Bularca Ana-Maria

PIPP ID AN 2

Aplicație

 Analizați structura motivică și grupele de personaje din basmele: Povestea lui Harap-
Alb și Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte.

Basmul este o specie epică în proză (sau în versuri), populară sau cultă, de
întindere medie în care forţele binelui se confruntă cu forţele răului.
Basmul „Povestea lui Harap Alb” are o dimensiune neobișnuită pentru un
basm, datorită densității epice, precum și amplificării unora dintre motive:
”superioritatea mezinului”, ”călătoria”, ”supunerea prin vicleșug”, ”muncile/probele”,
”demascarea răufăcătorului”.
Scrierea lui Ion Creangă debutează cu întâmplări la baza cărora se află motivul
„alegerii eroului”: acesta este ales dintre cei trei fii ai craiului în urma unei probe la
care chiar tatăl lor îi supune. Aceasta probă presupune trecerea de un pod și de tatăl lor
deghizat într-un urs. Cel care reușește să treacă de aceasta probă este mezinul familiei
care a fost ajutat de către Sfânta Duminică. Reușita fiului cel mic, în detrimentul
fraților lui mai mari scoate în evidență un alt motiv literar, și anume „superioritatea
mezinului”.Astfel mezinul pornește în călătoria spre împărăția unchiului său, Verde
Împărat pentru a-i fi acestuia urmaș la tron. Înainte de a pleca în călătoria inițiatică,
fiul cel mic al craiului este sfătuit de către tatăl lui să se ferească de Spân și de Omul
Roș, acest lucru conturând motivul literar al „interdicției” și cel al „încălcării” ei.
Continuându-și călătoria, mezinul ajunge într-o pădure în care se întâlnește cu
Spânul, acesta din urma prezentându-se în fața fiului de crai sub trei înfățișări diferite.
La baza acestor întâmplări se află motivul „labirintului”, deoarece fiul de crai vede
pădurea ca pe un labirint în care s-a rătăcit și din care nu reușește să mai iasă. Din
aceasta cauză, mezinul își încalcă promisiunea pe care i-a făcut-o tatălui său și îl ia pe
Spân ca slugă, cu condiția ca acesta să îi arate calea cea bună pentru a ajunge la
împărăția lui Verde Împărat. Spânul viclean acceptă. Pornind astfel la drum împreună
cu mezinul. Pe drum, Spânul reușește să îl convingă pe mezin să coboare într-o
fântână pentru a lua apă. Atunci când fiul de crai a intrat în acea fântână Spânul l-a
închis acolo și i-a spus că îl va lăsa să iasă doar dacă acceptă să își schimbe identitatea
între ei. Așadar, Spânul îi ia locul fiului de crai, iar mezinul ajunge sluga lui,
atribuindu-i numele de Harap-Alb. În urma acestor întâmplări se conturează motivul
literar al „supunerii prin vicleșug”.
Cei doi și-au continuat călătoria până la curtea lui Verde Împărat. Ajunși aici,
Spânul care avea rolul fiului de crai este bine primit și ospătat, iar mezinul, considerat
slugă este trimis la grajduri. Acțiunile care urmează să se desfășoare au la bază
motivul literar al ”îndeplinirii probelor” la care mezinul este supus de către Spân. Din
cauza temerii de a nu fi demascat, Spânul dorește să îl elimine pe fiul de crai
supunându-l la 3 probe foarte dificile, imposibil de realizat. Prima probă constă în
aducerea „sălăților” din Grădina Ursului. Aceasta probă este îndeplinită cu succes,
 Bularca Ana-Maria
PIPP ID AN 2
mezinul fiind ajutat și de această dată de Sfânta Duminică care îi dă acestuia sfaturi
dar și o licoare magică cu care să îl adoarmă pe urs. O a două probă la care este supus,
constă în aducerea capului de cerb împodobit cu nestemate; acest lucru este realizat tot
cu ajutorul Sfintei Duminici care îi dă fiului de crai sabia lui Statu-Palmă-Barba-Cot și
„obrăzarul”. Văzând că mezinul a reușit să duca la bun sfârșit cele două probe, Spânul
îl supune pe acesta la o probă foarte grea, și anume aducerea fetei Împăratului Roș
pentru ca el să o facă mireasă. Această probă semnifică o nouă călătorie, un stadiu
superior de inițiere în cadrul căreia are nevoie de mai multe ajutoare. În această
călătorie, fiul de crai protejează o nuntă de furnici și construiește stupi pentru albine,
dobândind astfel ajutor din partea acestora. Continuând călătoria, mezinul întâlnește
câteva făpturi ciudate care îi vor fi alături în noile aventuri.
Până în acest moment al traseului inițiatic, întâmplările prin care a trecut eroul
s-au acumulat ca „lecții” de viață care îl formează și îl maturizează. Toate aceste
experiențe îl vor desăvârși ca persoană adultă, dar și ca viitor ”împărat luminat” care
va trebui să știe să-și asculte sfetnicii, să prețuiască fidelitatea supușilor săi, să
deosebească adevărul de fals, să fie bun, milostiv, înțelept.
