Cursurile Biochimie

PROTEINE PLASMATICE
Prof.CSI Dr. Cristiana TANASE

PROTEINE PLASMATICE
Consideratii generale
• Fractiunea solida majora din plasma sanguina;
• Structura:
- proteine globulare (exceptie: fibrinogenul – proteina
fibrilara);
- heteroproteine: lipoproteine, metaloproteine,
glicoproteine (exceptie: serumalbumina -
holoproteina).
Valori de referinta: 60-80 g/L (6-8 g/dL)
Modificari ale concentratiei proteinelor plasmatice –

apar in majoritatea starilor patologice; dozarea
Functiile proteinelor
plasmatice
• Mentinerea presiunii coloidosmotice (albumina)
• Transport (proteine carrier: transferina,
ceruloplasmina, albumina)
• Aparare a organismului (imunoglobuline, sistemul
complementului, etc)
• Enzime – informatii asupra afectarii de tesuturi sau
organe (LDH, TGP, TGO), alte (MMP, SOD)
• Coagulare si fibrinoliza (protejare impotriva afectarii
sistemului vascular)
• Variatii fiziologice: in sarcina (primele luni scadere,
ultimele luni crestere); modificari ale volumului
sanguin (caldura, frig, efort)
• Variatii patologice:
- Hiperproteinemii (in special cresteri γ globuline):
deshidratare; stari febrile, inflamatii cronice, nefroza,
tuberculoza, diabet insipid, crestere monoclonala –
mielom multiplu, macroglobulinemie, crestere
policlonala – ciroza hepatica, sarcoidoza, LES.
- Hipoproteinemii: inanitie, hiperhidratare, tulburari de
absorbtie, biosinteza deficitara (insuficienta hepatica),
hipercatabolism, anemii, hemoragii acute, pierderi
proteice la nivelul rinichiului, tractului digestiv,
tegumentului, sechestrare-ascita, afectiuni hepatice
cronice, tumori maligne.
Semnificatie clinica
• raport albumina/globuline (A/G): 1,2-1,5.
• cresterea raportului – fara semnificatie
• scaderea raportului A/G < 1 – patologii cu
scaderea sintezei de albumina / patologii care
cresc sinteza de globuline.
• modificarea raportului A/G plasmatice induce
aparitia disproteinemiei din inflamatia acuta
caracterizata prin reducerea concentratiei
plasmatice de albumina si cresterea α1 si α2
globulinelor, evidentiate prin electroforeza proteinelor
plasmatice.
DENUMIRE PROTEINA FUNCTIE SEMNIFICATIE IN
DIAGNOSTIC
Prealbumina - transport - afectiuni hepatice, malnutritie
Albumina -transport -afectiuni hepatice, renale,

-mentinerea presiunii gastrointestinale, malignitate,
coloidosmotice malnutritie
α1 globuline
- α1 fetoproteina; -marker tumoral, defecte ale
tubului neural
- α1 glicoproteina acida -afectiuni inflamatorii, marker
(orosomucoidul); tumoral, colagenoze
- α1 anti-tripsina; -anti-proteaza -afectiuni inflamatorii

- protrombina; -coagulare -screening-ul coagularii, test al
functiei hepatice-afectiuni
hepatice
- α lipoproteina; -transport -afectiuni hepatice
- transcortina; -transport -afectiuni hepatice si renale
- globulina fixatoare de tiroxina; -fixarea tiroxinei -transportul tiroxinei
DIAGNOSTIC
α2 globuline
- ceruloplasmina; - transport - boala Wilson (Cu)
- haptoglobina; - transport - boli hemolitice
- anti-trombina III - inhibitor al trombinei - screening-ul coagularii si
afectiuni hepatice
- α2 macroglobulina - inhibitor al plasminei - afectiuni renale, diabet
- plasminogenul; - proenzima plasminei - screening-ul coagularii
β globuline
- proteina C-reactiva - aparare a organismului - procese inflamatorii

- β-microglobulina - aparare a organismului - afectiuni renale, mielom
- transferina - transport - afectiuni renale, procese
inflamatorii, neoplasm
- fibrinogen - coagulare - procese inflamatorii,
afectiuni hepatice,
colagenoze
DIAGNOSTIC
γ globuline
- imunoglobuline (IgA, M, G, - apararea organismului - infectii cronice, boli

D, E) (anticorpi) hepatice, boli autoimune,
alergii
ALBUMINA
• Reprezinta 55-60% din totalul proteinelor
plasmatice;
• Principalul agent al presiunii coloidosmotice
plasmatice;
• Rol important ca molecula carrier pentru o serie
de elemente endogene si exogene;
• Valori de referinta: 3,5-5,2 g/dL.
Hipoalbuminemia
- Conditii fiziologice: cresterea volumului plasmatic

(sarcina)
- Conditii patologice:
- sinteza redusa: afectiuni hepatice, cronice sau
acute;
- aport inadecvat: malnutritie si malabsorbtie
intestinala
- distributie alterata: cresterea permeabilitatii
capilare-arsuri severe, hiperhidratare, efuzie seroasa
cu sechestrare de proteine-ascita
- catabolism crescut: infectii, inflamatii,
Hiperalbuminemia:
- nu se inregistreaza in nici o conditie fiziologica sau
patologica;
- cand apar valori crescute - indicator de
deshidratare severa.
Analbuminemia:
- afectiune genetica rara;
- concentratia albuminei plasmatice <0,1g/dL;
- asimptomatica – datorita cresterii compensatorii a
concentratiei globulinelor plasmatice.
TRANSFERINA / SIDEROFILINA
- β-globulina sintetizata in ficat cu rol in transportul
Fe;
- rata de sinteza este invers proportionala cu
depozitele de Fe;
Valori de referinta: 2-3,6 g/L
Indicatii de testare:
- diagnostic diferential intre anemia feripiriva si cea
din bolile cronice;
- diagnosticul supraincarcarii cu Fe
(hemocromatoza)
Semnificatie clinica:
- Valori crescute: anemia feripriva, sarcina;
- Valori scazute: anemia din bolile cronice, inflamatii
CERULOPLASMINA
- α2 globulina sintetizata in ficat cu rol in

transportul Cu
- Valori de referinta: 20-50 mg/dL
- Semnificatie clinica:
- Valori scazute se inregistreaza in boala Wilson
caracterizata prin depozite anormale de Cu la
nivel hepatic, cerebral, cornean si renal
- Valori crescute: inflamatii acute si cronice
PROTEINE DE FAZA ACUTA
- Inflamatia reprezinta procesul dinamic prin care
tesuturile reactioneaza la o injurie de natura
infectioasa, imuna, fizica sau chimica.
- Procesele inflamatorii indiferent de etiologie –

infectioasa sau traumatica si unele boli maligne
induc un raspuns generalizat - REACTIE DE FAZA
ACUTA.
- instalare in decurs de ore sau zile de la aparitia

infectiei sau leziunii;
- induce modificari - teste generale de inflamatie:
1. numaratoarea de leucocite.
2. viteza de sedimentare a hematiilor –
VSH.
- La cateva ore de la evenimentul infectios sau
traumatic declansator, ficatul creste sinteza unor
proteine - reactanti de faza acuta.
- Raspunsul de faza acuta este reglat de

citokine:
- Interleukina 6 (IL-6) – stimul major pentru
majoritatea proteinelor de faza acuta;
- Interleukina 1β (IL-1β);
- Factorul de necroza tumorala (TNFα);
- Interferonul γ (IFN- γ);
- Factorul de transformare β (TGFβ).
PROTEINE DE FAZA ACUTA
Proteine plasmatice care prezinta valori crescute
in cursul
- afectiunilor inflamatorii
- alte afectiuni majore: infarctul
miocardic, traume, arsuri, infectii
acute, etc.
- patologie maligna
Monitorizarea proteinelor de faza acuta permite
urmarirea evolutiei maladiilor inflamatorii
Din punct de vedere clinic cei mai importanti
reactanti de faza acuta - dozati in
majoritatea laboratoarelor: proteina C
reactiva, amiloidul seric A si fibrinogenul.
Principalele proteine de faza acuta
PROTEINA GREUTATEA VALORI INTERVALUL DE
MOLECULARA NORMALE (g/L) APARITIE (ORE)
(DALTON)
Proteina C reactiva 120.000 <0,006 4-24
Amiloid A seric 12.000 <0,01 4-24
Orosomucoidul 40.000 0,6-1,2 24-48
Haptoglobina 86.000 0,5-1,5 24-48
Fibrinogenul 340.000 2,5-3,5 24-48
Ceruloplasmina 132.000 0,2-0,4 24-48
α1 anti-proteaza 54.000 2-4 24-48

Raspunsul proteinelor la faza
acuta
Cresteri de 50%
Tipul 1 -Ceruloplasmina;
-C3 din complement.
Cresteri de 2-10 ori
-orosomucoidul;
Tipul 2 -α1-antitripsina;
-haptoglobina;
-fibrinogenul.
Cresteri de sute de ori ( “adevaratii” reactanti de faza acuta!)
Tipul 3 - proteina C reactiva;
- amiloidul A seric
Scaderi ale concentratiei (constituenti negativi ai fazei acute)
-albumina;
-transferina;
Tipul 4 -proteina fixatoare de tiroxina;
-proteina fixatoare de vitamina D
-apolipoproteina A1.
PROTEINA C-REACTIVA
- Glicoproteina cu proprietatea de a precipita in
contact cu
polizaharidul C al pneumococului (denumirea);
- Este un reactant de faza acuta nespecific;
- Este sintetizata in ficat in timpul proceselor acute
inflamatorii ca raspuns la prezenta complexelor
imune, bacterii, fungi, traumatisme etc;
- Rol – moduleaza raspunsul imun (activeaza
complementul, faciliteaza fagocitoza bacteriilor etc)
- Este un marker foarte precoce pentru inflamatie
(cresteri ale concentratiei la 4 - 24 ore de la debutul
procesului inflamator)
- Valori de referinta: <5 mg/L

Indicatii:
- Detectarea infectiilor, inflamatiei;
- Boli autoimune,
- Evaluarea extensiei IMA
- Monitorizarea raspunsului terapeutic etc
- Cresteri semnificative (de 10-100 ori sau mai mult) in stari
inflamatorii, infectii;
- Infectii bacteriene neonatale – monitorizarea (dozarea in
dinamica) ca marker al eficacitatii antibioterapiei;
- Supraveghere postoperatorie – valori maxime ziua 2-3
(neinregistrarea unei scaderi in ziua 4 – suspiciunea unei
complicatii infectioase);
- Nivelele CRP pot creste in artrite, RAA, TBC, neoplasm,
meningita bacteriana, LES, IMA, traumatisme etc.
hs-CRP
- Testul hs-CRP poate detecta in mod exact
concentratii mai mici ale proteinei (este mai
sensibil) decat testul standard de detectare a CRP.
- Poate identifica riscul de boala coronariana la
persoane aparent sanatoase;
Valori de referinta: risc scazut <1,0 mg/L
risc mediu: 1,0-3,0 mg/L
risc crescut: >3,0 mg/L
inflamatii acute: >10,0 mg/L
- se coreleaza cu risc crescut fiind predictive pentru
IMA, AVC, chiar la o concentratie de colesterol
aflata in limite acceptabile.
AMILOIDUL A SERIC /SAA
Este cea mai mica proteina de faza acuta.
- Ca si CRP este sintetizat in principal in ficat ca raspuns la
infectie, inflamatie, leziuni tisulare sau stres;
- Constituent principal in depozitele de amiloid la pacientii
cu inflamatie persistenta;
- Concentratia sa creste precoce in toate procesele
inflamatorii acute;
- Procesele inflamatorii acute determina o crestere rapida
si intensa a nivelului plasmatic de amiloid A, astfel ca in
decurs de 24 ore valorile serice de SAA pot fi chiar si de
1000 ori mai ridicate fata de cele inregistrate in conditii
normale, facand din aceasta proteina un marker sensibil al
evaluarii inflamatiei.
Indicatii:
– evaluarea proceselor inflamatorii;
– evaluarea riscului de amiloidoza secundara;
– evaluarea riscului de evenimente cardiace viitoare;
– diagnosticarea si predictia rejetului de grefa in
transplantul renal;
– monitorizarea diseminarii unui proces tumoral.
Valori de referinta - <10 mg/L

- bolile inflamatorii cum ar fi artrita reumatoida, artrita
juvenila, spondilita anchilozanta, scleroza sistemica
progresiva, infectiile cronice (tuberculoza si
osteomielita), precum si neoplaziile (boala Hodgkin,
carcinomul renal) - predispun la dezvoltarea de amiloid
seric A.
- la persoanele cu angina instabila si infarct miocardic
SAA prezinta o sensibilitate similara cu cea a CRP sau
chiar mai mare in evaluarea riscului de aparitie a unor
evenimente cardiace noi.
- niveluri serice crescute ale SAA - corelate cu procesul de
carcinogeneza (cancer pulmonar, cancer esofagian,
cancer de colon, cancer de endometru, tumori ovariene
epiteliale).
- modificarile concentratiei SAA - indicator de
OROSOMUCOIDUL / α1 glicoproteina
acida
- α1-glicoproteina bogata in glucide si acid sialic
Valori de referinta: 0,6-1,2 g/L
Semnificatie clinica:
- Cresteri accentuate: stari inflamatorii (RAA al

copilului/ boala Bouillaud);
- Monitorizarea terapiei - evolutia favorabila este

insotita de o scadere progresiva a nivelului de
orosomucoid.
FIBRINOGENUL
- Glicoproteina fibrilara sintetizata in ficat (factorul
I al coagularii); se transforma in fibrina insolubila
in procesul de coagulare;
- Proteina de faza acuta sensibila
Valori de referinta: 2,5-3,5 g/L
Indicatii:
- procese inflamatorii acute si cronice;
- infectii;
- monitorizarea hemostazei;
- evaluarea riscului de aparitie a evenimentelor
trombotice cardiovasculare (de ex. IMA, AVC);
Hiperfibrinemii (>4,5 g/L):

- numeroase sindroame inflamatorii si infectioase.
Hipofibrinemii (<1,5 g/L):
- insuficienta de productie (afectare hepatica
severa);
- intensificarea proceselor de degradare a
fibrinogenului circulant (coagulare intravasculara
diseminata, fibrinoliza primara).

