IMPRIMAREA SERIGRAFICĂ

1.1. Evoluţia imprimării serigrafice.

Serigrafia, ca metodă de imprimare, a fost recunoscută în China, în timpul dinastiei Song, între anii 960 și
1279, în Japonia și în alte țări asiatice.
În Europa, serigrafia a fost introdusă de meșterii asiatici spre sfârșitul anilor 1700, dar nu a fost acceptată
decât într-o foarte mică măsură.
Șablonul reprezintă forma dată de zona decupată a unui material solid de tip hârtie, metal, lemn, fildeș.
Primele șabloane au fost descoperite în insulelele Polineziene. Ele erau confecționate din frunze de banană și
deserveau la imprimarea cu un colorant natural pe scoarța de copac.
În Japonia, în timpul dinastiei Song (960 – 1280 d. Hr), erau utilizate șabloanele pentru a produce
designuri complicate. japonezii utilizau firele de păr. Astfel, firul de păr era suficient de puternic și în același timp
destul de subțire pentru a lega 2 elemente ale șablonului și a lăsa vopseaua să treacă fără a obtura foarte mult
procesul de imprimare [2].
În evul mediu (500 – 1500 d.Hr), șabloanele erau utilizate în Franța pentru decorarea materialului de
tapet sau colorarea cărților de joc în Germania. [2].
În timpul perioadei Tenna ( 1680-1684), japonezul Yuzesan Mizaskara a inventat o nouă metodă prin care
putea să decoreze chimonourile respectând legea. Șabloanele utilizate erau confecționate din cartoane impregnate
cu ulei.
În Anglia, în anul 1907, Samuel Simons a patentat primul proces de serigrafiere Samuel Simons
recomandă folosirea voalului de mătase (utilizat la cernerea făinei) la fabricarea ecranelor serigrafice. Mai târziu,
țesătoriile de mătase au început să fabrice site speciale pentru serigrafie, care să permită controlul cantității de
cerneală ce trece prin ochiurile sitei.
Descoperirea și folosirea fibrelor sintetice pentru țeserea sitelor, nu a îmbunătățit doar calitatea
imprimării, ci a lărgit și câmpul de aplicații. Astfel, serigrafia, inițial folosită doar de artiști a ajuns o tehnică de
imprimare industrială.
În 1924 Joseph Adajan a patentat o maşină pentru imprimarea textilă.
În 1925 Geames Elockhart a patentat prima maşină serigrafică automată.

1.2. Domenii de aplicare a imprimării serigrafice.

Imprimarea serigrafica pe suprafetele plane.
Afise si confectii grafice.
Semnele de drum.
Panouri pentru automobile, scari pentru aparate.
Baterii de soare se imprima cu pas ta speciala ep sectoarele de contact pentru transmiterea energiei electrice.
Discuri (СD). Imprimarea serigrafica reprezinta una din metodele importante pentru imprimarea discurilor.
Obiecte din textile si tesaturi. Metoda serigrafica este utilizata in aceste scopuri, deoarece la patrunderea
cernelii in interiorul produselor textile este necesar un volum sporit de cerneala.
Lacuirea. Prin metoda serigrafica este posibila aplicarea lacului transparent pentru innobilarea produselor
imprimate (indeosebi lacuirea selectiva)
Pe suprafetele sintetice nu este posibila mereu asigurarea imprimarii directe. Pentru asigurarea fixarii pe
aceste suporturi deseori este necesara prelucrarea suplimentara a suprafetei
Pe portelan imaginea se aplica prin ardere prin metoda decalcomaniei la temperatura inalta. Decalcomania
este imprimarea prin transfer, esenta careia consta in aceea ca imaginea prin metoda serigrafica se aplica pe
suportul intermediar (hirtie sau alt suport), apoi de pe acesta se transfera pe suportul imprimat. In cazul
decalcomaniei reci procasul de ardere lipseste, imaginea se fixeaza cu ajutorul lacului sau adezivului.
Pe tesaturi si piele imaginea se aplica prin intermediul imaginii termotransfer. Procesul de transfer se
realizeazasub presiune de pe hirtii speciale la temperatura de 160-180°С.

UTM 543.4 000 00.00.00

Mod Coala Nr. document Semnăt. Data
A efectuat Litera Coala Coli
A verificat 1
Cont. norm. Subiecte pentru examenul de
licență UTM FTP
Cont. tehn.
Aprobat DTP - 141
 Sticle. Pahare. Decoruri pe confectii din sticle deseori se aplica cu un strat gros de cerneala, utilizind cerneluri
cu efecte speciale.
Confectii publicitare. Cuprinde obiectele-stilouri, calculatoare, obiecte de suvenir, ce se imprima prin metoda
serigrafiei sau tampon.

1.3. Sitele utilizate la imprimarea serigrafică.

Imprimarea prin şablon începe cu sita. Sita serveşte drept baza formei de tipar. Ea influenţează asupra
posibilităţilor tehnologice şi rezultatul tiparului prin şablon, în special determină capacitatea de rezoluţie,
grosimea stratului de cerneală, etc.
Iniţial materia primă utilizată la imprimarea prin şablon a fost mătasea. Din materiale sintetice utilizate în
prezent sunt: poliamida şi polieter, de asemenea mai poate fi utilizat oţelul ce nu se supune coroziei şi polieter
metalizat. Calitatea sitei depinde de grosimea aţei utilizate ce pot fi divizate în 4 grupe, de la uţoare pînă la grele
(diametrul firului de la 27 pînă la 31µm).
La etapa finală de prelucrare a sitei în calandru trebuie să fie asigurată netezimea înaltă a sitei, ceea ce
asigură uzura mai scăzută a sitei şi racletei. Sita influenţează asupra următorilor factori tehnologici:
volumul de trecere a cernelei, adică grosimea şi uniformitatea stratului de cerneală, viteza de fixare şi
consumul cernelei;
utilitatea sitei pentru imprimare pe suparafaţa unei sau altei confecţii;
exactitatea potrivirii (reperajului);
termenul de exploatare a formei de tipar;
costul producţiei.
Toate sitele utilizate în prezent sunt de origine sintetică şi pot fi de următoarele tipuri:
sita de monofilament de neylon – posedă caracteristici elastice, permite trecerea uşoară a cernelei, se
recomandă pentru imprimarea tirajelor mari, asigură rezistenţa mecanică înaltă, posedă caracteristici de tensiune
superficială bune, elasticitate înaltă, caracteristici bune de revenire;
sita din monofilament de polieter – nu este supusă oricăror schimbări legate de condiţiile de climat. Din
această grupă ţesătura modificată are:
rezistenţa sporită la extindere,
se recomandă pentru imprimarea cu exactitate înaltă,
sensibilă la acţiunea bazelor,
rezistenţa bună la acţiunea acizilor anorganici,
suprafaţa netedă a fibrei asigură o pătrundere foarte bună a cernelei prin sită,
viteza înaltă de imprimare,
reproducerea foarte bună a detaliilor,
rezistenţa la schimbările mediului ambiant,
uscarea rapidă după curăţare, emulsionare şi developare;
sita din fibre de polieter multifilară – această sită este ţesută din fibre răsucite uniform şi dens care
formează o aţă. Este rezistentă la acţiunea condiţiilor climaterice;
sita ţesută din monofilament din polieter şi poliamidă – această sită este acoperită cu un strat de carbon,
ceea ce exclude formarea electricităţii statice;
sita ţesută din monofilament din polieter metalizat – această sită este ţesută cu exactitate înaltă, aţele ei
sunt acoperite cu un start subţire de nichel prin metoda galvanică. Această prelucrare a aţei sporeşte stabilitatea
ţesăturii şi permite utilizarea ei în locul sitei din oţel, însă spre deosebire de aceasta ea posedă elasticitate înaltă
internă. În legătură cu conductibilitatea electrică bună această sită este antistatică şi poate fi utilizată pentru
imprimarea cu cernelurile termoplastice.

Regulele necesare pentru a lua hotărârea privind alegerea sitei pentru o comandă anumită:
Fibrele de monofilament mai rezistente la uzură. Se confecţionează în aspectul sitei subţiri cu cantitatea
sporită a orificiilor ochilor. Ea se curăţă mai uşor. Asigură o trecere mai uşoară a cernelei decât sita multifilară.
Suprafaţa sitei trebuie prelucrată mecanic sau chimic pentru asigurarea lipirii şablonului.
Sita multifilară are o suprafaţa mai aspră; o grosime sporită în comparaţie cu acea din monofilament şi
asigură adeziunea bună a şablonului şi deasemenea transmiterea stratului de cerneală de grosimea sporită.
Cu cât % sectoarelor libere a sitei este mai înalt cu atât se va consuma mai multă cerneală în procesul de
imprimare.
Fiece ochi trebuie să fie mai mare minimum de trei ori decât dimensiunea medie a particulei pigmentului
cernelei, în caz contrar-sita va complica procesul de imprimare.
Diametrul aţelor este unul din factorii care determină grosimea stratului de cerneală.

Coala
UTM 543.4 000 00.00.00
Mod Coala Nr. document Semnăt. Data 5
LAA
 Cu cât mai fine şi mai mici sunt detaliile imaginii, cu atât mai subţire şi mai fină se va alege sita.
Pentru imprimarea în rastru sita trebuie să fie de 3 ori mai subţire decât liniatura rastrului necesar.

Materiile prime ale sitelor serigrafice.

