Sunteți pe pagina 1din 73

OPTIMIZAREA PROCESULUI

DE ANTRENAMENT IN
CADRUL UNEI ECHIPE DE
FOTBAL

Iliuş Ilie Marian

Craiova 2020
© Editura eParadigme
Iliuş Ilie Marian

OPTIMIZAREA PROCESULUI DE ANTRENAMENT IN CADRUL


UNEI ECHIPE DE FOTBAL

Craiova, 2020

1
Autor: Iliuş Ilie Marian
Titlu: OPTIMIZAREA PROCESULUI DE ANTRENAMENT IN CADRUL UNEI
ECHIPE DE FOTBAL

EDIȚIE ELECTRONICĂ
Reproducerea oricărei părţi din prezentul volum prin fotocopiere, scanare, multiplicare
neautorizată indiferent de mediul de transmitere este interzisă.

ISBN: 978-606-9064-11-5
© Editura eParadigme Iliuş Ilie Marian, 2020
www.eParadigme.ro
http://groups.google.ro

Craiova, 2020

2
Cuprins

CAPITOLUL 1
INTRODUCERE …………………………………………………………...........…3
1.1 Fotbalul – istoric şi evoluţie.................................................................................4.
1.2 Gradul de actualitate al lucrării.............................................................................6
1.3. Scopul lucrării......................................................................................................8
1.4. Ipotezele cercetării...............................................................................................8
CAPITOLUL 2
FUNDAMENTAREA TEORETICO-METODICĂ ………………………...............9
2.1. Antrenamentul – definiţii......................................................................................9
2.2. Factorii antenamentului modern în fotbal............................................................10
2.3. Particularităţile de vârstă ale grupei de juniori I..................................................17
2.4. Substratul fiziologic şi biochimic al principalelor calităţi
motrice implicate în jocul de fotbal............................................................................20
2.5. Antrenamentul individual şi individualizat...........................................................23
CAPITOLUL 3
ORGANIZAREA CERCETĂRII ………………………………….......………........27
3.1. Perioada şi locul desfăşurării cercetării.................................................................27
3.2. Subiecţii cercetării................................................................................................28
3.3. Metodele de cercetare folosite..............................................................................29
3.4. Mijloace pentru perfecţionarea pregătirii fizice specificeprin antrenament.........30
CAPITOLUL 4
PREZENTAREA , PRELUCRAREA ŞI INTERPRETAREA DATELOR ................34
4.1. Elaborarea planurilor individuale pe etapă............................................................34
4.2. Prezentarea datelor.................................................................................................36
4.3. Prelucrarea şi interpretarea datelor.........................................................................51
CAPITOLUL 5
CONCLUZII. PROPUNERI ………………………………………….................…...58
BIBLIOGRAFIE...........................................................................................................59
Anexe ...........................................................................................................................60

3
CAPITOLUL I
INTRODUCERE

Fotbalul, disciplina sportivă care se bucură de cea mai largă răspândire în majoritatea
ţărilor din lume, a parcurs de la apariţia lui şi până astăzi o lungă perioadă de dezvoltare şi
progres.
Procesul dezvoltării fotbalului nu este un act unic, de moment. În evoluţia lui, el a trecut
prin diferite stadii de dezvoltare, în care nu s-au putut stabili faze de tranziţie. Ele apar ca nişte
salturi calitative determinate, în special, de cerinţele mereu crescânde cu privire la practicarea
unui joc din ce în ce mai organizat, mai raţional şi mai spectaculos. Toate acestea au făcut ca,
pe de o parte, apariţia noului să modifice tot ce era vechi şi perimat, iar pe de altă parte, a dus
la noi cuceriri în toată complexitatea problemelor pe care le îmbracă fotbalul.
În condiţiile evoluţiei jocului de fotbal modern spre angajamentul total, cu estomparea
specializărilor excesive pe posturi, cu folosirea unor procedee de mare fineţe şi subtilitate, cu
tactici tot mai flexibile şi capabile de adaptări, pregătirea timpurie se accentuează, luând forme
tot mai perfecţionate.
Se optează tot mai mult pentru soluţia selecţiei pe seama vârstei biologice şi a valorii
sportive, singurele ce pot accelera afirmarea elementelor dotate, talentate care au dobândit cu
uşurinţă cunoştinţele şi deprinderile specifice jocului de fotbal.
Reuşita dezideratului nu este posibilă fără angajarea unor antrenori cu dragoste de copii,
calmi, răbdători, inventivi, polisportivi, cu minime cunoştinţe teoretice din domeniile
psihologiei, sociologiei şi fiziologiei şi nu în ultimă instanţă cunoscători (măcar citit şi tradus)
ai uneia sau a două limbi străine (engleză, franceză, germană, spaniolă).
Metodele de antrenament din ce în ce mai perfecţionate, inovaţiile aduse de antrenori şi
jucători în tehnica şi tactica jocului, apariţia, modificarea şi completarea regulamentului de joc,
etc., toate au produs transformări în conţinutul jocului. Aceasta a făcut ca fotbalul contemporan
să aibă cu totul o altă înfăţişare decât fotbalul practicat cu multe decenii în urmă.
O atenţie deosebită se acordă pregătirii tactice colective care trebuie să contribuie la
disciplinarea jocului şi la valorificarea calităţilor individuale ale jucătorilor.
Toate aceste aspecte trebuie să aibă la bază o serie de cerinţe obligatorii de îndeplinit
din care se desprind următoarele:
- stabilirea unei concepţii de selecţie pentru toate eşaloanele;
- stabilirea modelului de pregătire pe vârste în aşa fel încât la terminarea vârstei
junioratului sportivul să ştie din punct de vedere tehnico-tactic tot fotbalul iar
perfecţionarea calităţilor motrice, fini-sarea elementelor tehnico-tactice să-i asigure
evoluţia ulterioară;
- asigurarea unui cadru competiţional adecvat vârstei şi gradului de pregătire;
- asigurarea unui cadru organizatoric al procesului pregătirii sportive eşalonat (şcoală
sportivă, club sportiv, echipa divizionară, loturi de juniori, loturi de tineret);
- adaptarea continuă a modelului de pregătire după evoluţia fotbalului de performanţă.
Activitatea de instruire şi de selecţie trebuie să se facă ţinând seama de aceşti parametri
avându-se în faţă perspectiva evoluţiei jocului de fotbal pe parcursul a 10-12 ani, timp în care
tânărul selecţionat se pregăteşte pe scara eşaloanelor de vârstă etapizate şi ajunge performer.

4
În activitatea sportivă de performanţă, în domeniul perfecţionării sportivilor s-au
acumulat multe cunoştinţe teoretice şi practice ca urmare a creşterii numărului şi calităţii
competiţiilor interne şi internaţionale cât şi a activităţii de studiere şi cercetare ştiinţifică.
Datorită bogăţiei studiilor efectuate cât şi a experienţei practice există în prezent în
domeniul pregătirii sportivilor o multitudine de date.
Ca urmare a acestei mari varietăţi de date, de observaţii din practică şi de informaţii
specialiştii care lucrează direct cu sportivii au nevoie de date de sinteză care fundamentează
ştiinţific programul de pregătire.
Raţionalizarea corectă, selecţionarea mijloacelor şi metodelor are drept scop mărirea
eficienţei procesului de pregătire în vederea creşterii randamentului, optimizându-l.
Cerinţele metodice actuale care determină calitatea procesului de pregătire a sportivilor
se referă în principal la asigurarea continuităţii în pregătire, continuitate legată de:
- vârsta cronologică şi biologică;
- practicarea de timpuriu a sportului;
- mijloacele folosite în antrenamente care să îmbine pregătirea fizică cu cea tehnico-
tactică şi psihică;
- pregătirea fizică în funcţie de vârstă, particularităţile individuale şi măiestria
sportivă;
- specializarea profundă;
- pregătirea psihologică;
- individualizarea.
Toate aceste probleme studiate, aprofundate şi aplicate de specialiştii în fotbal devin
necesare în vederea obţinerii performanţelor superioare de către tânărul fotbalist.
Realizarea integrală a concepţiei româneşti de competiţie este condiţionată de folosirea
modelelor de pregătire elaborate de către specialiştii catedrei de fotbal din cadrul ANEFS.
Astfel, au fost puse la dispoziţia antrenorilor modele somatice, motrice, tehnico-tactice, de joc,
în aşa fel încât existenţa unui model permite antrenorului în orice moment să poată avea variante
disponibile în legătură cu adoptarea unei decizii.
Lipsa unui model duce la o gândire fracţionată: de o parte antrenamentul şi de altă parte
competiţia. Elaborarea modelelor asigură optimizarea, obiectivizarea procesului de
antrenament, acesta realizându-se pe baza cunoaşterii tuturor operaţiilor implicate. Modelul nu
reprezintă o încorsetare, ci o precizare clară a obiectivelor urmărite, a soluţiilor propuse, a
tehnologiei de lucru şi a rezultatelor scontate. În acest mod antrenorul îşi poate raporta în
permanenţă activitatea pe care o desfăşoară în procesul de antrenament la anumiţi indici.

1.1 Fotbalul – istorie și evoluție

Originile jocului de fotbal se pierd în negura vremurilor. Fără îndoială, acest joc nu a
existat dintotdeauna aşa cum îl cunoaştem în configuraţia lui actuală. În mod cert însă germeni
ai săi vor fi existat în nenumăratele şi variatele jocuri cu mingea cunoscute încă din cele mai
îndepărtate timpuri.

5
Moştenitor al jocurilor de picior cu mingea, fotbalul modern s-a născut în secolul XIX,
în colegiile engleze. Devenit sport universal, practicat în oraşe, pe străzi şi pe stadioanele din
lumea întreagă, este astăzi jocul care reuneşte cei mai mulţi adepţi de pe planeta noastră.
Universalitatea fotbalului este atestată într-un mod răsunător: 193 de asociaţii naţionale
sunt afiliate la F.I.F.A. (Federaţia Internaţională de Fotbal Asociaţie), fiind mai numeroase
decât ţările afiliate la O.N.U., iar 250 de milioane de bărbaţi şi femei practică fotbalul în toată
lumea. Şi este vorba aici doar de jucătorii luaţi în evidenţă, deci titulari ai unei licenţe de jucători
de competiţie.
Alte câteva sute de milioane, mici şi mari, tineri şi bătrâni, indiferent de rasă şi clasă
socială, se împart de asemenea în două echipe, având ca singur obiectiv să se amuze şi să trimită
balonul în poarta adversă.
Originile fotbalului se regăsesc în cele patru colţuri ale geografiei şi istoriei. Chinezii şi
japonezii, egiptenii şi asirienii, jucau un joc cu mingea cu mult înainte de era noastră. C Acest
joc care întinerea sufletul a fost considerat, împreună cu il calcio florentin din timpul Renaşterii,
ca strămoşul veritabil al fotbalului.
În secolul II e.n., chinezii posedau un manual cu 25 de capitole pentru a deprinde
ucenicia jocului cu mingea. În el erau citate 11 încălcări ale regulilor de joc. Jucătorii care le
încălcau erau expulzaţi de pe teren sub fluierăturile mulţimii. Jocul avea la început o vocaţie
militară. În momentul când Europa inventa fotbalul, China îl uitase deja de mult timp.
În evul mediu apar în diferite ţări jocuri care se aseamănă din ce în ce mai mult cu
fotbalul. De aceea, fiecare din aceste ţări îşi atribuie acum originea jocului de fotbal.
În Italia, mai precis la Florenţa, se practica acum 500 de ani un joc denumit “il giuco di
calcio”. Terenul de joc era lung atâta cât poate arunca un om puternic o piatră, iar jumătate din
această lungime constituia lăţimea terenului. Terenul era împărţit în două părţi egale, înconjurat
cu un gard. O echipă era alcătuită din 25-27 de jucători, împărţiţi în 4 grupe; înaintaşii stăteau
lângă linia care despărţea terenul în două. În spatele lor erau atacatorii, iar după ei datorii, adică
servanţii din faţă, şi în fine servanţii din spate. Asistând la acest joc ai impresia că asişti la un
joc de rugby cu piciorul.
În Franţa era foarte răspândit jocul “la soule”. Dimensiunile terenului şi numărul
jucătorilor se stabileau în mod convenţional. Mingea trebuia să fie aruncată într-un cerc atârnat
de o prăjină, dincolo de poziţia adversarului. Se juca şi cu mâinile şi cu picioarele.
În Anglia jocul cu mingea a cunoscut perioade de ascensiune şi de stagnare din cauza
deselor edicte ale puritanilor şi regilor, care îl condamnau cu severitate. Cu toate interdicţiile la
care a fost supus jocul de fotbal a câştigat în popularitate, fiind practicat pe scară largă în şcoli
şi universităţi. Fiecare şcoală avea reguli aparte. În anul 1848 încep să apară primele încercări
de unificare a regulilor de joc. Numai după 14 ani, adică în anul 1862, rectorul din Uppingham
a elaborat primul regulament, care cuprindea 9 articole.
La 26 octombrie 1863 apare în Anglia primul regulament al jocului de fotbal, care
cuprindea 13 articole. Apariţia primului regulament are pentru fotbal o însemnătate hotărâtoare,
întrucât a produs o schimbare importantă în procesul dezvoltării jocului. Completările şi
modificările ulterioare aduse regulamentului au făcut jocul mai interesant, mai spectaculos şi
mai bogat în conţinut.
Modificări ca: îngrădirea jocului brutal, interzicerea opririi mingii cu mâna (1871), noua
regulă a ofsaid-ului (1925), precum şi altele au schimbat progresiv aspectul jocului.

6
În puţin mai mult decât un secol fotbalul a devenit o pasiune planetară, un fel de referinţă
universală, unul dintre puţinele elemente ale unei culturi mondiale înţelese de toţi, traversând o
diversitate de regiuni, naţiuni şi generaţii. Jocul de fotbal fascinează datorită faptului că induce
o asociere, prin structura sa, cu un model ideal de viaţă colectivă, ceea ce ne spune ceva esenţial
în ce priveşte destinul comun al oamenilor.
De oriunde venim, oriunde suntem sau oriunde locuim, fotbalul este sportul numărul
unu, este cel care primeşte toate sufragiile. Este foarte probabil ca oamenii să fi lovit într-un
“balon” de când au început să meargă în picioare. Dar este adevărat că un sport nu există atâta
timp cât nu este practicat după reguli precise. Deci, fără îndoială, englezii sunt inventatorii
fotbalului modern.
Dacă fotbalul a devenit jocul preferat al oamenilor, el îşi datorează universalitatea
simplicităţii regulilor dar, în aceeaşi măsură, fantasticei străluciri a Cupei Mondiale. La fiecare
4 ani, întreaga planetă devine pasionată de acest minunat spectacol.
Pe 26 mai 1928 Congresul F.I.F.A. ţinut la Amsterdam decidea, prin 23 de voturi contra
5, organizarea unei competiţii “deschisă echipelor reprezentative ale tuturor asociaţiilor
naţionale afiliate”. Aprobarea definitivă a acestui proiect a fost votată la Barcelona în anul
următor. A fost nevoie de toată încăpăţânarea a doi francezi, Jules Rimet, ales preşedinte al
F.I.F.A. în 1921, şi Henri Delaunay, Secretar General al Federaţiei Franceze de Fotbal, pentru
ca ceea ce fusese mult timp o utopie, să devină o realitate.
Era foarte greu să-ţi imaginezi în iulie 1930, atunci când lovitura de începere a Cupei
Mondiale s-a dat la Montevideo, că această competiţie urma să devină cea mai mare sărbătoare
sportivă. De fapt, nici o altă întâlnire internaţională şi nici un alt eveniment nu beneficiază de
un răsunet comparabil, iar această competiţie grandioasă a intrat definitiv în domeniul
superlativului (1,5 miliarde de persoane s-au aflat în faţa micilor ecrane doar pentru finala
Brazilia - Italia în 1994).
1.2. Gradul de actualitate al lucrării
Pe baza practicii îndelungate şi rodnice a specialiştilor din ţara noastră şi având în vedere
tendinţele jocului de fotbal pe plan internaţional, s-a impus actualizarea şi îmbunătăţirea
concepţiei româneşti de pregătire şi competiţie atât la nivelul eşalonului de bază, cât şi la nivelul
de performanţă şi înaltă performanţă.
Fotbalul de performanţă a încetat să fie de multă vreme o activitate pur distractivă.
Antrenamentele şi jocurile s-au transformat într-o activitate responsabilă în care sunt implicate:
efortul fizic şi psihic considerabil, capacitatea de rezistenţă la efort pentru a face faţă luptei
sportive şi voinţa fermă în procesul autodepăşirii.
Problemele ridicate de fotbalul contemporan, perfecţionat în toate componentele sale
sunt cu mult mai complexe ca altă dată, jocul în sine, din zilele noastre fiind complet diferit în
raport cu cel practicat în deceniile anterioare.
Schimbările survenite în jocul actual se referă la orientarea şi structura jocului în
ansamblu, pe linii de jucători (compartimente) şi posturi, precum şi dinamismul cu care se
desfăşoară trecerile din atac în apărare şi din apărare în atac.
Evoluţia mereu crescândă a fotbalului contemporan este rezultatul aportului adus de cei
mai buni tehnicieni din lume, în vederea modelării jocului în funcţie de caracteristicile
temperamentului jucătorilor şi a tradiţiei specifice, proprie fiecărei şcoli de fotbal dintr-o ţară
sau alta.