Ajuns la curtea lui Roș Împărat, Harap-Alb este supus de către posacul stăpân
al acestei împărății la noi încercări: în calitate de oaspeți, Harap- Alb și tovarășii săi
trebuie să doarmă o noapte în casa de aramă încinsă în foc și să facă față unei forme de
ospitalitate cam agresive, consumarea unor cantități enorme de mâncare și băutură.
Puterile supranaturale ale ajutoarelor se dovedesc indispensabile: casa înfocată devine
„numai bună de dormit într-însa” datorită lui Gerilă, iar corvoada ospățului este
suportată cu bucurie de Flămânzilă și Setilă care se dovedesc ”mâncători și băutori
vrednici”. Alegerea macului de nisip și ghicirea ”adevăratei fete de împărat” sunt
asigurate cu succes de furnici și de albine, după cum proba păzirii fetei pe durata unei
nopți este dusă la bun sfârșit de Păsări-Lăți-Lungilă. Și fata lui Roș Împărat pretinde o
probă între pasărea ei măiastră și calul lui Harap Alb, pentru a aduce „de unde se bat
munții în capete” „trei smicele de măr dulce”, ”apa vie” și „apa moartă”.
Odată duse la bun sfârșit toate încercările, Harap-Alb pornește înapoi, spre
curtea unchiului său, Împăratul Verde, ducând cu el fata câștigată. Din acest punct,
cele cinci „dihănii” prietenoase care l-au ajutat pe erou îl părăsesc. Din acest moment,
apare motivul „demascării rău-făcătorului”: pe drumul de întoarcere, eroul trăiește
ultima și cea mai importantă „lecție” de viață, cea care-i încheie ucenicia și-i confirmă
dobândirea statutului de adult: iubirea care precedă întemeierea familiei. Deși, pe
drum, simte cum se îndrăgostește de fata împăratului Roș, Harap-Alb i-o duce
Spânului ”ca mireasă”. Ea recunoaște, însă, adevărata identitate de prinț a eroului și-l
demască pe Spân. Omorât de Spânul care-l acuză de nesupunere, dar înviat de fată cu
ajutorul smicelelor de măr, al apei moarte și al celei vii, este eliberat astfel de sub
puterea jurământului din fântână. Triumful eroului se celebrează prin nunta cu fata
iubită și prin confirmarea sa ca ”împărat luminat”.
Basmul „Povestea lui Harap-alb” este populat de numeroase personaje cu roluri
diferite: în prim plan se află fiul cel mic al craiului care îndeplinește rolul de erou al
scrierii, tatăl eroul care îl trimite pe acesta în călătoria inițiatică. Eroul basmului este
ajutat, în călătoria sa inițiatică, de personaje himerice, precum calul năzdrăvan, Sfânta
 Bularca Ana-Maria
PIPP ID AN 2
Duminică, Cerbul fabulos, furnicile și albinele, guvernate de reprezentantele lor
feminine, Crăiesele. Între cele două categorii de personaje, umane și fantastice, se află
o alta, ambiguă, dar nu supranaturală: Spânul rău-făcător care își însușește titlul de
fals erou, Roș împărat și fata lui, Setilă, Ochilă, Gerilă, Flămânzilă, Păsări-Lăți-
Lungilă.
Impresia de fantastic pe care aceste personaje o degajă provine din procedeul
exagerării homerice, prin care o însușire omenească obișnuită este adusă la dimensiuni
enorme: Flămânzilă este un mâncăcios de proporții stihiale, Ochilă, cel care vede în
măruntaiele pământului, este indiscretul căruia nimic nu-i scapă, Setilă este,
bineînțeles, un bețiv apocaliptic, iar mobilul Păsări-Lăți-Lungilă poate să-și
metamorfozeze propriul corp după plac, schimbându-și dimensiunile.
Basmul „Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte” se încadrează în genul
epic, iar ca specie literară este un basm popular, cules şi publicat de Petre Ispirescu.
Basmul „Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte” debutează cu motivul
literar al „împăratului fără urmaș”: un împărat și o împărăteasă nu puteau avea copii.
Ei au apelat la diferiți vrăjitori pentru ca împărăteasa să poată aduce pe lume un prinț
însă toate eforturile lor s-au dovedit a fi fără succes. La un moment dat, împăratul și
împărăteasa au aflat despre un vrăjitor tare priceput. Au mers la acesta și au luat leacul
care o ajuta pe împărăteasă să dea naștere unui prinț, însă i-a avertizat ca vor avea un
singur copil de care nu o sa aibă parte. După o vreme, a venit timpul ca acest copil să
se nască, însă copilul năzdrăvan refuza acest lucru chiar dacă împăratul îi promitea
„toate bunurile de pe lume”. Acesta plângea încă de când se afla în pântecele mamei
lui, oprindu-se doar atunci când tatăl lui i-a promis „tinerețe fără bătrânețe și viață fără
de moarte”. Tot în acest moment acesta se și naște, în împărăție având loc o petrecere
care a durat nu mai puțin de o săptămână.