Mătasea naturală–este scumpă,fragilă,se umflă puternic prin absorbția umidității atmosferice, ceea ce duce la
neuniformitățiale diametrelor firelor.
Textilelemetalizate(oțel,inox,nichel,bronz,fosforos)sefabricăculiniaturade29-
200fire/cm.Sitametalizatăreprezintăuntipnoudesită.Aceastăţesăturăcombinăavantajelesârmeişimonofilamentuluis
intetic.Aceastăsitănusevadeforma.Acoperireametalicăuşureazăprocesuldecurăţireasiteispredeosebiredefibrelesint
etice.
Textilele mixte(de ex nylon-cupru)au o bună stabilitate dimensională și o elasticitate convenabilă dar prețul
lor este destul de ridicat. Pentru formate mici (până la 30x40cm) rama este construită, din lemn.
Caracteristicile firelor sitelor serigrafice:
Fibrele de monofilament sunt mai rezistente la uzură. Se confecţionează în aspectul sitei subţiri cu cantitatea
sporită a orificiilor ochilor. Ea se curăţă mai uşor. Asigură o trecere mai uşoară a cernelii decât sita multifilară.
Sita multifilară are o suprafaţa mai aspră; o grosime sporită în comparaţie cu acea din monofilament şi
asigură adeziunea bună a şablonului şi transmiterea stratului de cerneală de grosimea sporită.
Clasificarea sitelor serigrafice
Cu diametru mic S/mediu M /mareHD
După numărul de fire/inch măsurat în ambele direcţii: Sitele se clasifică în aspre, medii, şi subţiri.
Sitele aspre numără 110-240 fire/inch.
Sitele medii - de la 305-355tpi.
Sitele subţiri - 390-470tpi mai mult.
Numărul de fire pe inch este limitat de tehnologia de ţesere şi structura aţelor.

Geometria sitelor serigrafice . parametrii de baza (diametrul firului . densitatea sitei)

Geometria sitei serigrafice influiențează:
imprimarea detaliilor fine și a semitonurilor/policromiilor;
definiția imprimării;
caracteristicile de curgere a cernelii;
viteza maximă de imprimare;
grosimea stratului de cerneală depus pe substrat;
consumul de cerneală;
uscarea cernelii.
În fișele tehnice ale sitei sunt prezentate următoarele valori:
deschiderea ochiurilor sitei, exprimată în μm, prescurtat w;
suprafața liberă a sitei, exprimată în procente, prescurtat ao;
grosima sitei, exprimată în μm, prescurtat D;
volumul teoretic de cerneală, exprimat în cm3/m3, corespunzător stratului de cerneală ud, prescurtat Vth.

1.4. Coeficientul de deschidere a sitei serigrafice.

Coeficientul suprafeţei libere a sitei depinde de distanţa între fire. Sitele serigrafice sunt ţesute în aşa mod
încât distanţa între fire să fie aceeaşi. Coeficientul suprafeţei libere se exprimă în % şi indică dependenţa între

Coala
UTM 543.4 000 00.00.00
Mod Coala Nr. document Semnăt. Data 6
LAA
 suprafaţa totală a ochiului sitei şi sectorului ei deschis, de exemplu: sita 120.34 (arată liniatura, 120 fire/cm este
ţesătura cu fire cu diametrul 34 m, dimensiunea ochiului sitei 45 m şi coeficientul suprafeţei libere 29%).
Coeficientul suprafeţei libere a sitei este important la calculul consumului de cerneală. O importanţă
deosebită o are şi grosimea, care depinde în primul rând de densitatea ţesăturii, diametrul firului şi structura
pânzei. Grosimea pânzei este necesară pentru calculul teoretic al volumului de cerneală ieşită printr-un ochi
(cm3/m2).

Deci volumul cernelei ce va fi pe suprafaţa suportului după trecerea racletei depinde de:
Coeficientul suprafeţei libere a sitei A
Grosimea sitei B

Reieşind din aceşti factori poate fi calculat volumul teoretic de ieşire a cernelei. Această mărime
corespunde cantităţii maxime a cernelei, necesară pentru umplerea ochiului sitei.
Volumul teoretic indicat în tabele poate fi utilizat pentru:
Determinarea preliminară a consumului cernelei
Determinarea preliminare a grosimii stratului de cerneală.
1.5. Ramele utilizate la întinderea sitelor serigrafice.

Coala
UTM 543.4 000 00.00.00
Mod Coala Nr. document Semnăt. Data 7
LAA
 1.6. Materiale utilizate la confecţionarea ramelor serigrafice.
Aluminiu – pot fi folosite la intinderea tuturor tipurilor de site, sunt usoare, se curate usor. Sunt mai scumpe,
mai putin rezistente la actiunea bazelor si acizilor, sunt mai putin stabile decit otelul
Otel – au cost redus, se pot folosi profile cu sectiuni mai mici. Sunt grele, pot rugini, necesita revopsire inainte
de a fi refolosite.
Lemn – Vopsirea lui cu lac il poate proteja de apa si solvent. Au o viata mai scurta. Se deterioreaza de-a
lungul timpului, nu pot fi folosite la imprimari ce contribuie o pozitionare precisa, Reactioneaza puternic la
schimbari de umiditate si temperature
Rama pentru imprimarea serigrafică susţine sita de-aceea ea trebuie să fie rezistentă. Rama poate fi
confecţionată din diverse materiale, de ex. lemn sau metal.
Alegând rama serigrafică este necesar de a lua în consideraţie următoarele caracteristici: formatul,
rezistenţa, stabilitatea formei, costul şi metoda de întindere pe ramă.

Materiale utilizate pentru confecţionarea ramei.

Pînă în ultimile decenii ramele pentru imprimarea serigrafică se confecţionau preponderent din lemn. Era
foarte simplu de confecţionat rame de lemn cu diferite dimensiuni. Ramele erau destul de rezistente deoarece
se acopereau cu lac şi alte substanţe protectoare. Sita se fixa la rame prin diferite metode: cu ajutorul clamelor
şi cu ajutorul adezivilor. Metoda optimală consta în următoarele: Din partea de imprimare a ramei era efectuată
o adâncitură în care după fixarea sitei se trecea aţa împletită, însă aceste rame erau greu de utilizat. În
majoritatea cazurilor întinderea sitei pe rame se efectua manual. Sarcina de întindere a sitei era scăzută şi se
măsura reieşind din sunetul căderii ramei.

Ramele de lemn aveau următoarele avantaje:

1. Ramele erau uşor de modificat după formatul oricărei comenzi.
2. Accesibilitatea.
3. Ramele erau destul de rezistente dacă erau prelucrate cu substanţe ce o protejau de acţiunea umidităţii.
4. Preţ accesibil.
5. Masa redusă.
6. Simplitatea de fixare a sitei.

Coala
UTM 543.4 000 00.00.00
Mod Coala Nr. document Semnăt. Data 8
LAA
 Dezavantaj:
1.Sunt supuse deformaţiilor în timpul întinderii sitei pe ramă sau în procesul imprimării sub acţiunea
racletei... în rezultat, imaginea poate să se deformeze.
2. Lemnul e un material instabil, şi chiar dacă rama este acoperită cu substanţă protectoare, umiditatea
poate influienţa oricum asupra caracateristicilor dimensionali ale ramei. Deformarea remanentă contribuie la
apariţia neregularităţilor, din cauza cărora nu poate fi aranjată drept pe suprafaţa de imprimare, ceea ce din nou
contribuie la deformarea imaginii.
În prezent ramele de lemn au utilizare limitată. Ele sunt avantajoase pentru efectuarea imaginilor simple.
Rame optimale se consideră cele din lemn dur. Cu cât duritatea este mai înaltă cu atât mai mică va fi posibilitatea
absorbirii soluţiei de către ramă, ce pot provoca dilatarea lemnului şi pot reduce termenul de exploatare a ramei.
Rame de lemn sunt mai puţin rezistente la întinderea sitei decât cele metalice, de-aceea nu se recomandă
utilizarea lor pentru efectuarea lucrărilor de format mare sau acelora care necesită exactitatea potrivelii. Deci
natura instabilă a lemnului limitează implicarea ramei din lemn în procesul de confecţionare a ramei.
Imprimarea calitativă, cu rezoluţie înaltă, necesită stabilitatea ramei care ar asigura condiţiile constante. Aceste
caracteristici sunt satisfăcute de rame metalice.

Rame metalice prezintă o bază mai rezistentă şi mai stabilă pentru sită. Cerinţele înalte impuse calităţii foii
imprimate impune utilizarea ramelor de metal: oţel sau aluminiu. Rame metalice pot fi confecţionate de diferite
formate şi posedă dimensiuni stabile. Prin rame metalice nu trec majoritatea soluţiilor chimice şi substanţelor
de curăţire, utilizate în imprimarea serigrafică. Ramele metalice sunt foarte rezistente, chiar şi la acţiunea
sarcinilor înalte acestea nu se supun deformărilor. Se confecţionează rame de format standard conforma
formatului maşinii de imprimare. Spre deosebire de ramele de lemn, cele metalice sunt confecţionate din detalii
separate. Secţiunea ramei poate fi văzută în profilul pentru confecţionarea ramei. De obicei secţiunea ramei este
în formă de pătrat sau dreptunghi, dar există şi alte forme ce depind de formatul ramei, specificul maşinii şi
timpul ramei.