7
Muncă susţinută şi competentă a specialiştilor care vizau ameliorarea concepţiei şi
sistemului de joc, a mijloacelor şi metodelor de antrenament, s-a concretizat într-o evoluţie
calitativ superioară şi verificată prin rezultatele obţinute în toate componentele
antrenamentului: fizic, tehnic, tactic şi psihologic.
Unele şcoli de fotbal şi echipe cu tradiţie valoroasă, jucători talentaţi şi dotaţi –
personalităţi remarcabile în fotbal, au descoperit din necesitate zone insuficient exploatate
printre componentele jocului şi a procesului de antrenament, pe care le-au valorificat într-o
manieră creatoare, asigurându-şi pentru un oarecare timp supremaţia (Anglia, Brazilia, Italia,
Germania, Argentina, Olanda, etc.).
Ca rezultat al acestor eforturi, fotbalul a înregistrat salturi calitative, remarcate cu ocazia
fiecărei ediţii a Campionatului Mondial şi a altor competiţii de amploare.
Evoluţia fotbalului contemporan se poate caracteriza prin:
- dinamismul şi solicitarea intensă la efort;
- disponibilitatea jucătorilor de o oarecare valoare în manevrarea rapidă a mingii, în
diferitele faze de joc (atac-apărare) cu preţul efortului intens atât fizic cât şi psihic;
- execuţii rapide şi eficace, accelerări progresive a vitezei jocului, mai ales în fazele
de finalizare;
- acţiuni individuale şi colective bine concepute, care pot pune în evidenţă
creativitatea, iniţiativa, gândirea practică, decizia şi participarea responsabilă;
- interferenţa permanentă între zone, linii şi posturile din echipe, cerând jucători
polivalenţi, capabili să participe efectiv şi cu eficienţă la toate fazele şi acţiunile din
joc;
- înalta clasă profesională a jucătorilor se bazează pe mentalităţile şi atitudinile
responsabile şi angajante; marea diversitate a acţiunilor individuale şi colective,
soluţiile originale în alegerea şi combinarea mijloacelor tehnico-tactice în realizarea
concepţiei şi a sistemului de joc, toate acestea, graţie flexibilităţilor, se pretează la
adaptări creative.
După felul în care evoluează fotbalul mondial putem anticipa că nivelul actual de
dezvoltare va fi depăşit.
Prospectarea manierei în care va evolua fotbalul actual şi cunoaşterea direcţiilor
evolutive determină stabilirea strategiei generale şi speciale, dându-se astfel posibilitatea să se
acţioneze asupra dezvoltării jocului în perspectivă.
Elaborarea modelului implică stabilirea nivelului de exigenţă în legătură cu dezvoltarea
morfofuncţională a organismului, indicii valorici privind dezvoltarea calităţilor motrice,
sistemul de cunoştinţe tehnico-tactice, etc., modelul neînsemnând şablonizare ci precizarea cât
mai largă şi clară a obiectivelor urmărite, a soluţiilor propuse, a tehnologiei de acţionare stabilite
şi a rezultatelor scontate. Lucrând astfel antrenorul dispune de suficiente elemente de referinţă
la care-şi poate raporta permanent activitatea pe care o desfăşoară în procesul de antrenament.
Pornind de la această necesitate se impune problema optimizării continue a procesului
de antrenament îndeosebi în ceea ce priveşte particu-larizarea şi individualizarea jucătorilor.
În acest sens consider că prezenta lucrare este de actualitate prin contribuţia pe care
doresc să o aduc privitor la îmbunătăţirea şi perfecţionarea pregătirii fizice specifice a
jucătorilor, prin antrenamentul individualizat la nivelul juniorilor I.

8
1.3. Scopul lucrării
Pe baza cunoştinţelor acumulate în cadrul orelor de specializare, a cunoştinţelor
acumulate în orele de pregătire practică şi pe baza experienţei personale de jucător de liga a IV-
a mi-am propus să elaborez o lucrare care să contribuie la:
Perfecţionarea sistemului de obiectivizare a procesului de antrenament în cadrul
echipelor de club;
Sistematizarea mijloacelor folosite în antrenament pe criteriul solicitării şi utilizării în
pregătirea globală, selectând mijloacele pe baza eficienţei lor;
Precizarea priorităţilor în procesul de pregătire pe plan fizic, tehnic, tactic, teoretic şi
psihologic în context cu sarcina de instruire şi obiectivele de performanţă la nivelul echipelor
de club;
Mărirea eficienţei în joc a jucătorilor juniori I prin perfecţionarea modelului de
pregătire;
Demonstrarea importanţei dezvoltării şi perfecţionării pregătirii fizice, atât generale cât
şi specifice în eficienţa jucătorilor, prin antrenamentul individualizat;
Demonstrarea îmbinării procesului de pregătire individualizat cu cel individual, pe tot
parcursul anului, în vederea valorificării la cele mai înalte cote a tuturor capacităţilor lor;
Perfecţionarea pregătirii tehnico-tactice în cadrul unor mijloace complexe care să-i pună
pe jucătorii juniori I în condiţii cât mai apropiate de joc, să le formeze deprinderi corecte de
folosire a procedeelor tehnice în funcţie de situaţia tactică.
Ca scop general lucrarea îşi propune pe baza experimentului de tip psiho-pedagogic
formativ, demonstrarea importanţei antrenamentului individualizat în îmbunătăţirea şi
perfecţionarea pregătirii fizice specifice a juniorilor de la clubul Flacăra Roșia de Amaradia şi
intrarea acestora în modelul de pregătire şi competiţie al echipei.
1.4. Ipotezele cercetării
Având în vedere scopul lucrării – demonstrarea importanţei antrenamentului
individualizat în îmbunătăţirea şi perfecţionarea pregătirii fizice specifice a juniorilor de la
clubul Flacăra Roșia de Amaradia şi intrarea acestora în modelul de pregătire şi competiţie al
echipei, am fixat următoarele ipoteze:
1.4.1. Selectarea şi clasificarea mijloacelor de instruire constituie o necesitate de prim
ordin în cadrul procesului de antrenament la ora actuală.
1.4.2. Standardizarea şi raţionalizarea mijloacelor de instruire oferă antrenorului
posibilitatea de a folosi judicios şi eficient timpul afectat instruirii în vederea îndeplinirii
modelului de concurs.
1.4.3. Raţionalizarea mijloacelor instruirii contribuie la respectarea principiului
individualizării, condiţie esenţială pentru valorificarea optimă a calităţilor fiecărui jucător.
1.4.4. Dezvoltarea pregătirii fizice generale şi specifice urmează asimilarea celorlalte
componente ale pregătirii (tehnică, tactică şi psihică).

9
CAPITOLUL II
FUNDAMENTAREA TEORETICO-METODICĂ
Ca joc sportiv colectiv fotbalul poate fi discutat din trei puncte de vedere: ca disciplină
sportivă, ca mijloc al educaţiei fizice şi ca disciplină ştiinţifică încadrată în teoria şi metodica
educaţiei fizice şi sportului.
În România există o teorie şi o metodică de pregătire a fotbaliştilor de performanţă care
au la bază o concepţie de joc şi antrenament pe măsura condiţiilor specifice ţării noastre şi
aptitudinilor tineretului într-un sistem competiţional prestabilit.
Lucrarea de faţă, fiind o lucrare ştiinţifică, trebuie să aibă o bază teoretică de discutare
a tuturor aspectelor incluse aici. De aceea este necesară o tratare mai amplă a tuturor
problemelor care intervin în pregătirea juniorilor: probleme de selecţie, calităţile motrice în
jocul de fotbal, particularităţile fiziologice de vârstă, bagajul de cunoştinţe tehnico-tactice
necesare unui jucător de nivelul juniorilor I şi problema modelării în antrenamentul sportiv.

2.1. Antrenamentul – definiţii


Antrenamentul sportiv constituie un proces pedagogic complex, prin care se urmăreşte
dezvoltarea calităţilor fizice şi psihice, măiestria tehnică şi tactică a sportivului. Scopul direct
al antrenamentului constă în pregătirea sportivilor pentru obţinerea celor mai valoroase
performanţe sportive.
Dacă sportul agremental dar în special cel de performanţă reprezintă o activitate socială
în continuă evoluţie, ce angrenează tot mai multe segmente ale societăţii moderne, cum ar fi:
factori de conducere, unităţi organizatorice specializate (de turism, fabrici de echipament şi
materiale, etc.), atunci antrenamentul constituie procesul de pregătire a sportivilor.
Din sfera genetică a noţiunii de pregătire, vom înţelege prin antrenament: “procesul
pedagogic instructiv-educativ (desfăşurat sub conducerea unor cadre de specialitate) eşalonat
sistematic şi gradat de-a lungul mai multor ani, în scopul valorificării în mod progresiv, la nivel
maxim competitiv, a calităţilor, deprinderilor, cunoştinţelor şi aptitudinilor fotbaliştilor
(adaptarea organismului omenesc la eforturile fizice şi psihice interne)”.
După alte păreri autorizate, antrenamentul sportiv este considerat un proces pedagogic
îndelungat (specializat) de dezvoltare şi formare a personalităţii jucătorului (individual şi
integrat în echipă) sub aspectul perfecţionării sale fizice, psihice, fiziologice şi sportive, în
vederea realizării unei capacităţi maxime de performanţă, în condiţiile unui regim igienic corect
şi ale unui control medical şi pedagogic minuţios efectuat.
În ultima vreme, specialiştii de pretutindeni şi-au îndreptat atenţia, pe de o parte, spre
găsirea celor mai eficace metode de antrenament prin care să accelereze procesul de învăţare a
fotbalului la începători, iar pe de altă parte, spre stabilirea celor mai indicate metode de pregătire
a echipelor de performanţă în vederea perfecţionării şi desăvârşirii jocului lor.
Scopul antrenamentului este de a învăţa un colectiv tânăr de jucători să joace fotbal cât
mai bine, să obţină performanţe cât mai înalte, să câştige cât mai multe meciuri din cadrul
competiţiei în care este integrat acest colectiv.

10
2.2. Factorii antrenamentului modern în fotbal
În condiţiile antrenamentului modern, factorii antrenamentului au căpătat o nouă
configuraţie. Astăzi, laolaltă cu factorii clasici ai antrena-mentului: fizic, tehnic, tactic, teoretic,
regăsim o serie de factori, consideraţi auxiliari, dar care au căpătat aceeaşi importanţă ca şi
primii: psihologic, medical, sociologic, strategic.
A. Factorul fizic
Factorul fizic este o condiţie fără de care nu se poate concepe jocul modern. Practicarea
jocului de fotbal reclamă o muncă intensă din partea organismului jucătorilor, precum şi cele
mai neaşteptate mişcări în timpul jocului. Pentru ca jucătorii să facă faţă acestor cerinţe trebuie
să posede calităţi care să-i facă capabili să suporte în condiţii optime şi fără repercusiuni
eforturile mari ale jocului.
Scopul final al antrenamentului fizic este perfecţionarea tuturor componentelor
cunoscute: viteză, îndemânarea, forţa, rezistenţa, detenta.
Factorul fizic este un rezultat al tuturor calităţilor de bază şi specifice fotbalului,
acţionând una în funcţie de alta şi, toate, în funcţie de ceilalţi factori ai antrenamentului (vezi
Figura 2.2.A). cele de mai sus s-ar putea exprima sintetic în formula:
(I+V+F)*n=Rsf , unde
Î= îndemânarea n= numărul de repetări
V= viteza Rsf= rezistenţa specifică fotbalului
F= forţa
Unul din principiile importante ale antrenamentului fizic este relaţia dintre calităţile
fizice, transferul pozitiv şi negativ, prin intermediul lui realizându-se:
cunoaşterea exactă a efectelor lucrului pentru fiecare calitate fizică în parte;
cunoaşterea interrelaţiilor dintre calităţile fizice într-un tablou orientativ care ajută la
dirijarea metodică a antrenamentului practic (vezi Tabelul 2.2).

Figura 2.2.A: Factorul fizic

Scopul final este:

Antrenarea îndemânării În condiţii


de joc

Viteza Şi în con-
diţii de joc

11
Forţa

N (cât mai mare posibil) Toate repetate


de un număr

Ne dau în
Rezistenţa specifică final
jocului de fotbal
Sursa: V. Stănculescu, “Fotbal aspecte moderne de antrenament şi joc”, Ed. Sport-
Turism, 1997, pag.77

Tabelul 2.2: Interacţiunea calităţilor fizice

Nr. Calitatea Înde Vite Forţ Rezis Preci- Mobili De- Echi- Coor-
crt. mâ- -za a -tenţa zia- -tatea- ten- librul dona-
nare adres supleţe ta rea
a a a
1 Îndemânare   + + +  + +
a
2 Viteza  +    +  
3 Forţa  +  +  +  
4 Rezistenţa +   + +  + +
5 Precizia- +  + + +  + +
adresa
6 Mobilitatea- +   + +  + +
supleţea
7 Detenta  + +     
8 Echilibrul +   + + +  +
9 Coordonare +   + + +  +
a

12
Exemplu: un jucător nu poate face o preluare bună când este în alergare maximă; din
tabel se poate observa că viteza este invers proporţională cu îndemânarea (cu cât viteza este mai
mare cu atât îndemânarea cu mingea este mai mică).
Factorul fizic este factorul de bază al activităţii fotbalistice. Niciodată nu se poate spune,
cel puţin în activitatea fotbalistică, că antrenamentul este suficient. Resursele organismului sunt
nebănuite, iar limitele organismului uman neatinse. Marile performanţe în orice sport şi mai
ales în fotbal, nu sunt posibile fără depăşirea limitelor prezente ale organismului, de care sunt
responsabili în primul rând antrenorii.
Importanţa pregătirii fizice se reflectă în influenţa pe care o exercită asupra tehnicii şi
tacticii, pregătirea fizică constituind baza pe care trebuie să se sprijine aceşti doi factori. Cu cât
pregătirea fizică este ridicată la un nivel mai înalt, cu atât se pot asigura posibilităţi mai mari de
însuşire şi perfecţionare a tehnicii avansate.