HAPTOGLOBINA
- α2 globulina sintetizata hepatic;
- Prezinta mare afinitate pentru hemoglobina libera;
- Complexul haptoglobina-hemoglobina este
transportat de catre macrofage inapoi la ficat,
unde cele doua sunt separate, iar fierul este
reciclat
- Proteina de faza acuta nespecifica;
- In sindroamele inflamatorii acute crestere lenta
(dupa 24 ore de la instalarea inflamatiei, cu un
maxim in ziua a 3-a)
Indicatie principala: evaluarea proceselor de
hemoliza
Cresterea haptoglobinei este asociata cu:
• Infectii si stari inflamatorii,
• neoplazii, limfoame in stadii avansate,
• obstructie biliara,
• colagenoze,
• IMA
• distructii tisulare-arsuri
Scaderea haptoglobinei este asociata cu:

• anemie hemolitica intravasculara
• reactii post-transfuzionale,
• afectiuni hepatice cronice,
• hemoragii,
• LES, etc.
α1-ANTITRIPSINA
- Glicoproteina cu timp de injumatatire scurt (5 zile) cu
activitate puternic inhibitoare asupra enzimelor
proteolitice circulante
- Poate inhiba si alte proteaze in afara tripsinei
(denumire)
- Rol fiziologic major – inhibitia enzimelor proteolitice
eliberate din leucocite in cadrul fagocitozei
Valori de referinta: 0,9-2 g/L
Indicatii:
- diagnosticul starilor inflamatorii;
- emfizem pulmonar cu debut precoce;
- ciroza hepatica la copii.
Valori crescute:
- Infectii acute
- Sarcina
- Traume
Valori scazute:
- Afectiuni hepatice, enteropatii
- Bronhopneumonii si emfizeme pulmonare
- La 20% din copiii cirotici afectarea hepatica este atribuita
deficitului de α1 anti-tripsina
α2-MACROGLOBULINA
- Cea mai mare proteina plasmatica non-imunoglobulinica
- Inhibitor endoproteazic cu spectru larg (inactiveaza

aproape toate tipurile de tiol, serin, metal si
carboxilproteaze si limiteaza efectele daunatoare ale
reactiei inflamatorii)
- Reprezinta o proteina de faza acuta
- Inhibitor al coagularii (inactiveaza trombina si factorul

Xa) si fibrinolizei (inactiveaza plasmina si kalicreina)
Valori de referinta: 2-3,5 g/L

Indicatii - evaluarea pacientilor cu:
• pancreatita;
• sindrom nefrotic;
• diabet;
• ciroza hepatica.
Valori crescute:
- Sindromul nefrotic, proportional cu gradul pierderii de
proteine (ca urmare a unei sinteze hepatice crescute si a
unei retentii partiale – traverseaza cu dificultate
membrana glomerulara patologica);
- Inflamatii acute;
- Ciroza hepatica;
- Nefropatia diabetica in faza incipienta.
SISTEMUL COMPLEMENTULUI
- Sistem alcatuit din ~ 25-30 proteine si glicoproteine
plasmatice ce participa la raspunsul imun nespecific
(innascut)
- Proteinele circula in sange sub forma unor precursori

nefunctionali; activarea lor se produce secvential (“in
cascada”) iar in urma clivajului proteic sunt generati
multiplii mediatori ai inflamatiei
- Exista 3 cai de activare a complementului:
 calea clasica;
 calea alternativa;
 calea lectinelor (mai nou descrisa, foloseste o

proteina denumita MBL – mannose-binding lectin).
- Calea clasica a complementului este o secventa
in care sunt activati in cascada 9 factori, (C1-C9)
ca răspuns la prezenţa de complexe imune ce
conţin IgM, IgG1, IgG2 sau IgG3.
- Alte molecule care activeaza complementul pe

calea clasica prin interacţiunea directă cu componenta
C1q : proteina C reactiva, β amiloidul, heparina,
unele bacterii Gram negative, virusuri,
mycoplasme, protozoare, componente celulare
(ADN, membrană mitocondrială, filamente de
citoschelet) au de asemenea capacitatea de a
activa complementul pe calea clasică.
- Rezultatul final al cascadei de activare: formarea

complexului de atac membranar (MAC) cu
- Calea alternativa a complementului este componenta
centrala a imunitatii innascute.
- Consta in activarea in cascada a unor proteine

plasmatice in stare inactiva; unele sunt specifice caii
alternative (factorii B, P si D) iar altele sunt comune cu
calea clasica.
- Factorul C3 este esential in declansarea cascadei; calea

alternativa este activată continuu, în urmei hidrolizei
spontane a proteinei C3 -ușor instabilă în mediu apos).
- Calea alternativa functioneaza permanent, cu intensitate

redusa si se amplifica in cazul in care se formeaza
complexele MAC.
- Valori crescute ale proteinelor complementului:
sindroame inflamatorii
- Valori scazute: malnutritie, lupus eritematos, CID,

infectii cronice, deficite congenitale pentru componente
individuale, cum ar fi:
• Deficitul C2: cel mai frecvent, se asociaza cu

afectiuni articulare, lupus eritematos, purpura
Henoch-Shonlein
• Deficitul de properdina (factorul P) se asociaza cu

infectii, in special meningite
• Deficitele de C5,C6, C7, C8 asociate cu meningite

meninngococice sau artrite gonococice
IMUNOGLOBULINELE
- Glicoproteine sintetizate de limfocitele B avand functie
de anticorpi.
- Structura: patru lanturi polipeptidice (doua lanturi grele

H, doua lanturi usoare L) formate fiecare dintr-o regiune
variabila si o regiune constanta; la nivelul regiunilor
variabile se gasesc segmente hipervariabile implicate in
fixarea antigenului. Sunt descrise cinci tipuri de lanturi
grele: α, γ, µ, δ, ε si doua tipuri de lanturi usoare: κ si λ
- In functie de tipul lantului greu, exista 5 clase de

imunoglobuline: IgA, IgG, IgM, IgD, IgE.
IMUNOGLOBULINA G (IgG)
- IgG reprezinta 75% din imunoglobulinele plasmatice,
- sintetizata ca raspuns la un contact secundar cu un

antigen (majoritatea bacteriilor si virusurilor)
- sunt descrise 4 subclase: IgG1 – IgG4
- IgG1 traverseaza bariera placentara si protejeaza nou –

nascutul in primele luni de viata
Valori de referinta: 5 – 13 g/L.

- Valori scazute de cauza congenitala sau dobandita:
sindroame cu pierdere de proteine, sarcina, mielom non-
IgG, macroglobulinemie Waldenström, aplazie limfoida,
leucemie limfatica cronica, agamaglobulinemie,
deficienta selectiva de IgG. Se asociaza cu
susceptibilitate individuala pentru infectii bacteriene;
- Valori crescute policlonal se intalnesc la persoanele

imunocompetente, ca raspuns la o mare varietate de
procese infectioase sau inflamatorii: sarcoidoza,
afectiuni hepatice cronice, boli autoimune, parazitoze,
infectii cronice, hiperimunizare, malnutritie severa,
disproteinemie.
- In mielomul multiplu exista o crestere monoclonala

IgG.
IMUNOGLOBULINA A (IgA)
- IgA reprezinta 10-15% din imunoglobulinele plasmatice,
- IgA secretorie constituie cea mai importanta forma de

IgA fiind prezenta in lacrimi, saliva, lapte, colostru,
secretii respiratorii, gastrointestinale si urogenitale –
asigura apararea naturala impotriva infectiilor
- structura dimerica
Valori de referinta: 0,5 – 4 g/L.

- Scaderi ale IgA se inregistreaza la pacientii cu boala

sinopulmonara cronica, ataxie-telengiectazie si deficit
congenital. Unele deficite clinic semnificative de IgA
sunt insotite de un deficit concomitent de IgG2 si IgG4.
- Cresteri ale IgA policlonale pot fi intalnite in

numeroase afectiuni ale suprafetelor mucoase.
Concentratii crescute de IgA monoclonale apar in
afectiuni limfoproliferative, in special mielomul multiplu
IgA si limfomul „mediteranean” cu localizare intestinala.

IMUNOGLOBULINA M (IgM)
- IgM - anticorpii majori produsi in timpul raspunsului
imun primar
- prima clasa de imunoglobuline sintetizate de fat sau

nou-nascut
- structura pentamerica, 5 molecule de IgM fiind legate

printr-un oligopeptid jonctional
Valori de referinta: 0,3 – 2,5 g/L

- Scaderi ale IgM se inregistreaza in

hipogamaglobulinemia congenitala sau dobandita,
caracterizata clinic prin infectii recurente.
- Cresteri policlonale ale IgM se intalnesc in diverse

conditii infectioase sau inflamatorii. Nivelul IgM este
tipic crescut in ciroza biliara primitiva.
- Cresteri monoclonale apar in boala Waldenström.

IMUNOGLOBULINA D (IgD)
- rol putin cunoscut: posibil implicata in modularea
diferentierii si proliferarii clonale a limfocitelor B
- structura monomerica
Valori de referinta: 0,1 – 0,3 g/L
IMUNOGLOBULINA E (IgE/reagine)
- rol in reactiile alergice de tip imediat
- afinitate pentru mastocite si bazofile

- produc degranularea si eliberarea de histamine si alte
amine vasoactive – reactie alergica, febra, astm,
urticarie
Valori de referinta: 0,1 – 0,5 g/L.
METODE DE DETERMINARE A
PROTEINELOR
Proteine totale - Metoda biuretului
În condiţii alcaline ionul cupric reacţionează cu grupările

din legăturile peptidice rezultând un compus colorat
violet-purpuriu. După amestecarea reactivului cu soluţia
proteică se lasă să se dezvolte culoarea timp de 15-30
minute după care se citeşte absorbanţa la 540 nm. In
prezent, metoda colorimetrica este automatizata pe
analizoarele de biochimie.
Proteine specifice – Metode: Electroforeza,

nefelometrie, turbidimetria, imunodifuzie radiala, ELISA,
ELFA, metoda radioimunologica (RIA).
ELECTROFOREZA PROTEINELOR
- metoda curenta pentru separarea proteinelor
plasmatice / serice

- se utilizeaza suporturi solide (gel de agaroza, gel de
acetat de celuloza) si pH alcalin, la care toate
componentele proteice sunt incarcate negativ si
migreaza spre polul pozitiv.
- pe electroforegrama, dupa colorare, proteinele apar sub

forma de benzi carora li se masoara densitatea optica,
fiecare banda avand un maxim de absorbtie.
- prin electroforeza, in conditiile amintite mai sus, se

obtin cinci fractiuni: albumina serica, α1, α2, β, γ –
globuline. Unele sisteme de electroforeza pot diferentia
Electroforegrama serului uman
Valori de referinta electroforeza
de proteine
Fractia proteica g/L % din proteine totale
Albumina 37-45 50-70
α1-globulina 1-3 1,1-4,2
α2-globulina 4-10 4,6-13
β-globulina 5-10 7,3-13,5
γ-globulina 5-15 8-20

ASPECTE PATOLOGICE ALE
ELECTROFOREZEI
Inflamatia acuta:
- cresteri α1, α2 globuline;
- scaderea albuminei.

Inflamatia cronica:
- hiper γ globulinemie difuza
(policlonala);
- cresterea α2 globulinei.
Hipogamaglobulinemia – deficit de
sinteza a imunoglobulinelor.

Sindrom nefrotic:
- scadere marcata a albuminei,
- crestere considerabila a α2
globulinei,
- scadere γ globulinei.
Gamapatiile monoclonale - conditii
clinice si biologice asociate cu
afectiuni maligne (mielom multiplu,
boala Waldenström, amiloidoza,
limfoame) dar si cu unele afectiuni
benigne sau chiar cu absenta unei
modificari patologice (gamapatii
monoclonale cu semnificatie
nedeterminata).
Elementul caracteristic este

componentul monoclonal (banda M),
rezultat ca urmare a proliferararii
unei singure clone plasmocitare.
Pe gel, componentele monoclonale

apar sub forma unor benzi inguste,
net definite, iar dupa scanarea
ALTE TEHNOLOGII
PROTEOMICE
ELISA (enzyme-linked immunosorbent
assay)
• conceptul care stă la baza metodei ELISA este
interacţia specifica antigen-anticorp (Ag-Ac);
• metoda
Western
analitica pentru
Blot
detectarea si identificarea
proteinelor din probe biologice,
inclusiv biofluide (ser, plasma
sau LCR).
• Electroforeza probei care

contine proteina de interes
• Transfer electroforetic pe o
membrana (blotare)
• Imunomarcarea proteinei de
interes cu anticorpi specifici
(primari si secundari)
• Vizualizarea proteinei tinta

(reactie antigen-anticorp)
Electroforeza bidimensionala
2D
• metodă de analiza utilizata in cercetarea
proteomica prin care se realizeaza separarea si
analiza amestecurilor complexe de proteine;
• separarea proteinele se realizeaza:
- în prima etapa în funcţie de punctul izoelectric;
- în a doua etapa greutatea moleculara;
• cea mai răspândită metodă de realizare a profilului
proteic şi de cuantificare a proteinelor.
• proteine provenite din diferite surse: biofluide, etc;
Rezultate 2D
Tehnologia de multiplexare
• Multiplexarea xMAP array dezvoltată de
corporația Luminex reprezintă o tehnologie
proteomică avansată ce permite identificarea şi
cuantificarea simultană a biomarkeri (paneluri –
pana la 100 de analiti) dintr-un volum foarte mic de
probă biologică într-un timp relativ scurt, cu o
înaltă acuratețe.
• Această tehnologie ofera avantajul unei game

impresionante de aplicații în sfera cercetării
ştiintifice şi în diagnosticul clinic.
Paneluri de
biomarkeri
EGF - factorul de crestere
epidermal
FGF-2 - factorul de crestere al
fibroblastelor
VEGF - factorul de crestere al
endoteliului vascular
GM-CSF - factorul de
stimulare a coloniilor de
granulocite si macrofage
IFNY
IL-1α
IL-2
IL-4
IL-6
IL-8
IL-10
IL-12(p70)
MIP-1α - proteina de inhibare a
macrofagelor
PDGF - factor de crestere derivat
din trombocite
TNF α - factorul de necroza
tumoral
Paneluri de biomarkeri: cardiovascular, cancer,
etc
Nivelurile serice ale citokinelor pro-inflamatorii
prin analiza xMAP.
Semnificatie statistica: p<0,05 pentru IL-1β, IL-6 si
TNF-α (nivel seric crescut >3x).
Nivelurile serice ale FGF-2 si VEGF prin xMAP si ELISA.
Semnificatie statistica: p<0.05 (nivel seric crescut
>2x)
Pancreas - October 2012 – Volume 41 – Issue 7 – p 1001-1007
IL-6, TNF- α, IL-1b si IL-10 VEGF si bFGF
CA 19-9 (p<0.05)
IL-6, IL-1β si TNF-a
IL-8, IL-10, TNF- α CEA
Bibliografie
1. Biochimie clinica, Liliana Livia Paslaru, Ed. Universitara Carol Davila,

Bucuresti, 2004
2. Biochimie medicala, Maria Mohora, Ed. Niculescu, Bucuresti, 2008

3. Curs de biochimie medicala, Elena Moldoveanu, Ed. Universitatii Titu
Maiorescu, Bucuresti
4. Biochimie medicala, Valeriu Atanasiu, Ed. Universitara Carol Davila,
Bucuresti, 2006
5. Clinical chemistry, seventh edition, Marshall WJ, Bangert SK,

Lapsley M., Mosby Elsevier, 2012
ENZIME
PLASMATICE
Prof. CSI Dr. Cristiana TANASE

ENZIME PLASMATICE
• Catalizatori ai reactiilor chimice care au loc in

organismele vii
• Determinarea activitatii enzimelor plasmatice,
precum si a concentratiei diferitelor substrate
prezinta importanta clinica - acesti parametrii
biochimici reflecta modificari aparute la nivel tisular
in diverse organe
• Enzimologia clinica permite astfel:
- un diagnostic pozitiv si diferential corect
- monitorizarea evolutiei unor boli si a eficientei terapiei
- identificarea unor defecte genetice si a consecintelor
CLASIFICAREA ENZIMELOR
PLASMATICE
Se realizeaza in functie de localizarea substratului
• Enzime functionale - specifice plasmei
• Secretate activ in plasma mai ales de catre ficat
• Actioneaza in mod normal in plasma
• Sunt decelate in concentratii relativ mari dar constante
• Exemple: ceruloplasmina, lipoproteinlipaza, enzimele
care intervin in procesele de coagulare si fibrinoliza
• B. Enzime nefunctionale – nespecifice
plasmei
- Concentratii plasmatice foarte mici – ajung in
plasma ca urmare a turnoverului celular
Aceste enzime se subclasifica in:
a. Enzime de excretie
b. Enzime celulare
a. Enzime secretate de glande exocrine care
difuzeaza pasiv in sange
•Nu exercita rol in plasma
•Nivelul lor scade in caz de atrofie glandulara
•Nivelul lor creste in caz de obstructie a glandelor
excretoare sau in caz de crestere a permeabilitatii
membranelor celulare
•Exemple: amilaza, lipaza si tripsina pancreatica,
pepsinogenul gastric, fosfataza alcalina de origine biliara
si fosfataza acida prostatica
b. Enzime celulare
•Provin din celulele diferitelor organe; actioneaza exclusiv
intracelular; nu prezinta substrat de reactie si cofactori in
plasma
•Se gasesc in plasma in cantitati mici si cresc in situatii
patologice ca urmare a distructiei celulare
•Determinarea activitatii lor in ser reflecta un anummit
tip de "spectru enzimatic" al organului afectat
•Exemple: transaminazele, creatinfosfokinaza, lactat
dehidorgenaza
Clasificarea enzimelor
• Exista 6 clase de enzime in functie de tipul reactiei

catalizate:
- oxido-reductaze
- transferaze
- hidrolaze
- liaze
- izomeraze
- ligaze
IZOENZIME
• Forme moleculare multiple ale unei enzime care se
gasesc in diverse tesuturi
• Toate izoenzimele unei enzime catalizeaza aceeasi
reactie - difera doar viteza de reactie
• Exemple:
- creatinfosfokinaza - 3 izoenzime,
- lactat dehidrogenaza - 5 izoenzime,
- fosfataza alcalina - 3 izoenzime principale
- amilaza – 2 izoenzime principale