Sarcinile acţionate asupra ramei la întinderea sitei pe ecranele de format mare sunt atât de mari încât rame
din aluminiu nu întotdeauna pot asigura rezistenţa necesară; de-aceea grosimea pereţilor şi profilul ramelor de
aluminiu trebuie să fie mai mari pentru asigurarea rezistenţei cu cele din oţel. Pentru protejare de corozie, ramele
de oţel sunt acoperite cu lac sau zinc. În afară de aceasta aluminiul este rezistent la acţiunea bazelor şi acizilor
numai în cazul condiţiilor anumite.
Avantajul ramelor de oţel.:
1. Rigiditate sporită
2. Termenul de exploatare îndelungat, în cazul protejării suficiente de ruginire.
3. Rezistenţa la acţiunea sarcinilor simple.
4. Preţ relativ scăzut.
5. Este posibilă întinderea multiplă deoarece sita poate fi înlocuită uşor.
6. Nu este influenţează de condiţiile climaterice.
Dezavantajul ramelor de oţel:
1. În cazul formatelor mari sunt incomode din cauza masei lor.
2. Tind să ruginească dacă nu sunt prelucrate în mod special.

Pe ramele de oţel sita nu poate fi instalată manual. În acest scop se folosesc instalaţii speciale pentru
întindere. Ramele de oţel necesită de a fi vopsite înainte de a fi refolosite. La noi ramele de oţel nu şi-au găsit
întrebuinţarea.
Avantajul ramelor de Aluminiu.
1. Uşoare şi comode la exploatare.
2. Ideale pentru formate mici şi medii
3. Rezistente la ruginire.
Dezavantajul :
1. Preţ relativ înalt
2. Nu sunt rezistente la acţiunea acizilor şi bazelor.

Pentru asigurarea rezistenţei de întindere a sitei trebuie să posede grosimea pereţilor şi secţiunea mai mare
comparativ cu cele de oţel.
La alegerea dimensiunilor trebuie de luat în considerare formatul imaginii imprimate. Pentru asigurarea
calităţii înalte de reproducere a imaginii, dimensiunea ramei trebuie să fie mai mare 15-18 cm din toate părţile

Coala
UTM 543.4 000 00.00.00
Mod Coala Nr. document Semnăt. Data 9
LAA
 decât dimensiunea imaginii, adică între imagine şi ramă trebuie să fie un spaţiu suficient care ar garanta un
contact liber a sitei cu suportul imprimat.

TABELA 1 Dimensiunile spaţiului liber în dependenţă de suprafaţa imaginii.

Suprafaţa Spaţiul liber, cm Dimensiunile ramei, cm
imaginii, cm
21x30 15 51x60
30x42 15 60x72
42x60 15 72x90
60x84 16 92x116
84x120 18 120x156
120x340 20-30 170x400

De obicei pentru ramele de format mic, formatul trebuie să fie 1,5 mai mare decât formatul imaginii. Pentru
rame de format mai mare acest indice va fi puţin mai redus, aproximativ. 1,4, deoarece sarcina de întindere a
sitei depinde de caracteristicile ei şi este necesar de a lua în considerare formatul şi construcţia ramei.
Pentru încleierea calitativă a sitei pe ramă este necesar ca ambele suprafeţe să fie curate. Suprafaţa ramei
noi trebuie prelucrată în aşa mod încât pe ea să fie posibil încleierea pe termen îndelungat. Pe ea nu trebuie să
fie impurităţi, grăsime. Ramele metalice trebuie degresate înainte de a trece la procesul de încleiere, cu
dizolvanţi speciali-acetonă, butilacetat. Dacă suprafaţa nu este prelucrată cu lac, ea se supune prelucrării
mecanice pentru conferirea asprimii. Datorită acestei prelucrări se ameliorează adeziunea sitei cu rama. Ramele
de oţel prelucrate cu zinc nu se supun prelucrării mecanice deoarece această suprafaţă deja asigură adeziunea
suficientă. Marginile şi colţurile ascuţite ale ramei trebuie rotungite, în caz contrar, acestea pot contribui la
ruperea ţesăturii.
Ramele utilizate repetat trebuie să posede suprafaţă netedă şi curată. Este important la suprafaţa acestei
rame să fie fără proiminenţe ce pot fi de la adezivi vechi sau cerneală. Aceste neregularităţi pot fi înlăturate cu
ajutorul hârtiei şmirghel/ abrazive/ „najda4ka”.

1.Ramele au o influienţă nemijlocită asupra calităţii şi posibilităţilor tehnologice a ecranelor serigrafice.

2. Ramele încovoiate crează sarcini neuniforme în timpul contactului racletei cu sita, ceea ce contribuie la
aplicarea neuniformă a cernelei.
3. Preţul şi calitatea ramei trebuie să corespundă cerinţelor impuse calităţii produsului.
4. Secţiune şi grosimea profilului ramei trebuie să corespundă dimensiunii şi tipului acesteia.
5. Înainte de întinderea sitei pe ramă suprafaţa trebuie să fie curăţită şi prelucrată pentru asigurarea asprimii
necesare.

1.7. Factori determinativi asupra alegerii ramei şi a sitei pentru realizarea formelor de tipar
serigrafice.
La alegerea instalaţiei pentru întinderea sitei pe ramă trebuie urmăriți următorii factori:
numărul şi frecvenţa întinderii sitelor pe ramă
dimensiunea ramei
locul pentru întinderea sitelor pe rame în secţia de producere
Utilajul pentruîntinderea sitei pe ramă trebuie:
Să asigure sarcina necesară
Să asigure rezultate identice la întindere a repetată a sitei pe ramă
Să fie comode în exploatare şi deservire
La alegerea instalaţiilor trebuie de luat în consideraţie că:
instalaţiile de întindere trebuie să posede format ce poate să fie reglat în scopul evitării pierderilor sitei
Sistema de fixare a sitelor cu ajutorul ştifturilor asigură întinderea medie a sitei şi este valabilă pentru
imprimarea cu liniatură limitată a rastrului
pe instalaţiile de format mare trebuie de controlat uniformitatea întinderii sitei din toate părţile ramei
Sita serigrafică trebuie să prezinte anumite caracteristici, cum ar fi:
rezistență la umiditate;
elasticitate controlată;
stabilitate dimensională față de umiditate și condiții climaterice;
rezistență la agenți chimici;
rezistență la frecare și abraziune.
Coala
UTM 543.4 000 00.00.00
Mod Coala Nr. document Semnăt. Data 10
LAA
 1.8. Întinderea sitelor pe ramă.
Metode:
Manuala – intinderea sitei se realizeaza prin rotirea șinei pe care e prinsă rama. (sita nu treb lipita pe
rama)
Mecanica – creaza tensiuni pe directia urzelii si a bataturii. Pot fi intinse mai multe rame odata.
Utilizeaza clesti, pentru a evita alunecarea sitei. Se realizeaza pretensionarea in vederea compensarii pierderilor
de tensiune dupa intindere
Pneumatica – Instalatii pneumatice constau din clape independente fiecare la rândul său include
cilindri cu tije la care sunt fixate calapoadele pentru fixarea sitei.
Numărul lor depinde de dimensiunea ramei, reglarea se efectuează cu ajutorul aerului comprimat, aerul se
repartizează uniform in jurul ramei si in timpul întinderii ramei se fixează din 4părţi.
Utilajul de intindere poate fi:
Cu sistem mobil de fixare
Cu sis imobil de fizare

1.9. Instalaţii utilizate la întinderea sitei pe ramă.

- manual
Întinderea sitei se realizează prin rotirea șinei pe care este prinsă sita.
Avantaj:sita nu trebuie lipită pe ramă

- mechanic
Dispozitivele de întindere mecanică creează tensiuni pe direcția urzelii și a bătăturii în funcție de dimensiunile
echipamentului, pot fi întinse mai multe rame odată.
Echipament de întindere cu șurub
În timpul procesului de întindere, ramele se așează pe un suport reglabil pe verticală pentru a evita
contactul cu sita pe durata întinderii. După întinderea sitei, rama este presată pe țesătură pentru lipire. Când se
lipește la un unghi, rama este așezată la unghiul dorit, în timp ce sita este întinsă normal (în unghi drept).

- pneumatic
Instalaţii pneumatice constau din clape independente, fiecare la rândul său include cilindri cu tije la care
sunt fixate calapoadele pentru fixarea sitei.
Numărul lor depinde de dimensiunea ramei, reglarea se efectuează cu ajutorul aerului comprimat, aerul se
repartizează uniform in jurul ramei si in timpul întinderii ramei se fixează din 4 părţi.
Întinderea Pneumatică
Aceste dispozitive sunt formate din mai mulți clești separați, care se leagă între ei și acționează ca un tot
unitar. Cleștii sunt acționați cu aer comprimat și numărul lor depinde de mărimea ramei. Cleștii sunt astfel
construiți încât ei se proptesc în rama serigrafică. Tensiunea aplicată sitei este suportată și de marginile ramei.
Astfel rama este pretensionată ceea ce diminuiază mult pierderea de tensiune a sitei după lipire și eliberarea din
echipamentul de întindere.
La alegerea instalaţiei pneumatice trebuie de luat în considerație următoarele:
clapele trebuie să apuce sita şi să o menţină fără a o distruge
la întinderea sitei din nylon, sau la aplicarea sarcinii înalte, este necesar de a lua în considerare puterea
cilindrilor pneumatice
La întinderea pneumatică pot fi folosite două tehnici:
•sita este tăiată sub unghiul dorit și așezată direct în cleștii de întindere. Dificultățile de întindere apar când
unghiul este mai mare de 7,5°;
•se utilizează un suport suplimentar de întindere (de lemn sau aluminiu). Rama se poziționează pe el la
unghiul dorit. Sita este întinsă pe direcția firelor. Apare o pierdere de tensiune pentru ramele cu tensiune mai mică
deoarece cleștii sunt sprijiniți pe suport și nu pretensionează rama
Intindere multipla:
Se pot întinde simultan mai multe rame folosind o ramă cadru sau o mașină de întindere. Rama cadru este
utilă la întinderea ramelor mici. Sita se întinde pe rama cadru. Pe o folie de cauciuc se așează ramele mici iar rama
cadru se așează peste ele. Deasupra se pot pune mici greutăți pentru a îmbunătăți contactul între sita întinsă și
suprafața de lipire a ramelor mici.