B. Factorul tehnic

Tehnica reprezintă un ansamblu de deprinderi motrice – de procedee specifice


manevrării mingii şi deplasării jucătorilor în vederea acestor manevre – care se desfăşoară după
legile activităţii nervoase superioare şi ale biomecanicii, în scopul realizării randamentului
maxim în procesul de joc.
Ridicarea fotbalului la un nivel superior, precum şi răspândirea acestui joc sportiv în
toate ţările lumii se datorează în special unei cât mai desăvârşite perfecţionări a acestui factor.
Privit din cele trei puncte de vedere ale tehnicii jocului de fotbal: tehnica jocului, tehnica
specifică fiecărui jucător şi tehnica specifică unui sistem de joc, factorul tehnic ar arăta conform
Figurii 2.2.B.
Figura 2.2.B: Factorul tehnic

Tehnica de bază a Tehnica specifică


jocului de fotbal fiecărui jucător după
calităţile native
Lovitura cu piciorul
Driblingul
Trasul la poartă
1. Pasă (mijlocaşi)
2. Dribling (înaintaşi)
12 3. Trasul la poartă

13
3

Tehnica specifică
unei anumite concepţii de joc
Pasa combinativă
Contraatac din apărare betonată
Jocul complet atac
Apărare

Sursa: V. Stănculescu, “Fotbal aspecte moderne de antrenament şi joc”, Ed. Sport-


Turism, 1997, pag.77

Elementele clasice ale tehnicii jocului de fotbal


elemente tehnice efectuate fără minge:
-- alergarea specifică jucătorului de fotbal;
-- săriturile specifice în fotbal.
elemente tehnice efectuate cu mingea:
-- lovirea mingii cu piciorul;
-- lovirea mingii cu capul;
-- preluarea mingii;
-- conducerea mingii;
-- mişcările înşelătoare (fentele);
-- driblingul;
-- deposedarea adversarului de minge;
-- trasul la poartă;
-- aruncarea mingii de la margine.
c) elementele jocului portarului:
-- prinderea mingii;
-- plonjonul;
-- boxarea şi trecerea mingii;
-- ieşirea din poartă şi blocajul.

14
Elementele tehnicii jocului în atac

- pasarea mingii (cu toate procedeele derivate din lovirea mingii cu piciorul sau cu
capul);
- mişcarea în teren (deplasarea în teren cu fente şi schimbări de direcţie, etc.);
- driblingul (care cuprinde intrarea în posesia mingii, conducerea mingii, fentele,
depăşirea adversarului, etc.);
- trasul la poartă (ca procedeu al lovirii mingii cu piciorul şi cu capul).

Elementele tehnicii jocului în apărare

- atacul la minge pentru deposedare cu piciorul sau cu capul;


- dublajul şi acoperirea zonei celui care face deposedarea direct la minge;
- intercepţia mingii, ca element tehnic deosebit al jocului în apărare;
- momentul următor intrării în posesia mingii, repunerea mingii în joc, ca element
comun de apărare şi atac.

Pregătirea viitorilor fotbalişti trebuie făcută ţinând seama de cerinţele jocului, de crearea
unei tehnici pentru joc, executată în condiţii de joc (sau cât mai apropiate de joc). Jucătorii
învaţă tehnica de la cea mai fragedă vârstă până la 18 ani, după care deprinderile formate sunt
adaptate condiţiilor de vârstă, categoriei echipei în care joacă jucătorul, concepţiei de joc a
echipei, etc.
Tehnica nu trebuie privită ca ceva de sine stătător, ci legată de procesul de joc – în
interdependenţă cu tactica şi subordonată sarcinilor educaţiei şi culturii fizice. De aceea tehnica
trebuie să îndeplinească anumite condiţii, care constituie caracteristicile acesteia:
- tehnica trebuie să fie ştiinţifică: ea se perfecţionează permanent pe baza datelor
furnizate de ştiinţele sociale şi biologice aplicate în educaţia fizică (anatomie,
biomecanică, fiziologie, etc.);
- tehnica este evolutivă: a evoluat şi evoluează continuu datorită faptului că orice
mijloc se perfecţionează prin găsirea unor rezolvări mai bune, mai utile;
- tehnica este perceptibilă: gradul de pregătire tehnică, execuţiile tehnice pot fi
apreciate de oricine, de un simplu spectator, spre deosebire de insuficienţele în
pregătirea fizică sau tactică spre exemplu, care trec câteodată neobservate.
Importanţa factorului tehnic se reflectă în influenţa pe care o exercită asupra celorlalţi
factori şi în special asupra factorului tactic. Pentru a aplica o tactică superioară, pentru a realiza
mai uşor ideile tactice, sunt necesare în primul rând execuţii tehnice superioare. Tehnica în
fotbal, ca în orice joc sportiv, constituie fundamentul pe care se dezvoltă şi se perfecţionează
jocul.

15
C. Factorul tactic
Tactica reprezintă totalitatea acţiunilor individuale şi colective ale jucătorilor unei
echipe, organizate şi coordonate unitar şi raţional, în limitele regulamentului de joc şi ale
sportivităţii, cu scopul realizării victoriei, care se obţine prin valorificarea calităţilor şi
particularităţilor de pregătire ale jucătorilor proprii şi în concordanţă cu caracteristicile
adversarilor.
Tactica reprezintă contribuţia activă a factorului conştiinţă atât în cadrul jocului cât şi
în procesul de antrenament. Deci forţa tactică a unei echipe rezidă în participarea activă şi
creatoare a jucătorilor, în folosirea unor norme şi procedee de acţiune, în renunţarea la anumite
şabloane care frânează creşterea măiestriei sportive.
În meci, tactica este mijlocul prin care o echipă încearcă să-şi valorifice particularităţile
şi avantajele în pregătirea jucătorilor proprii. Această valorificare este posibilă dacă prin acţiuni
colective şi individuale se creează condiţii şi situaţii de joc favorabile acestei valorificări. Printr-
o pregătire tactică just orientată şi aplicată în meci, echipa adversă este obligată să primească
lupta în condiţii dezavantajoase pentru ea, dar favorabilă echipei proprii. Aceste situaţii şi
condiţii de joc trebuie să fie astfel create, încât lipsurile care se fac evidente în pregătirea fizică,
tehnică, tactică, morală şi de voinţă ale adversarilor să coincidă în acţiune cu laturile cele mai
bine dezvoltate ale aceloraşi categorii de pregătire ale jucătorilor proprii. Aceasta depinde de
posibilităţile jucătorilor de a folosi şi aplica cunoştinţele teoretice şi practice în interesul general
al echipei, precum şi de felul cum aceştia ştiu să profite de slăbiciunile adversarului şi cum se
adaptează la o serie de factori ai jocului.
Tactica presupune o concepţie unitară de desfăşurare a activităţii jucătorilor în timpul
jocului, care se realizează prin acţiuni individuale şi colective organizate şi coordonate în scopul
obţinerii victoriei. Deci, pentru atingerea scopului, echipa în totalitatea ei îşi desfăşoară jocul
pe baza unei concepţii unitare. Scopul însă nu poate fi atins fără colaborarea tuturor jucătorilor.
Caracterul obiectiv de desfăşurare a jocului presupune interacţiunea jucătorilor, presupune
folosirea adecvată a acţiunilor tacticii individuale şi a procedeelor tehnice bazate pe mişcarea
tuturor jucătorilor, precum şi pe activitatea creatoare a jucătorilor întregii echipe.
Realizarea tacticii este condiţionată de pregătirea tehnică. Tehnica este factorul care
concretizează şi materializează ideile tactice. Tehnica şi tactica constituie o unitate, ele
condiţionându-se şi influenţându-se reciproc. Învăţarea elementelor tehnice, ca deprinderi de
sine stătătoare, constituie o muncă mecanică, lipsită de orizont. De aceea, în exersarea
procedeelor tehnice trebuie să se ţină seama în permanenţă de scopurile tactice, după cum
acţiunile tactice trebuie să se sprijine pe posibilităţile tehnice şi fizice ale jucătorilor.
D. Factorul teoretic

Jucătorii de fotbal au în prezent o pregătire teoretică de bază bună şi foarte bună, ceea
ce a dus la ridicarea standardului conştientizării procesului de joc şi antrenament. Apariţia în
teren a unor jucători care pot să înţeleagă, pot să-şi formeze reprezentări mintale, să aibă
informaţii despre cele mai diferite aspecte ale jocului şi antrenamentului, despre viaţa
extrasportivă şi influenţele ei directe asupra jocului efectiv fac ca întreaga activitate fotbalistică
să fie conştientă, realizându-se un pas înainte în ridicarea performanţelor sportive.
Învăţarea este elementul teoretic determinant al fotbalului modern. Formarea
deprinderilor de comportare civilizată, ca şi a celor de comportare în terenul de fotbal, sunt
aspecte la fel de importante ale muncii unui antrenor de fotbal cu echipa. Pregătirea teoretică a

16
antrenorului este astăzi o condiţie obligatorie în obţinerea calificării şi promovării etapelor
profesiunii de antrenor de fotbal.
În legătură cu relaţiile antrenor-jucător-conducerea clubului, factorul teoretic are laturi
deosebite, dintre care:
- cunoaşterea adversarilor, obţinută din presa de specialitate, din studierea
documentelor clubului, ale campionatului, a notelor de la observatori, a filmelor, din
discuţiile între jucători şi antrenori sunt mijloace teoretice pentru stabilirea
caracteristicilor jocului advers şi, de aici, a datelor subiective şi obiective pentru
întocmirea planurilor de pregătire ulterioară;
- discuţiile de grup sunt metode pur teoretice, pe care antrenorii le folosesc cu mare
succes în activitatea lor cu echipa şi jucătorii pentru că acestea sunt mijloace de bază
pentru realizarea unei pregătiri teoretice fundamentale, fără de care activitatea
practică de performanţă nu este posibilă;
- activitatea antrenorului cu echipa şi întreg procesul de concepţie şi elaborare a
planurilor, a înregistrării acestora, a desfăşurării lor, etc. sunt activităţi teoretice,
care ocupă majoritatea timpului unui antrenor.

E. Factorul psihologic
Multitudinea problemelor psihologice ale fotbalului este foarte mare. Înţelegând
factorul psihologic ca un ansamblu de aptitudini (talentul pentru fotbal), motivaţia, fără de care
progresul nu este posibil, şi voinţa, forţa de autodepăşire permanentă, toate în funcţie de
condiţiile psiho-sociale-sportive ale colectivelor de lucru (conducerea organizatorico-
administrativă, tehnică, jucători şi suporteri), se poate afirma că factorul psihologic este o
componentă de bază, fără de care marile performanţe internaţionale nu sunt posibile.
Atunci când vorbim de factorul psihologic al fotbalului trebuie să ne referim la
psihologia jucătorului, antrenorului, spectatorului, arbitrului, ziaristului sportiv, etc. fiecare cu
caracteristici şi particularităţi diferite, dar toate legate şi dependente în procesul complex al
activităţii sportive.
A cunoaşte psihologia publicului, arbitrului, antrenorului, jucătorului, conducătorului
de club, a familiei, etc. înseamnă a şti să te comporţi în funcţie de situaţie, să înţelegi lucrurile
în interdependenţa lor, să acţionezi în funcţie de acestea, şi mai ales, de interesele şi obiectivele
individuale şi colective ale echipei din care faci parte, etc.; toate acestea sunt argumente ale
strategiei fotbalului de performanţă, ale antrenorului şi jucătorului, ale colectivelor de muncă.
Factorul psihologic este astăzi parte componentă a strategiei sportive a fotbalului, iar
multitudinea problemelor psiho-sociale constituie o condiţie fără de care nu se poate discuta de
marea performanţă. Omul este un sistem de legi exacte, în ciuda faptului că fiecare reprezintă
un sistem de sine stătător. Cine reuşeşte mai bine să pună de acord aceste sisteme, acela va
câştiga.

17
F. Factorul biologic
În condiţiile actuale, de creştere deosebită a cerinţelor performanţei în fotbal,
REFACEREA este considerată ca mijloc specific al antrenamentului, strict necesară
reechilibrării psiho-fizice şi fiziologice a organismului solicitat la efort.
Refacerea organismului după efort poate fi definită drept acel complex de mijloace
naturale şi artificiale, provenite din mediul intern sau extern, dirijat în scopul accelerării
proceselor de reechilibrare a funcţiilor organismului şi chiar a depăşirii vechiului plafon
funcţional.
Orice efort fizic generează un răspuns de adaptare din partea organismului. Modificările
survenite în urma efortului sunt compensate în perioada de repaus, când intervenim cu o serie
de mijloace ajutătoare. Deci antrenamentul comportă ambele aspecte ale acestuia: efort şi
refacere.
Între aceste două elemente există o intercondiţionare reciprocă, influenţându-se direct.
O intensitate mare a efortului va solicita şi o refacere mai intensă. Deci condiţionarea este direct
proporţională capacităţii de efort cu nivelul proceselor de refacere. Efortul (solicitarea) şi
refacerea organismului formează o unitate, două laturi ale unui singur fenomen. Capacitatea de
refacere după efort depinde de o serie de factori.
gradul de antrenament
nivelul vârstei
vechimea în sport, complexul de factori extrasportivi
Cunoaşterea capacităţii de refacere a fiecărui jucător din echipă stă la baza alcătuirii
programului de pregătire a acestora. Astfel, succesiunea pregătirii (alternarea repausului cu
efortul), volumului şi intensităţii antrenamentelor trebuie să ţină seama de timpul necesar
refacerii. Ea influenţează, de asemenea, categorisirea jucătorilor în vederea folosirii lor într-un
anumit număr de jocuri, jocuri suplimentare internaţionale, turnee finale, cupe, etc.
Creşterea măiestriei sportive şi implicit a performanţei, presupune un volum foarte mare
de muncă şi cu intensităţi diferite. Pentru aceasta pauzele dintre antrenamente vor tinde mereu
să scadă, mai ales în perioadele de vârf ale pregătirii. Azi în mod obişnuit, la nivelul echipelor
de club se efectuează 8-10 antrenamente pe săptămână, iar la nivelul echipelor reprezentative
12-13 antrenamente pe săptămână. Respectând legile biologice, organismul trebuie să se
prezinte la următorul antrenament , cel puţin la nivelul funcţional optim pe care l-a avut anterior.
Pentru ca pregătirea jucătorilor să fie încununată de succes şi să se realizeze salturile
calitative, organismul lor, trebuie să se prezinte la noul antrenament cu o capacitate de lucru
mai mare decât la cel precedent.

2.3. Particularităţile de vârstă ale grupei de juniori şi implicaţiile acestora în procesele


de selecţie şi antrenament
Fotbalul este un spectacol care aduce pe terenuri sute de mii de spectatori şi care
continuă să-şi extindă aria , atrăgând tot mai mulţi tineri, bătrâni, copii.
Spectatorii nu văd însă decât rezultatele unor eforturi intense, depuse de antrenori şi
jucători, fără să bănuiască că ele sunt rodul unei munci de ani întregi. Pentru ca această muncă

18
să fie cât mai rodnică, într-o perioadă cât mai scurtă, trebuie căutate căile cele mai potrivite
pentru a progresa rapid.
Eşalonul de juniori 18-19 ani reprezintă ultimul stadiu al unei munci de pregătire de
circa 12 ani (3 stadii, 6 etape şi 12 trepte de pregătire şi selecţie).
Stadiul III (18-19 ani) reprezintă apogeul junioratului care trebuie să reflecte, la sfârşitul
lui, întreaga străduinţă, dăruire, talent pedagogic şi competenţă profesională a antrenorilor, dar
mai ales pragul superior al perfecţionării şi măiestriei unui număr cât mai mare de juniori.