După o vreme, atunci când prințul a împlinit vârsta de cincisprezece ani i-a
cerut tatălui său să își respecte promisiunea, însă acesta îi spune ca nu îi poate dărui
tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte, promițându-i acest lucru doar ca să îl
împace și să îl determine să vină pe lume. Auzind aceste lucruri, copilul este decis să
pornească în căutarea idealului pentru care se născuse, fără a lua în seamă rugămințile
familiei de a nu face acest lucru. La baza acestor întâmplări stă motivul „dorinței
imposibile”.
Decis să plece în căutarea idealului pentru care se născuse, Făt-Frumos, căci
așa se numea prințul, se pregătește pentru a porni în călătorie: el își alege cel mai slab
si „bubos” cal, pe care îl hrănește chiar cu mâna lui. Mai apoi, sfătuit de acest cal,
băiatul îi cere tatălui său „paloşul, suliţa, arcul, tolba cu săgeţile şi hainele ce le purta
el când era flăcău”. Din momentul în care toate pregătirile au fost terminate, calul se
scutură și devine unul frumos, gras, cu patru aripi.
Așadar, Făt-Frumos, împreună cu calul și 200 de ostași au pornit în călătorie.
Din acest moment, se conturează motivul „probelor depășite”: Prima probă pe care
trebuie să o depășească constă în străbătea pământurilor Ghenoaiei, care era atât de
rea, încât omora pe oricine cuteza să calce pe pământurile ei, de aceea trebuia ca Făt-
Frumos să aibă arcul şi săgeata pregătite, iar paloşul şi suliţa la îndemână. Făt-Frumos
reușește să treacă de această probă cu ajutorul calului, care atunci când apare
 Bularca Ana-Maria
PIPP ID AN 2
Ghenoaia zboară deasupra ei și îi creează prințului prilejul de a o săgeta. Văzând
aceste lucruri, Ghenoaia îl roagă pe prinț să nu o mai săgeteze și îl invită la ospăț. A
două probă la care voinicul este supus constă în trecerea peste meleagurile Scorpiei,
sora Ghenoaiei. Aceasta avea trei capete și se repedea cu o falcă în cer și una în
pământ, vărsând flăcări. Făt-Frumos reușește să treacă și de această probă, săgetându-i
două dintre capete. Aceste este implorat de către Scorpie să se oprească și îl invită la
ospăț pe prinț. O a treia probă și ultima pe care băiatul de împărat reușește să o
depășească constă în trecerea de pădurea cu lighioane periculoase care păzesc palatul
lui Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte. Această probă este depășită cu
ajutorul calului fermecat care a zburat peste acea pădure, dar și al doamnei care hrănea
lighioanele.
Ajuns la palatul la care găsea Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte,
Făt-Frumos face cunoștință cu doamna palatului si cu surorile acesteia, dar și cu
animalele fioroase din pădure, pentru a se plimba în voie pe oriunde dorește. După o
vreme prințul se va căsători cu fata cea mică și va trăi foarte multă vreme la palat.
Aceste întâmplări au la bază motivul „dorinței împlinite”.
Mai departe acțiunile prințului reflectă motivul „dorului de părinți”: Făt-
Frumos se putea plimba pe oriunde dorea, cu condiția de a nu merge în Valea
Plângerii. Într-o zi, aflându-se la vânătoare prințul a trecut în Valea Plângerii fără a
realiza că s-a întâmplat acest lucru; în acel moment prințul a fost cuprins de dorul
părinților și s-a decis să îi viziteze pe aceștia,apoi să se întoarcă la palatul Tinereţe fără
bătrâneţe şi viaţă fără de moarte. Revenirea memoriei şi a dorului de părinţi sugerează
reumanizarea eroului şi redobândirea condiţiei de om muritor.
Din acest moment, acțiunile băiatului au la bază motivul „reîntoarcerii la
condiția umană”:pe drumul către palatul în care s-a născut, prințul a realizat că tot ce
întâlnise el se schimbase. Înaintând, Făt-Frumos a început să îmbătrânească, iar atunci
când a ajuns la palatul în care a copilărit a văzut că totul s-a transformat în ruine, În
acest moment, prințul moarte și se transformă în țărână.
Personajele basmului „Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte” sunt,
după cum urmează: Făt-Frumos, împăratul și împărăteasa, uncheșul, calul, Gheonoaia,
Scorpia și cele trei zâne. Aceste personaje sunt hiperbolizate, pantagruelice, grotești,
individuale,umanizate: au sentimente, limbaj specific omului, gândesc. Făt-Frumos
este personajul principal al basmului și întruchipează modelul de cinste, dreptate şi
adevăr, constituind imaginea forţelor binelui. Personaje supranaturale care au o putere
fizică neobișnuită, reprezentând forţele răului sunt Scorpia și Ghenoaia, iar cele care
reprezintă forțele binelui sunt calul si Zânele din palatul unde prințul și-a găsit idealul.
Așadar, atât Ion Creangă, cât și Petre Ispirescu au construit basme cu o
densitate epică în care au amplificat numeroase motive literare îndeplinite de
personaje fantastice, supranaturale.