În dependenţă de tipul de fixare a sitei utilajul de întindere poate fi:

Coala
UTM 543.4 000 00.00.00
Mod Coala Nr. document Semnăt. Data 11
LAA
 cu sistem mobil de fixare
cu sistem imobil de fixare
manual:
1.10. Metode şi aparate utilizate la controlul calităţii întinderii sitei pe ramă.
Sistemul pneumatic de apăsare. La întinderea multiplă pe o linie de producție, în locul greutăților se
recomandă utilizarea unui aranjament de pistoane pneumatice și bare de apăsare.
Suportul cu role previne deteriorarea sitei. Înălțimea rolelor trebuie să fie cel puțin cât a cleștilor.
Distanțele poziționate între rame reduc pierderile de tensiune.
Distanțele trebuie să acopere 2/3 din lungimea ramei.
Tensiunea se măsoară în N/cm (1 N=0,102 kp) cu echipamente mecanice sau electronice plasate pe sită.
Forța optimă de întindere ce trebuie aplicată pe sită depinde de rezistența la rupere și de rezistența la
întindere a fiecărui tip de sită.
Poliesterul și poliamida (neylon) au o rezistență la rupere similară, dar caracteristici de întindere
considerabil diferite. Poliesterul este mai rezistent la întindere decât poliamida, iar poliesterii cu vâscozitate mare
oferă o rezistență la întindere mai mare decât cei standard.
O dată cu creșterea diametrului firului, valorile de rezistență cresc în concordanță cu pătratul
diametrelor.
Procesul de intindere:
Sita poate fi adusă la tensiunea dorită în 0,5 – 3 minute folosind un echipament pneumatic de întindere. Se
așteaptă 3 – 10 minute înainte de fixarea pe ramă.
Dacă se folosește un echipament mecanic de întindere, se crește din nou tensiunea până la valoarea finală
înainte de lipirea sitei. Repetarea acestei proceduri de câteva ori va reduce din pierderile viitoare de tensiune.
Cu un echipament pneumatic modern sau cu clești SEFAR, timpul de întindere poate fi redus până la un
minut absolut (0,5 – 1 minut).
Sfaturi pentru o imprimare de calitate
Regulele necesare pentru a lua hotărârea privind alegerea sitei pentru o comandă anumită:
Fibrele de monofilament mai rezistente la uzură. Se confecţionează în aspectul sitei subţiri cu cantitatea
sporită a orificiilor ochilor. Ea se curăţă mai uşor. Asigură o trecere mai uşoară a cernelei decât sita multifilară.
Suprafaţa sitei trebuie prelucrată mecanic sau chimic pentru asigurarea lipirii şablonului.
Sita multifilară are o suprafaţa mai aspră; o grosime sporită în comparaţie cu acea din monofilament şi asigură
adeziunea bună a şablonului şi deasemenea transmiterea stratului de cerneală de grosimea sporită.
Cu cât % sectoarelor libere a sitei este mai înalt cu atât se va consuma mai multă cerneală în procesul de
imprimare.
Fiece ochi trebuie să fie mai mare minimum de trei ori decât dimensiunea medie a particulei pigmentului
cernelei, în caz contrar-sita va complica procesul de imprimare.
Diametrul aţelor este unul din factorii care determină grosimea stratului de cerneală.
Cu cât mai fine şi mai mici sunt detaliile imaginii, cu atât mai subţire şi mai fină se va alege sita.
Pentru imprimarea în rastru sita trebuie să fie de 3 ori mai subţire decât liniatura rastrului necesar.
1.11. Adezivi utilizaţi la fixarea sitelor cu ramele în serigrafie.
Tipurile: - monocomponenți
Bicomponenți( Adezivii în doi componenți se întăresc în două faze:
întâi se evaporă solventul; începe procesul chimic de întărire.
Timpul de uscare depinde de :
calitatea sitei; tensiune; grosimea stratului de adeziv; temperatura camerei; umiditatea relativă a aerului.)
Cu uscare instant Adezivii instant sau „superadezivii” sunt cianoacrilați care utilizează un activator pentru
uscare și întărire foarte rapidă. Acești adezivi sunt rezistenți la solvenți.

Speciali. Adezivii speciali în 2 componenți sunt folosiți la lipirea sitei complet preemulsionate. Adezivul este
aplicat cu un pistol direct pe ramă. Apoi rama este pusă în contact cu sita întinsă și lipită prin presare sau cu
ajutorul greutăților. Acești adezivi sunt rezistenți la solvenți.
UV. Adezivi monocomponenți care se întăresc prin expunerea la o lampă specială cu raze UV. Procesul de
întărire este mai rapid decât la adezivii în 2 componenți. Adezivii UV sunt rezistenți la solvenți.
De contact

1.12. Modalităţi de confecţionare a formelor de tipar serigrafice.

Coala
UTM 543.4 000 00.00.00
Mod Coala Nr. document Semnăt. Data 12
LAA
 La confecţionarea formelor de tipar pentru imprimarea serigrafică se cunosc următoarele metode:
1. Metode manuale.
2. Metode fotomecanice:
a. metoda directă
b. metoda indirectă
c. metoda combinată
3. Metoda digitală
1. În cazul metodei manuale (prin tăiere, desenare) se acoperă ochiurile sitei în acele locuri unde imaginea
nu trebuie să fie. Primle țabloane se decupau dintr-un oarecare material și se încleiau pe sită. În prezent șabloanele
decupate manual se confecţionează de obicei din peliculă.
Pentru tăierea mecanică a şablonului se utilizează calculator şi plotter. Se utilizează două tipuri de peliculă:
1. Folie pe baza lacului
2. Folie solubilă în apă
O altă metodă manuală constă în desenarea direct pe țesătură, cu un lichid care astupă porii sitei, ghidându-
se după un traseu dispus sub sită. Înainte se folosea guma arabică sau cleiul de pește; acum, aceste materiale sunt
înlocuite cu alcool polivinilic, firnis celulozic sau creion litografic.
Metode fotomecanice
Metoda directă prevede:
Confecţionarea originalelor copiative pe baza peliculei.
Aplicarea stratului copiativ pe sită.
Expoziţia peliculei fototehnice pregătite în prealabil.
Developarea şi uscarea.
Dacă sunt careva efecte nesemnificative acestea se supun retuşării. În timpul expoziţiei are loc întărirea
elementelor neimprimabile, iar apoi cu apă se spală elementele imprimabile.

Metoda indirectă. În cazul metodei indirecte stratul sensibil cu baza care se află pe acesta, se aplică pe
pelicula intermediară şi nu pe sită.
Imaginea fotoformei iniţial se copie pe material special. Copia se prelucrează înlăturându-se elementele
neîntărite şi apoi se transferă pe sita pregătită, întinsă pe ramă.

Ecranele indirecte se realizează separat apoi se aplică pe sita serigrafică. Ecranele indirecte sunt subțiri, plane
și se utilizează când se dorește un depozit de cerneală cât mai subțire.
Atâta timp cât filmul indirect este expus separat de sita serigrafică culoarea acesteia nu afectează timpul
de expunere sau definiția contururilor. Totuși există o mică împrăștiere a luminii datorită peliculei de film de
poliester care protejează emulsia.
Dezavantaj. Aderența slabă a emulsiei pe sitele serigrafice ceea ce le face nerezistente la un număr mare de
imprimări.
Avantaje: permite controlul grosimii şablonului datorită stratului de acoperire; rezistenţa înaltă la tiraj, până
la 80 000 coli imprimate.

1.13. Cerinţe tehnologice impuse formei de tipar serigrafice.

Pentru serigrafie este nevoie de o imagine pozitivă în citire directă. În acest context, citirea directă
înseamnă că imaginea trebuie să fie pe partea cu emulsie a filmului exact ca și pe ecran.
Dacă diapozitivele sunt făcute la un laborator independent, instrucțiunea cu privire la citirea pe
partea cu emulsie este importantă. Astfel, pentru expunerea ecranului, emulsia filmului se așează direct
pe emulsie se interpune folia de poliester care în timpul expunerii generează și favorizează efectul de
difuzie a luminii și expunere sub limitele ecranate. Rezultatul este o imagine fără definiție și detalii.
Recomandări pentru prducerea diapozitivelor
• Filmele pozitive trebuie făcute astfel încât să fie citite direct cu o densitate de culoare mare (D=3,0)
la iluminare UV-A.
• Prelucrarea în semitonuri nu trebuie să se situieze în domeniul 50%, în cazul în care punctele utilizate
sunt pătrate, deoarece în această zonă punctele se unesc și efectul MOIRE este foarte probabil. Unirea
punctelor se manifestă printr-o discontinuitate a valorilor tonale dificil de compensat la imprimare.