ST - consolidare
ADI
UL Selec-ţia Juniori I performanţă Etapa a Treapta 11-18 - învăţare
finală măiestrie 6-a ani
III - perfecţionare
Treapta 12-19
- măiestrie
ani
- consolidare

Sursa: I.Motroc, F.Motroc, “Fotbalul la copii şi juniori”, Ed. Didactică şi Pedagogică,


Bucureşti, 1996, pag.150

Particularităţile selecţiei la juniori I sunt determinate atât de caracterul de finalitate al


procesului instructiv-educativ prin care au trecut aceştia pe parcursul a 12 ani, cât şi de
particularităţile morfofuncţionale ale acestei grupe de vârstă.
Dintre acestea se pot menţiona:
 ţesutul muscular se dezvoltă mult şi subcutanat apare un strat subţire de grăsime;
 coloana vertebrală îşi definitivează curburile;
 statura continuă să crească, limitele, la 18-19 ani, fiind cuprinse între 165,9 –
185,7;
 capacitatea vitală atinge la 18 ani 4000 – 4500 cmc, iar frecvenţa respiratorie
ajunge la 15 –18 respiraţii/minut (frecvenţa adultului);
 apneea voluntară se ameliorează, depăşind un minut;
 globulele roşii ating cifra de 4,5 – 5 milioane, iar cele albe 6000 – 7500;
cantitatea de hemoglobină este de 80 – 97 Î, apropiindu-se de valorile adultului;
 secreţia hormonală este influenţată de momentele de mare tensiune din timpul
fazelor de joc, care reprezintă un adevărat “stres fizic şi psihic”; în aceste condiţii
se produce secreţie hormonului hipofizar adenocorticotrop (ACTH), care, la
rândul său comandă sporirea producţiei de hormoni corticosuprarenali (cortizol,
cortizon).
Spre deosebire de selecţia de la nivelul celorlalte stadii, în stadiul al III-lea selecţia are
loc între cei mai buni juniori din mai multe zone ale ţării, uneori necunoscuţi, candidaţii nefiind
în mijlocul colectivului lor. Întrecerea este acerbă, de ea putând să depindă chiar soarta
fiecăruia. Solicitarea psiho-motrică este maximă în cadrul acestei selecţii.

19
Criteriile de selecţie în cadrul acestui stadiu ar putea fi:
1. Criterii biologice:
 moştenirea biologică: informaţii despre talia şi unele antecedente ale părinţilor;
 starea generală de sănătate: juniorii ajunşi în stadiul III vor corespunde cerinţelor
performanţei dacă pe parcursul copilăriei şi junioratului au respectat regulile de
igienă personală, regimul de viaţă (în timpul activităţii sportive şi în afara ei) şi
dacă au fost supuşi periodic unui control medical corespunzător;
 dezvoltarea fizică armonioasă, rezultanta gradului de nutriţie:
 indicele de nutriţie la 18 ani =355
 indicele de nutriţie la 19 ani =356
 criterii antropometrice (valori medii orientative)
INDICI 18 ani 19 ani
Talia 170 – 175 cm 170 – 180 cm
Greutatea 65 – 68 kg 65 – 75 kg

indici fiziologici (valori medii orientative)


INDICI 18 ani 19 ani
Repaus 87 – 88 88 – 89
Inspiraţie 90 – 92 92 – 94
Expiraţie 86 – 87 87 – 88
Capacitate vitală 4500 – 5000 cmc

INDICI 18 ani 19 ani


În efort Cca 170/minut Cca 180/minut
Revenire În 1-2 minute la În 1-2 minute la
110/minut 120/minut

 criteriile capacităţii motrice


 viteză: 30 m, 50 m, 100 m;
 detentă: săritura în lungime de pe loc, săritura în înălţime de pe loc, pentasaltul;
 rezistenţă: 1600 m, testul Cooper;
 forţa:
 flotări, valul, atârnat la bază;
 exerciţii pentru abdomen;
 genoflexiuni (şi pentru fiecare picior alternativ);
 salturi ghemuit în ghemuit.
2. Criterii psihologice:

20
La portari:
 rapiditatea procedeelor perceptiv individuale, câmpul atenţiei şi câmpul vederii
periferice;
 sensibilitatea kinestezică şi percepţie vizuală;
 capacitatea de concentrare a atenţiei, distributivitatea şi flexibilitatea ei;
 gradul de inteligenţă nativă şi posibilităţile de ameliorare a randamentului
proceselor psihice de învăţare;
 mobilitatea proceselor psihice în sfera reactivităţii şi vitezei de reacţie complexă;
 coordonarea şi disocierea manuală, abilitatea motrică şi capacitatea de control
asupra amplitudinii mişcărilor fine;
 sensibilitatea psihică şi echilibrul temperamental;
 capacitatea de învăţare.
La jucătorii de câmp:
 nivelul proceselor perceptiv-vizuale şi perceptiv spaţiale;
 viteza de reacţie în situaţii conflictuale simple şi complexe, precizia, rapiditatea şi
eficienţa actului psiho-motor;
 calitatea atenţiei, memoriei şi gândirii;
 posibilităţile de menţinere a eficienţei psihice intime optime şi de reechilibrare
psihică după sarcini emoţionale.
La acest al III-lea stadiu de vârstă selecţia cuprinde şi câteva criterii psihologice
specifice, cum sunt:
 nivelul şi natura motivaţiei pentru practicarea fotbalului de performanţă;
 capacităţile sociomotrice şi sociometrice ale fiecărui jucător faţă de nevoile
echipei care îl solicită;
 capacitatea psihică de rezistenţă, luciditatea şi convingerea la efortul şi
privaţiunile impuse de marea performanţă;
 stadiul comportamentului civic cerut de complexitatea procesului instructiv-
educativ, dar mai ales a celui competiţional intern şi extern (cantonamente, turnee
în ţară şi străinătate, călătorii cu trenul şi avionul, etc.).
3. Criterii specifice jocului de fotbal
Cel mai concludent model de selecţie ar fi, la acest stadiu, îndeplinirea cât mai deplină
a modelului de jucător şi a modelului de joc al echipei.
Există astăzi în fotbal orientarea spre un joc cu permanentă şi multiplă interferare a
liniilor, compartimentelor şi posturilor, cu participarea tuturor jucătorilor la fazele de atac şi de
apărare, la căutarea şi promovarea cu precădere, în echipă, a jucătorilor “polivalenţi”. Teoretic,
această orientare, ar conduce la acceptarea ideii că, cu excepţia portarului, nu am avea de-a face
cu jucători pe posturi, fiecare component al echipei având capacitatea să joace pe oricare dintre
posturi. Practic situaţia nu se prezintă aşa: acceptând şi promovând capacitatea plurivalentă a
jucătorului, necesitatea ca acesta să poată acoperi zone largi de joc, să participe, în egală măsură,
la acţiunile ofensive şi defensive prestate în oricare zonă a terenului, marile echipe păstrează
totuşi în concepţia şi sistemul de joc funcţiile de libero, fundaş central, fundaşi laterali,
mijlocaşi, vârfuri de atac.
2.4. Substratul fiziologic şi biochimic al principalelor calităţi motrice implicate în
jocul de fotbal

21
Competiţiile de fotbal desfăşurate în ultimul timp, atât pe plan naţional cât şi
internaţional demonstrează că viteză de deplasare şi de execuţie a diferitelor procedee a crescut,
atacul a devenit mult mai rapid şi mai incisiv, iar apărarea este mai agresivă şi mai hotărâtă.
Din punct de vedere al intensităţii efortului, jocul de fotbal este încadrat în categoria
eforturilor mari, până la foarte mari, caracterizându-se prin succesiunea aciclică a fazelor
aerobe, cu cele anaerobe.
Dacă la majoritatea jocurilor sportive, manevrarea mingii se face cu mâna (sau cu un
obiect – prelungitor al mâinii, cum ar fi racheta de tenis, bastonul la oină, crosa la hochei, etc.),
la fotbal conducerea mingii şi disputa pentru intrarea în posesia ei se face cu piciorul (sporadic
loviturile cu capul). Deci, în principal, trenul inferior este solicitat în permanenţă pentru
suportarea greutăţii corpului şi menţinerea echilibrului pe parcursul întregii evoluţii a
fotbalistului (antrenamente şi jocuri) la care se adaugă implicit manevrarea mingii alternând
picioarele.
Modelul tip al jucătorului de mare performanţă ar fi următorul: înalt (sau înălţime
medie), robust, cu musculatura picioarelor bine evidenţiată, uşurinţă şi îndemânare în toate
genurile de deplasări, efort economic în mişcările cu şi fără minge, dispus să înfrunte efortul şi
adversarii pe orice fel de teren şi orice stare a vremii, pe lumina soarelui sau a reflectoarelor.
Calităţile motrice necesare jucătorului de fotbal sunt: viteza sub toate formele ei de
manifestare în regim de forţă, de îndemânare, de rezistenţă, forţa, rezistenţa, îndemânarea
generală şi specifică, detenta.
Calităţile motrice ocupă un loc important în procesul de antrenament. Ele sunt însuşiri
ale organismului concretizate în capacitatea de efectuare a acţiunilor de mişcare cu anumiţi
indici de viteză, forţă, rezistenţă şi îndemânare. De regulă calităţile motrice apar combinate cu
predominanţa uneia sau alteia, după specificul efortului şi a ramurii de sport în cadrul căreia
activează sportivul.

Viteza este calitatea motrică care reprezintă capacitatea omului de a efectua mişcările
cu rapiditate şi frecvenţă mare.
Factorii care condiţionează viteza sunt factori ereditari – foarte importantă fiind “zestrea
genetică” şi factorii care ţin de pregătirea sistematică în cadrul procesului de antrenament.
Factorii ereditari sunt:
- mobilitatea şi forţa proceselor nervoase fundamentale, alternarea rapidă a excitaţiei
cu inhibiţia şi forţa cu care se transmite fluxul nervos;
- frecvenţa cu care se succed comenzile, impulsurile neuromotoare;
- timpul de reacţie (viteza de transmitere a impulsurilor) care este alcătuit din cinci
componente: apariţia excitaţiei în receptori, transmiterea excitaţiei la sistemul
nervos central, trecerea excitaţiei prin reţelele nervoase şi formarea semnalului
efector, conducerea semnalului de la sistemul nervos central spre muşchi, excitarea
muşchiului şi apariţia lucrului mecanic;
- ritmul optim de alternare a contracţiilor cu relaxarea grupelor musculare;
- proprietăţile biochimice ale muşchiului şi sângelui;
- nivelul de dezvoltare a celorlalte calităţi motrice;
- lungimea segmentelor favorizează manifestarea vitezei;
- mobilitatea articulară;

22
- elasticitatea musculară favorizează contracţia şi relaxarea rapidă;
- capacitatea de concentrare şi mobilizare, factorii psihici având un rol important.
În fotbal viteza are anumite caracteristici şi se manifestă – datorită specificului jocului
– sub diferite forme: viteză de deplasare, de execuţia, de reacţie.
În procesul de antrenament la fotbal interesează cu precădere dezvoltarea formelor de
viteză în combinaţie cu celelalte calităţi motrice.
Forţa este capacitatea organismului de a învinge pe parcursul mişcării o rezistenţă pe
baza contracţiei musculare. Factorii care condiţionează forţa:
grosimea muşchiului;
 numărul fibrelor musculare care iau parte la acţiune; un om neantrenat
angrenează în timpul contracţiei 10-20 din totalul fibrelor, iar printr-un
antrenament sistematic se pot angrena până la 75 din totalul fibrelor musculare;
 posibilitatea de coordonare a grupelor musculare;
 avantajul mecanic oferit de pârghiile realizate şi utilizate şi de direcţiile în care
fibrele musculare acţionează.
Forţa este una dintre calităţile fizice importante ale jucătorului de fotbal: ea determină
rapiditatea mişcărilor, viteza de deplasare a jucătorului, ca şi viteza şi distanţa cu care este lovită
mingea.

Rezistenţa este capacitatea organismului de a acţiona timp îndelungat fără consecinţe


dăunătoare.
Caracteristica efortului în fotbal este neuniformitatea lui ca intensitate. În fotbal sunt
momente de efort intens care în unele situaţii este prelungit, dar sunt momente în care
intensitatea scade, pentru ca imediat să se schimbe, să devină intensă. Aceste schimbări depind
în primul rând de intensitatea acţiunilor de joc, de situaţiile momentane de joc, dar depind şi de
valoarea echipelor şi chiar de specificul postului din echipă.
Factori mai importanţi care condiţionează rezistenţa sunt:
 posibilităţile sistemului cardiovascular şi respirator şi ale celorlalte funcţii ale
organismului;
 nivelul de dezvoltare a unor calităţi volitive, perseverenţă, dârzenie, abnegaţie;
 nivelul la care se realizează coordonarea activităţii aparatului locomotor şi
funcţiile vegetative;
 alternanţa în contracţie a fibrelor musculare;
 intensificarea secreţiilor unor hormoni.
În concluzie se poate afirma că nivelul de manifestare al rezistenţei este condiţionat de
anumite posibilităţi morfofuncţionale şi psihice care sunt perfectibile ca urmare a unei pregătiri
adecvate şi sistematice.

Îndemânarea este calitatea fizică prin care jucătorii execută toate mişcările – cu şi fără
minge – uşor, precis şi economic.
Factorii care condiţionează îndemânarea:

23
1.capacitatea scoarţei de a selecta informaţiile primite de la analizatori şi de a programa
coordonat impulsurile necesare contracţiei şi relaxării muşchilor implicaţi în efectuarea
mişcărilor;
2. fineţea – acuitatea şi precizia organelor de simţ;
3. experienţa motrică anterioară, cantitatea şi varietatea stereotipurilor deprinderilor şi
priceperilor pe care sportivul le stăpâneşte;
4. gradul de dezvoltare a celorlalte calităţi motrice;
5. mobilitatea articulară şi elasticitatea musculară.
Pentru o justă înţelegere a formelor de manifestare a îndemânării, aceasta trebuie
raportată la următoarele elemente:
1.gradul de dificultate şi stăpânire a deprinderilor motrice;
2.posibilitatea utilizării în condiţii cât mai diferite a deprinderilor şi priceperilor
însuşite;
3.posibilitatea de a elabora acţiuni motrice noi prin îmbinarea adecvată a priceperilor şi
deprinderilor cunoscute;
4.posibilitatea de a încadra şi armoniza propriile acţiuni cu acţiunile partenerilor.
În fotbal, îndemânarea se referă atât la mişcările jucătorului fără minge cât şi în
momentul executării diferitelor procedee tehnice.
2.5. Antrenamentul individual şi individualizat
Corespunzător obiectivelor şi mijloacelor specifice perioadelor de pregătire –
mezociclurilor – etapelor şi microciclurilor, precum şi a rezultatelor obţinute la probele de
control, jocurile de verificare şi oficiale, jucătorilor le sunt organizate forme de antrenament
diferite şi adecvate.
Astfel există:
1. Antrenamentul colectiv la care participă întregul lot. Este forma de antrenament folosită
pe parcursul întregului an de pregătire.
2. Antrenamentul individualizat
Aplicarea în practică a antrenamentului individualizat se poate face sub patru forme de lucru:
- în antrenamentul colectiv: când se lucrează cu doi sau mai mulţi deodată
(separat ca loc, timp, sarcini, număr de repetări);
- în antrenamentul individualizat îndrumat: când sportivul lucrează singur, sub
îndrumarea antrenorului;
- în antrenamentul individual independent: când sportivul lucrează singur, sub
propria sa conducere, având sau nu indicaţii de la antrenor;
- în antrenamentul combinat, în care sportivul aplică indicaţiile pentru
individualizarea pregătirii sale în fiecare din cele trei forme de antrenament
menţionate mai sus.
Individualizarea antrenamentului urmăreşte modelarea procesului de instruire sportivă
în funcţie de particularităţile sportivilor şi de efortul specific în vederea obţinerii performanţelor
maxime.