ANTIENZIME (ANTIPROTEAZE)
• Proteine reglatoare care inhiba activitatea enzimelor

proteolitice provenite din zimogeni
• Serpinele - inhibitori de serin proteaze; din familia
serpinelor fac parte:
• Antitrombina
• α1-antitripsina
• Inhibitorul pancreatic al tripsinei
• Inhibitorul proteinei C
Cauzele aparitiei enzimelor in
plasma
A. Necroza tisulara – afectari celulare severe cu
modificari ale permeabilitatii membranelor cauzate de
ischemie, substante toxice, agresori biologici – virus,
bacterie, etc
- Cantitatea de enzime – direct proportionala cu gravitatea

afectarii si marimea zonei afectate
B. Metabolismul /multiplicare celulara intensa

- Perioade de crestere activa: primul an de viata,
pubertate - fosfataza alcalina
- Procese de reparare tisulara (postfracturi) - fosfataza
alcalina
- Asociere procese maligne - fosfataza alcalina
C. Inductie enzimatica:
– sinteza indusa de medicamente, stari

patologice – gama glutamiltranspeptidaza –
alcool, medicamente antiepileptice,
contraceptive orale, etc
D. Obstructia de duct excretor:
– enzimele secretiilor exocrine - amilaza

Factori care influenteaza nivelul
enzimelor plasmatice
• Viteza eliberare a enzimei din tesuturi;

• Rata de eliminare a enzimelor plasmatice prin
catabolism sau excretie,
• Volumul de distributie in fluidul extracelular
• Alti factori: activatori sau inhibitori enzimatici din
plasma
TRANSAMINAZELE
• Enzime implicate in matabolizarea aminoacizilor;
• Au drept coenzima piridoxal-5-fosfat derivat din vitanima
B6; in deficitul de B6 reactia de transaminare scade,
precum si activitatea plasmatica a enzimei
• Transaminazele serice acţioneazǎ la nivel intracelular, catalizând
reacţia de transfer a unei grupǎri amino (-NH2) de la un α-
aminoacid la un α-cetoacid.
• Existǎ douǎ transaminaze serice cu aplicaţii clinice importante:
a) ALANINAMINOTRANSFERAZA (TGP/ALAT/ALT)
b) ASPARTATAMINOTRANSFERAZA (TGO/ASAT/AST)
ALANINAMINOTRANSFERAZA
(TGP/ALAT/ALT)
• ALT (transaminaza glutampiruvica - TGP) - enzima ce

face parte din clasa transferazelor si catalizeazǎ
transferul grupǎrii amino (-NH2) de la L-alaninǎ la
acidul α-cetoglutaric, rezultând acidul piruvic şi acidul
L-glutamic
• Se gaseste in principal in ficat (la nivelul celulei
hepatice -citosol) si in ordine descrescatoare a
concentratiei in rinichi, miocard, muschi scheletici si
pancreas.
- indicator de citoliza cel mai frecvent explorat

- ALT este mai specifica pentru afectiunile hepatice decat
AST
- sunt necesare determinari in dinamica
- valori de referinta: adulti 4 - 36 U/L; varstnici: crescute
Recomandari pentru determinarea ALT
• diagnosticul bolilor hepatice
• diagnosticul diferential al bolilor hepatobiliare si
pancreatice
• monitorizarea evolutiei si a tratamentului hepatitei virale
• Valori crescute:
- Hepatite acute virale si toxice (cele mai mari valori, de 20
– 100 ori valoarea normala)
- Hepatite cronice (de 5 – 10 ori valoarea normala) si
ciroza hepatica (de 1 – 5 ori valoarea normala)
- Ictere obstructive (cresterile pot fi mici si tardive)
- Metastaze hepatice si hepatom (cresteri usoare /
moderate)
- Steatoza hepatica (cresteri de 2-3 ori normalul)
• Valori scazute:
- infectii urinare, neoplazii, deficit de piridoxal fosfat
ASPARTATAMINOTRANSFERAZA
(TGO/ASAT/AST)
• AST - catalizeazǎ transferul grupǎrii amino de la
acidul L-aspartic la acidul α-cetoglutaric rezultând
acidul oxalilacetic şi acidul L-glutamic
• Spre deosebire de ALT care se gaseste in principal
la nivelul ficatului, AST este intalnita in mai multe
tesuturi: miocard, ficat, muschi scheletici, rinichi,
pancreas, tesut cerebral, splina, fiind astfel un
indicator mai putin specific al functiei hepatice.
• La nivelul celulei hepatice, izoenzimele AST se
gasesc atat in citosol, cat si in mitocondrii
- Valorile AST cresc in aproape toate hepatopatiile precum

si in numeroase afectiuni extrahepatice, cu precadere in
infarctul miocardic si in maladii ale muschiului striat.
- Valori de referinta:
- barbati: 20 – 47 U/L;
- femei: 10 – 37 U/L.
• Valori crescute:
-Hepatite acute virale si toxice (cele mai mari valori,
de 10 – 100 ori valoarea normala)
- Infarctul miocardic acut, stari septice, interventii pe
cord, traumatisme hepatice, metastaze hepatice,
rabdomioliza (cresteri marcate – uneori peste 3000
U/L)
- Ictere obstructive (cresteri si scaderi rapide)
- hepatita acuta virala, hepatopatii cronice (hepatita
cronica activa, ciroza), hepatita alcoolica (valori mai
putin crescute)
• Valori scazute:
- azotemie; dializa renala cronica; deficit cronic de
Raportul de Ritis
• (RDR)
Raportul dintre activitatea TGO (AST)/TGP (ALT)
• Valori de referinta: 0,7-1,4
• Valori patologice:
- RDR crescut (in necroza se elibereaza enzime
mitocondriale/TGO): IMA, hepatita alcolica, ciroza
sau neoplasm hepatic, colestaza intrahepatica, etc
- RDR scazut: boli inflamatorii – cresterea
permeabilitatii celulare, eliberare de enzime
citoplasmatice; hepatite infectioase, alte afectiuni
inflamatorii.
FOSFATAZA ALCALINA (ALP)
CONSIDERATII GENERALE
• Hidrolaza (ortofosfomonoesterfosfohidrolaza),
cu trei forme izoenzimatice principale:
- Hepatobiliara (30-50%)
- Osoasa (50-70%)
- Intestinala (0-20%)
la care se adauga in timpul sarcinii o forma

tranzitorie (forma placentara).
- Prin metode biochimice se poate face

diferentierea intre izoenzime.
• Determinarea fosfatazei alcaline este folosita pentru
diagnosticul diferential al bolilor hepatice, in afectiunile
osoase, in hiperparatiroidism.
• In tumorile de diverse etiologii fosfataza alcalina are
valoare de marker tumoral (depistarea metastazelor
hepatice sau osoase).
CRESTERI ALE ACTIVITATII ALP
• patologie hepatica: cele mai marcate cresteri se
intalnesc in obstructia mecanica a cailor biliare
extrahepatice sau in colestaza intrahepatica: cancer
de cap de pancreas, litiaza coledociana, hepatita
colestatica medicamentoasa (cresteri de 10 ori);
ciroza biliara primitiva, carcinoame hepatice primare
sau metastatice (cresteri de 5-20 ori); hepatita
virala (crestere de 2 ori);
• mononucleoza infectioasa si infectia cu
citomegalovirus cresteri de pana la 5 ori normalul;
• bolile hepatice de cauza infiltrativa (sarcoidoza,
tuberculoza, amiloidoza, abcese).
• Cresteri - origine osoasa: hiperparatiroidism;
hipertiroidism; boala Paget; metastaze osoase;
tumori osoase; osteomalacie, rahitism; in
evolutia fracturilor multiple.
• In sarcina saptamanile 16-20 ale unei sarcini
normale, nivelul maxim (de 2 ori normalul) la
debutul travaliului.
• Afectiuni de origine intestinala: in diverse
afectiuni ulcerative ale tractului
gastrointestinal, malabsorbtie severa, infarct
intestinal.
SCADERI ALE ACTIVITATII ALP
• hipofosfatemie
• hipotiroidism, cretinism;
• malnutritie;
• deficit de zinc;
• deficit de magneziu;
• femeile aflate in post menopauza cu osteoporoza care
urmeaza tratament estrogenic substitutiv
FOSFATAZELE ACIDE
• enzime larg raspandite in tesuturi, intalnite la
nivel osos, hepatic, splenic, renal, in eritrocite si
trombocite.
• importanta diagnostica in special in cazul
fosfatazei acide de la nivelul prostatei, unde
activitatea enzimatica este de 100 ori mai mare
decat in celelalte tesuturi.
• fosfataza acida este de asemenea prezenta in
concentratii crescute in lichidul seminal.
SEMNIFICATIE CLINICA
- utile in diagnosticul si monitorizarea cancerului de
prostata metastatic; evaluarea unei posibile histiocitoze
- Valori de referinta:
- barbati: < 6,6 U/L;
- femei: < 6,5 U/L
Valori crescute:
- tumori de prostata cu metastaze (in special osoase).
- valori moderat crescute: metastaze osoase (de origine
non-prostatica), leucemia granulocitara, boala Paget
avansata, hiperparatiroidism, boala Gaucher si boala
• Antigenul specific prostatic (PSA) este utilizat mai
mult in screeningul cancerul de prostata.
• Valori de referinta: <4 ng/mL
• PSA are sensibilitate mai buna - apare in stadiile
timpurii – dozare facila.
AMILAZA SERICA
• face parte din categoria hidrolazelor, subgrupa de
enzime care catalizeaza degradarea hidrolitica a
amidonului, a glicogenului, a poli- si oligozaharidelor.
• enzima de secretie exocrina, prezenta in ser sub doua
forme izoenzimatice principale: pancreatica (40% din
amilaza serica totala) si salivara (60% din amilaza serica
totala).
• prezenta in cantitati mult mai mici in ficat, sucul
duodenal, intestinul subtire, trompele uterine, muschii
scheletici.
• macroamilaza - forma moleculara rara - izoenzima care,
datorita dimensiunii sale mari, nu se elimina la nivel
renal – poate determina cresteri ale activitatii enzimatice
- utile in diagnosticul si monitorizarea tratamentului in

pancreatita acuta, evaluarea in urgenta a cazurilor de
abdomen acut
- in conditii fiziologice: cresteri moderate sunt raportate
in sarcina normala; valori scazute se inregistreaza la
sugari
- Valori de referinta: < 100 U/L
Valori crescute:
• afectiuni pancreatice
– pancreatita acuta (crestere marcata, apare dupa 3-6 ore de la
debut);
– puseul acut survenit in cursul evolutiei unei pancreatite cronice;

– pancreatita indusa medicamentos;
– obstructia ductului pancreatic (calcul sau carcinom, spasmul
oddian indus medicamentos, obstructia partiala plus stimularea
medicamentoasa);
– traumatism pancreatic (leziune abdominala, CPRE – colangio

pancreatografie endoscopica retrograda);
– complicatii ale pancreatitei (pseudochist, ascita, abces);

• afectiuni non-pancreatice :
- afectiuni ale tractului biliar (obstructia caii biliare

principale, colecistita acuta);
- alterarea permeabilitatii tractului gastro-intestinal: boala
intestinala ischemica sau perforatie franca, ruptura
esofagiana, ulcer perforat sau penetrant, postoperator
dupa o interventie chirurgicala la nivel abdominal
superior, mai ales gastrectomie partiala;
• afectiuni non-pancreatice :
- ingestie acuta de alcool sau intoxicatie alcoolica;
- afectiuni ale glandelor salivare (parotidita epidemica,
inflamatie cu caracter supurativ, obstructie ductala
litiazica, iradiere);
- tumori metastatice cu secretie ectopica de amilaza (valori
mai mari decat in pancreatita)
- ruptura de anevrism aortic,
- apendicita acuta;
- traumatisme cerebrale;
- arsuri si soc traumatic;
- abces tubo-ovarian; ruptura de sarcina ectopica;
Valori scazute:
• distructie marcata si extinsa a pancreasului
(pancreatita acuta fulminanta, pancreatita cronica
severa, fibroza chistica severa etc.),
• pancreatectomie,
• leziuni hepatice severe.
AMILAZA URINARA
Consideratii generale. Semnificatie
clinica
• amilazele se elimina obisnuit in urina
• amilaza urinara creste intotdeauna in paralel cu valoarea
amilazemiei
• in pancreatita acuta amilaza urinara creste dupa 6-10
ore de la cresterea amilazei serice si se mentine
crescuta mai mult timp decat aceasta
• cresterea amilazei serice asociata cu niveluri scazute ale
amilazei urinare se intalneste in insuficienta renala si in
macroamilazemie
- determinarile sunt utile in diagnosticul si monitorizarea

tratamentului in pancreatita acuta, evaluarea in urgenta
a cazurilor de abdomen acut
- in conditii fiziologice: cresteri moderate sunt raportate
in sarcina normala; valori scazute se inregistreaza la
sugari
Valori crescute:
afectiuni pancreatice
• pancreatita acuta (crestere marcata, apare dupa 3-6 ore de la
debut);
• puseul acut survenit in cursul evolutiei unei pancreatite cronice;
• pancreatita indusa medicamentos;
• obstructia ductului pancreatic (calcul sau carcinom, spasmul
oddian indus medicamentos,
• obstructia partiala plus stimularea medicamentoasa);
• traumatism pancreatic (leziune abdominala, CPRE – colangio
pancreatografie endoscopica retrograda);
• complicatii ale pancreatitei (pseudochist, ascita, abces);
LACTAT DEHIDROGENAZA(LDH)
 LDH - catalizeaza (in conditii anaerobe) reducerea acidului
piruvic cu formare de acid lactic in prezenta de NADH + H+
 enzima intracelulara larg distribuita in organism,

intalnita cu precadere in rinichi, miocard, musculatura
scheletica, creier, ficat si plamani
• 2 forme: tipul H (Heart) si tipul M (Muscle)
• se cunosc 5 izoenzime (LDH1, LDH2, LDH3, LDH4,
LDH5 ) rezultate prin combinarea celor 2 tipuri (H si M)
• Valori de referinta:
- barbati 135-225 U/L
- femei 135-214 U/L

• cresterile LDH sunt nespecifice, cu toate acestea testul este
util pentru confirmarea diagnosticului de infarct miocardic sau
pulmonar. In infarctul miocardic persistenta nivelului LDH
crescut este mai indelungata decat a celorlalte enzime
Recomandari pentru determinarea LDH:

• diagnosticul retroactiv al infarctului miocardic,
• marker al hemolizei (anemii hemolitice),
• monitorizarea terapiei citostatice in diverse tumori.
•
Semnificatie
cresteri ale valorilor LDH:
clinica
- in infarctul miocardic apar niveluri crescute de
LDH la 36-55 ore de la debut care persista 3-10 zile;
- in infarctul pulmonar cresterile LDH se
inregistreaza in decurs de 24 ore de la debutul
durerii toracice;
- alte cauze de cresteri: insuficienta cardiaca
congestiva, afectiuni hepatice (ciroza, alcoolism,
hepatita acuta virala), tumori solide, leucemii,
limfoame, hipotiroidism, afectiuni musculare
(distrofii, traumatisme), anemii megaloblastice si
hemolitice, convulsii, delirium tremens, soc, hipoxie,
hipotensiune, hipertermie, infarct renal, pancreatita
acuta, fracturi, obstructie intestinala, mononucleoza
infectioasa
GAMA-GLUTAMILTRANSFERAZA GGT
- (GLUTAMILTRANSPEPTIDAZA)
• catalizeaza transferul grupului γ–glutamil de la
peptide ca glutationul (GSH) catre alti
aminoacizi.
• proteina heterodimerica, fiecare subunitate

constand dintr-un singur lant polipeptidic.
• localizata la nivelul membranei citoplasmatice a

numeroase celule, centrul activ al enzimei fiind
situat la exterior.
• singura enzima care cliveaza cantitati

semnificative de GSH si conjugati ai GSH in
cadrul ciclului γ-glutamil
• joaca un rol important in metabolismul

mediatorilor inflamatiei, cum ar fi leucotrienele,
substantelor carcinogene si toxice
• GGT masurat in ser provine in special din ficat -

cea mai mare parte este legata de lipoproteine,
in special HDL si LDL
• indicator sensibil pentru depistarea alcoolismului -
enzima a carei crestere depaseste celelalte enzime
hepatice dozate in mod curent
• in bolile hepato-biliare GGT se coreleaza cu
nivelurile fosfatazei alcaline; cresterile nu sunt totusi
specifice si pot fi asociate si cu afectiuni
pancreatice, cardiace, renale, diabet zaharat.
• utila pentru diagnosticul unei hepatopatii in
prezenta unei afectiuni osoase, a sarcinii sau in
perioada copilariei (conditii in care valorile fosfatazei
alcaline cresc, in timp ce GGT ramane la valori
normale)
• valori de referinta: barbati: < 61 U/L; femei: < 36 U/
L
Valori crescute:
• afectiuni hepatice :
- sindromul de colestaza – GGT are valoarea diagnostica
cea mai mare; in medie cresterile depasesc de 6 ori
normalul; in colestaza extrahepatica GGT creste de >10
ori, GGT/AST=3-6 in obstructia recenta si >6 in obstructia
de lunga durata; in colestaza intrahepatica (hepatita
acuta, sarcina, medicamente, boala Hodgkin, nutritie
parenterala, atrezia ductelor biliare etc.) cresterile GGT
sunt mai mici; in sarcina GGT nu creste la fel de mult ca
fosfataza alcalina; copiii cu colestaza recurenta benigna
au niveluri normale de GGT desi icterul este prezent;
Valori crescute:
- hepatita acuta virala – cresterea GGT este mai mica decat
a altor enzime hepatice (GGT/AST=0.1-0.2), dar revine
ultima la normal; in formele colestatice GGT/AST=1;
- hepatita cronica activa, virala sau autoimuna – cresterile
pot depasi de 7 ori limita superioara a normalului
(GGT/AST=1-3);
- hepatita alcoolica acuta – GGT/AST >6;
- ciroza hepatica – cresterile sunt in medie de 2 ori in ciroza
posthepatitica si in jur de 10 ori in ciroza alcoolica;
Valori crescute:
- ciroza biliara primitiva – GGT creste paralel cu fosfataza
alcalina, inaintea aparitiei icterului, cresterile putand
ajunge pana la de 13 ori limita superioara a normalului;
- ficatul gras – de etiologie alcoolica GGT este aproximativ
dublu si persista crescut mult timp dupa intreruperea
consumului; in ficatul gras non-alcoolic predomina
cresterea usoara a aminotransferazelor, mai frecvent
decat GGT;
Valori crescute:
- tumorile hepatice primitive, metastazele hepatice –
evolutia este paralela cu cea a fosfatazei alcaline si
cresterile pot depasi de 14 ori valoarea normala; GGT este
crescut la 90% din pacientii cu metastaze, nivelurile
normale excluzand practic prezenta acestora, iar
determinarile seriale pot monitoriza raspunsul la
chimioterapie;
- congestia hepatica – cronica GGT poate creste de pana la
5 ori, iar in cea acuta (ex.: tromboza de vena porta),
Pseudocolinesteraza/colinesteraza/
colinesteraza II
• provine din ficat, pancreas, cord si creier (substanta
alba); rolul biologic al colinesterazei nu este
cunoscut
• indicator al functiei proteosintetice a ficatului
• Recomandari pentru determinarea
psudocoliesterazei serice:
- indicator al unei posibile intoxicatii cu insecticide;
pentru a evalua functia hepatica;
- screening-ul preoperator al colinesterazei serice este
folosit pentru depistarea pacientilor cu forme atipice
ale enzimei, care risca sa prezinte apnee prelungita
dupa administrarea de anestezice de tip blocante
• Cresteri ale valorilor pseudocolinesterazei:
- perioada de vindecare a unei hepatite acute
- sindrom nefrotic (datorita exagerarii functiilor
proteosintetice hepatice)
• Scaderi ale valorilor pseudocolinesterazei:
- intoxicatia cu insecticide organofosforice
- hepatita cronica
- ciroza
- infarct miocardic
- infectii acute
- fenotipurilor atipice ale acestei enzime
Creatinkinaza/
Creatinfosfokinaza(CPK)Consideratii
generale
• CPK se gaseste in concentratii crescute in
miocard si muschii scheletici si, in concentratii
mult mai mici, la nivelul creierului 1
• are o structura dimerica si apare sub 4 forme:

izoenzima mitocondriala si 3 izoenzimele
citosolice: CK-MM (musculara), CK-MB
(miocardica), CK-BB (cerebrala)
• la indivizii sanatosi, nivelul creatinkinazei totale

este dat, aproape in totalitate, de izoenzima MM
• cresteri ale valorilor creatinkinazei:
• infarct miocardic acut (la 4-6 ore de la debut),
miocardita severa, dupa interventie chirurgicala
deschisa pe cord si defribilare electrica, distrofie
musculara Duchenne, polimiozita/dermatomiozita,
traumatisme musculare; rabdomioliza in cadrul
intoxicatiei cu cocaina; sindromul mialgie-
eozinofilie, hipertermie maligna, convulsii,
ischemie, hemoragie subarahnoidiana; sindrom
Reye
• scaderi ale valorilor creatinkinazei:
• reflecta reducerea masei musculare asociata cu
tumori in stadiu metastatic, corticoterapie, boala
alcoolica a ficatului, colagenoze
Masurarea activitatii enzimatice
• In acest scop este necesara cunoasterea reactiei
chimice mediata de aceste enzime
• Activitatea catalitică a enzimelor se poate evalua
în mod diferit: fie după viteza de acumulare a
produşilor reacţiei enzimatice date, fie după viteza
de epuizare (diminuare) a substratelor şi
cofactorilor într-un interval de timp dat
• Metode utilizate: metodele colorimetrice si
spectrofotometrice (cel mai frecvent folosite in
laboratorul clinic), fluorimetrice, manometrice,
conductimetrice, vîscozimetrice, cromatografice,
electroforetice
Masurarea
Metodele activitatii se
spectrofotometrice enzimatice
bazeaza pe
principiul absorbţiei luminii în domenii determinate
ale spectrului (ultraviolet, infrarosu, vizibil), de către
substratele sau produşii de reacţie, uneori de către
cofactorii enzimelor
•metodele colorimetrice detecteaza o schimbare de
culoare (domeniul vizibil): enzimele cliveaza un
substrat specific, produsul rezultat fiind colorat sau
se cupleaza cu un cromogen formand un complex
colorat.
• testele UV-se determina fotometric in lumina uv
NADH /NADPH produs sau consumat in timpul
reactiilor, concentratia sa fiind direct, respectiv
invers proportionala cu concentratia analitului (ex.
determinarea ALT, AST).
• Unitatea de masura pentru activitatea enzimatica:
U
• 1U=cantitatea de enzima care in conditii optime

transforma un mol de substrat /minut
• pentru ser activitatea enzimatica se exprima in U/

L
• 1 Katal reprezinta o alta unitate de masura pentru

activitatea enzimatica: activitatea catalitica
echivalenta cu transformarea unui mol de
substrat/secunda
-9
•
•
Determinari enzimatice
prin tehnologii high
throughput -
translatarea in clinica
Tehnologia xMAP array –

Luminex
Matrix metalo-proteinaze -
MMP
• Matrix metalloproteinases, key enzymes
in tissue remodeling, are also associated with
tumor growth. Numerous studies show
modifications of MMPs activity in tumors;
especially changes of serum/plasma levels of
MMP2 and MMP9 in different carcinoma
(mammary, pulmonary, gastric). A good
correlation between MMP levels and tumor
evolution transforms these enzymes into dual
targets - of therapeutic and diagnosis
interest.
• Significant changes (and well correlated) are
visible in serum levels of some tissue
inhibitors of metalloproteinases (TIMP),
mostly for TIMP1 and TIMP2.
Serum MMP-2 levels
in
PDAC patients
Serum MMP-9 levels

in
PDAC patients
Conclusions
• Tissue remodeling markers analysis
(MMP1, MMP2, MMP8, MMP9 and TIMP1)
shows a good correlation with positive
diagnosis of PDAC, yet they do not seem
to correlate with disease progression
(based on the existing amount of data).
Correlation analysis must be extended
to other descriptors of disease
progression and perhaps therapeutic
approaches.
Protein kinazele
• O protein kinază este o
enzima kinazica care
modifica alte proteine prin
adaugarea grupărilor fosfat
(fosforilare). Fosforilarea
determina o schimbare
funcțională a proteinei
țintă (substrat) prin
schimbarea activității
enzimei, localizare celulara
sau asocierea cu alte
proteine.
• Până la 30% din proteinele umane pot fi modificate prin
activitatea kinazelor, aceastea fiind cunoscute deoarece
regleaza majoritatea cailor de semnalizare celulara -
transducția semnalului.
• Our study revealed that treatment of glioblastoma
cell cultures from patient tumors with PI3K inhibitor
induced significant decrease in the expression level
of several key signaling molecules involved in cell
survival (p38), proliferation (ERK 1/2, IκBα, p38
MAP[mitogen-activated protein]-kinase, CREB),
differentiation (ERK 1/2, CREB), migration (ERK 1/2,
CREB), and apoptosis (ERK 1/2, P70S6K, IκBα,
JNK, CREB).
MARKERI BIOCHIMICI IN
BOLILE
CARDIOVASCULARE
SINDROMUL CORONARIAN ACUT
Prof.CSI. Dr.Habil Cristiana TANASE

SINDROMUL CORONARIAN
ACUT
- sindromul coronarian acut (SCA) – conditie care
determina o reducere a fluxului sanguin la nivelul
cordului
- include: - infarctul miocardic acut (IMA)

- angina instabila
Diferenta dintre aceste afectiuni este legata de
prezenta, respectiv absenta necrozei cardiace
- IMA este caracterizat prin modificari metabolice

in celulele musculare cardiace aflate in zona
afectata
Dinamica eliberarii in plasma
a proteinelor cardiace in IMA
Necroza miocardica
Pierderea integrităţii membranei cardiomiocitelor
Difuzarea macromoleculelor intracelulare în interstiţiu
Detectarea markerilor biochimici de necroza miocardica în

circulaţie.
IMA
Principalii markeri relevanti pentru diagnostic:
-Troponinele cardiace
-Mioglobina
-CK totala si CK-MB
-LDH
-AST
Modificarile in dinamica ale biomarkerilor cardiaci (in special

ale troponinelor), cu valori ce depasesc limita superioara de
referinta, constituie un criteriu inclus in definitia universala
a IMA, alaturi de simptomatologia clinica, EKG, imagistica
etc.
Troponinele cardiace
- Troponinele (Tn) sunt proteine localizate strict la
nivelul cardiomiocitelor si de aceea reprezinta cei
mai specifici markeri serici ai necrozei miocardice;
- Doua dintre troponine prezinta valoare dignostica

in IMA: troponina T (TnT) si troponina I (TnI);
- Atat TnT cat si TnI cresc in sange la 2-6 ore de la

debutul infarctului, ating un maxim la 24 de ore si
revin la normal dupa 6-8 zile (TnI) sau dupa 8-10
zile (TnT);
- Datorita persistentei valorilor crescute sunt utile in

diagnosticul tardiv al IMA.
• Au sensibilitate si specificitate mai mare decat CK-MB

• Au valoare predictiva – un pacient cu angina instabila si
concentratie plasmatica peste normal a troponinelor – risc
de 5 ori mai mare de a dezvolta IMA in urmatoarele 4-6
saptamani
Interval de referinta: TnI < 0,03 ng/mL
TnT < 0,2 ng/mL
Valori patologice: 0,2-2 ng/mL – risc mare (s-a detectat o

leziune miocardica)
> 2 ng/mL – leziune miocardica masiva

Pot exista cresteri ale troponinelor si in alte
afectiuni miocardice non-coronariene, precum si in
alte conditii patologice care se prezinta clinic cu
durere toracica:
- traumatisme (contuzii cardiace), cardioversie,

biopsie endomiocardica, interventii chirurgicale pe
cord;
- insuficienta cardiaca sau renala (acute sau

cronice) decompensate;
- hipotensiune, HTA, diferite aritmii cardiace,

miocardite, pericardite severe;
- embolie pulmonara, accidente vasculare cerebrale

acute.
Mioglobina
- Hemoproteina ce se gaseste atat in musculatura
neteda cat si in cea striata;
-Mioglobinaserica este considerata un marker sensibil
pentru necroza miocardica precoce;
-incepe sa creasca la 1-3 ore de la debutul
infarctului;
-atinge un maxim la 6-9 ore;
-revine la normal dupa 24 de ore;
- In IMA cresterile mioglobinei nu sunt specifice,

deoarece niveluri foarte ridicate pot fi intalnite si in
traumatismele musculare acute.
Creatinkinaza (CK)/
Creatinfosfokinaza (CPK)
• CPK se gaseste in concentratii crescute in miocard

si muschii scheletici si, in concentratii mult mai
mici, la nivelul creierului.
• are o structura dimerica si apare sub 4 forme:
izoenzima mitocondriala si 3 izoenzimele citosolice
(evidentiate electroforetic):
- CK-MM (CK-3) (musculara),
- CK-MB (CK-2) (miocardica),
- CK-BB (CK-1) (cerebrala).
CK-MB
- este fractiunea miocardica a creatinkinazei
asociata cu infarctul miocardic.
- este utila pentru a estima marimea zonei de
necroza.
- este cea mai precoce reactie de eliberare
enzimatica post-infarct (apare in 95% din cazuri).
- CK-MB este specifica pentru IMA, fiind eliberta din
muschiul cardiac, dar poate fi intalnita si dupa
exercitiu fizic sustinut sau in cadrul altor afectiuni.
Dinamica CK-MB in IMA
• Pentru stabilirea valorilor bazale ale enzimei este necesara

recoltarea probei pacientului la debutul bolii, dupa care se va
repeta determinarea la un interval de 12, 24 si eventual 48
ore
• Dozarile practicate in dinamica la intervale regulate fac posibila
extrapolarea privind extinderea tesutului cardiac necrozat.
• Aceasta estimare aproximativa poate avea valoare prognostica
si poate oferi informatii utile pentru orientarea terapeutica.
Valori de referinta: < 24U/L

0-5% din CK total
Dinamica CK-MB in IMA
• In IMA creste concetratia de CK-MB, astfel:
- Detectabila la 4-6 ore de la debutul infarctului,
- atinge un maximum la 15-20 ore dupa cum urmeaza:
• in IMA non-Q, cu ocluzie incompleta, valoarea maxima
a CK-MB se inregistreaza la 15 ore de la debut,
• in IMA cu unda Q, transmural, CK-MB atinge un varf la
17-20 ore de la debutul simptomelor
- revine la normal in 3 zile.
Orice crestere care se prelungeste mai mult de 3-4 zile

indica un prognostic nefavorabil.
CK-MB
Interpretarea rezultatelor
- In general exista o probabilitate crescuta de IMA atunci cand sunt
indeplinite urmatoarele trei conditii:
1. CK-barbati >190U/L
CK-femei >167 U/L
2. CK-MB >24 U/L
3. activitatea CK-MB = 6-25% din activitatea CK-total.
Raport CK-MB/CK total > 4-5% are semnificatie patologica
Certitudine IMA cand 2 probe recoltate la interval de 4-12 ore releva o

crestere cu 50%
Diagnosticul de infarct miocardic nu trebuie sa se bazeze numai pe

determinarea CK-MB; trebuie sa fie sustinut de date clinice si de alte
investigatii de laborator.
CK-MM (CK3 – musculara)
• La nivelul muschilor scheletici intalnim aproape in
exclusivitate CK-MM;
• La indivizii sanatosi, nivelul normal de CK totala este

dat aproape in totalitate de CK-MM.
CK-BB (CK1-cerebrala)
• CK-BB poate fi considerat ca un marker al malignitatii;
determinarile din serul pacientilor ajuta la
diagnosticarea, monitorizarea terapiei si prognosticul
maladiilor canceroase.
• Opiniile sunt contradictorii datorita lipsei de

fundamentare a originii si mecanismelor de eliberare a
CK-BB in tesuturile maligne.
LDH
- In IMA apar niveluri crescute de LDH la 24-48 ore

de la debut, cu un maxim la 48-72 de ore si care
persista 10-14 zile
- In IMA persistenta nivelului LDH crescut este mai

indelungata decat a celorlalte enzime
- Izoenzimele LDH (LDH1 si LDH2 pentru IMA) au

importanta mai ales daca a fost pierdut momentul
initial de determinare/crestere a CK, neavand o
sensibilitate similara cu CK-MB
LDH
• Cresterea nivelului LDH se manifesta la 95-100%

din bolnavii cu IMA
• Un nivel seric al LDH > 800 mUI/mL in IMA indica o
evolutie nefavorabila
• In cazul microinfarctelor, LDH1 poate fi crescut, cu
nivelul LDH total in limite normale
AST (TGO)
- In IMA eliberarea enzimei din celule are loc la 6-12

ore de la declansare
- Gradul de crestere este rareori proportional cu

extinderea leziunii;
- Valorile maxime se obtin la 36-48 de ore
- Revine la normal in 3-5 zile