Coala
UTM 543.4 000 00.00.00
Mod Coala Nr. document Semnăt. Data 13
LAA
 • Majoritatea firmelor de reprotehnică trebuie să ofere posibilitatea opțiunii pentru puncte de diverse
forme: eliptice, rotunde etc.
• Imprimările de test cu ecrane realizate pe site de diferite densități și cu diapozitive prelucrate diferit permit
stabilirea unor standarde interne de lucru.
• Imprimarea policromă necsită un parametru suplimentar și anume înclinarea liniilor pe care se distribuie
punctele. După ce se stabilesc forma punctului și densitatea acestora, trebuie găsite unghiurile de înclinare
pentru rasterele cele patru culori. După ce se obțin filme cu anumite unghiuri pentru cele patru culori este
necesar să se realizeze imprimări de test pentru a stabili cea mai bună înclinație, cu moire minim.
• Trebuie menținută gradația tonală optimă: o pobă cu gradațiile tonale sub forma unei benzi de control pe
marginea imaginii de imprimat, având ca scop măsurarea gradației tonale optime.
• Unghiurile de imprimare a culorilor separate în policromie
Unghi film Sită Unghi film Sită

0o 7,5o 7,5o 0o
15o 7,5o 22,5o 0o
45o 7,5o 52,5o 0o
75o 7,5o 82,5o 0o
RASPUNSUL NU-I COMPLET

1.14. Metoda de confecţionare manuală a formei de tipar serigrafice.

1. Metode manuale.
prin tăiere, desenare) se acoperă ochiurile sitei în acele locuri unde imaginea nu trebuie să fie. Primle
țabloane se decupau dintr-un oarecare material și se încleiau pe sită. În prezent șabloanele decupate manual se
confecţionează de obicei din peliculă.
Pentru tăierea mecanică a şablonului se utilizează calculator şi plotter. Se utilizează două tipuri de peliculă:
1. Folie pe baza lacului
2. Folie solubilă în apă
O altă metodă manuală constă în desenarea direct pe țesătură, cu un lichid care astupă porii sitei, ghidându-
se după un traseu dispus sub sită. Înainte se folosea guma arabică sau cleiul de pește; acum, aceste materiale sunt
înlocuite cu alcool polivinilic, firnis celulozic sau creion litografic.
1.15. Metoda de confecţionare directă a formei de tipar serigrafice.
2. Metode fotomecanice:
a. metoda directă
Confecţionarea originalelor copiative pe baza peliculei.
Aplicarea stratului copiativ pe sită.
Expoziţia peliculei fototehnice pregătite în prealabil.
Developarea şi uscarea.
Dacă sunt careva efecte nesemnificative acestea se supun retuşării. În timpul expoziţiei are loc întărirea
elementelor neimprimabile, iar apoi cu apă se spală elementele imprimabile.

b. metoda indirectă
În cazul metodei indirecte stratul sensibil cu baza care se află pe acesta, se aplică pe pelicula intermediară şi
nu pe sită.
Imaginea fotoformei iniţial se copie pe material special. Copia se prelucrează înlăturându-se elementele
neîntărite şi apoi se transferă pe sita pregătită, întinsă pe ramă.
Probleme la fabricarea ecranelor indirecte
Aderența slabă a filmului pe sită poate avea diverse cauze:
Degresarea insuficientă a sitei
Timp de expunere prea mare
Developant inactiv
Uscarea ecranului cu aer cald
Folia de protecție trebuie îndepărtată numai după uscarea completă

Coala
UTM 543.4 000 00.00.00
Mod Coala Nr. document Semnăt. Data 14
LAA
 1.16. Metoda de confecţionare indirectă a formei de tipar serigrafice.
Fabricarea ecranelor prin metoda indirectă
Degresare - Înainte de fabricarea ecranului, sita trebuie degresată cu agent de degresare potrivit. Nu se
folosesc detergenți casnici.
Expunere - Filmul indirect presensibilizat este expus printr-un strat de poliester.
Important. Timpul de expunere corect se determină prin expuneri repetate.
Fixarea filmului - Filmul este fixat într-o baie de apă oxigenată sau într-o soluție recomandată de producător.
Se vor urma instrucțiunile recomandate de producător de film.
Developare - Se spală filmul în apă caldă cu emulsia în sus. Se vor urma instrucțiunile producătorului de film
în legătură cu temperatura apei. Se clătește filmul cu apă rece, curățarea minuțioasă a acestuia fiind absolut
necesară.
Transfer- Se așează filmul indirect pe o suprafață de sticlă cu emulsia în sus. Se pune în contact cu colț al
ecranului umed cu filmul și se lasă filmul să se întindă singur pe sită. Se îndepărtează excesul de apă de pe partea
de racletare folosind o hârtie de ziar neimprimată.
Uscare- Se realizează la temperatura camerei. Când uscarea este completă se îndepărtează pelicula
protectoare de poliester.
Retușare - Porii din emulsie și marginile filmului pot fi acoperite cu filler rezistent la apă

1.17. Metoda combinată de confecţionare a formei de tipar serigrafice.

c. metoda combinată
Procedeele anterioare au anumite carențe: procedeul direct este imperfect pentru reproducerea imaginilor cu
mai multe detalii iar procedeul indirect nu permite obținerea unei forme imprimante capabilă să suporte un tiraj
lung sau imprimarea pe obiecte cu forme diverse
Emulsia sensibilă se aplică cu ajutorul racletei pe sită pe sectoarele nesensibile ale peliculei care se află
dedesubtul sitei. Această peliculă constă din stratul de emulsie pe suport din polieter, hârtie sau vinil. Acoperirea
din substanţe lichide fixează pelicula la sita serigrafică, concomitent are loc sensibilizarea. După uscare, suportul
se înlătură. Sita pregătită apoi se supune expoziţiei şi se developează exact aşa ca în cazul metodei directe.

1.18. Metoda electronică de confecţionare a formei de tipar serigrafice.

3. Metoda digitală
stratul sensibil se aplică pe sită la fel ca în cazul metodelor directe şi imaginea se înscrie cu ajutorul laserului
după care acesta se developează.
Expunerea - Se utilizează o sursă de lumină adecvată, de exemplu o lampă cu halogenură metalică. Timpul
corect de expunere se determină folosind expunerea în trepte și un film test pozitiv
Developare - Se umezesc ambele fețe ale ecranului cu apă rece. După developare se curăță partea de
imprimare cu un jet puternic de apă.
Uscarea - Umezeala rămasă poate fi îndepărtată cu hârtie de ziar neimprimat, cu lavete de curățat geamuri
sau utilizând un aspirator special de apă. Uscarea finală se face în etuvă.
Retușarea - Porii din emulsie și marginile filmului pot fi acoperite cu filler.

1.19. Etapele procesului de realizare a formei de tipar serigrafice.

Pregătirea sitelor pentru confecţionarea formelor de tipar.
După ce sita întinsă este fixată pe ramă este necesar de a o pregăti pentru aplicarea şablonului. De obicei
la sitele sintetice se aplică şabloanele prin metoda indirectă, din cauza structurii uniforme a firelor. Pentru
asemenea şabloane este necesar de a conferi asprimea corespunzătoare a sitei pentru asigurarea adeziunii mai
bune. Pentru aceasta pe suprafaţa umedă a sitei se aplică praful abraziv, se prelucrează cu ajutorul acestuia şi
apoi se spală.

Reconservarea este următoarea etapă de pregătire a sitei şi prin ea se subînţelege înlăturarea rămăşiţelor
uleiurilor sau ale altor substanţe de ungere ce au rămas după prelucrarea repetată a ramei. Dacă este vorba
despre o sită nouă, prin reconservare se subînţelege înlăturarea prafului şi altor particule mecanice şi de-
asemenea a urmelor de amprente ale mânilor ce au nimerit în timpul întinderii pe ramă.

Coala
UTM 543.4 000 00.00.00
Mod Coala Nr. document Semnăt. Data 15
LAA
 Procesul de reconservare se petrece pentru toate sitele serigrafice, acelor noi şi acelor utilizate repetat,
nemijlocit înainte de aplicarea şablonului. În cadrul pregătirii sitei este asigurată adeziunea bună a şablonului
şi se preîntâmpină rezistenţa lui la acţiuni exterioare. Pentru curăţirea suprafeţei sitei se utilizează soluţii de Na
10-20% sau NaCaustic. După aceea sita se spală cu apă şi se neutralizează cu acid acetic şi apoi se spală din
nou.

ex. - met indirecta

1.20. Caracteristici ale stratului copiativ.

Stratul sensibil la lumină, des numit și strat copiativ, reprezintă un film polimeric multicomponent (grosime
de câţiva microni). În dependență de compoziția filmului solubilitatea lui sub acțiunea luminii se mărește sau
scade.
Procesul de copiere poate fi pozitiv sau negativ (figura 1).
Procesul de copiere implică două etape principale:
Expunerea stratului fotosensibil prin filmul tipografic (pozitivă sau negativă)
Îndepărtarea stratului (developarea) la viitoare elemente neimprimabile.
Elementele esenţiale ale procesului de copiere sunt:
filme tipografice;
forma de tipar;
instalaţie pentru expunere;
instalaţie pentru prelucrarea copiei.
Filmul tipografic este realizat pe un substrat transparent. El poate conține informație textuală, grafică sau
grafico-textuală.
Forma de tipar prezintă un strat subţire (0,15-0,8 mm) din metal sau polimer 1 (figura 1), pe care se află
stratul sensibil la luminăl 2 pe care se înregistrează informația şi, în multe cazuri, alte straturi auxiliare.

a b
Figura 1. Procesul de copiere
a – pozitivă b – negativă
1 – strat de bază; 2 – stratfotosensibil; 3 – film tehnic
Compoziția straturilor copiative:
polimeri peliculogeni nesensibili la lumină - oferă proprietăți fizice și mecanice stratului;
compuși sensibili la lumină - o substanță sau un grup de substanțe care dau sensibilitate stratului. Compoziția
lor pot include componente care îmbunătățesc sensibilitatea integrală, extinderea sensibilității spectrale a stratului,
precum și accelerarea reacțiilor fotochimice;
stabilizatori - asigură menținerea proprietăților dorite ale straturilor și asigurarea proprietăților de exploatare
(în special, rezistența la abraziune, rezistența chimică la soluții de procesare etc.);
coloranți – utilizați pentru colorarea straturilor.
În dependenţă de compoziţia stratului copiativ, acestea pot fi:
straturi pe bază de diazo, de exemplu ortonaftohinondiazid ONHD;
straturi copiative polimerizate;
polimeri hidrofili cu compuşi diazo.
În dependență de tipul soluției de developare utilizate la prelucrarea formei avem straturi:
developate în apă;
developate în alcaline;
developate în alcool.
În dependenţă de imaginea obţinută pe forma de tipar în raport cu cea de pe film avem:
straturi pozitive;
straturi negative;
reversibile (pozitivo-negative).
Caracteristicile straturilor copiative, care formează proprietăţile sensitometrice includ următorii indicatori:
compoziția chimică a straturilor și concentrația componentelor acestora;
proprietăţile optice (absorbţia, reflecţia de la strat şi de la substrat);
grosimea stratului;
condiţiile de producţie.