24
Noţiunea de individualizare trebuie înţeleasă în sensul de tratare individualizată, care se
concretizează prin:
dezvoltarea, instruirea, educarea, perfecţionarea, armonizarea particularităţilor pozitive
individuale referitoare la pregătirea fizică, tehnică şi psihologică;
prevenirea, frânarea, scăderea, înlăturarea sau corectarea unor deprinderi greşite din
punct de vedere tehnic.
Tratarea individualizată poate şi trebuie să fie condusă ştiinţific în direcţia
performanţelor maxime, ţinând seama neîncetat de specificul particularităţilor individuale şi de
cerinţele postului.
Unii autori şi sportivi înţeleg prin antrenamente individuale numai o activitate pentru
specializarea pe posturi care nu se poate realiza prin antrenamentul în comun.
Prin individualizare trebuie să se înţeleagă însă procesul de cunoaştere complexă şi
completă a particularităţilor sportivului şi antrenarea lui pentru performanţă folosind metode şi
mijloace adaptate atât particularităţilor sportivului cât şi cerinţelor fotbalului modern.
Pentru fotbalul de performanţă şi de mare performanţă, o pregătire pe baze ştiinţifice
este de neconceput fără aplicarea individualizării, devenită principiu al antrenamentului modern
şi totodată formă de aplicare a principiului accesibilităţii.
Prin individualizare se înţelege adaptarea tehnicii sportive şi a procesului de instruire şi
educaţie la particularităţile fiecărui jucător. Este vorba despre o tratare diferenţiată a jucătorilor
în raport cu aceste particularităţi, în activitatea de realizare a obiectivelor şi sarcinilor fiecărei
forme de organizare a pregătirii sportive.
Când sportivii avansaţi nu mai progresează deşi au posibilităţi încă nevalorificate,
antrenamentele individual şi individualizat trebuie adâncite şi amănunţite.
Când vrem să dirijăm gradul de antrenament al fiecărui jucător în concordanţă cu
cerinţele calendarului competiţional, folosim antrenamentul individualizat.
Pentru sportivii suferinzi, convalescenţi, în perioade de refacere a formei sportive,
antrenamentul individualizat oferă cele mai bune condiţii.
Individualizarea trebuie să se aplice în toate aspectele pregătirii sportive începând cu
dezvoltarea fizică, continuând cu dezvoltarea fizică specifică, cu iniţierea şi instruirea de bază
pe componente ale antrenamentului, insistând pe specializarea pe posturi, tratând toate
aspectele vieţii şi muncii sportivului.
Colaborarea cu medicul, psihologul şi alţi oameni de ştiinţă, sprijină efortul de a ridica
nivelul ştiinţific al metodicii antrenamentului individualizat în fotbal.
Individualizarea trebuie să se bizuie pe caracterizarea completă a individului. Pe baza
caracterizării complete, din care reies diferenţele individuale se poate alcătui programul de
instruire sportivă.
Când dorim să obţinem performanţe maxime posibile pentru fiecare sportiv se impun
următoarele probleme de bază:
- cunoaşterea exactă a capacităţii maxime de efort a jucătorului respectiv prin metode
de cercetare cât mai obiective;
- adaptarea individului la specificul efortului;

25
- adaptarea muncii la particularităţile individuale.
Aplicarea completă şi justă a individualizării pregătirii sportive constituie o activitate
complexă cu un mare volum de muncă fizică, psihică şi intelectuală desfăşurată la o înaltă
tensiune nervoasă, cu un mare consum de energie necesitând conştiinţa unei mari răspunderi în
scopul realizării performanţelor maxime în continua lor depăşire.
Prin specificul lui, jocul de fotbal amplifică mult numărul de elemente de care trebuie
să se ţină seama în realizarea individualizării.
Acest specific ridică probleme care trebuie tratate diferenţiat datorită pe de o parte
numărului remarcabil de procedee tehnice pe care jucătorul trebuie să le înveţe, să le
perfecţioneze, pe de altă parte să le aplice în joc individual, în colaborare cu partenerii şi în
luptă cu adversarii.
Tot prin intermediul individualizării se rezolvă şi situaţiile tactice speciale din timpul
meciurilor ca de exemplu: marcarea unui adversar, strict, la intercepţie, pressing-ul, etc.
Aspectele metodice în care se reflectă şi care sunt influenţate de individualizare sunt
următoarele:
Planificarea curentă şi cea de perspectivă
Obiectivele şi sarcinile fiecărui jucător se concretizează în planul individual de
antrenament.
Eficacitatea acestui plan depinde de măsura în care antrenorul reuşeşte să determine
obiectiv şi realist profilul actual şi de perspectivă ale fiecărui jucător.
Formele de organizare a pregătirii sportivilor:
- ciclul de antrenament;
- lecţia de antrenament.
În cadrul ciclului se vor prevedea exerciţii speciale pentru anumiţi jucători şi mai ales
indicaţii privind dozarea antrenamentului stabilită prin prisma: volumului, intensităţii şi
complexităţii efortului.
Metodele de instruire:
- pentru unii jucători exersarea se va aplica sub forma unui număr foarte mare
de repetări stereotipe;
- pentru alţii – exerciţii complexe, grupate în serii cu un număr redus de
exerciţii; între seriile scurte preconizate, de la caz la caz, se vor da pauze sau
se vor executa alte exerciţii diferite atât ca orientare metodică cât şi ca
procedee tehnice.
Corectarea greşelilor de execuţie – se va ţine seama de particularităţile de ordin psihic
ale jucătorilor.
Încălzirea jucătorilor înainte de meci presupune o accentuată aplicare a individualizării
în privinţa conţinutului, intensităţii şi duratei.
Atât antrenamentul individual cât şi cel individualizat constituie o activitate complexă
cu un mare volum de muncă fizică, psihică şi intelectuală desfăşurată la o înaltă tensiune
nervoasă, cu un mare consum de energie necesitând conştiinţa unei mari răspunderi în scopul
realizării performanţelor maxime în continua lor depăşire.

26
În fotbalul de mare performanţă sunt împinse tot mai departe limitele tuturor factorilor
care contribuie la obţinerea măiestriei: capacitatea biologică a jucătorilor pentru efort, timpul
de pregătire, capacitatea intelectuală şi pedagogică a antrenorului, posibilităţile şi facilităţile
administrativ-organizatorice, cercetarea şi aplicarea datelor ştiinţei în pregătirea jucătorilor,
condiţiile socio-pedagogice ale acestui complex proces de pregătire şi nu lipsită de importanţă
şi influenţă a motivaţiei morale dar mai ales materiale.
Permanenta acumulare de cunoştinţe teoretice şi deprinderi practice de organizare şi
conducere a procesului instructiv-educativ, începând chiar de pe băncile studenţiei şi continuată
pe parcursul carierei de antrenor, este singurul suport al dobândirii experienţei şi
profesionalismului cerut de fotbalul modern.

27
CAPITOLUL III
ORGANIZAREA CERCETĂRII
3.1. Perioada şi locul desfăşurării cercetării

Pentru a confirma ipotezele enunţate la capitolul 1 am organizat o cercetare de tip


experiment psihopedagogic formativ plecând de la respectarea întocmai a sarcinilor propuse
ţinând cont că am la dispoziţie o perioadă de un an competiţional, respectiv 29.08.2019 –
30.05.2020.
Echipa la care am efectuat experimentul – Clubul FLACARA ROSIA DE AMARADIA
– activează în campionatul judetean Liga a V-a ,, Onoare”.
Cercetarea propriu-zisă s-a desfăşurat în cadrul Stadionul din comuna Rosia de
Amaradia , baza materială a echipei este constituită din: un teren cu iarbă un teren
multifunctional cu gazon sintetic.
După cum se ştie periodizarea antrenamentului se face ţinând cont de calendarul
competiţional.
Pentru anul competiţional 2019 – 2020 periodizarea antrenamentului echipelor
participante la campionatul Ligii a V-a, s-a stabilit în funcţie de calendarul intern care prevedea:

Tur : 24 august – 30 noiembrie 2019


Retur : 8 martie – 31 mai 2020(suspendat din cauza pandemiei provocate de COVID-19)
Având la bază aceste date periodizarea antrenamentului acestei echipe are la bază
următoarea configuraţie:
- o perioadă pregătitoare – perioadă de aproximativ două luni;
- două perioade competiţionale, una în turul campionatului, iar cealaltă în
retur;
- o perioadă de tranziţie cu durata de o lună.
Experimentul a început pe date de 23 august 2019 şi s-a încheiat pe data de 30 mai 2020,
iar periodizarea antrenamentului individual şi individualizat folosit în experiment reprezintă
astfel:
Perioada competiţională:
1. 24 august – 30 noiembrie 2019 : 14 săpt. x 2 antren.=28 antren.
2. 8 martie – 31 mai 2020: 12 săpt. x 2 antren.=24 antren.(suspendat din cauza
pandemiei provocate de COVID - 19)

28
Perioada pregătitoare
6 ianuarie – 8 martie 2020 : 9 săpt. x 2 antren. =18 antren.
TOTAL 18 antren.
TOTAL GENERAL: 46 antrenamente.

3.2. Subiecţii cercetării


Folosind primele metode şi tehnici de colectare şi prelucrare a datelor, respectiv studiul
bibliografic, studierea documentelor şi instrucţiunilor elaborate de Federaţia Română de Fotbal,
observaţia şi metoda măsurării rezultatelor somatice şi motorii, am reuşit să realizez o sarcină
importantă a cercetării, stabilirea subiecţilor şi efectuarea analizei individuale a acestora
(Tabelele 3.2.1 şi 3.2.2).
În perioada competiţională am folosit metoda înregistrării randamentului jucătorilor în
meciurile oficiale, ca metodă de bază, reuşind să întocmesc fişele de profil ale celor patru
jucători specializaţi pe posturi, componenţi ai echipei de juniori I ai Flacara Roșia de Amaradia
ce activează în campionatul Ligii a V-a . Cei patru jucători sunt:
C. A. A., născut în anul 2002, practică fotbalul de la 10 ani şi este elev la Liceul
Tehnologic Rosia de Amaradia .
M. N. M., născut în 2004, practică fotbalul de la 11 ani şi este elev la Liceul Tehnologic
Rosia de Amaradia ..
A. P., născut în 2003, practică fotbalul de la 11 ani şi este elev la Licceul Tehnologic
Rosia de Amaradia .
L. T. M, născut în 2002, practică fotbalul de la 12 ani şi este elev la Licceul Tehnologic
Rosia de Amaradia .
Aceşti patru sportivi reprezintă grupa de experiment, alături de ei am mai selecţionat
încă patru sportivi (I.V.D. , născut în 2004;P.A.A. , născut în2003 ; B.L.G. , născut în 2002;
D.I.A , născut în 2002), care reprezintă grupa martor a experimentului meu.
După aflarea structurii anului competiţional 2019-2020 am întocmit documentele de
planificare, după ce în prealabil am testat cei opt sportivi selecţionaţi de mine pentru
experiment, aceasta reprezentând testarea iniţială.
După ce în decursul anului am participat de două ori pe săptămână la antrenamentele
individuale şi individualizate cu cei patru sportivi care reprezentau grupa de experiment, la
sfârşitul anului am efectuat testarea finală, comparând datele testării finale cu cele ale testării
iniţiale, datele obţinute de grupa de experiment şi cele obţinute de grupa martor, şi folosind
metodele statistico-matematice am obţinut toate datele necesare pentru a face o profundă
analiză şi interpretare a datelor
Tabelul nr.3.2.1: Datele personale ale subiecţilor experimentului
Nr. Nume şi prenume Anul naşterii Clubul la care Profesia
Crt. activează
Grupul experiment

29
1 C.A.A. 2002 Flacara Rosia de Elev
Amaradia
2 M.N.M. 2004 Flacara Rosia de Elev
Amaradia
3 A.P. 2003 Flacara Rosia de Elev
Amaradia
4 L.T.M. 2002 Flacara Rosia de Elev
Amaradia
Grupul martor
1 I.V.D 2004 Flacara Rosia de Elev
Amaradia
2 B.L.G. 2002 Flacara Rosia de Elev
Amaradia
3 P.A.A. 2003 Flacara Rosia de Elev
Amaradia
4 D.I.A. 2002 Flacara Rosia de Elev
Amaradia

Tabelul 3.2.2: Specializarea pe posturi a subiecţilor experimentului


Nr. Crt. Nume şi prenume De când joacă fotbal Specializare – post
Grupul experimental
1 M. N. M. 2004 Portar
2 L.T. M 2002 Fundaş
3 A. P. 2003 Mijlocaş
4 C. A.A 2002 Atacant
Grupul martor
1 DIA 2002 Portar
2 BLG 2002 Fundaş
3 I V.D 2004 Mijlocaş
4 PAA 2003 Atacant

3.3. Metodele de cercetare folosite


1. Studiul bibliografic
2. Metoda observaţiei
3. Metoda înregistrării
4. Chestionarul

30
5. Experimentul de tip psihopedagogic formativ ca principală metodă de cercetare
6. Metoda statistico-matematică

Studiul bibliografic este o metodă indispensabilă în cercetare, mai ales în această


perioadă în care explozia informaţională se manifestă în mod pregnant, fapt ce determină
perisabilitatea informaţiilor în toate domeniile de activitate. În consecinţă înainte de a începe
propriu-zis cercetarea, este necesară o documentare cu informaţii la zi asupra temei abordate;
de asemenea, documentarea permanentă, sistematică şi adecvată este un act obligatoriu.
Observaţia este una dintre cele mai vechi metode de cercetare care se foloseşte şi de
sine stătător (individual) sau ca fază anticipativă a unui experiment sau ca metodă de observaţie
în interiorul experimentului, între fazele experimentului şi constă în urmărirea intenţionată şi
înregistrarea exactă sistematică a diferitelor manifestări ale fenomenului studiat ca şi a
contextului situaţional existent.
Metoda înregistrării şi întabelării evoluţiei în meciuri am folosit-o pentru a obţine indici
obiectivi privitori la eficienţa mijloacelor utilizate în cadrul instruirii pentru a verifica
parametrii modelului de pregătire. În acest caz am utilizat înregistrări efectuate de mine la
meciurile susţinute la Rosia de Amaradia, iar în cazul meciurilor susţinute în deplasare am
folosit foile de arbitraj.
Chestionarul reprezintă o succesiune programată, logic şi psihologic, de enunţuri
(interogative şi/sau enunţiative), care prin interdependenţa dintre ele formează un singur tot, şi
prin administrarea de către operatorii de anchetă, sau prin autoadministrare de către un subiect
sau un grup de subiecţi, determină din partea acestora un comportament verbal ce urmează a fi
înregistrat în scris, pe bandă magnetică sau prin suporţi telematici.
Experimentul ca metodă fundamentală de cercetare mi-a oferit posibilitatea verificării
mijloacelor de instruire pe care le-am inclus în planurile de individualizare.
Ca urmare a întabelării rezultatelor şi măsurătorilor am obţinut mai multe şiruri de date
pe care le-am prelucrat şi interpretat conform metodologiei cercetării ştiinţifice. Astfel, pentru
aprecierea valorii rezultatelor şi ca element de comparaţie am folosit media ponderată (Mc sau
X), iar pentru aprecierea omogenităţii am ales amplitudinea (A sau W). amplitudinea este un
parametru din categoria factorilor de dispersie care se calculează după formula:
W=Xmax – Xmin ,
unde Xmax şi Xmin reprezintă valoarea cea mai mare, respectiv cea mai mică din şirul de
date, acest parametru oferindu-ne date despre omogenitatea rezultatelor obţinute de subiecţi.