ENZIME APARITIA VALORI REVENIRE
IN SER MAXIME LA
NORMAL
CK total 4-8 ORE 20 ORE 2-3 ZILE
CK-MB 4-6 ORE 15-20 ORE 2-3 ZILE
LDH 24-48 ORE 48-72 ORE 14 ZILE
TGO(AST) 6-12 ORE 36-48 ORE 3-5 ZILE

Dinamica markerilor cardiaci in
IMA
EVALUAREA FUNCTIEI
HEPATICE
Functiile hepatice pot fi grupate in 3 mari categorii :
1. participarea la procesele metabolice

- metabolism glucidic,
- metabolism lipidic
- metabolism proteic
2. secretia bilei
3. detoxifierea
EVALUAREA FUNCTIEI
HEPATICE
• Testele de functionalitate hepatica contureaza patru

sindroame biologice:
- sindromul de citoliza hepatica manifestat prin cresterea
transaminazelor
- sindromul hepatopriv - scaderea functiei de sinteza -
caracterizata prin scaderea proteinelor totale, colesterolului
si a factorilor de coagulare
- sindromul de colestaza (de retentie biliara) - cresterea
enzimelor de colestaza si a bilirubinei
- sindromul inflamator (disproteinemic) - cresterea probelor

inflamatorii - CRP, VSH, fibrinogen, raport A/G modificat
NIVELURILE
TRANSAMINAZELOR
- IN numeroaselor
Conform AFECTIUNI HEPATICE
studii, nivelul si durata
cresterii enzimelor TGP si TGO se coreleaza cu
extinderea leziunii hepatice
- In hepatitele acute virale severe cu necroza
intensa, nivelurile enzimelor ating 1000 – 3000
U/L; in cazul necrozelor mai putin severe,
cresterile sunt tranzitorii, cu valori de 500 – 1000
U/L
- In hepatitele cronice, hepatite subclinice,
anicterice virale, ciroza Laennec, infiltratii
granulomatoase si invazii tumorale, nivelul
cresterii transaminazelor este mai mic, in jur de 50
– 200 U/L
- Pentru urmarirea evolutiei hepatitelor acute sau
cronice sunt necesare determinari in dinamica;
- Cresterile TGP mai mult decat TGO – semn
precoce in hepatitele virale;
- Cresteri TGP de 100 ori fata de normal apar in:
 Hepatita acuta virala, inaintea aparitiei icterului
 Hepatita toxica (cloroform, tetraclorura de carbon)
- Cresterea TGP poate fi uneori singurul semn al

unei hepatite anicterice sau un semn precoce al
unei noi perioade de acutizare a bolii.
- Cresteri TGP de 1-9 ori fata de normal apar in:
 Colestaza hepatica cronica
 Ciroza
 Ictere mecanice
 Tumori hepatice
 Mononucleoza infectioasa cu afectare hepatica
RAPORTUL TGO/TGP (“De
Ritis”)
- Valoare de referinta = 1,3
- Raportul se modifica in diverse patologii:
 TGO/TGP < 1 apare în hepatitele virale.
 TGO/TGP > 2, cu TGP < 300 U/L sugereaza
hepatita alcoolica.
 TGO/TGP ≥ 3 la pacienti cu ciroză hepatica sau
cu hipertensiune portala sugereaza ciroza biliara
primara.
SINDROMUL DE COLESTAZA
- Se caracterizeaza prin disfunctia excretorie a bilei si
prin prezenta icterului cu predominanta bilirubinei
directe
- Enzime de colestaza:
 Gamaglutamiltranspeptidaza
 Fosfataza alcalina
 5’-nucleotidaza, Leucinaminopeptidaza
 glutamatdehidrogenaza
- se poate insoti de cresterea usoara a transaminazelor

(exceptional 300U/L), bilirubinurie si prelungirea
timpului de protrombina
Enzime de colestaza
- in sindromul de colestaza - GGT si fosfataza
alcalina cresc aproximativ in aceeasi proportie in
colestaza mecanica si virala
- colestaza indusa medicamentos - GGT creste mult
mai mult decat fosfataza alcalina; cresterile
depasesc de 6 ori normalul
- colestaza extrahepatica - GGT creste de >10 ori,
GGT/AST = 3-6 in obstructia recenta si > 6 in
obstructia de lunga durata
- colestaza intrahepatica (hepatita acuta, sarcina,
medicamente, boala Hodgkin, nutritie parenterala,
atrezia ductelor biliare etc) - cresterile GGT sunt
mai mici
ENZIME SERICE UTILIZATE IN DIAGNOSTICUL
HEPATITELOR SI AL ICTERULUI OBSTRUCTIV
Grup Caracteristici Enzime

a reprezentative
I Mai crescute in icterul Fosfataza alcalina

obstructiv decat in hepatite
II Mai crescute in hepatite decat TGO (AST), GPT

in icterul obstructiv (ALT)
III Normale sau usor crescute in

hepatite si icter obstructiv LDH, CPK
IV Scazute in hepatite si normale

in icterul obstructiv Colinesteraza
BIOCHIMIE
CLINICA
METABOLISM LIPIDIC
METABOLISM GLUCIDIC
METABOLISM RENAL
Prof. CSI Dr. Habil Cristiana TANASE

METABOLISM
LIPIDIC
METABOLISM LIPIDIC
LIPIDELE – clasa de biomolecule insolubile in mediu

apos si solubile in solventi organici nepolari
Origine: → exogena – alimentara
→ endogena – hepatica
Lipidele formeaza complexe cu grupari proteice

(apolipoproteine) care asigura mentinerea acestora in
mediu apos al plasmei
LIPIDELE SERICE
LIPIDELE SERICE – forma de transport a acestor
substante intre organele de absorbtie sau de sinteza
(intestin, ficat), organele de depozitare (tesut adipos) si
tesuturile consumatoare.
•Chilomicronii – forma de transport a lipidelor alimentare

absorbite la nivelul intestinelor
•Aciziigrasi liberi – forma de transport a lipidelor

mobilizate din tesutul adipos
•Lipoproteinele cu densitate scazuta (LDL) si foarte

scazuta (VLDL) – forma de transport a lipidelor
sintetizate de ficat
•Lipoproteinele cu densitate mare (HDL) – forma de

STRUCTURA LIPOPROTEINELOR
CIRCULANTE
Lipoproteinele circulante sunt formate din urmatorii

constituenti:
1.Lipide nepolare hidrofobe: trigliceride si colesterol

esterificat (partea transportata / miezul lipidic)
2.Fractiuni proteice: apolipoproteine din categoria α, β

globuline
3.Lipide polare hidrofile: fosfolipide si colesterol liber

CLASIFICAREA LIPOPROTEINELOR
Sunt impartite in patru clase principale in functie de

marime (greutate moleculara), densitate (separare prin
ultracentrifugare si flotatie) si incarcatura electrica
(separare prin electroforeza)
- chilomicroni – densitate intre 0,940-0,980; contin 90%

trigliceride; reprezinta 0-2% din cantitatea de
lipoproteine; cresc mult postprandial, fiind generati ca
urmare a ingestiei si absobtiei intestinale a lipidelor
alimentare; dau opalescenta serului
- β-Lipoproteine sau LDL - densitate intre 1,019-1,063;

sunt bogate in colesterol (45%); reprezinta aproximativ
33-70% din totalul lipoproteinelor; cresterea acestora
- Preβ-Lipoproteinele sau VLDL - densitate intre 0,95-

1,006; transporta trigliceride, fosfolipide, colesterol
(15%); sintetizate in ficat fiind denumite si chilomicroni
endogeni; reprezinta aproximativ 7-24% din lipoproteine
- α-Lipoproteine sau HDL - transporta proteine,

fosfolipide, colesterol (18%, in special esterificat); asigura
intoarcerea la ficat (pentru a fi metabolizat) a
colesterolului din tesuturi, si mai ales din peretele
vascular - ”colesterol protector”; indicator pentru
estimarea riscului cardiovascular; reprezinta aproximativ
10-30% din totalul lipoproteinelor.
Pe langa aceste 4 tipuri principale mai sunt descrise
urmatoarele lipoproteine:
-Preα-Lipoproteine: densitate > 1,210; contin acizi grasi liberi,

iar cantitatea lor aproximativa este de 8-13%.
-O fractiune suplimentara intre α si pre β (intre VLDL si HDL)

reprezentata de lipoproteina A-Lp(a) a carei mobilitate
variaza in functie de fenotip; formata din fosfolipide,
colesterol si apoproteina B100, asemanatoare cu molecula
plasminogenului; introduce LDL in celule in absenta
receptorilor; reprezinta un factor de risc independent pentru
procesul de ateroscleroza; cantitate normala: <30 mg/dl.
-Lipoproteine cu densitate intermediara IDL; densitate intre

1,004-1,010; se formeaza in plasma circulanta ca urmare a
eliberarii enzimatice a trigliceridelor din chilomicroni si VLDL;
cresc mult postprandial si apar in serul bolnavilor cu
TRIGLICERIDELE
Trigliceridele sunt esteri ai glicerolului cu acizi grasi

Origine:
- exogena – lipide alimentare absorbite intestinal
- endogena – prin biosinteza pornind de la glicerol-3-
fosfat si acizi grasi activati (Acil-CoA)
Ficatul si tesutul adipos – principale sedii
producatoare de trigliceride
TRIGLICERIDELE
- constituie aproximativ 95% din lipidele tesutului
adipos
- cel mai important depozit de rezerve energetice
ale organismului - prin lipoliza elibereaza acizi
grasi care sunt utilizati in mitocondrie pentru
producerea de energie
- in sange sunt hidrolizate de enzima
lipoproteinlipaza – eliberare de acizi grasi care se
distribuie in diverse tesuturi
- ficatul acumuleaza trigliceridele din sange fara o
hidroliza prealabila
TRIGLICERIDELE
Valori de referinta
Optim <150 mg/dl
Bordeline crescut 150-199 mg/dl
Crescut 200-499 mg/dl
Foarte crescut ≥500 mg/dl

TRIGLICERIDELE
CRESTERI SCADERI
-hiperlipidemii
Valori de genetice (tipurile I, II-b, III,
referinta -
IV, V; -deficit de APO C-II) si secundare, abetalipoproteinemi
-diabet zaharat, e,
-guta, -malnutritie,
-pancreatita, -malabsorbtie,
-boli hepatice, -hipertiroidism,
-alcoolism, -hiperparatiroidism,
-sindrom nefrotic, -boala pulmonara
-boli acute: IMA – ating valoarea maxima in cronica obstructiva.
trei -saptamani si pot persista timp de un
an,
-hipotiroidism,
-glicogenoze (boala von Gierke),
-sindrom Down,
-anorexie nervoasa.
COLESTEROLUL
- alcool policiclic constituent al tuturor tesuturilor
Origine:
- exogena – colesterol alimentar
- endogena – biosinteza pornind de la acetil-CoA
Ficatul este sediul principal al sintezei colesterolului
Alte sedii importante: peretele intestinal, glandele

suprarenale, muschii
Colesterolul sintetizat in ficat este incorporat in

principal in VLDL si LDL pentru a fi transportat la
tesuturi
Se prezinta sub 2 forme: libera si esterificata

COLESTEROL TOTAL
Valori de referinta
Optim <200 mg/dl
Borderline crescut 200-240 mg/dl
Crescut ≥240 mg/dl

COLESTEROL TOTAL
CRESTERI SCADERI
-hiperlipoproteinemie tip IIb, III,
Valori de referinta -hipo-/a-beta-lipoproteinemie,
V; -leziuni hepatocelulare severe,
-hipercolesterolemia familiala de -hipertiroidism,
tip IIa; -boli mieloproliferative,
-obstructie biliara: colestaza, -steatoree cu malabsorbtie,
ciroza biliara, -malnutritie, inanitie,
-nefroza, -anemie cronica
-boli pancreatice, (megaloblastica/
-neoplasm pancreatic si sideroblastica),
prostatic, -boli acute,
-hipotiroidism, -inflamatii, arsuri severe,
-diabet zaharat, infectii,
-alcoolism, -boala pulmonara cronica
-glicogenoza (boala von Gierke), obstructiva,
-dieta bogata in grasimi si -retard mental.
colesterol,
COLESTEROL LDL
Optim <100 mg/dl
Optim la limita 100-129 mg/dl
Borderline crescut 130-159 mg/dl
Crescut 160-189 mg/dl
Foarte crescut ≥190 mg/dL

COLESTEROL LDL
CRESTERI SCADERI
-hipercolesterolemie familiala (tip
Valori de referinta -hipo-/a-beta-
II-a), lipoproteinemie,
-hiperlipoproteinemiile II-b si III, -boala Tangier,
-dieta bogata in colesterol si -hipertiroidie,
grasimi saturate, -anemii cronice,
-hipotiroidism, -afectiuni hepatocelulare
-sindrom nefrotic, severe, -sindrom Reye,
-diabet zaharat, -stres acut,
-mielom multiplu si alte -boli inflamatorii articulare,
disgamaglobulinemii, -afectiuni pulmonare cronice
-colestaza,
-insuficienta renala cronica,
-porfirie,
-anorexie nervoasa
COLESTEROL HDL
Interpretare Valori (mg/dL)
Valori de alerta < 40

clinica se asociaza cu risc crescut de boala
coronariana
Optim >40
Factor protector >60