1.21. Tehnica procesului de imprimare serigrafică.

Coala
UTM 543.4 000 00.00.00
Mod Coala Nr. document Semnăt. Data 16
LAA
 Obţinerea colilor imprimate. Procesul de imprimare.
Factorii care influenţează asupra stratului de cereală de pe coala imprimată sunt:
1. Caracteristicile sitei utilizate.
2. Metoda de confecţionare a formelor de tipar
3. Tipul suportului imprimat
4. Caracteristicile cernelei
5. Duritatea racletei şi profilul acesteia
6. Regimurile procesului de imprimare.
7. Distanţa dintre forma şi suportul imprimat
8. Unghiul de înclinare şi presiunea racletei.
9. Cantitatea cernelei ce a rămas pe sită după înlăturarea formei de tipar.

În procesul de formare a imaginii cromatice pot fi evidenţiate etapele

1. Crearea spaţiilor elementului imprimat
2. Umplerea acestuia cu cerneală.
3. Înlăturarea formei de tipar de pe suprafaţa imprimată
4. Fixarea imaginii colorate pe coală.

Caracterul imaginii formate astfel depinde de:

1. Dimensiunea spaţiului elementului imprimat;
2. Gradul de umplere a acestuia cu cerneală;
3. Condiţiile interacţiunii cernelei cu forma de tipar şi suprafaţa imprimată;
4. De caracteristicile mecanice ale cernelei

Cantitatea cernelei ce a trecut prin orificiile sitei este determinată de următoarele:

1. Dimensiunea spaţiului elementului imprimat
2. Viscozitatea cernelei
3. Presiunea ce acţionează asupra acesteia.
4. Timpul de acţionare a presiunii.

Procesul obţinerii colilor imprimate include următoarele operaţii:

1. Orientarea corectă şi fixarea suportului imprimat pe suport;
2. Furnizarea cernelei pentru imprimare;
3. Crearea presiunii şi obţinerea colii imprimate;

Serigrafia se consideră o metoda plană de imprimare, însă spre deosebire de celelalte metode de tipar classic
(offset), în acest caz cerneala nu se reţine pe elementele imprimabile ci trece prin acestea, deoarece forma de tipar
reprezintă un şablon, iar sectoarele neimbrimabile reprezintă o piedică ce nu permite trecerea cernelii prin sită, iar
prin elementele imprimate cerneala trece creând posibilitatea obţinerii elementului imprimat (figura 1). Aspectul
formei de tipar poate fi plană (figura 2) sau cilindrică (figura3), în acest caz se va numi rezografie.
Baza formei de tipar reprezintă sita întinsă pe ramă prin orifiiciile libere ale căreia are loc trecerea cernelii
prin repartizarea ei pe suprafaţa sitei cu ajutorul racletei elastice din poliuretan. Sita este confecţionată din
meteriale polimere sintetice (neilon, polieter, poliamidă, polieter metalizat).
Rama este confecţionată din metal. În cazul lucrărilor simple poate fi confecţionată şi din lemn.
Procedeul este simplu şi constă în aplicarea pe materialul pe care se imprima a unui strat de cerneală printr-
o sită. Imaginea realizată prin imprimarea serigrafică este formată dintr-un număr de puncte care este dat de
numarul de ochiuri al sitei. Cele mai fine site utilizate în serigrafie au maximum 300 ochiuri/inch, ceea ce
determină ca rezoluţia maximă pe care o poate asigura imprimarea prin serigrafie să fie de 300 dpi. Aceasta permite
realizarea unor imagini de o calitate bună, dar care sunt departe de calitatea imprimării offset, la care rezoluţia
poate ajunge la 2400 dpi sau chiar mai mult. Utilizarea unor site cu o fineţe şi mai mare este limitată de
dimensiunile particulelor din componenţa cernelurilor folosite, care trebuie să poată trece prin ochiurile sitei.
Totuşi, pentru cele mai multe aplicaţii, o rezoluţie cuprinsă între 100 şi 300 dpi este suficientă. Serigrafic se pot
imprima imagini monocolor, prin alăturare de culori sau suprapunere de culori (policromie), suprafaţa imprimată
putând fi cuprinsă între câţiva centimetri şi câţiva metri pătraţi.
O caracteristică importantă a serigrafiei este dată de faptul că grosimea stratului de cerneală obţinut este cea
mai mare, comparativ cu oricare alt tip de imprimare. Aceasta poate conduce la obţinerea unor efecte speciale care
nu pot fi obţinute prin nici o alta tehnică.

Coala
UTM 543.4 000 00.00.00
Mod Coala Nr. document Semnăt. Data 17
LAA
 1.22. Pregătirea utilajului serigrafic către lucru.
Stabilirea distanţei tehnologice
Pregătirea maşinii de imprimat începe cu instalarea formei de tipar şi a potrivelii. Formele de tipar se
instalează în susţinătorii formei asigurând distanţa dintre aceasta şi suportul imprimat. Stabilirea unei distanţe
tehnologice prea mari contribuie la potriveala posibilă incorectă, inexactitatea transmiterii culorilor şi precizia
insuficientă. Este necesară o presiune mai înaltă a racletei pentru asigurarea contactului ţesăturii pe suport, ceea
ce contribuie la o sporire mai mare a cernelei, la un grad mai mare de mărire a punctului de rastru şi posibilitatea
distrugerii ţesăturii şi a şablonului. Distanţa tehnologică înaltă poate contribui deasemenea la imprimarea
ţesăturii pe suport. Este necesar de a lua în considerare că cu cât mai mult se va întinde ţesătura cu atât mai
înaltă este probabilitatea deformării imaginii. Reieşind din aceste cauze, este necesar de a alege parametrii
minimi posibili de instalare a distanţei tehnologice. Distanţa tehnologică minimală trebuie să fie instalată la
circa 1,5 mm. Distnaţa tehnologică maximală este de până la 3mm. Valoarea acestei distanţe depinde de
caracteristicile elastice ale sitei şi de dimensiunea formei de tipar. Varianta optimală este crearea unor astfel de
condiţii când forma se separă pe coala imprimată concomitent cu transferul zonei de contact. La imprimarea
policromă este foarte important ca valoarea acestei distanţe să fie uniformă. În cazul formatelor A3, valoarea
distanţei tehnologice trebuie să fie de la 1-3mm, iar în cazul formatelor A1 de la 3-5mm.

Instalarea potrivelii – potriveala ce are loc în procesul de pregătire a utilajului asigură stabilitatea imaginii
pe coală şi coinciderea cernelurilor. Poziţia suprafeţei imprimate este determinată de nişte suporturi pe care se
instalează fiece coală sau confecţie. Un moment important ce asigură calitatea a colii imprimate este fixarea
rezistentă a colii imprimate pe plan orizontal. În cele mai dese cazuri acestea sunt asigurate prin crearea
vacuumului, însă este posibilă şi utilizarea scociului, şi în cazul imprimării pe ţesătură a adezivului lichid.

1.23. Racleta. Parametrii optimi ai acesteia.

Material pu fabricarea racletei: cauciuc sintetic/cauciuc natural/ poliuretan
Duritate
Duritatea lamei de racletă se exprimă în grade Shore. Duritatea recomandată este cuprinsă între 60 – 75
Sh.
Racletele cu duritate mai mare, cuprinsă între 70 – 75 Sh sunt recomandate pentru ecrane mari și pentru
imprimări policrome.
Racletele cu duritate mai mică, cuprinsă între 60 – 65 Sh sunt recomandate pentru imprimări pe suprafețe
nregulate.
Dezavantaje
O lamă de racletă care este prea dură poate produce dungi în timpul imprimării. Deasemenea, o duritate
prea mare afectează durata de viață a ecranului serigrafic. Lamele de racletă cu duritate mică, cărora li se aplică o
presiune prea mare, se flexează imediat și cerneala curge sub ecran, obținându-se un depozit de cerneală mai mare
și neuniform.
În procesul de fabricare a ecranelor serigrafice, trebuie avută în vedere lăsarea unei distanțe de cel puțin
12 cm între marginea interioară a ramei și capetele lamei de racletă. O distanță prea mică are ca rezultat imprimarea
unei imagini distorsionate.
Starea marginilor lamei de racletă este foarte importantă pentru realizarea unor imprimări clare și cu margini
bine definite.
O lamă de racletă cu marginea bine ascuțită va doza precis cantitatea de cerneală care trece prin sită.
Acesta este un factor important în obținerea detaliilor fine și în imprimarea policromă.
O lamă de racletă neascuțită sau rotunjită nu reușește să întindă cerneala pe suprafața ecranului în mod
uniform și precis și împinge prin sită o cantitate mare de cerneală, care strică detaliile. Folosirea unei lame de
racletă prost ascuțită, duce la obținerea unei imprimări cu dungi.
Unghiul corect de imprimare este de 75o față de ecran. Deviații mari de la această valoare pot afecta
negativ trecerea cernelii prin sită și precizia imprimării.
Un unghi prea mare reduce flexibilitatea lamei de racletă, mărindu-se frecarea acesteia cu sita. Depozitul
de cerneală este redus, în timp ce sita este puternic solicitată, distorsionând imaginea și afectând precizia de
imprimare.