3.4. Mijloace pentru perfecţionarea pregătirii fizice specifice prin antrenament


individual şi individualizat

Elaborarea acestui capitol pleacă de la ideea folosirii unor mijloace a căror obiectivizare,
raţionalizare să ajute şi să grăbească procesul de instruire şi perfecţionare a conţinutului
tehnico-tactic pe cele patru posturi, să ajute la dezvoltarea calităţilor motrice, lucru ce ar
contribui la înlăturarea deficienţelor factorilor fizici şi tehnico-tactici, iar pe de altă parte la
perfecţionarea unor calităţi motrice individuale.

31
Mijloacele folosite în acest scop sunt următoarele:
1. Mijloace folosite pentru îmbunătăţirea vitezei
2. Mijloace folosite pentru dezvoltarea forţei
3. Mijloace pentru îmbunătăţirea forţei explozive a membrelor inferioare
4. Mijloace folosite pentru îmbunătăţirea rezistenţei generale şi specifice
5. Mijloace pentru învăţarea şi perfecţionarea lovirii mingii cu piciorul
6. Mijloace pentru învăţarea şi perfecţionarea lovirii mingii cu capul
7. Mijloace pentru a îmbunătăţi conducerea şi protejarea mingii
8. Mijloace pentru îmbunătăţirea şi perfecţionare fazei apărării
9. Mijloace pentru îmbunătăţirea şi perfecţionare fazei atacului

Mijloace folosite pentru îmbunătăţirea vitezei (V)


V1 - joc de gleznă
- alergare cu genunchii sus
- alergare cu pendularea gambelor la spate
Se execută pe distanţa de 20 m după care se continuă cu alergare accelerată pe 10 m.
Se execută trei serii, pauză între exerciţii – 1 min.; între serii – 3 min.
V2 – sărituri cu genunchii la piept pe loc de 15 ori, legat de alergare accelerată 15 m.
Nr. repetări – 3; nr. serii – 3; pauză între repetări – 3 min. şi între serii – 6 min.
V3 – alergare lansată pe 20 – 30 m.
Pauză între repetări 1 min şi între serii 4 min.
V4 – antrenament cu repetări 30 m – 2 min pauză; 50 m – 5 min pauză; 100 m – 10 min
pauză.
3 serii – 10 min pauză între serii.

Mijloace folosite pentru dezvoltarea forţei (F)


F1 - antrenament cu îngreuiere
- ridicarea halterei prin stilul smuls şi aruncat
- genoflexiuni cu haltera pe umăr
- împingerea halterei din poziţia culcat dorsal
- tragerea halterei la piept
4 serii cu pauză între serii de 3 min, fiecare exerciţiu 5 repetări.
Creşterea încărcăturii pe serii astfel: 75%, 80%, 85%, 90%.
F2 - Circuitul nr.1
- flotări cu picioarele în sprijin pe banca de gimnastică
- sărituri cu mingea de pe loc cu un sac de nisip pe umeri
- culcat dorsal cu o minge medicinală, ridicarea şi coborârea trunchiului
- pase cu mingea medicinală
- genoflexiuni cu haltera de 30 kg.

32
Circuitul se repetă de 3 ori, fiecare aparat se lucrează timp de 30 s, minim 10 repetări,
pauză între ateliere 30 s şi între circuite 2 min.
F3 – Circuitul nr.2
- tracţiuni cu banda elastică
- împingerea halterei din culcat
- bricege
- tracţiuni la bară fixă.

Mijloace pentru îmbunătăţirea forţei explozive a membrelor inferioare


- sărituri succesive în lungime cu pornire de pe loc, 10 repetări de 4 ori.
- pas săltat cu săritura în lungime, 10 repetări de 4 ori.
- sărituri peste garduri de 50-60 cm, cu ambele picioare, numărul gardurilor
10, distanţa între garduri 1 m, 3 serii.
- scări de două ori pe piciorul stâng, de două ori pe piciorul drept, de două ori
pe ambele picioare şi două sprinturi; 4 serii cu pauze de 10 min între serii.

Mijloace folosite pentru îmbunătăţirea rezistenţei generale şi specifice


400 m alergare uşoară; 300 m alergare rapidă; 500 m alergare moderată; 200 m mers
vioi; 300 m alergare rapidă;
- alergări pe teren denivelat 400 m alergare plat, 200 m alegare în pantă, 400
m alergare la vale şi 300 m mers în pantă;
- alergare uşoară 10 min; alergare rapidă 5 min; mers vioi 10 min;
- 5 sprinturi pe 100 m alternate cu mers rapid 50 m.
Mijloace pentru învăţarea şi perfecţionarea lovirii mingii cu piciorul
- trimiterea mingii în panou de la 5-10 m distanţă, precedată de preluare şi
manevrare. Se execută timp de 10 min;
- de la 2-5 m distanţă, loviri directe în panou (fără preluare), alternativ cu
ambele picioare. Se execută timp de 10 min;
- lovirea panoului de la 10-15 m distanţă, mingea fiind aşezată la punct fix.
Câte 20 de execuţii;
- lovirea mingii (pasarea) la un partener aflat la 5-20 m distanţă. Se execută
timp de 10 min;
- lovirea mingii din mâna (pasarea) peste cap la un partener. Se execută timp
de 10 min.

Mijloace pentru învăţarea şi perfecţionarea lovirii mingii cu capul


- jucătorul are mingea în mâini şi o aruncă la aproximativ 1 m în sus, deasupra
lui, apoi o loveşte cu capul şi o prinde din nou sau o preia cu piciorul; 10
repetări;
- la mingea atârnată, jucătorul exersează lovirea cu capul: de pe loc, din
săritură, din alergare. Se execută timp de 10 min;

33
- jucătorul trimite mingea la perete de cât mai multe ori, fără ca aceasta să
cadă;
- menţinerea mingii în aer prin lovituri cu capul din mers şi apoi din alergare.

Mijloace pentru a îmbunătăţi conducerea şi protejarea mingii


- jucătorul conduce mingea într-un spaţiu delimitat. Se conduce alternativ, cu
fiecare picior; 10 repetări;
- jucătorul conduce mingea până la un jalon pe care îl ocoleşte şi revine la
locul iniţial; 10 repetări;
- jucătorul conduce mingea printr-un şir de jaloane dispuse la distanţe mereu
mai reduse; 10 repetări;
- jucătorul conduce mingea de-a lungul unei linii, fără să se abată în plan
lateral de la această; 5 repetări;
- pase în doi din alergare, cu prelungirea timpului de conducere (5-15 m). se
execută timp de 10 min.

Mijloace pentru îmbunătăţirea şi perfecţionare fazei apărării


- exerciţii de urmărire a adversarilor. 3, 4, 5 jucători se deplasează liber pe o
anumită porţiune de teren. Acelaşi număr de jucători pleacă în urmărirea lor.
Fiecare jucător urmăreşte un adversar. Rolurile se inversează. 3 repetări;
- spaţiul din apărare se împarte în 4-6 zone egale. Jucătorii apărători îi
urmăresc şi îi marchează pe atacanţii care temporar intră în zona lor.
Apărătorii nu urmăresc şi în zonele vecine;
- jucătorii din apărare, dispuşi pe posturile lor, urmăresc şi marchează pe
jucătorii atacanţi care circulă spre poartă. Marcajul se efectuează prin
urmărirea continuă în toate zonele de apărare a adversarului stabilit iniţial. 3
repetări.

Mijloace pentru îmbunătăţirea şi perfecţionare fazei atacului


- jucătorii din atac (4+2, 3+3, etc.) aleargă pe toată suprafaţa adversă şi
pasează între ei, cu circulaţie liberă. Scopul exerciţiului este ca jucătorii să
ocupe toate zonele de atac;
- joc la o poartă între atacanţi şi apărători. În apărare se foloseşte marcajul “om
la om” pe tot terenul, însă fără deposedare. Atacanţii, prin permanente
schimbări de locuri şi de zone, se demarcă de sub supravegherea
adversarilor. Se execută timp de 10 min;
- joc la 4 porţi. 7-10 atacanţi încearcă, depăşind marcajul “om la om” al
aceluiaşi număr de apărători, să marcheze gol la oricare dintre cele patru
porţi ale unei jumătăţi de teren. Se execută timp de 10 min.

34
CAPITOLUL IV
PREZENTAREA, PRELUCRAREA ŞI INTERPRETAREA DATELOR
CERCETĂRII

4.1. Elaborarea planurilor individuale pe etapă

Elaborarea planurilor individuale pe etapă s-a făcut ţinând seama de fişele individuale
ale sportivilor din grupa de experiment. Pe baza acestor fişe s-au întocmit planurile de pregătire
individualizată şi s-au enunţat obiectivele instructiv-educative pentru fiecare dintre cei patru
sportivi ai grupei de experiment.

Sportivul M. N. M . Obiective instructiv-educative:

Perioada competiţională I: 24 august – 30 noiembrie 2019


- perfecţionarea elementelor tactice în apărare;
- blocarea şuturilor la poartă;
- perfecţionarea colaborării cu apărătorii.
Perioada pregătitoare: 6 ianuarie – 8 martie 2020
Subetapa I: 6 ianuarie – 26 ianuarie 2020
- dezvoltarea rezistenţei generale;
- dezvoltarea forţei generale;
- dezvoltarea vitezei de reacţie;
- dezvoltarea forţei membrelor inferioare.
Subetapa II: 26 ianuarie – 15 februarie 2002
- dezvoltarea vitezei de deplasare;
- dezvoltarea vitezei de reacţie şi de execuţie;
- dezvoltarea detentei membrelor inferioare.
Subetapa III: 16 februarie – 7 martie 2020
- perfecţionarea colaborării cu apărătorii;
- perfecţionarea prinderii mingii.
Perioada competiţională II: 7 martie – 30 mai 2020
- perfecţionarea colaborării cu apărătorii;
- perfecţionarea prinderii mingii.

Sportivul L. T. M.. Obiective instructiv-educative:

35
Perioada competiţională I: 24 august – 29 noiembrie 2019
- perfecţionarea elementelor tehnice în apărare;
- perfecţionarea elementelor tactice în apărare.
Perioada pregătitoare: 5 ianuarie – 7 martie 2020
Subetapa I: 5 ianuarie – 25 ianuarie 2020
- perfecţionarea paselor din alergare;
- dezvoltarea vitezei de deplasare;
- dezvoltarea rezistenţei specifice.
Subetapa II: 26 ianuarie – 15 februarie 2020
- dezvoltarea detentei membrelor inferioare;
- îmbunătăţirea replierii;
- perfecţionarea marcajului.
Subetapa III: 16 februarie – 7 martie 2020
1. perfecţionarea aplicării marcajului.
Perioada competiţională II: 7 martie – 30 mai 2020
- perfecţionarea marcajului;
- perfecţionarea paselor din alergare;
- perfecţionarea plecărilor pe contraatac.

Sportivul A. P.. Obiective instructiv-educative:


Perioada competiţională I: 24 august – 29 noiembrie 2019
- perfecţionarea elementelor tehnice în atac;
- perfecţionarea elementelor tactice în atac;
- perfecţionarea startului pe contraatac.
Perioada pregătitoare: 5 ianuarie – 7 martie 2020
Subetapa I: 5 ianuarie – 25 ianuarie 2020
- dezvoltarea rezistenţei generale;
- dezvoltarea forţei generale;
- revederea tehnicii de bază;
- dezvoltarea forţei membrelor inferioare;
- dezvoltarea vitezei de deplasare.
Subetapa II: 26 ianuarie – 15 februarie 2020
- dezvoltarea vitezei de deplasare;
- dezvoltarea vitezei de reacţiei şi de execuţie;
- dezvoltarea detentei membrelor inferioare;
- perfecţionarea paselor şi şuturilor la poartă.
Subetapa III: 16 februarie – 7 martie 2020
- perfecţionarea şuturilor la poartă din alergare;

36
- perfecţionarea aplicării marcajului.
Perioada competiţională II: 7 martie – 30 mai 2020
- perfecţionarea paselor şi şuturilor la poartă;
- perfecţionarea şuturilor la poartă din alergare.

Sportivul C A A. Obiective instructiv-educative:


Perioada competiţională I: 24 august – 29 noiembrie 2019
- perfecţionarea elementelor tehnice în atac;
- perfecţionarea elementelor tactice în atac;
- perfecţionarea startului pe contraatac.
Perioada pregătitoare: 5 ianuarie – 7 martie 2020
Subetapa I: 5 ianuarie – 25 ianuarie 2020
- dezvoltarea rezistenţei generale;
- dezvoltarea forţei generale;
- revederea tehnicii de bază;
- dezvoltarea forţei membrelor inferioare;
- dezvoltarea vitezei de deplasare.
Subetapa II: 26 ianuarie – 15 februarie 2020
- dezvoltarea vitezei de deplasare;
- dezvoltarea vitezei de reacţiei şi de execuţie;
- dezvoltarea detentei membrelor inferioare;
- perfecţionarea paselor şi şuturilor la poartă.
Subetapa III: 16 februarie – 7 martie 2020
- perfecţionarea şuturilor la poartă din alergare;
- perfecţionarea aplicării marcajului.
Perioada competiţională II: 7 martie – 30 mai 2020
- perfecţionarea paselor şi şuturilor la poartă;
- perfecţionarea şuturilor la poartă din alergare.
Datorita pandemiei provocate de COVID -19 , PERIOADA COMPETITIONALA II , nu s-a
mai desfasurat.
4.2. Prezentarea datelor
La începutul experimentului, pe data de 24 august 2019, echipa se afla la sfârşitul primei
perioade pregătitoare.
Primul pas al cercetării a fost realizarea fişelor individuale pentru fiecare dintre sportivii
grupei de experiment, precum şi pentru cei din grupa martor.
Astfel, pentru fişa individuală s-au luat în consideraţie următorii parametri: somatici,
motrici şi tehnico-tactici.

37
Parametrii somatici sunt reprezentaţi de talie (T), greutate (G), anvergură, raportul T-
100/G, diametrul biacromial şi cel bitrohanterian.
Parametrii motrici sunt reprezentaţi de: 10 x 30 m; 30 m conducerea mingii printre
jaloane; tracţiuni la bară fixă; genoflexiuni; testul Cooper.
Parametri tehnico-tactici sunt reprezentaţi de totalitatea acţiunilor executate de subiecţi
în atac şi apărare.
Condiţiile desfăşurării experimentului au fost optime, toate antrenamentele având loc în
cadrul stadionului Tineretului.
Descrierea probelor de control
1. 10 x 30 m;
2. 30 m conducerea mingii printre jaloane;
3. tracţiuni la bară fixă;
4. genoflexiuni;
5. testul Cooper.