COLESTEROL HDL
CRESTERI SCADERI
-hiperalfalipoproteinemie
Valori de referinta(exces -hipoalfalipoproteinemie
de HDL) familiala, familiala (boala Tangier),
-hipobetalipoproteinemie, -deficit de APO A-I si APO C-
-clearance crescut al III,
trigliceridelor, -hipertrigliceridemie
-hepatopatie cronica. familiala,
-afectiuni hepatocelulare,
-colestaza,
-boala renala cronica,
-anemii si neoplasme
mieloproliferative
-diabet zaharat,
-hipo si hipertiroidism,
-boala Niemann-Pick fara
neuropatie
LDL = Colesterol total – (HDL + Trigliceride /
5)
Raportul colesterol total / HDL in estimarea riscului de

boala cardiovasculara:
Risc scazut: 3,3-4,4
Risc mediu: 4,4-7,1
Risc moderat: 7,1-11
Risc crescut: >11
METODE DE EXPLORARE A
METABOLISMULUI LIPIDIC
1. Analiza functionala a lipoproteinelor serice (se pastreaza

integritatea structurii proteice):
-electroforeza (lipidograma)
-centrifugare
-metode turbidimetrice
-metode imunologice
2. Analiza cantitativa si calitativa a constituentilor

lipoproteinelor:
-dozarea lipidelor totale
-separarea cromatografica a diferitelor clase de lipide
-dozarea acizilor grasi esterificati; colesterol, trigliceride,
fosfolipide, acizi grasi liberi.
HIPERLIPIDEMII. Semnificatie clinica
Sistemul Frederickson de clasificare a dislipidemiilor
Tip Tablou clinic Modificari ale fractiunilor Modificari ale Aspect
electroforetice lipidelor ser
I Dureri abdominale Hiperchilomicronemie Colest. N/↑ lactescen
Rar Somnolenta post (deficit de lipoproteinlipaza) TG↑↑↑ (de obicei t
prandiala >2000 mg/dl)
Xantoame eruptive
Hepatosplenomegalie
Pancreatita
II a Xantoame tendinoase Hiper-β-lipoproteinemie Colesterol ↑↑↑ clar
Frecvent Ateroame multiple cu (300-600mg/dl)
debut precoce TG: N
II b Xantoame tendinoase Hiper-β + crestere pre-β Colest. ↑↑ 300- clar/ usor
Frecvent (hiperlipidemie mixta/combinata 600mg/dl) tulbure
prin aport crescut) TG↑ (<= 400
mg/dl)
III Xantoame de toate Fractie beta larga Colest. ↑↑ 300- clar/
Rar tipurile (hipertrigliceridemie indusa de 600mg/dl) tulbure/
Diabet la 1/3 din cazuri glucide cu hipercolesterolemie) TG↑↑↑ (200-1000 lactescen
Ateroame mg/dl) t
IV Obezitate Hiperpre-β-lipoproteinemie Colest. N/↑ tulbure
Frecvent Xantoame (hipertrigliceridemie indusa de TG↑↑↑ (500-1500
Diabet la 1/2 din cazuri glucide fara hipercolesterolemie) mg/dl)
Hiperuricemie
Ateroame
V Obezitate Hiperchilomicronemie si Colest. ↑↑ (250 - lactescen
Rar Diabet hiperpre-β-lipoproteinemie 500mg/dl)TG↑↑↑( t
Hiperuricemie 500-1500 mg/dl)
METABOLISM GLUCIDIC
METABOLISM GLUCIDIC
GLUCIDELE
- importanta sursa de energie / componenta majora a dietei
- depozitarea glucidelor este limitata la ficat si muschi
- principalul glucid din sange este glucoza
- glucoza plasmatica provine din: hidroliza amidonului si a altor
poliglucide alimentare; din conversia altor hexoze alimentare in
glucoza la nivel hepatic; din sinteza glucozei din aminoacizi si acid
piruvic
- glucoza este depozitata sub forma de glicogen hepatic
(glicogenogeneza) atunci cand nivelul glucozei sanguine creste
- glicogenul hepatic este convertit in glucoza (glicogenoliza)
atunci cand nivelul glucozei sanguine scade
METABOLISM GLUCIDIC
GLICEMIA - concentratia glucozei in sange – constanta biochimica
care reflecta un echilibru dinamic intre procesele catabolice si
anabolice glucidice
-glicemia este reglata prin doua sisteme care actioneaza
concomitent:
1.Autoreglarea fizico-chimica: realizata prin functia metabolica a
ficatului
2.Reglarea neurohormonala / reglarea glicemiei depinde de diferiti
hormoni
-cu efect hipoglicemiant: insulina – stimuleaza glicogenogeneza si
lipogeneza
METABOLISM GLUCIDIC
GLICEMIA normala – rezultanta a corelatiilor functionale dintre

urmatoarele cai metabolice:
•glicogenogeneza hepatica
•glicogenoliza hepatica
•glicogenoliza in alte tesuturi (degradarea glicogenului in special in
tesutul muscular)
•gluconeogeneza
METABOLISM GLUCIDIC
Metabolismul glucozei poate fi alterat prin mai multe

mecanisme:
incapacitatea celulelor pancreatice beta de a secreta insulina,
reducerea numarului receptorilor insulinici,
malabsorbtia intestinala a glucozei,
incapacitatea ficatului de a metaboliza glicogenul,
modificarea concentratiei hormonilor implicati in metabolismul
glucozei.
GLICEMIA BAZALA
- presupune recoltarea probei in conditii á jeun (absenta

aportului caloric in ultimele 8 ore)
- Interpretarea valorilor glicemiei bazale se efectueaza conform
criteriilor ADA (American Diabetes Association)
valori glicemie bazala (mg/dL)
Normal 60-99
Glicemie bazala modificata 100-125

(IFG)
Diabet zaharat >= 126
Diagnosticul de diabet zaharat se va stabili pe baza a cel putin 2 valori

crescute >= 126 ale glicemiei bazale obtinute in zile diferite.
GLICEMIE
Variatii fiziologice
• la nou-nascut glicemia scade in primele ore de viata, apoi creste

usor dupa cateva zile
• la prematuri, subponderali, nou-nascuti din mame diabetice se
• inregistreaza valori scazute
• cresteri usoare ale glicemiei pot sa apara in sarcina normala, la
marii
• fumatori, obezi si persoanele sedentare.
• efortul fizic intens poate genera hipoglicemie
GLICEMIE
CRESTERI SCADERI
- secretie insuficienta de insulina - cauze hormonale:
Valori
primara dezaharat)
(diabet referinta
sau exces de insulina (insulinom,
secundara unor leziuni supradozaj insulinic), deficienta de
pancreatice (pancreatita glucagon, deficienta de
acuta/cronica, neoplasm, catecolamine, deficienta de cortizol
pancreatectomie); (boala Addison), hipopituitarism,
- hiperproductie a hormonilor mixedem
hiperglicemianti: - cauze hepatice: depletia
acromegalie/gigantism, boala depozitelor hepatice de glicogen
Basedow, boala Cushing, (post prelungit, ciroza, intoxicatii
feocromocitom, glucagonom, acute cu fosfor, tetraclorura de
- alte cauze: hemocromatoza, carbon), hepatom
afectiuni renale cronice, boala - defecte genetice: galactozemie,
hepatica avansata, deficienta de intoleranta la fructoza, deficienta
vitamina B1 (encefalopatia fructozo-1,6-fosfatazei.
Wernicke), stres acut emotional
sau fizic (infarct miocardic, AVC,
convulsii)
GLUCOZA URINARA
- nivelul glicozuriei este un rezultat al filtrarii glomerulare si

reabsorbtiei tubulare a glucozei
- la valori ale glicemiei peste 180 mg/dl este depasita
capacitatea de reabsorbtie → glucoza este eliminata prin urina
Tipuri de glicozurie:
1. Insotita de hiperglicemie: diabet zaharat, acromegalie,
hipertiroidie, tumori corticosuprarenale
2. Fara hiperglicemie: diabet renal (tulburarea reasbsorbtiei
tubulare) , boli infectioase, intoxicatii cu metale /
medicamente
HEMOGLOBINA GLICATA /GLICOZILATA
HbA1c
• glicarea hemoglobinei – reactia de atasare non-enzimatica a

glucozei sau a altor hexoze la molecula de hemoglobina
• HbA1 desemneaza cantitatea totala de hemoglobina glicata si o
diferentieaza de hemoglobina A normala, non-glicata
• HbA1c – fractiunea cea mai importanta (75-80%)
• nivelul HbA1c din sange se coreleaza atat cu timpul de
injumatatire a hemoglobinei cat si cu nivelul mediu al glucozei
sangvine (glicemia medie) in cursul ultimelor 2-3 luni anterioare
testarii (corespunzatoare duratei medii de viata a eritrocitelor)
• in laborator se detecteaza prin tehnici cromatografice,
electroforetice si imunologice
HEMOGLOBINA GLICATA
• test de evaluare si monitorizare pe termen lung a controlului
glicemic la pacientii cu diabet zaharat / evalueaza abordarea
terapeutica cea mai eficienta in cazul acestor bolnavi:
antidiabetice orale, insulina, transplant de celule β
• rol predictiv in ceea ce priveste riscul complicatiilor diabetului:
cetoacidoza, nefropatia, retinopatia
• in 2010 ADA a recomandat introducerea HbA1c in diagnosticul
diabetului aceasta prezentand unele avantaje fata de glicemie:
nu sunt necesare conditiile “ jeun”; stabilitate preanalitica mai
mare; variatie biologica intraindividuala ↓ in comparatie cu
glicemia; variatii ↓ in conditii de stres si afectiuni intercurente.
HEMOGLOBINA GLICATA
Interpretarea rezultatelor conform ADA:
- normal: 4,8-5,6%
- risc crescut de a dezvolta diabet: 5,7-6,4%
- diabet zaharat: >6,5%
Tinta terapeutica la pacientii diabetici: <7%.
Observatii:
• Cresterea HbA1c indica prezenta unei hiperglicemii în ultimele 2-
3 luni;
• Valorile sunt crescute la persoanele cu diabet zaharat controlat
deficitar sau nou diagnosticat;
• Nivelul HbA1c poate creste până la 20% in cazul unui control
glicemic deficitar;
• Scaderea HbA1c are loc treptat, pe durata mai multor luni, pe
masura ce hematiile cu hemoglobina glicata normal le înlocuiesc pe
cele cu niveluri crescute.
• Un rezultat crescut obtinut la un pacient asimptomatic trebuie
repetat pentru confirmarea diagnosticului de diabet zaharat.
METABOLISM
RENAL
METABOLISM RENAL
Functiile rinichiului:
-reglarea volumului (izovolemia) si reglarea osmolaritatii (izotonia)
fluidelor din organism prin procese selective de resorbtie / secretie a
ionilor (izoionia), apei, metabolitilor si reglarea pH-ului
-reglarea echilibrului acido – bazic (izohidria)
-eliminarea prin urina a produsilor finali ai metabolismului (uree, acid
uric, creatinina, creatina, bilirubina conjugata, electroliti) si a
substantelor straine organismului (toxice, coloranti, medicamente)
-participarea la unele procese metabolice de biosinteza si reglare:
biosinteza, reglarea si secretia unor hormoni ca renina, eritropoietina
etc
-procese metabolice de catabolism: hidroliza tubulara a insulinei,
UREE SERICA
- Ureea este principalul produs azotat final al metabolismului
aminoacizilor, proveniti din scindarea in stomac si intestin a
proteinelor, sub actiunea fermentilor proteolitici si absorbtia
acestora prin peretele intestinal.
- Cea mai mare parte a ureei este eliminata prin filtrare

glomerulara; 40-60% redifuzeaza in sange in functie de fluxul
tubular si de hormonul antidiuretic (ADH).
- Ureea din sange si urina variaza in raport direct proportional cu

alimentatia proteica si invers proportional cu anabolismul celular
din cursul starilor de crestere, graviditate, convalescenta.
- Concentratia plasmatica a ureei depinde de perfuzia renala.

UREE SERICA
Recomandari pentru determinarea ureei serice:
- diagnosticul insuficientei renale;
- diferentierea intre azotemia prerenala si postrenala pe baza
raportului uree/creatinina;
- in insuficienta renala terminala - semnele urotoxice se coreleaza
bine cu nivelul ureei;
- monitorizarea succesului dietei hipoproteice in insuficienta
renala cronica;
- monitorizarea hemodializei.
In laborator se determina atat ureea serica propriu-zisa cat si

fractiunea azotata a ureei: ureea nitrogen (BUN)
UREE SERICA
Valori de referinta – dependente de varsta
Uree
Varsta Valoare (mg/dL)
0-6 luni <42
7 luni-18 ani <48 Uree nitrogen (BUN)

Varsta Valoare (mg/dL)
>18 ani <50
0-12 luni <19
1-18 ani <18
>18 ani <20

UREE SERICA
CRESTERI SCADERI
Starile asociate cu cresterea ureei • afectiuni hepatice severe
sericeValori de referinta
sunt cunoscute ca (insuficienta hepatica): toxice,
azotemie: infectioase;
• scaderea perfuziei renale • acromegalie;
(azotemie prerenala): insuficienta • malnutritie;
cardiaca congestiva, hemoragie • malabsorbtie;
digestiva, soc, deshidratare; • hormoni anabolizanti;
• afectiuni renale, acute sau • SIADH (sindromul secretiei
cronice (azotemie renala): inadecvate de ADH-hormon
glomerulonefrite, pielonefrite; antidiuretic);
• obstructii ale tractului urinar • hiperamoniemiile ereditare (ureea
(azotemie postrenala); este virtual absenta in sange).
• intensificarea catabolismului
proteic (valorile creatininei serice
raman neschimbate): arsuri,
neoplazii, stari febrile prelungite,
stres, IMA etc.;
• diabet zaharat cu cetoacidoza
CREATININA SERICA
• Creatinina este anhidrida creatinei (acidul metilguanidilacetic) si

reprezinta forma sa de eliminare; se formeaza in tesutul
muscular.
• Cantitatea de creatina convertita in creatinina se mentine la un

nivel constant, care este in raport direct cu masa de tesut
muscular a organismului.
• La barbati 1,5% din stocul de creatina este convertit zilnic in

creatinina.
• Creatina provenita din alimente (in special din carne) creste

stocul de creatina si creatinina; reducerea aportului proteic
CREATININA SERICA
Recomandari pentru determinarea creatininei serice:

•perturbarea functiei renale reduce excretia de creatinina,
determinand cresterea creatininei serice → concentratiile de
creatinina ofera o aproximare a ratei filtrarii glomerulare →
principala utilitate a determinarii creatininei serice este
diagnosticarea insuficientei renale;
•indicator mai specific si mai sensibil al functiei renale decat
ureea;
•in bolile renale cronice este util sa se determine atat creatinina
cat si ureea serica (impreuna cu parametrul uree nitrogen BUN).
CREATININA SERICA
Valori de referinta – dependente de varsta si sex
Varsta /sex Valori (mg/dL)
0-3 ani <0.4
4-9 ani <0.5
10-11 ani <0.6
12-13 ani <0.7
14-15 ani <0.8
Adulti – M

F 1.2 <1
CREATININA SERICA
Valori de referinta
CRESTERI SCADERI
• afectiuni renale acute sau • sarcina (valori normale: 0.4-0.6
cronice de cauza glomerulara sau mg/dL; un nivel de peste 0.8 mg/dL
tubulo-interstitiala; este considerat patologic si impune
• obstructii ale tractului urinar solicitarea unor investigatii
(azotemie postrenala); suplimentare);
• scaderea perfuziei renale • scaderea masei musculare;
(azotemie prerenala): insuficienta • carente proteice in dieta;
cardiaca congestiva, soc, • afectiuni hepatice severe
deshidratare;
• afectiuni musculare: miastenia
gravis, distrofii musculare,
poliomielita;
• rabdomioliza;
• hipertiroidism;
• gigantism, acromegalie
CISTATINA C
 proteina cu greutate moleculara mica ce face parte din familia

inhibitorilor de cistein-proteinaza si intervine in catabolismul
intracelular al peptidelor si proteinelor
 cistatina C este filtrata liber la nivel glomerular si reabsorbita

complet in tubii proximali unde este si metabolizata → in
absenta unei leziuni tubulare, cistatina C nu este prezenta in
urina finala → marker endogen al ratei filtrarii glomerulare
(RFG), corelatia fiind invers proportionala: valorile crescute
indica o rata scazuta a filtrarii glomerulare, intr-un mod similar
creatininei serice
CISTATINA C
- conform studiilor efectuate, cistatina C constituie un indicator mai

bun al functiei renale decat creatinina → cistatina C are
specificitate mai mare decat creatinina in diferentierea pacientilor
cu rata anormala a filtrarii glomerulare
Valori de referinta
≤ 50 ani: 0,55-1,15 mg/L
> 50 ani: 0,63-1,44 mg/L
BIOCHIMIA URINEI
• analiza completa de urina include determinarea caracterelor
fizice (culoare, aspect, greutate specifica), chimice (pH, proteine,
glucoza, corpi cetonici, hematii, bilirubina, urobilinogen,
leucocite, nitriti) si examenul microscopic al sedimentului.
• biochimia urinei se determina printr-o metoda semicantitativa,

cel mai adesea pe un analizor automat, folosind stripuri de urina
- se masoara elementele din urina care sunt semnificative pentru
disfunctii renale, urinare, hepatice si metabolice
• in prezenta unei modificari patologice, se produce o schimbare

de culoare in zona testului respectiv, care se compara cu o scala
de culori predefinita; intensitatea culorii permite o evaluare
semicantitativa a rezultatului
BIOCHIMIA URINEI. PARAMETRI.
1. Densitatea urinei (greutatea specifica) - masoara capacitatea