1.24. Racleta de nivelare.

Coala
UTM 543.4 000 00.00.00
Mod Coala Nr. document Semnăt. Data 18
LAA
 La pregătirea utilajului pentru imprimare se instalează paralel racletei, însă are o presiune mai redusă
asupra formei de tipar. Acţiunea contraracletei asigură furnizarea constantă a cernelei pe sită. Contraracleta
nivelează cerneala pe forma de tipar în timpul mersului opus al racletei, ceea ce împiedică uscarea cernelei pe
formă (în cazul utilizării cernelurilor pe baza solvenţilor). De obicei contraracleta se confecţionează din metal.
Racleta şi contraracleta se fixează în susţinător şi se instalează pe maşina de tipar. Susţinători sunt dotaţi cu
şurubi pentru reglarea presiunii. Varianta optimală reprezintă sistemul pneumatic pentru menţinerea presiunii
constante racletei şi contraracletei.
Pentru optimizarea procesului de imprimare este necesar de a controla trei parametri
1. Viteza
2. Unghiul
3. Presiunea
Cu cât mai mică este viteza de mişcare a racletei cu atât grosimea stratului de cerneală va fi mai mare, ceea
ce reprezintă un factor important pentru minimizarea stratului de cerneală la utilizarea cernelurilor UV. Pentru
asigurarea transferului suficient al cernelei este necesar de a controla presiunea: se utilizează presiunea
minimală care asigură aplicare stratului suficient. Presiunea sporită va contribui la aglomerarea surplusului
cernelei în ochiurile sitei şi respectiv la obţinerea unui strat de grosime mai mare. Presiunea excesivă a racletei
contribuie la extinderea şi distrugerea aţelor sitelor serigrafice. De-asemenea presiunea excesivă poate contribui
la mărimea punctului de rastru. Unghiul de înclinare a contra racletei influenţează asupra grosimii stratului de
cerneală, la fel ca şi unghiul de înclinare al racletei: cu cât unghiul este instalat mai jos, cu atât stratul de cerneală
va fi mai mare.

TABELA 1 Forma pânzelor racletelor

Aspectul/ forma racletei
a) Dreptunghiulare
b) Dreptunghiulară cu margini
rotungite
Destinaţia
- Pentru imprimare pe suprafeţe plane
1. Pentru obţinerea straturilor de cerneală de
grosimea sporită
2. Pentru imprimarea cernelurilor de culoarea
deschisă pe fon închis cu cerneluri florescente

c) Cu marginea tocită dintr-o parte - Pentru imprimarea pe sticlă

d) Cu marginea tocită din ambele - Pentru imprimarea directă pe suprafeţe
părţi neregulate şi sticlă

e) Rotungită - Pentru imprimarea pe ceramică şi ţesături

TABELA 2 Utilizarea racletei în dependenţă de duritatea lor

Duritatea racletei Suprafaţa imprimată Rezultat
Racletă moale Ţesături şi suprafeţe cu a) Rezoluţie redusă
configuraţie b) Obţinerea unui strat de
cerneală sporit
Duritate medie Majoritatea producţiei Rezoluţia bună. Obţinerea
straturilor de cerneală variabile.
Duritate sporită Suprafeţe plane Rezoluţia sporită.

1.25. Factori de influenţă asupra formării stratului de cerneală pe suportul imprimat.

1. Caracteristicile sitei utilizate.
2. Metoda de confecţionare a formelor de tipar
3. Tipul suportului imprimat
4. Caracteristicile cernelei
5. Duritatea racletei şi profilul acesteia
6. Regimurile procesului de imprimare.
7. Distanţa dintre forma şi suportul imprimat
8. Unghiul de înclinare şi presiunea racletei.
9. Cantitatea cernelei ce a rămas pe sită după înlăturarea formei de tipar.

1.26. Utilaj utilizat în procesul de imprimare serigrafică.

Coala
UTM 543.4 000 00.00.00
Mod Coala Nr. document Semnăt. Data 19
LAA
 Clasificarea utilajului :
Utilajul de imprimare se divizează în dependenţă de următoarele:
1. Tipul suportului :
a - pe materiale în coli
b - materiale în rulou
c - confecţii gata.
2. În dependenţă de gradul de automatizare:
a - manual
b - semiautomat
c – automatizat
3. În dependenţă de construcţia aparatului d imprimare
a - tip Tighel (atunci când ambele suprafeţele sunt plane)
b - plan - cilindric (atunci când suprafaţa port-formă este plană, iar suportul este cilindric)
c - tip rotativ (când ambele suprafeţe reprezintă nişte cilindri)

a) Maşina de tip Tighel – maşina automată de tip tighel, care se mai numeşte tip planşe, reprezintă
instalaţii pentru imprimarea serigrafică ce realizează imprimarea pe suporturi plane. Suportul pentru imprimare
trebuie mereu de furnizat mereu cu precizie sub forma de imprimare.
Funcţia instalaţiei de furnizare constă în ridicare colii de hârtie, transportarea acestei şi repartizarea pe
suprafaţa de imprimare. Maşinile automatizate tighel pot să imprime pe suporturi dure, dense şi grele, grosimea
cărora va fi până la 6 mm. Viteza de imprimare a acestui utilaj depinde densitatea şi dimensiunea suportului de
imprimare. Viteza maximă: până la 2000 coli/ oră.

b) Maşini plano-cilindrice automatizate – spre deosebire de maşina precedentă, în maşina plano-

cilindrică automatizată, cu formă de tipar rotundă, se mişcă anume rama şi suportul de imprimare, iar racleta
rămâne stabilă. Avantajul principal al maşinii automatizate cu formă rotundă constă în aceea că părţile formei
şi suporturile anterioare ale cilindrilor funcţionează în contact unul cu celălalt, ceea ce permite înbunătăţirea
calităţii potrivelii. În timpul lucrului la maşina automatizată, cu forma de tipar plană, persistă mereu pericolul
ca suportul poate să se lipească de forma de tipar şi separarea acesteia va necesita un efort. În cazul utilizării
maşinilor plano-cilindrice automatizate, cu formă rotundă, separarea este minimă este minimă, deoarece
suportul pentru imprimare abia intră în contact cu forma de tipar în sectorul exterior al cilindrului.
Există două tipuri de maşini plano-cilindrice cu formă rotundă:
a. Maşini plano-cilindice dotate cu stop-cilindru
b. Maşini plano-clilindrice cu cilindru balansor
În primul caz, pentru furnizarea colilor, cilindrul se opreşte mereu după fiecare ciclu de imprimare.
Avantajul acestei maşini este: cilindrul rămâne imobil în decurs de jumătatea ciclului de imprimare, adică până
la lucrul cu racleta şi chiar la viteze sporite, este timp suficient pentru furnizarea precisă a colilor. Viteza maşinii
automatizate cilindrice este de până la 4500 coli/oră.
3. Maşini rotative- se utilizează pentru imprimarea pe textile, mase plastice, covoare, tapete, hârtie pentru
ambalaj şi etichete. Viteza de impriamare este de la 1000-4000 coli.

c) Utilaj de imprimare manual utilizat la imprimarea serigrafică

Una din cea mai simplă instalaţie pentru imprimarea serigrafică, dotată cu racletă, reprezintă masa care se
mai utilizează în unele tipografii. Ea este construită doar pentru utilizarea manuală, dotată cu susţinătorul ramei
serigrafice şi utilaj pentru poziţionarea exactă a sitei serigrafice la imprimare. Instalaţia pneumatică serveşte
drept instalaţie de imprimare sau furnizarea suportului imprimat. Racleta asigură petrecerea procesului de
imprimare amplasat sub un unghi dat şi presiunea dată a racletei. Furnizarea şi primirea colilor este manuală.
Mesele dotate cu sistema cu vacuum, ce fixează suportul imprimat pe suprafaţa mesei, sporeşte calitatea
imprimării şi a potrivelii la imprimarea policromă. Mese manuale deseori sunt instalate lângă maşini
automatizate pentru efectuarea tirajelor de pe formă. Pe masa maşinii de imprimare funcţionarea formei de tipar
şi a racletei este manuală. Eliberarea materialului după imprimare la fel se realizează manual. Această instalaţie
constă din următoarele:
1. Masa de imprimare
2. Sistemul pentru fixarea suportului imprimat cu suprafaţa mesei
3. Forma de tipar
4. Mecanismul de reglare a mesei

d) Maşini semiautomate serigrafice

Coala
UTM 543.4 000 00.00.00
Mod Coala Nr. document Semnăt. Data 20
LAA
 Există două tipuri de maşini semiautomate:
1. Maşini semiautomate pentru imprimarea serigrafică
2. Maşini pentru imprimarea serigrafică la ¾.