10 x 30 m
Proba constă în 10 alergări pe distanţa de 30 m, cu o pauză de 30 s între alergări. Startul
se ia din picioare de la o distanţă de 1 m de la linia de start.
Pauza este de 30 s, în timpul acesteia sportivul se îndreaptă spre linia de start,
pregătindu-se pentru startul următor.
Cronometrul se declanşează la atingerea liniei de start şi se opreşte la trecerea liniei de
sosire.
Se înregistrează toate cele 10 alergări şi se face media aritmetică. Rezultatul este
exprimat în secunde şi zecimi de secundă.
30 m conducerea mingii printre jaloane
În lungul terenului se aşează în linie dreaptă 7 jaloane înalte de 1,5 – 1,8 m după cum
urmează: primul jalon la o distanţă de 6 m de linia de start iar ultimul la 6 m înainte de linia de
sosire, iar între acestea se aşează celelalte 5 la o distanţă de 3 m unul faţă de altul.
tracţiuni la bară fixă
Atârnat la bară fixă, ridicări în braţe. Se vor executa 15 ridicări.
genoflexiuni
Se vor executa maximum de repetări pe ambele picioare într-un interval de timp de 20 s.
testul Cooper
Se aleargă 12 minute, pe pista de atletism măsurându-se în metri distanţa parcursă de
fiecare sportiv. Startul se dă în bloc. Se permite mersul, şi chiar oprirea, dar nu se permite
părăsirea pistei.
Punctarea probelor de control

38
 10 x 30 m şi 30 m conducerea mingii printre jaloane: pentru fiecare zecime de
secundă se acordă 8 puncte;
( tracţiunile la bară fixă: fiecare ridicare este notată cu 2 puncte;
( fiecare genoflexiune este notată cu un punct;
la testul Cooper pentru fiecare 50 m se acordă 10 puncte.

Recoltarea datelor pentru fişele individuale

GRUPA EXPERIMENT
Fişa individuală M. N. M.- portar 1

Tabel 4.2.1: Profil somatic

Nr. Indici somatici Model FRF Testare Diferenţă


Crt.
Optim Minim Iniţială Finală
1 Talie 1,84 1,81 1,82 1,84 +2
2 Greutate 84 84 76 77 +1
3 Raportul 1,00 1,00 1,08 1,09 +0,01
4 Anvergura 1,88 1,85 1,83 1,86 +0,03
5 Diametrul biacromial 43 42 44 44 +2
6 Diametrul bitrohanterian 34 32 35 35 +2

Tabel 4.2.2: Model motric


Nr.crt. Probe de control Testare 1 Punctaj Testare 2 Punctaj
1 30 m conducerea mingii 6,2 58 6,1 66
2 10 x 30 m 4’’3 42 4’’2 50
3 Tracţiuni 12 24 14 28
4 Genoflexiuni 18 18 20 20
5 Testul Cooper 3100 60 3100 60
Total 202 224

39
Diferenţă: Testare 2 (finală) – Testare 1 (iniţială) =22 puncte
Conţinutul tehnico-tactic în apărare Aprecierea în note
6 7 8 9 10
Dirijarea apărării X X’
Plasamentul optim X X’
Curaj la ieşirile din poartă X X’
Blocarea mingilor X X’
Precizie în degajarea mingii cu piciorul X X’

X= testare iniţială; X’= testare finală


Total testare iniţială= 35
Total testare finală= 41
Media notelor Ti=7
Tf=8,2
Diferenţa mediilor: 8,2 – 7 = 1,2
Conţinutul tehnico-tactic în atac Aprecierea în note
6 7 8 9 10
Repunerea precisă şi rapidă a mingii cu mâna X X’
sau cu piciorul spre partea opusă de unde a
venit
Degajarea precisă şi rapidă a mingii spre un X X’
coechipier

X= testare iniţială; X’= testare finală


Total testare iniţială= 15
Total testare finală= 17
Media notelor Ti=7,5
Tf=8,5
Diferenţa mediilor: 8,5 – 7,5 = 1
Fişa individuală L. T.M. – fundaș stanga
Tabel 4.2.3: Profil somatic

40
Nr. Indici somatici Model FRF Testare Diferenţă
crt.
Optim Minim Iniţială Finală
1 Talie 1,84 1,81 1,86 1,86 +3
2 Greutate 84 84 72 78 +6
3 Raportul 1,00 1,00 1,02 0,98 -0,04
4 Anvergura 1,88 1,85 1,90 1,90 +4
5 Diametrul biacromial 43 42 43 47 +4
6 Diametrul bitrohanterian 34 32 33 36 +3

Tabel 4.2.4: Model motric


Nr.crt. Probe de control Testare 1 Punctaj Testare 2 Punctaj
1 30 m conducerea mingii 6’’2 58 6’’1 66
2 10 x 30 m 4’’3 42 4’’2 50
3 Tracţiuni 10 20 12 24
4 Genoflexiuni 20 20 24 24
5 Testul Cooper 3200 80 3400 120
Total 220 284

Diferenţă: Testare 2 (finală) – Testare 1 (iniţială) = 64 puncte


Conţinutul tehnico-tactic în apărare Aprecierea în note
6 7 8 9 10
Replierea X X’
Deposedarea adversarului cu mingea X X’
Dublajul X X’
Marcajul om la om X X’
Colaborarea cu portarul X X’

X= testare iniţială; X’= testare finală


Total testare iniţială= 36
Total testare finală= 43
Media notelor Ti= 7,2

41
Tf= 8,6
Diferenţa mediilor: 8,6 – 7,2 = 1,4
Conţinutul tehnico-tactic în atac Aprecierea în note
6 7 8 9 10
Startul rapid şi alergarea de viteză X X’
Pasarea mingii din alergare X X’
Demarcajul şi ocuparea primului plan X X’
Şutul la poartă din alergare X X’
Driblingul X X’
Mişcarea în teren X X’

X= testare iniţială; X’= testare finală


Total testare iniţială= 40
Total testare finală= 46
Media notelor Ti= 6,66
Tf= 7,66
Diferenţa mediilor: 7,66 – 6,66 = 1

Fişa individuală C A A - atacant


Tabel 4.2.5: Profil somatic
Nr. Indici somatici Model FRF Testare Diferenţă
Crt.
Optim Minim Iniţială Finală
1 Talie 1,84 1,81 1,91 1,94 +3
2 Greutate 84 84 74 79 +5
3 Raportul 1,00 1,00 1,21 1,17 -0,04
4 Anvergura 1,88 1,85 1,95 1, 98 +4
5 Diametrul biacromial 43 42 42 44 +2
6 Diametrul bitrohanterian 34 32 33 34 +1

Tabel 4.1.6: Model motric


Nr.crt. Probe de control Testare 1 Punctaj Testare 2 Punctaj

42
1 30 m conducerea mingii 6’’2 58 6’’ 74
2 10 x 30 m 4’’2 50 4’’1 58
3 Tracţiuni 10 20 12 24
4 Genoflexiuni 22 22 24 24
5 Testul Cooper 3200 80 3300 100
Total 230 280

Diferenţă: Testare 2 (finală) – Testare 1 (iniţială) = 50 puncte


Conţinutul tehnico-tactic în apărare Aprecierea în note
6 7 8 9 10
Replierea X X’
Deposedarea adversarului cu mingea X X’
Dublajul X X’
Marcajul om la om X X’
Intercepţia mingii X X’

X= testare iniţială; X’= testare finală


Total testare iniţială= 37
Total testare finală= 42
Media notelor Ti= 7,4
Tf= 8,4
Diferenţa mediilor: 8,4 – 7,4 = 1
Conţinutul tehnico-tactic în atac Aprecierea în note
6 7 8 9 10
Pasarea mingii din alergare X X’
Mişcarea în teren X X’
Trasul la poartă XX’
Startul rapid şi alergarea de viteză X X’

X= testare iniţială; X’= testare finală


Total testare iniţială= 31

43
Total testare finală= 34
Media notelor Ti= 7,75
Tf= 8,5
Diferenţa mediilor: 8,5 – 7,75 = 0,75

Fişa individuală A P - mijlocaș

Tabel 4.2.7: Profil somatic


Nr. Indici somatici Model FRF Testare Diferenţă
crt.
Optim Minim Iniţială Finală
1 Talie 1,84 1,81 1,90 1,93 +3
2 Greutate 84 84 74 79 +5
3 Raportul 1,00 1,00 1,21 1,17 -0,04
4 Anvergura 1,88 1,85 1,94 1,97 +4
5 Diametrul biacromial 43 42 42 44 +2
6 Diametrul bitrohanterian 34 32 33 34 +1

Tabel 4.2.8: Model motric


Nr.crt. Probe de control Testare 1 Punctaj Testare 2 Punctaj
1 30 m conducerea mingii 6’’2 58 6’’ 74
2 10 x 30 m 4’’1 58 4’’ 64
3 Tracţiuni 10 20 11 22
4 Genoflexiuni 24 24 25 25
5 Testul Cooper 3200 80 3400 120
Total 240 305

Diferenţă: Testare 2 (finală) – Testare 1 (iniţială) = 65 puncte


Conţinutul tehnico-tactic în apărare Aprecierea în note
6 7 8 9 10
Replierea XX’
Deposedarea adversarului cu mingea XX’

44
Dublajul X X’
Marcajul om la om X X’
Intercepţia mingii X X’

X= testare iniţială; X’= testare finală


Total testare iniţială= 35
Total testare finală= 38
Media notelor Ti= 7
Tf= 7,6
Diferenţa mediilor: 7,6 – 7 = 0,6
Conţinutul tehnico-tactic în atac Aprecierea în note
6 7 8 9 10
Pasarea mingii din alergare XX’
Mişcarea în teren XX’
Trasul la poartă X X’
Driblingul X X’
Startul rapid şi alergarea de viteză X X’

X= testare iniţială; X’= testare finală


Total testare iniţială= 38
Total testare finală= 41
Media notelor Ti= 7,6
Tf= 8,2
Diferenţa mediilor: 8,2 – 7,6 = 0,6

GRUPA MARTOR
Fişa individuală D.I.A– fundaș drepta

Tabel 4.2.9: Profil somatic


Indici somatici Model FRF Testare Diferenţă

45
Nr. Optim Minim Iniţială Finală
crt.
1 Talie 1,84 1,81 1,89 1,93 +4
2 Greutate 84 84 79 83 +4
3 Raportul 1,00 1,00 1,08 1,12 +0,04
4 Anvergura 1,88 1,85 1,91 1,95 +4
5 Diametrul biacromial 43 42 42 45 +3
6 Diametrul bitrohanterian 34 32 33 35 +2

Tabel 4.2.10: Model motric


Nr.crt. Probe de control Testare 1 Punctaj Testare 2 Punctaj
1 30 m conducerea mingii 6’’3 50 6’’2 58
2 10 x 30 m 4’’4 36 4’’3 42
3 Tracţiuni 13 26 14 28
4 Genoflexiuni 17 17 19 19
5 Testul Cooper 3050 50 3100 60
Total 179 207

Diferenţă: Testare 2 (finală) – Testare 1 (iniţială) = 28 puncte

Conţinutul tehnico-tactic în apărare Aprecierea în note


6 7 8 9 10
Dirijarea apărării XX’
Plasamentul optim XX’
Curaj la ieşirile din poartă X X’
Blocarea mingilor X X’
Precizie în degajarea mingii cu piciorul XX’

X= testare iniţială; X’= testare finală


Total testare iniţială= 32
Total testare finală= 34
Media notelor Ti= 6,4

46
Tf= 6,8
Diferenţa mediilor: 6,8 – 6,4 =0,4

Conţinutul tehnico-tactic în atac Aprecierea în note


6 7 8 9 10
Repunerea precisă şi rapidă a mingii cu mâna XX’
sau cu piciorul spre partea opusă de unde a
venit
Degajarea precisă şi rapidă a mingii spre un X X’
coechipier

X= testare iniţială; X’= testare finală


Total testare iniţială= 14
Total testare finală= 16
Media notelor Ti= 7
Tf= 8
Diferenţa mediilor: 8 – 7 = 1
Fişa individuală P A A - atacant
Tabel 4.2.11: Profil somatic
Nr. Indici somatici Model FRF Testare Diferenţă
crt.
Optim Minim Iniţială Finală
1 Talie 1,84 1,81 1,74 1,77 +3
2 Greutate 84 84 72 78 +5
3 Raportul 1,00 1,00 1,02 0,98 -0,04
4 Anvergura 1,88 1,85 1,80 1,84 +4
5 Diametrul biacromial 43 42 43 47 +4
6 Diametrul bitrohanterian 34 32 33 36 +3

Tabel 4.2.12: Model motric


Nr.crt. Probe de control Testare 1 Punctaj Testare 2 Punctaj
1 30 m conducerea mingii 6’’2 58 6’’2 58
2 10 x 30 m 4’’4 36 4’’3 42

47
3 Tracţiuni 14 28 15 30
4 Genoflexiuni 18 18 19 19
5 Testul Cooper 3100 60 3150 70
Total 200 219

Diferenţă: Testare 2 (finală) – Testare 1 (iniţială) = 19 puncte


Conţinutul tehnico-tactic în apărare Aprecierea în note
6 7 8 9 10
Replierea XX’
Deposedarea adversarului cu mingea XX’
Dublajul X X’
Marcajul om la om XX’
Colaborarea cu portarul XX’

X= testare iniţială; X’= testare finală


Total testare iniţială= 35
Total testare finală= 36
Media notelor Ti= 7
Tf= 7,2
Diferenţa mediilor: 7,2 – 7 = 0,2
Conţinutul tehnico-tactic în atac Aprecierea în note
6 7 8 9 10
Startul rapid şi alergarea de viteză XX’
Pasarea mingii din alergare XX’
Demarcajul şi ocuparea primului plan X X’
Şutul la poartă din alergare X X’
Driblingul X X’
Mişcarea în teren XX’

X= testare iniţială; X’= testare finală


Total testare iniţială= 39

48
Total testare finală= 43
Media notelor Ti= 6,5
Tf= 7,16
Diferenţa mediilor: 7,16 – 6,5 = 0,6

Fişa individuală I. V. D. - mijlocaș


Tabel 4.2.13: Profil somatic
Nr. Indici somatici Model FRF Testare Diferenţă
crt.
Optim Minim Iniţială Finală
1 Talie 1,84 1,81 1,75 1,78 +2,5
2 Greutate 84 84 74 79 +5
3 Raportul 1,00 1,00 1,21 1,17 -0,04
4 Anvergura 1,88 1,85 1,79 1,82 +4
5 Diametrul biacromial 43 42 42 44 +2
6 Diametrul bitrohanterian 34 32 33 34 +1

Tabel 4.2.14: Model motric


Nr.crt. Probe de control Testare 1 Punctaj Testare 2 Punctaj
1 30 m conducerea mingii 6’’2 58 6’’1 66
2 10 x 30 m 4’’2 50 4’’1 58
3 Tracţiuni 14 28 14 28
4 Genoflexiuni 20 20 22 22
5 Testul Cooper 3050 50 3100 60
Total 206 234

Diferenţă: Testare 2 (finală) – Testare 1 (iniţială) = 28 punct


Conţinutul tehnico-tactic în apărare Aprecierea în note
6 7 8 9 10
Replierea X X’
Deposedarea adversarului cu mingea XX’
Dublajul XX’

49
Marcajul om la om XX’
Intercepţia mingii XX’

X= testare iniţială; X’= testare finală


Total testare iniţială= 35
Total testare finală= 36
Media notelor Ti= 7
Tf= 7,2
Diferenţa mediilor: 7,2 – 7 = 0,2
Conţinutul tehnico-tactic în atac Aprecierea în note
6 7 8 9 10
Pasarea mingii din alergare X X’
Mişcarea în teren XX’
Trasul la poartă X X’
Startul rapid şi alergarea de viteză XX’

