purtător. La termotransfer purtător de colorant intră în contact cu materialul imprimat, iar la termosublimare între
ele există un spaţiu.

Fig. 10 Schema principială de imprimare cu treceri multiple (termotransfer şi termosublimare)

 Fig.11 Principiul de termotransfer Fig. 12 Princiul de imprimare prin termodifuzie/
1. hârtie termosublimare
2. element al imaginii 1. strat perceptor de vapori
3. purtător de vopsea 2. bloc de imprimat
4. element al blocului de imprimare 3. iradiere termică
5. blocul de imprimare 4. strat de bază
6. vopsea netransferată pe suport de imprimat 5. strat colorant
7. strat termosensibil 6. vapori de colorant
8. element de spaţiu 7. acoperire (strat de difuzie)
8. elemente ale imaginii

La termo-sublimare prin intermediul căldurii se obţine evaporarea locală a colorantului. Din punct de
vedere fizic sublimarea reprezintă trecerea din starea solidă în stare gazoasă fără starea intermediară lichidă. Însă în
cazul tehnologiei de imprimare – pentru descrierea procesului mai potrivită este utilizarea termenului de efectul de
difuziune (transfer termodifuzional a substanţei colorante). În funcţie de mărimea energiei termice care este
aplicată termoelementului pe materialul imprimat se transferă cantitatea variată a substanţei colorante. Materialul
imprimat trebuie să posede o acoperire specială în care intră vopsea prin difuzie. Fiecare element al imaginii poate
să posede cîteva nivele de densităţi optice, funcţie de cantitatea de vopsea transferată. Procesul este dirijat prin
intermediul variaţiei de impuls a energiei termice. În această tehnologie diametrul elementului al imaginii este
aproape constant, dar variază grosimea lui.

Structura materialelor pentru termografie. Varietăţile lor

Pentru fiecare culoare pe materialul purtător sunt zone colorate cu culoare proprie amplasate în ordine
succesivă. După imprimarea unei imagini materialul purtător de imagine nu poate fi utilizat repetat. Material
purtător de cerneală poate fi în rulouri sau coli, are de obicei grosimea de 10 µm, grosimea stratului de cerneală de
3 µm, grosimea stratului de protecţie 2 µm.
Rolul stratului protector este de a asigura transmiterea dozată a căldurii.
Pentru imprimarea color, materialul imprimat trebuie să treacă prin secţia de imprimare de cîteva ori
(sistem cu lansări multiple). Pentru ridicarea productivităţii dispozitivelor este realizat principiul de construcţie în
secţii.
Imprimate obţinute prin termotransfer – un element al imaginii (pixel) posedă numai două nivele de
densitate optică, iar în cazul sublimării un element poate să posede cîteva nivele de densitate optică de aceleaşi
dimensiuni.

47. Factorii ce definesc calitatea imprimeurilor şi parametrii ce o influenţează

Numai pentru cerneluri utilizate la imprimarea cu jet de cerneala.

Pentru imprimarea cu jet de cerneală sunt utilizate vopsele fluide, avînd consistenţa cernelurilor. Iată de ce
de obicei ele sunt numite cerneluri. Faţă de cerneluri sunt înaintate un şir de cerinţe care frecvent sunt
contradictorii.
 Cernelurile trebuie să treacă sub presiune prin duze înguste, formînd picături de dimensiuni definite.
Concomitent, diametrul interior şi dimensiunile picăturilor din an în an neîncetat se reduc şi limita, cum se pare,
încă nu a fost atinsă. Astfel, pînă la anul 2000 dimensiunile duzelor s-au redus pînă la 20 – 25 mkm, iar volumul
picăturilor — pînă la 3pl (10-12l). Cele din urmă în perioada 1995 – 1999 s-au micşorat de 10 ori.
 Cerneluri nu trebuie să se usuce în duze, blocîndu-le, dar trebuie să se usuce repede pe hîrtie.
 Cerneluri pe bază de apă (majoritatea cernelurilor utilizate) trebuie să formeze imagini rezistente la
acţiunea apei şi să nu se absoarbe de hîrtie foarte mult.
 Cerneluri la marginea zonelor de culoare diferită nu trebuie să se amestece formînd dungi de separare.
 Cerneluri pentru imprimarea cu jet continuu trebuie să posede proprietăţi electroconductoare, pentru că
picăturilor se atribuie o sarcină electrică.
 Pînă în prezent în realizarea acestor cerinţe sunt atinse rezultate impunătoare. Însă cerneluri ideale încă nu
există. De aceea unele probleme sunt soluţionate prin alte mijloace. Pentru ca cernelurile să nu se usuce în duze,
este prevăzută spălarea automată frecventă a lor. Pentru obţinerea culorilor de intensitate înaltă se utilizează hîrtia
specială. Numărul mare de nuanţe şi treceri line între ele se ating prin utilizarea a şase culori în loc de patru.
Cercetări în vederea perfecţionării cernelurilor sunt în toi şi cuprind toate varietăţile de imprimare cu jet de
cerneală.
Diversitatea cerinţelor şi factorilor de influenţă asupra caracteristicilor de exploatare a cernelurilor duce la
aceea că cerneluri au compoziţie complexă. Cea mai simplă compoziţie include substanţă colorantă, polimer ce
formează pelicula pe imprimat, substanţă de îngroşare (dietilenglicol, glicerina ş.a.), substanţe superficial-active şi
dizolvant. În cerneluri pe bază de apă în calitate de dizolvant serveşte apa deionizată, cantitatea căreia face 80 –
85%.