Primul tip reprezintă instalaţia pentru imprimare cu gestionarea formei de tipar şi a racletei, iar suportul
pentru imprimare se furnizează şi se eliberează manual.
Al doilea tip reprezintă instalaţia de imprimare unde forma de tipar şi a racletei sunt gestionate, suportul
manual se furnizează manual şi se eliberează automat.

Principalele componente a maşinii semiautomate pentru imprimarea serigrafică sunt:

1. Sistem automatizat a racletei (pneumatice sau electromecanic)
2. Asigurarea instalaţiei automatizate pentru ridicarea ramei
3. Forma de tipar dotată cu sistem vacuum.

Mai pot fi evidenţiate două tipuri de maşini semiautomate:

Maşini cu mişcare perpendiculară de balansare a ramie

2. Maşina cu mişcare verticală a ramei . Avantajul maşinii cu mişcarea verticală a ramei constă în aceea că
ea asigură gestionarea mai bună de furnizare a cernelei şi asigură curăţirea mai uşoară a formei de tipar.

Instalaţii pentru uscare

Din cauza grosimii sporite a stratului de cerneală, pentru imprimare serigrafică utilajul pentru imprimare
nu poate lucra fără instalaţii de uscare care pot fi de două tipuri:
1. Tunel
2. Tip cu rafturi
În afară de aceasta mai există următoarele tipuri de utilaj:
1. Instalaţii cu uscare infraroşii
2. UV
3. Uscare tip jet
4. Turnichet
Compoziţia materialului şi tipul cernelei determină tehnologia necesară de uscare. De obicei cerinţele
impuse metodei de lucru sunt indicate pe ambalajul cu cerneală. Uscarea pe instalaţii dotate cu rafturi are loc
în condiţii climaterice a secţiei de imprimare. Aceste instalaţii pentru uscare sunt puţin productive şi se
recomandă pentru uscarea producţiei imprimate la utilaj manual şi uneori semiautomat. Instalaţii de uscare tip
tunel, în funcţie de metoda de uscare poate fi de următoarele tipuri:
1. Convectiv (cu to de uscare până la 100o C)
2. Uscare cu raze infraroşii (cu t o de uscare până la 200o C)
3. Uscare UV.
Aceste instalaţii sunt unite în linii cu instalaţii semiautomate sau automate. O caracteristică importantă este
lăţimea transportorului care depinde de forma de imprimare.

Rafturi pentru uscarea colilor

Sunt realizate din lemn sau metal şi se utilizează în cadrul întreprinderilor în cazul imprimării serigrafice.
Pentru uscarea colilor cu aer există diferite tipuri, de asemenea poliţe. Majoritatea din ele constau din poliţe
suprapuse una peste cealaltă. De obicei poliţele sunt mobile şi pot fi deplasate în cadrul secţiilor.
În cadrul întreprinderilor poliţe din metal pot fi situate în cuptor special unde colile proaspăt imprimate se
pot usca repede. Este important ca aerul să circule liber între colile imprimate deoarece dacă lipseşte circulaţia
liberă a aerului poate avea loc incendierea colilor.

1.27. Cerneluri utilizate la imprimarea serigrafică.

În prezent cernelurile imprimării serigrafice se pot utiliza prin una din următoarele metode:
1. Pe baza polimerizării oxidante a liantului.
sunt confecţionate pe baza liantului de ulei şi alchidă.
Avantaje:
-- toxicitatea scăzută
-- lipsa mirosului strident
-- adeziunea bună la diferite suprafeţe

Coala
UTM 543.4 000 00.00.00
Mod Coala Nr. document Semnăt. Data 21
LAA
 -- formează pelicula destul de rezistentă şi elastică.

2. Pe baza evaporării solventului

conţin în calitatea liantului de obicei diferiţi eteri ai celulozei. Timpul de fixare este de la câteva secunde până
la câteva minute. Aceste cerneluri pot fi utilizate la instalaţii manuale, semiautomate, cât şi cele automate cu
instalaţii de uscare.

3. Pe baza interacţiunii chimice a întăritorului cu liantul

sunt confecţionate pe baza polimerilor de acril, vinil şi copolimerilor, formează pelicula destul de bună,
rezistentă inclusiv la acţiunea substanţelor agresive. Înainte de utilizarea acestor cerneluri în componenţa lor se
introduce catalizator. După introducerea catalizatorului cerneala trebuie neapărat utilizată timp de câteva ore

4. Pa baza întăririi sub acţiunea razelor UV.

Mai exită 4 tipuri de bază a cernelurilor serigrafice:

Cernelulri pe baza solevenţilor cu uscare cu aer fierbinte
Avantajul: Sunt comode în utilizare şi posedă un spectru larg de adeziune.
Dezavantaj: Contribuie la evaporarea solventului şi constituie pericol de incendiu. Pot să se usuce pe
formă la imprimarea straturilor subţiri a semitonurilor şi viteza de fixare a lor se reduce prin introducerea a
antioxidanţilor. Limitarea privind viteza de uscare poate
reduce din productivitate. Au un miros strident.

2. Cerneluri pe baza apei cu uscarea cu jet de aer cald sau fierbinte

Temperatura destul de înaltă utilizată în procesul de uscare contribuie la evaporarea apei şi solventului şi la
pierderea a ≈70% a stratului de cerneală. Aceste cerneluri pot fi dizolvate cu apă ceea ce le face mai ecologice
pentru mediul ambiant în comparaţie cu cerneluri pe baza solvenţilor.

3. Cerneluri tradiţionale cu uscarea UV.

Cernelurile UV constau din următoare componente:
pigment,
oligomer,
monomer,
fotoiniţiatori,
substanţe adăugătoare de corectare.
Avantajele cernelurilor UV:
fixarea rapidă pe coală
rezistenţa înaltă mecanică şi chimică a peliculei de cerneală,
luciul înalt al colilor imprimate,
obţinerea imaginilor contraste,
polimerizarea completă a cernelei,
se furnizează în aspect gata pentru folosire
nu apare problema trecerii cernelei pe coala
stabilitatea caracteristicilor fizice
Dezavantajele cernelurilor UV
preţul înalt în comparaţie cu celelalte cerneluri,
necesitatea utilizării instalaţiilor de uscare,
termenul relativ redus al lămpilor UV,
unele materiale pentru imprimare sub acţiunea razelor UV elimină un miros
aspectul dăunător pentru mediul ambiant şi sănătate.

4. Cerneluri pe baza apei cu fixarea UV.

conţine: pigment, iniţiatori, solvent, monomer sau reagent, răşini sau oligomer şi ≈ 40% apă. Ele posedă toate
avantajele cernelurilor UV, însă fără crearea stratului sporit caracteristic pentru acestea. Ele posedă stabilitate,
miros slab și uscare rapidă.

1.28. Imprimarea serigrafică în semitonuri.

Semitonuri și detalii fine

Coala
UTM 543.4 000 00.00.00
Mod Coala Nr. document Semnăt. Data 22
LAA
 Grosimea ecranului influiențează puternic volumul de cerneală la imprimarea semitonurilor. Cu cât
ecranul este mai gros, cu atât volumul de cerneală este mai mare. Un ecran prea gros poate cauza:
pierderea punctelor în zonele luminoase și îngroșarea punctelor în zonele dense
Reproducerea culorii eronat datorită volumului mare de cerneală
Nr. Tipuri de Grosimea startului de emulsie, μm
imprimări

10 – 18
Regulă: Grosimea stratului de emulsie de pe partea de
1. Linii
imprimare trebuie să reprezinte aproximativ 10-20 % din
grosimea sitei.
4-8
Regulă: Grosimea stratului de emulsie de pe partea de
2. Semitonuri
imprimare trebuie să reprezinte aproximativ 10 % din
grosimea sitei.
Regulă: Grosimea stratului de emulsie de pe partea de
Cerneluri
3. imprimare trebuie să reprezinte aproximativ 5 % din
UV
grosimea sitei.

1.29. Specificul utilizării cernelurilor în imprimarea serigrafică.

1. Cerneluri pentru imprimarea pe ţesături şi confecţii textile - cerneluri pe baza de plastizol şi emulsiile se
utilizează pentru imprimarea pe confecţii textile. Cernelurile ce se bazează pe emulsia de acril se utilizează pentru
toate tipurile de ţesături. Ele se usucă la temperatura camerei însă pentru atingerea rezistenţei la spălare ele trebuie
să se usuce câteva minute la temperatura de 1600. Plastizol uscat este răşina de vinil dispersat în plastificator, în
el lipseşte solvent. La temperatura mai sus de 1500 plastificatorul se topeşte cu răşina şi se formează pelicula.
Cerneluri pe bază de plastizol trebuie să fie rezistente la uzură, la spălări şi curăţarea îmbrăcămintei.

2. Cerneluri pentru suporturi de sticlă - Cerneluri pentru suporturi pe sticlă pot fi pe baza smalţului sau frit,
care se topesc la temepratură înaltă. De asemenea răşini de epoxid sau alte mase plastice ce se topesc la temperaturi
mai joase. Cerneluri UV se utilizează la imprimarea pe glinzi.

3 Cerneluri pentru imprimare pe mase plastice – pigmenţi pentru imprimarea pe mase plastice nu trebuie să
migreze sau să pătrundă în plastic. Solvent trebuie să favorizeze adeziunea neaducând la apariţia crăpăturilor.
Dacă după imprimare masa plastică se va forma prin metoda vacuum este bine să fie utilizate substanţe
termoplastice, adezive şi substanţe de legătură.

Coala
UTM 543.4 000 00.00.00
Mod Coala Nr. document Semnăt. Data 23
LAA