rinichiului de a concentra urina
2. pH - indica, capacitatea tubilor renali de a mentine echilibrul
acido-bazic al plasmei si lichidului extracelular
3. Leucocite – este detectata activitatea esterazica a granulocitelor
si nu cantitatea de leucocite
4. Nitriti - prezenta leucocitelor in cantitate mare si a nitritilor in
urina semnalizeaza o infectie urinara produsa de bacterii ca
Escherichia coli, Enterobacter, Klebsiella, Citrobacter etc
BIOCHIMIA URINEI. PARAMETRII
5. Proteine – detecteaza in principal albumina / este cel mai

important indicator de boala renala
6. Glucoza - glicozuria apare in mod specific in diabetul zaharat
7. Corpi cetonici - apar in urina in conditii asociate cu alterarea
metabolismului carbohidratilor
8. Bilirubina si urobilinogenul – in conditii normale bilirubina
este absenta iar urobilinogenul se afla in cantitati foarte mici; in
hepatite, obstructii biliare in urina apare bilirubina conjugata; in
ictere hemolitice creste urobilinogenul
9. Sange - detectia sangelui in urina se bazeaza pe actiunea
peroxidativa a hemoglobinei sau mioglobinei
SEDIMENTUL URINAR
- consta in examinare microscopica dupa centrifugarea unei

probe de urina
Parametrii urmariti:
1. Eritrocite - pot proveni din orice parte a tractului urinar;
prezenta eritrocitelor dismorfice (deformate) indica originea
glomerulara a hematuriei;
2. Leucocitele - un numar crescut de leucocite sugereaza un
proces inflamator la nivelul tractului urinar sau in zonele
adiacente; pot aparea izolate sau grupate; aspectul degradat
al leucocitelor (piurie) se intalneste in infectii urinare acute;
SEDIMENTUL URINAR
3. Celulele epiteliale - in mod normal se intalnesc in urina ca
urmare a descuamarii fiziologice a celulelor senescente; crestere
semnificativa indica inflamatii in zona tractului urinar din care sunt
derivate aceste celule; 3 tipuri de celule epiteliale: tubulare renale
(indica leziuni tubulare), tranzitionale si scuamoase (provin din
uretra si vagin)
4. Cristale - se formeaza atunci cand urina este suprasaturata cu
un anumit compus cristalin sau cand proprietatile de solubilitate ale
acestuia sunt alterate; cristalele gasite in mod frecvent in urina
acida sunt: acid uric, oxalat de calciu si urati amorfi; mai rar sunt
prezente alte tipuri: sulfat de calciu, urati de sodiu, acid hipuric,
cistina, leucina, tirozina, colesterol; in urina alcalina se intalnesc:
fosfati amoniaco-magnezieni (triplu fosfat), fosfati amorfi, carbonat
SEDIMENTUL URINAR
5. Cilindrii urinari: se formeaza in lumenul tubilor renali ca
urmare a precipitarii mucoproteinelor Tamm-Horsfall (secretate de
tubii renali) sau aglutinarii de celule/alte materiale intr-o matrice
proteica
Semnificatia cilindrilor este diferita in functie de tipul lor:
- cilindrii hialini: sunt formati din proteine Tamm-Horsfall gelificate
si pot fi depistati in afectiuni renale usoare insa pot aparea si in
urina normala
- cilindrii leucocitari: indica cel mai des pielonefrite acute
- cilindrii eritrocitari: indica hematurie de origine glomerulara
- cilindrii granulosi: apar in afectiuni renale grave
- cilindrii epiteliali: pot fi prezenti in urina dupa expunerea la
nefrotoxice sau virusuri; care produc necroza tubulara; de
SEDIMENTUL URINAR
- cilindrii cerosi: intalniti in insuficienta renala cronica severa,

hipertensiunea maligna, amiloidoza renala si nefropatia diabetica;
de asemenea pot fi intalniti in boli renale acute, rejetul grefei
renale, inflamatia si degenerescenta tubulara
- cilindrii grasosi: intalniti in sindromul nefrotic, glomeruloscleroza
diabetica, nefroza lipoida, glomerulonefrite cronice, lupus, toxice
renale
6. Bacteriile – prezenta lor indica de obicei infectii urinare.
Alte structuri ce pot fi prezente in urina includ: bacterii, levuri,

cilindroizi, spermatozoizi, mucus si grasimi
HORMONI
Prof. CSI Dr. Habil. Cristiana TANASE
HORMONI
• Compusi organici biologic activi produsi de celule specializate
din glandele endocrine si eliberati in circulatia sangvina care
determina modificari functionale la nivelul celulelor tinta →
participa la comunicarea intercelulara la distanta
• Influenteaza activitatea celulelor care prezinta receptori

specifici pentru un anumit hormon
• Secretia hormonilor este controlata si influentata de

sistemul nervos central
• Concentratia hormonilor in sange este reglata printr-un

mecanism de feedback negativ: reducerea
concentratiei unui hormon stimuleaza secretia lui, iar o
crestere a concentratiei inhiba secretia
HORMONI
FUNCTIILE HORMONILOR
• Contribuie la mentinerea homeostaziei
• Intervin in reglarea umorala a organismului
• Participa la procesele metabolice
• Stimuleaza cresterea si dezvoltarea
• Asigura functia de reproducere prin intermediul

hormonilor sexuali
SISTEMUL ENDOCRIN
epifiza
hipotalam
hipofiz
us
a
glande
paratiroide
tiroida
timus
glanda
suprarenal rinichi pancreas
a
ovar
testicul
HORMONII HIPOFIZARI
• HORMONII ADENOHIPOFIZARI
Din punct de vedere biochimic pot fi:
- Peptide: Corticotropina (ACTH, hormonul
adrenocorticotrop)
Somatotropina (GH, hormonul de crestere) şi
Prolactina (PRL);
- Glicoproteine: Tireotropina, (TSH, hormon
tireostimulant), Gonadotropine (LH, hormon
luteinizant; FSH hormon foliculo-stimulant)
• HORMONII NEUROHIPOFIZARI – hormon
ACTH
• Controleaza dezvoltarea si secretia hormonala a

corticosuprarenalei. Prin stimularea zonei fasciculate a
corticosuprarenalelor activeaza sinteza si secretia de
glucocorticoizi (cortizol si corticosteron).
• Recomandari pentru determinarea ACTH - diagnosticul

diferential al sindromului Cushing, secretia ectopica de ACTH
(carcinom pulmonar cu celule mici, insule celulare tumorale
de pancreas, tumori carcinoide, carcinom medular al tiroidei),
boala Addison, hipopituitarismul si tumorile pituitare
producatoare de ACTH (sindromul Nelson)
HORMONUL DE CRESTERE
• hGH (somatotropin) este esential in procesul de crestere,

secretia sa este reglata de hormonii hipotalamici GHRH
(growth hormone-releasing hormone) si SRIF (somatotropin
release-inhibiting factor);
• hGH stimuleaza productia de ARN, sinteza proteica,

mobilizeaza acizii grasi din depozite si are efecte tranzitorii
antagonice insulinei; niveluri crescute timp indelungat pot
induce alterarea tolerantei la glucoza
• Daca hipofiza secreta deficitar sau excesiv hGH in diferite

etape ale cresterii, va determina aparitia nanismului si
PROLACTINA
• Organul tinta pentru prolactina este glanda mamara

• Functie lactogenica si galactopoietica
• In sarcina nivelul prolactinei creste sub influenta valorilor
crescute de estrogeni si a productiei de progesteron
• Concentratiile mari de prolactina inhiba steroidogeneza
ovariana precum si productia si secretia gonadotropilor
hipofizari.
• Hiperprolactinemia (la femei si la barbati) este cea mai
frecventa cauza a tulburarilor de fertilitate
• Valori scazute de prolactina se intalnesc in sindromul
Sheehan (apoplexia hipofizara) si in hipogonadismul
hipogonadotropic idiopatic.
TSH
• Secretia TSH este controlata de hormonul eliberator de TSH
(TRH) produs de hipotalamus.
• TSH are o actiune stimulatorie asupra formarii si secretiei
hormonilor tiroidieni.
• Determinarea TSH reprezinta testul initial in diagnosticul
afectiunilor tiroidiene.
• Nivelul de TSH este crescut in hipotiroidismul primar (tiroidian)
fiind cel mai sensibil test in aceasta afectiune. Daca exista
semne clare de hipotiroidism, dar nivelul de TSH nu este
crescut se suspecteaza un hipotiroidism secundar in cadrul
unui hipopituitarism. Valori scazute se intalnesc in
hipertiroidism.
FSH SI LH
• sunt secretati pulsatil de hipofiza anterioara, ca raspuns la
eliberarea intermitenta de gonadotropin releasing hormone
(GnRH) de la nivelul hipotalamusului
• regleaza si stimuleaza cresterea si functionarea gonadelor
(ovare si testicule).
• la nivelul ovarelor FSH si LH stimuleaza cresterea si maturarea
foliculilor, formarea si evolutia corpului galben, respectiv
sinteza si secretia estrogenilor si a progesteronului; peak-ul de
LH de la jumatatea ciclului menstrual induce ovulatia
• la barbati FSH stimuleaza spermatogeneza iar LH stimuleaza
activitatea celulelor testiculare Leydig (productia de
testosteron)
• determinarile de FSH si LH sunt utile pentru investigarea
ADENOAMELE HIPOFIZARE –
tumori benigne
functionale – insotite de secretie in
exces a hormonilor hipofizari
nefunctionale
HORMONII TIROIDIENI
• participă la numeroase evenimente fiziologice si biochimice la
nivel celular, de la reglarea creşterii şi diferenţierii la reglarea
metabolismului
• sunt principalii reglatori ai ratei metabolismului
• sunt activi în special în ficat, cord si rinichi
• tiroxina T4 - principalul hormon secretat de glanda tiroida;

detine un rol important in sistemul hipotalamo-hipofizar de
reglare a tiroidei si are influenta asupra metabolismului
general
• triiodotironina T3 - se formeaza extratiroidian, in special in
ficat; din acest motiv concentratia serica de T3 reflecta mai
HORMONII TIROIDIENI
• majoritatea T3 si T4 (99%) circula in sange legati de proteine

• restul circula sub forma libera biologic activa (free-T4 si free-
T3)
• FT4 se determina impreuna cu TSH atunci cand se suspecteaza

afectiuni tiroidiene
Valori de referinta TSH: 0,25-5 microUI/mL
Hipertiroidie: TSH < 0,15 microUI/mL
Hipotiroidie: TSH > 7 microUI/mL
Valori de referinta FT4: 9-20 pmol/L
• FT3 se determina atunci cand se suspecteaza un hipertiroidism
T3 (secretie izolata de T3)
MARKERI TUMORALI
Prof.CSI. Dr. Cristiana TANASE

MARKERI TUMORALI
• Proteine, hormoni, enzime, receptori sau alti produsi
celulari sintetizati in exces de catre celulele maligne
• Sunt de obicei constituenti normali ai celulelor, prezenti

în cantitaţi reduse in serul indivizilor sanatosi; în cazul
unui proces tumoral, nivelul marker-ului creste fie in ser,
fie in tesutul de origine
• Nu exista un marker tumoral ideal! (in general, markerii prezinta

sensibilitate redusa pentru stadiile initiale ale tumorii, iar
specificitatea pentru o anumita neoplazie sau un organ nu este
suficient de mare; de asemenea pot inregistra cresteri si in
afectiuni benigne) → utilitate limitata in screening-ul cancerului la
persoanele asimptomatice
- identificarea unor defecte genetice si a consecintelor
MARKERI TUMORALI
• Utilitate principala: stadializarea tumorii, monitorizarea

tratamentului si a evolutiei bolii, detectarea precoce a
recurentelor;
• Determinarile seriate reprezinta un mijloc eficient de a

monitoriza răspunsul la tratament si a depista precoce
recidivele tumorale
• NU înlocuiesc biopsia sau examenul histopatologic
• Cercetarile actuale sunt indreptate catre depistarea unor

paneluri de biomarkeri serici pentru a creste relevanta lor clinica
in diverse tumori
AFP (Alfa-feto proteina )
- glicoproteina omoloaga albuminei
- sintetizata in cursul perioadei fetale in tractul
gastrointestinal, ficat si sacul vitelin
- dupa nastere, nivelul seric de AFP scade progresiv, dar cu
fluctuatii mari, astfel ca valori similare cu ale adultului
normal sunt atinse abia dupa aproximativ 10 luni
• marker de primă linie (diagnostic si monitorizare) pentru
carcinomul hepatocelular si tumori germinative non-
seminomatoase de origine testiculara, ovariana sau
extragonadala
• utilitate si in monitorizarea pacientilor cu ciroza hepatica
pentru depistarea precoce a cancerului hepatic
CEA (Antigen carcinoembrionar)
- ca si AFP, apartine grupului antigenelor oncofetale
- in perioada embrionara, CEA se formeaza in pancreas si in tractul
gastrointestinal ca un antigen de suprafata celulara.
- dupa nastere sinteza CEA este supresata iar valorile markerului
sunt scazute la adultul sanatos (apare in cantitati foarte mici in
tesutul intestinal, pancreatic si hepatic).
• cresteri semnificative ale concentratiei CEA in ser sunt
intalnite in diverse neoplazii (cancer colorectal,
pancreatic, gastric, pulmonar, mamar, cervical,
ovarian) → utilitate in monitorizarea pacientilor (raspuns la
tratament, posibil indicator al recurentei tumorale si al
prognosticului)
• cresteri CEA nespecifice: fumatori, emfizem, ciroza
hepatica
CA19-9 (Antigen carbohidrat 19-9)
• marker pentru tumori ale tubului digestiv
- marker de elecţie (diagnostic si monitorizare) pentru
adenocarcinomul pancreatic şi colangiocarcinom: 85% sensibilitate
• marker de linia a doua pentru cancerul colorectal (dupa CEA) si
cancerul ovarian (dupa CA125)
• cresteri CA19-9 nespecifice: colecistita, pancreatita, ciroza
hepatica, insuficienta cardiaca, boli autoimune
- Valori de referinta: <37 UI/mL
- persoanele cu un grup sanguin relativ rar, negativ pentru
antigenele Lewis (3-5% din populatie), nu sintetizeaza CA19-9 in
prezenta unei neoplazii!
CA 125 (Antigen cancer 125)
- glicoproteina exprimata in mod normal in tesuturile derivate din
epiteliul celomic: ovarian, tubar, peritoneal, pleural, pericardic,
gastric, colonic, renal
• marker tumoral pentru tumori ale apartului genital
- marker de prima linie (diagnostic si monitorizare) pentru cancerul
ovarian: 80% sensibilitate in stadiile avansate, 50% in stadiul I
de boala; cancer de col uterin
• nivelul sau poate fi crescut si in alte afectiuni maligne
ginecologice sau gastrointestinale
• cresteri CA125 nespecifice: ciroza hepatica, endometrioza, boala
inflamatorie pelvina, primul trimestru de sarcina, pancreatita,
insuficienta renala, boli autoimune
Valori de referinta: <35 UI/mL

HE4 (Proteina epididimala 4)
- se exprima in cantitati reduse la nivelul epiteliului normal din
anumite tesuturi: tract reproductiv (inclusiv ovar), cai respiratorii
superioare si pancreas
- apare in cantitati crescute in serul pacientelor cu cancer
ovarian
• sensibilitate mai mare decat CA 125, in special in cazul cancerului
ovarian stadiul I
• utilizarea combinata HE4 si CA125 creste sensibilitatea de
detectare a cancerului ovarian epitelial
Valori de referinta: <140 pmol/L
CA15-3 (Antigen cancer 15-3)
- glicoproteina transmembranara a carei sinteza este codificata de
gena MUC-1 (mucin 1)
• marker de prima linie (monitorizarea tratamentului si a evolutiei
bolii) pentru cancerul mamar
• sensibilitate redusa pentru tumorile localizate
• determinarea combinata de CA 15-3 si CEA poate creste
sensibilitatea detectiei recurentei tumorale; determinarile
seriate pot fi utile in detectarea precoce a metastazelor
osoase si hepatice
• cresteri CA15-3 mai pot fi inregistrate in adenocarcinoame pancreatice,
pulmonare, ovariene, hepatice, dar si in afectiuni benigne : mamare
(mastopatie, fibroadenom) sau hepatice (hepatita, ciroza)
Valori de referinta: <25-35 UI/mL

Cyfra 21-1
- fragment de citokeratina 19
• marker de prima linie (diagnosticul diferential al formatiunilor
pulmonare, controlul terapeutic si monitorizarea evolutiei bolii)
pentru cancerul pulmonar, altul decat cel cu celule mici,
(non-small cell lung cancer-NSCLC)
• util si pentru monitorizarea evolutiei bolii la pacientii cu
cancer de vezica urinara
• valori crescute pot fi intalnite si in alte tumori solide
Valori de referinta: <3,3 ng/mL
NSE (enolaza neuron-specifica)
- enzima glicolitica care catalizeaza transformarea 2-
fosfogliceratului in fosfoenol piruvat
• marker de prima linie (diagnosticul diferential al formatiunilor
pulmonare, controlul terapeutic si monitorizarea evolutiei bolii)
pentru cancerul pulmonar cu celule mici, (small cell lung
cancer-SCLC)
• marker de electie (diagnostic si monitorizare) pentru
tumori cerebrale, in principal neuroblastom (cea mai
frecventa tumora la copii)
• cresteri NSE nespecifice pot fi intalnite si in afectiuni
benigne cerebrale sau pulmonare
Valori de referinta: <13 microg/L
S100
- proteinele S100 fac parte din familia proteinelor care
leaga Ca2+
- regleaza procese intracelulare cum ar fi cresterea si
motilitatea celulara, ciclul celular, transcriptia si
diferentierea
• utilitate principala in monitorizarea pacientilor cu melanom
malign (evaluarea tratamentului si detectarea recaderilor
tumorale)
• se coreleza cu volumul tumoral
• marker de boala metastatica
Valori de referinta: <150-250 ng/L
REZULTATE ORIGINALE
CEA, CA 125 - paciente cu tumori ale
aparatului genital
CEA
4
3 CA 125
100
ng/mL
2 80
1 60
U/mL
40
0
20
0
S100 si NSE in tumori cerebrale
 Media nivelului seric  Media nivelului seric

pentru S100 in grupul pentru NSE in grupul
pacientilor cu pacientilor cu
glioblastoame a fost de glioblastoame a fost de
220,72 ng/L in 8,81 ng/mL in
comparatie cu 67,63 ng/ comparatie cu 4,25
L media grupului control. ng/mL media grupului
control.
S100
MIA
(melanoma inhibitory activity)
- MIA se determina in asociere cu S100 si LDH in

diagnosticul si monitorizarea melanomului
MEDICINA DE PRECIZIE/
PERSONALIZATA
MEDICINA DE PRECIZIE –
O NOUA PARADIGMA IN
MANAGEMENTUL SANATATII SI
BOLII: ABORDARI MULTI-OMICE
CRISTIANA TANASE ,
1,2
1Institutul National de Patologie“Victor Babes”, Bucuresti

2 Universitatea Titu Maiorescu, Facultatea de Medicina, Bucuresti
Medicina de precizie –
concept nou pentru realizarea
dezideratului
medicina personalizata.
Medicina de precizie se concentrează pe
abordarea individuala, fiind proactivă,
a fost rapid preluată în
cercetarea biomedicală fundamentală și
clinică de avangardă.
A fost inclusă în programe de finanțare atât în
Uniunea Europeană, cât și în Statele Unite ale
Americii, fiind o componentă-cheie a
programelor
Horizon2020 și
White House’s Precision Medicine
Initiative.
Peste 50% din manifestarile stiintifice au in
componenta sectiunea medicina de precizie.
 Precision Center Medicine: The Future is Now, Only Better

 Personalised and Precision Medicine in Cancer Clinical Trials:
Panacea for Progress or Pandora’s Box?
 Precision Medicine: Personal Omics Profile for Understanding
& Managing Health and Disease
 Enterprises and challenges in diagnostics for precision
medicine
 Precision medicine: an evolving paradigm in 21st century
healthcare
 Problems, challenges and promises: perspectives on precision
medicine
Abordarea cercetarii medicale fundamentale
si clinice – o noua era: medicina de precizie
pentru diagnostic si tratement personalizat
= medicina de precizie / personalizata.
PubMed
Ultimii 5 ani:
> 500 publicatii – precision / personalized
medicine
> 2500 publicatii – precision medicine
> 10000 publicatii – personalized medicine
Medicina personalizata - OMS (2013) -
model medical ce folosește profilul molecular
realizat prin tehnologii „omice” pentru
configurarea unei strategii terapeutice
adecvate, pentru pacientul potrivit, la
momentul potrivit și evaluează predispoziția
pentru o boală la nivelul populației, oferind
posibilități de prevenție adecvată la momentul
potrivit.
• Medicina de precizie reprezinta o noua
abordare inovatoare pentru tratamentul si
preventia bolii, luand in considerare
variabilitatea individuala la nivel genetic, de
mediu si stil de viata al fiecarei persoane.
The New England Journal of Medicine, 2015

A NEW STAGE: PRECISION
MEDICINE
MEDICINA DE PRECIZIE
“Mult prea multe boli nu pot fi prevenite sau nu au

tratamente eficiente. Medicina de precizie
reprezinta si propune o abordare inovatoare luand
in considerare variabilitatea individuala.”
[http://www.nih.gov/precisionmedicine/]
 Abordarea clasică în practica medicală
curentă înseamnă același tratament pentru
toți (aceeași boală, aceeași terapie).
 Medicina de precizie / personalizată

înseamnă terapia potrivită pentru grupul
potrivit de pacienți, la momentul potrivit.
 Viitorul medicinei se bazează pe o astfel de

personalizare.
• Eterogenitatea unor maladii face dificilă
tratarea globală a pacienţilor şi subliniază
necesitatea introducerii medicinei de
precizie, individualizate / personalizate.
MEDICINA DE PRECIZIE –
TEHNOLOGII OMICE
• Necesitatea aplicării screeningului molecular pentru
determinarea unui diagnostic este crucială în
majoritatea patologiilor.
• Este utilă realizarea unor baze de date care să ofere

informatii pentru prevenţia, tratamentul şi îngrijirea
medicală în scopul valorificării noilor tehnologii -
genomică, proteomică, metabolomică în beneficiul
pacienţilor.
Medicina de precizie – bazata pe
tehnologii omice avansate: next-
generation sequencing, protein and gene
microarray, laser capture microdissection -
implica integrarea fenotipurilor genomic,
epigenomic, proteomic, metabolomic
cu fenotipurile clinice ale pacientului.
Interactiunea dintre profilurile genome-transcriptome-
proteome ale pacientului si mediu influenteaza procesul
normal si pe cel patologic, generand fenotipuri clinice
distincte si diferite patologii.
Profilul omic:
transcriptome, proteome, cytokinome, kinome,
metabolome releva varietatea componentelor
moleculare pe parcursul progresiei bolii.
Analiza integrata multi-omica –

identificarea riscului de boala si
predictibilitatea evolutiei bolii.
Dezvoltarea agentilor terapeutici ce vizeaza

mecanismele moleculare constituie aspecte
inovatoare in strategia trialurilor clinice.
“Individual omes - integrated profiles of
multiple omes”: genome, epigenome,
transcriptome, proteome, metabolome,
antibodyome
monitorizare, preventie
medicina de precizie
Tehnologiile omice pot conduce la transformarea
medicinei din conventionala (diagnostic si tratament
bazat pe simptomatologie), catre medicina moderna -
diagnostic precoce si preventia bolii.
Medicina de precizie – o noua paradigma in
sistemul de sanatate, datorita dezvoltarii
tehnologiilor
high-throughput -
statusul fiziologic in timp real –
“integrated Personal Omics Profile” (iPOP).

INTEGRATIVE OMICS
IN “PREVENTATIVE” MEDICINE
International Cancer Genome Consortium

(http://www.icgc.org/)
Cancer Genome Atlas
(http://cancergenome.nih.gov/).
Abordarea iPOP permite o perspectiva a
diferentierii moleculare detaliata dintre
statusurile fiziologice.
Alt avantaj al abordarii iPOP il reprezinta

modularitatea - informatii omice
cuantificabile pot fi incluse in profilul iPOP,
care poate fi personalizat pentru a
monitoriza orice eveniment biologic sau
patologic.
Dezvoltarea tehnologiilor high-throughput
faciliteaza abordarea medicinei de precizie
prin omics profiling / integrated omes
profiles: whole genome, epigenome,
transcriptome, proteome, metabolome.
Abordarea “omica” personalizata catalizeaza

medicina de precizie la doua niveluri:
Imbunatateste intelegerea anumitor patologii si
mecanisme biologice;
Ajuta la definirea sectorului de sanatate
personalizata prin monitorizarea starii de
sanatate, medicina de preventie si terapie
personalizata.
• Medicina de precizie - punct central in terapia tintita, bazata pe
informatii despre modificarile cailor de semnalizare și a
componentelor acestora, implicate in transformarea tumorală.
• farmacogenetica
• farmacogenomica
• farmacoproteomica.
• În timp ce farmacogenetica şi farmacogenomica oferă informaţii
la nivel de genom şi transcriptom, farmacoproteomica urmăreşte

schimbările produse la nivel funcţional/translaţional.
MEDICINA DE PRECIZIE IN CANCER
• Amplificarea eforturilor in domeniul
genomicii/proteomicii in vederea preventiei si
tratamentului in cancer
• Terapia tintita in cancer pe baza semnaturii
moleculare aplicabila in studii clinice in parteneriat
cu companiile farmaceutice
• Dezvoltarea de noi abordari in evaluarea raspunsului
la terapie
• Identificarea unor solutii fezabile pentru limitarea
rezistentei la medicatie pe baza terapiei tintite
• Pe masura ce noi biomarkeri capata semnificatie
clinica se contureaza schimbarea paradigmei
diagnostic unic/terapie unica spre diagnostic
complex/ terapie complexa
Medicina de precizie /
Personalizata
• Abordare
Eficacitate multi-disciplinara
– identificarea pacientilor cu
probabilitatea cea mai mare de raspuns pozitiv la
un tratament tintit
• Siguranta – identificarea pacientilor cu

probabilitatea unui raspuns nefavorabil la un
tratament tintit
• Dozarea – identificarea dozarii specifice pacientului

pentru optimizarea beneficiului sau minimalizarea
riscului la un tratament tintit
• Monitorizarea – monitorizarea efectului terapiei

Human disease network. Every node represents a distinct disorder,
colored by type of disease or affected organ.
Disease gene network. Each node represents a single gene, the
connection between two genes shows that these genes are involved in
the same disease.
Workflow to develop precision medicine (Adapted from Chen et. al
[2015]).
TEHNOLOGII OMICE - REZULTATE
Serum levels of pro-inflammatory cytokines
by xMAP analysis. The values represent
averages +/- standard deviation of the group
Expression levels of angiogenic factors, by patients. Statistical significance (one way
xMAP analysis (A,B) and ELISA (C,D). Anova): p<0.05 for IL-1β, TNFα, IL-6 and
Statistical significance (one way Anova):
GM-CSF over-expression in sera from
p<0.05 for bFGF and VEGF over-expression
in sera from glioblastoma patients vs. glioblastoma patients vs. controls.
control, by both methods
Validation of proteins by
Western blot. CXCL4 (A) and
S100-A9 (B) expression in
tumoral (T) and peritumoral
(P) tissues of glioblastoma.
Expression
profiles of
signaling
transductio
n proteins
quantified
by xMAP
analysis
Inflammatory Cytokine Concentrations in Sera From Patients With PDAC
Compared With Patients With CP or Healthy Individuals (Control)
Tumor Size
Correlation
With
Circulating
Cytokines in
Patients With
PDAC
Medicina de precizie
O abordare translationala
transdisciplinara
• Determinata de progresul tehnologic:
- platforme omice;
- abordare computational;
- integrarea informatiei.
• Accelereaza calea de la cercetarea fundamentala

la clinica.
Aceste preocupări constituie obiectul unor colaborări

globale care reunesc oameni de știință, profesioniști
din domeniul medical, politicieni, asociații de pacienți,
reprezentanți ai industriei, ce își propun să exploreze
posibilități de cooperare în vederea realizării
“Un medic bun trateaza boala;
un medic exceptional
trateaza pacientul ce sufera de boala.”
William Osler
Parintele Medicinei Moderne
(1849 – 1919)

Limbă

Cursurile Biochimie

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cursurile Biochimie

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

PROTEINE PLASMATICE

Prof.CSI Dr. Cristiana TANASE

Valori de referinta: 60-80 g/L (6-8 g/dL)

Modificari ale concentratiei proteinelor plasmatice –

Albumina -transport -afectiuni hepatice, renale,

- α1 anti-tripsina; -anti-proteaza -afectiuni inflamatorii

- proteina C-reactiva - aparare a organismului - procese inflamatorii

- imunoglobuline (IgA, M, G, - apararea organismului - infectii cronice, boli

- Conditii fiziologice: cresterea volumului plasmatic

- α2 globulina sintetizata in ficat cu rol in

- Valori de referinta: 20-50 mg/dL

- Procesele inflamatorii indiferent de etiologie –

- instalare in decurs de ore sau zile de la aparitia

- Raspunsul de faza acuta este reglat de

Amiloid A seric 12.000 <0,01 4-24

Orosomucoidul 40.000 0,6-1,2 24-48

Haptoglobina 86.000 0,5-1,5 24-48

Fibrinogenul 340.000 2,5-3,5 24-48

Ceruloplasmina 132.000 0,2-0,4 24-48

α1 anti-proteaza 54.000 2-4 24-48

- Valori de referinta: <5 mg/L

Valori de referinta - <10 mg/L

- α1-glicoproteina bogata in glucide si acid sialic

Valori de referinta: 0,6-1,2 g/L

- Cresteri accentuate: stari inflamatorii (RAA al

- Monitorizarea terapiei - evolutia favorabila este

Hiperfibrinemii (>4,5 g/L):

Scaderea haptoglobinei este asociata cu:

- Inhibitor endoproteazic cu spectru larg (inactiveaza

- Reprezinta o proteina de faza acuta

- Inhibitor al coagularii (inactiveaza trombina si factorul

Valori de referinta: 2-3,5 g/L

- Proteinele circula in sange sub forma unor precursori

- Exista 3 cai de activare a complementului:

 calea lectinelor (mai nou descrisa, foloseste o

- Alte molecule care activeaza complementul pe

- Rezultatul final al cascadei de activare: formarea

- Consta in activarea in cascada a unor proteine

- Factorul C3 este esential in declansarea cascadei; calea

- Calea alternativa functioneaza permanent, cu intensitate

- Valori scazute: malnutritie, lupus eritematos, CID,

• Deficitul C2: cel mai frecvent, se asociaza cu

• Deficitul de properdina (factorul P) se asociaza cu

• Deficitele de C5,C6, C7, C8 asociate cu meningite

- Structura: patru lanturi polipeptidice (doua lanturi grele

- In functie de tipul lantului greu, exista 5 clase de

- sintetizata ca raspuns la un contact secundar cu un

- sunt descrise 4 subclase: IgG1 – IgG4

- IgG1 traverseaza bariera placentara si protejeaza nou –

Valori de referinta: 5 – 13 g/L.

- Valori crescute policlonal se intalnesc la persoanele

- In mielomul multiplu exista o crestere monoclonala

- IgA secretorie constituie cea mai importanta forma de

Valori de referinta: 0,5 – 4 g/L.

- Scaderi ale IgA se inregistreaza la pacientii cu boala

- Cresteri ale IgA policlonale pot fi intalnite in

- prima clasa de imunoglobuline sintetizate de fat sau

- structura pentamerica, 5 molecule de IgM fiind legate

Valori de referinta: 0,3 – 2,5 g/L

- Scaderi ale IgM se inregistreaza in

- Cresteri policlonale ale IgM se intalnesc in diverse

- Cresteri monoclonale apar in boala Waldenström.