X= testare iniţială; X’= testare finală


Total testare iniţială= 31
Total testare finală= 33
Media notelor Ti= 7,75
Tf= 8,25
Diferenţa mediilor: 8,25 – 7,75 = 0,5
Fişa individuală B.L.G..-
Tabel 4.2.15: Profil somatic
Nr. Indici somatici Model FRF Testare Diferenţă
crt.
Optim Minim Iniţială Finală
1 Talie 1,84 1,81 1,90 1,93 +3
2 Greutate 84 84 74 79 +5
3 Raportul 1,00 1,00 1,21 1,17 -0,04
4 Anvergura 1,88 1,85 1,92 1,96 +4
5 Diametrul biacromial 43 42 42 44 +2

50
6 Diametrul bitrohanterian 34 32 33 34 +1

Tabel 4.2.16: Model motric


Nr.crt. Probe de control Testare 1 Punctaj Testare 2 Punctaj
1 30 m conducerea mingii 6’’2 58 6’’1 66
2 10 x 30 m 4’’1 58 4’’1 58
3 Tracţiuni 14 28 15 30
4 Genoflexiuni 20 20 20 20
5 Testul Cooper 3050 50 3100 60
Total 214 234

Diferenţă: Testare 2 (finală) – Testare 1 (iniţială) = 20 puncte


Conţinutul tehnico-tactic în apărare Aprecierea în note
6 7 8 9 10
Replierea X X’
Deposedarea adversarului cu mingea XX’
Dublajul X X’
Marcajul om la om XX’
Intercepţia mingii X X’

X= testare iniţială; X’= testare finală


Total testare iniţială= 34
Total testare finală= 40
Media notelor Ti= 6,8
Tf= 8
Diferenţa mediilor: 8 – 6,8 = 1,2
Conţinutul tehnico-tactic în atac Aprecierea în note
6 7 8 9 10
Pasarea mingii din alergare XX’
Mişcarea în teren XX’
Trasul la poartă X X’

51
Driblingul X X’
Startul rapid şi alergarea de viteză X X’

X= testare iniţială; X’= testare finală


Total testare iniţială= 38
Total testare finală= 41
Media notelor Ti= 7,6
Tf= 8,2
Diferenţa mediilor: 8,2 – 7,6 = 0,6

4.3. Prelucrarea şi interpretarea rezultatelor cercetării


4.3.1. Centralizarea datelor
Tabel 4.3.1.1: Centralizarea rezultatelor testelor motrice
Grupa Nr. Subiecţii Testare 1 Testare 2 Diferenţa
Experime 1 MNM 202 224 22
nt
2 LTM 220 284 64
3 CAA 230 280 50
4 A.P 240 305 65
Martor 1 BLG 179 207 28
2 PAA 200 219 19
3 IVD 206 234 28
4 D. I .A. 214 234 20

Tabel 4.3.1.2: Centralizarea notelor conţinutului tehnico-tactic în apărare


Grupa Nr. Subiecţii Ti Medie Tf Medie Tf – Ti Diferen-
Ti Tf ţa medi-
ilor
Experi- 1 MNM 35 7 41 8,2 6 1,2
ment
2 LTM 36 7,2 43 8,6 7 1,4
3 CAA 37 7,4 42 8,4 5 1
4 A.P 35 7 38 7,6 3 0,6

52
Martor 1 BLG 32 6,4 34 6,8 2 0,4
2 PAA 35 7 36 7,2 1 0,2
3 IVD 35 7 36 7,2 1 0,2
4 D. I .A. 34 6,8 40 8 6 1,2

grupa martor
Grupa experiment
45
50
40
40 35
30
30
25
20 20
15
10
10
0 5
MNM LTM CAA AP 0
Ti medieTi Tf BLG PAA IVD DIA

medieTF Tf -Ti difer. Med Ti medieTi Tf medieTf Tf-Ti dif. Medii

Tabel 4.3.1.3: Centralizarea notelor conţinutului tehnico-tactic în atac


Grupa Nr. Subiecţii Ti Medie Tf Medie Tf – Ti Diferen-
Ti Tf ţa medi-
ilor
Experi- 1 MNM 15 7,5 17 8,5 2 1
ment
2 LTM 40 6,66 46 7,66 6 1
3 CAA 33 8,25 34 8,5 2 0,25
4 A.P 38 7,6 41 8,2 3 0,6
Martor 1 BLG 14 7 16 8 2 1
2 PAA 39 6,5 43 7,16 4 0,66
3 IVD 31 7,75 33 8,25 2 0,5
4 D. I .A. 38 7,6 41 8,2 3 0,6

53
Grupa experiment Grupa martor

50
45
40
35
30
25
20
15
10
5
0
Ti medieTi Tf medieTf Tf-Ti diferenta
MNM LTM CAA AP BLG PAA IVD DIA

Tabel 4.3.1.4: Centralizarea notelor conţinutului tehnico-tactic în apărare şi atac

Grupa Nr. Subiecţii Ti Medie Tf Medie Tf – Ti Diferen-


Ti Tf ţa medi-
ilor
Experi- 1 MNM 50 7,14 58 8,28 8 1,14
ment
2 LTM 76 6,91 89 8,09 13 1,18
3 CAA 70 7,55 76 8,44 6 0,89
4 A.P 73 7,3 79 7,9 6 0,6
Martor 1 BLG 46 6,57 50 7,14 4 0,57
2 PAA 74 6,73 79 7,18 5 0,45
3 IVD 66 7,33 69 7,66 3 0,33
4 D. I .A. 72 7,2 81 8,1 9 0,9

4.3.2. Prelucrarea statistico-matematică a datelor

“Interpretarea corectă a rezultatelor obţinute de subiecţii supuşi probelor de control


reprezintă etapa cea mai importantă în aprecierea randamentului la educaţie fizică şi sport.”
Cel mai des pentru interpretarea acestor rezultate se foloseşte metoda statistico-
matematică.
4.3.2.1. Indicii statistico-matematici folosiţi

54
Media aritmetică este indicatorul statistic cel mai des utilizat în interpretarea datelor
recoltate şi care se ia în considerare în toate calculele ulterioare, oferind cea mai precisă măsură
a tendinţei centrale. În cazul unor date grupate media aritmetică se calculează după formula:

X 
 f *x
n
unde x = valorile
n = numărul de cazuri
f = frecvenţa
Amplitudinea (W). Se calculează după formula:
W=Xmax – Xmin

Abaterea medie (Am)

Am 
 ( x  x)   d
i

n n
unde d = diferenţa dintre valoarea x şi media aritmetică.
Abaterea standard (S) este indicatorul dispersiei care se foloseşte cel mai des în
cercetările ştiinţifice:

S 
d 2

n 1

Coeficientul de variabilitate (Cv) reprezintă exprimarea în procente a câtului dintre


abaterea standard şi media aritmetică:
S *100
Cv 
X
Statistica recomandă pentru interpretare următoarele trepte de apreciere:
0 – 10 Î - omogenitate mare
1 0 –20 Î - omogenitate medie
peste 20 Î - lipsă de omogenitate
Corelaţia statistică, procedeul prin produse. Se bazează pe suma produselor diferenţelor
valorilor individuale faţă de medie şi produsul abaterilor standard calculate la cele două şiruri
de date.

r
(X i  X ) * (Yi  Y )
(n  1) * S x * S y
Formula utilizată este:

55
Corelaţia nu poate evidenţia întotdeauna relaţia cauzală dintre fenomenele vizate, de
exemplu: relaţia dintre numărul de repetări folosite la un exerciţiu sau kilogramele ridicate şi
creşterea calităţii motrice vizate. Pentru a aprecia aceasta se aplică formula:

rxy  r 2 *100

Semnificaţia diferenţei dintre şirurile de date la eşantioanele corelate se calculează după


formula:

D
t n
( D ) 2
D 2

n
n 1
Semnificaţia coeficienţilor de corelaţie se realizează după formula:

r* n2
t
1 r 2
4.3.2.2. Aplicarea metodei statistico-matematice la rezultatele de la probele motrice
Se observă care este diferenţa dintre şirurile de date (testarea iniţială şi testarea finală)
la cele două grupe (de experiment şi martor).
Grupa de experiment
Calculul indicelui t
N Ti Tf D(Tf-Ti) D2
1 202 224 22 484
2 220 284 64 4096
3 230 280 50 2500
4 240 305 65 9261
TOTAL 201 16341

Abaterea standard a diferenţelor:

( D ) 2
D 2

n
SD   45,61
n 1

Abaterea standard a mediei diferenţelor:

56
SD
SD   22,81
n

D
 D  50,25
n

Calculăm t după formula:


D
t  2,2
SD

Comparând cu datele din tabela Fisher lui a valorilor variabilei t rezultă că valorile
calculate pentru t sunt semnificative cu o siguranţă de 0,97 Î.

4.3.2.3. Aplicarea metodelor statistico-matematice la rezultatele de la probele tehnico-


tactice (apărare şi atac)

Grupa de experiment
Calculul indicelui t

N Ti Tf D(Tf-Ti) D2
1 50 58 8 64
2 76 89 13 169
3 70 76 6 36
4 73 79 6 36
TOTAL 33 305

Abaterea standard a diferenţelor:


SD=3,3
Abaterea standard a mediei diferenţelor:
SD=1,65
D=8,25
t=5
Comparând cu datele din tabela lui Fisher a valorilor variabilei t rezultă că valorile
calculate pentru t sunt semnificative cu o siguranţă de 0,97 Î.
4.3.3. Interpretarea datelor

57
Analizând modelele somatice ale subiecţilor experimentului şi comparându-le cu
cerinţele modelului F.R.F. se constată că toţi jucătorii specializaţi pe cele patru posturi se
încadrează în cerinţele F.R.F. Deoarece aceşti jucători sunt încă juniori, au apărut pe parcursul
experimentului modificări somatice, ceea ce a determinat diferenţe foarte mari între testarea
iniţială şi cea finală, mai ales la testele motrice.
La testele motrice subiecţii grupei de experiment au făcut salturi valorice în medie de
50,25 p. (M.N.M – 22 p, L.T.M – 64 p, C.A.A. – 50 p, A.P.– 65 p), în schimb subiecţii grupei
martor, pentru care nu am lucrat în mod special pentru calităţile motrice au făcut salturi valorice
în medie de 23,75 p (B.L.G – 28 p, P.A.A – 19 p, I.V.D – 28 p, D.I.A – 20 p).
La componenta tehnico-tactică, subiecţii grupei de experiment au avut de asemenea
acumulări mai mari decât cei din grupa martor. Astfel, la elementele tehnico-tactice ale jocului
în apărare subiecţii grupei de experiment au acumulat în medie 5,25 p (MNM – 6 p, L.T.M –
7 p, C.A.A – 5 p, A.P. – 3 p) a avut şi la acest capitol un salt valoric mai mare decât grupa
martor cu o medie de 2,75 p (B.L.G– 2 p, P.A.A. – 4 p, I.V.D.– 2 p, D.I.A – 3 p)

GRAFIC PUNCTAJE
70

60

50

40

30

20

10

0
MNM LTM CAA AP BLG PAA IVD DIA MEDIE G MEDIE
E GM

PROBE MOTRICE TEHNICO-TACTIC Series 3

Concluzionând asupra motricităţii subiecţilor experimentului se poate constata că în


linii mari se înscriu în limitele modelului elaborat de F.R.F.
Privitor la cunoştinţele tehnico-tactice se poate afirma că subiecţii experimentului au
cunoştinţele necesare desfăşurării activităţii sportive în cadrul campionatului republican de
juniori 1. Acest lucru se poate observa din faptul că nici unul dintre subiecţii experimentului nu
a luat note mai mici de 6, nici la testarea iniţială şi nici la testarea finală.
Urmărind jocurile de pe teren propriu ale echipei de juniori a echipei Flacara Roșia de
Amaradia , am observat o slabă cooperare a fundaşilor cu mijlocaşii şi numărul mic de pase
primite de vârfuri de la mijlocaşi.

58
CAPITOLUL V

În baza studiului efectuat, a întreprinderii şi prelucrării datelor putem desprinde un


amplu cadru de concluzii şi putem face o serie de propuneri după cum urmează.

5.1. CONCLUZII

Experimentul a confirmat ipotezele de lucru potrivit cărora selectarea şi clasificarea


mijloacelor de instruire constituie o necesitate de prim ordin în cadrul procesului de
antrenament.
Prin standardizarea şi raţionalizarea mijloacelor de instruire timpul afectat
antrenamentului a fost mai judicios folosit, iar exerciţiile au avut o eficienţă mai mare.
Raţionalizarea mijloacelor de pregătire pe baza cunoaşterii reale a potenţialului biologic
şi de motricitate a fiecărui jucător contribuie la o mai bună aplicare a individualizării
antrenamentelor şi implicit la sporirea randamentului în concurs.
Analizând modelele somatice ale subiecţilor experimentului şi comparându-le cu
cerinţele modelului F.R.F. se constată că toţi jucătorii specializaţi pe cele patru posturi se
încadrează în cerinţele F.R.F. Deoarece aceşti jucători sunt încă juniori, au apărut pe parcursul
experimentului modificări somatice, ceea ce a determinat diferenţe foarte mari între testarea
iniţială şi cea finală, mai ales la testele motrice
Fără existenţa în selecţie a unor probe şi norme, pe lângă cele fizice şi a celor tehnico-
tactice, factorii care hotărăsc performanţa pot avea o evoluţie nedirijată, la voia întâmplării.
Probele şi interceptarea rezultatelor obţinute rămân deocamdată cel mai eficace sistem
de măsurare a activităţii tehnico-tactice depuse în procesul instructiv.
Conţinutul tehnico-tactic al pragătirii ne indică măsura însuşirii diverselor procedee
tehnice şi deprinderi tactice pentru verificarea stadiului la care jucătorul a ajuns după o anumită
perioadă de pregătire.
De asemenea se observă că organizarea grupelor de lucru pe criteriul omogenităţii și
planificarea obiectelor pentru antrenamentele de individualizare dau rezultate
Selecţia tehnico-tactică să conţină în mod obligatoriu modelul juniorilor . Modelarea
pragătirii juniorilor trebuie să se desfăşoare în condiţii cât mai apropiate de valorile de joc
oficiale.
Materialul bibliografic clarifică în mare masură o parte din problemele ridicate la
începutul cercetării.
Pregătirea să conţină probe şi norme care să fie folosite continuu în aceleaşi condiţii (
de mediu şi organizatorice) pentru a fi cât mai precise.

5.2. PROPUNERI
În urma participării la antrenamente şi pe baza înregistrărilor efectuate la meciuri, a
analizei comportării subiecţilor în campionat se remarcă în ansamblu tendinţa de valorificare
mai scăzută a îmbunătăţirii şi perfecţionării pregătirii fizice specifice în jocul de fotbal la nivelul
juniorilor I.
1. Pe baza acestei constatări propun introducerea în antrenamente a unor mijloace
special destinate îmbunătăţirii mai rapide a acestei componente extrem de importante. Această
propunere o fac în condiţiile evoluţiei jocului de fotbal modern spre angajamentul total unde se

59
pune accent deosebit pe o pregătire fizică generală superioară, dublată de o excelentă pregătire
fizică specifică jocului de fotbal.
2.În pregătirea tehnico-tactică să nu se folosească doar jocul ca unic sistem de apreciere;
3.Pregătirea să fie multilaterală, să cuprindă toate posibilităţile de exprimare ale
jucătorului;
4.Conţinutul tehnico-tactic să fie prezent şi în procesul de pragătire pentru ca juniorii să
fie formalizaţi cu probele respective în vederea creşterii randamentului.

60
Bibliografie

1. *** – Bazele ştiinţifice ale antrenamentului, vol.XII, Consiliul Naţional pentru Educaţie
Fizică şi Sport, Bucureşti, 1986
2. *** – C’est beau un monde qui joue, 1998
3. *** – Conţinutul şi metodica antrenamentului sportiv contemporan, Ed. Uniunii de
Cultură Fizică şi Sport, 1967
4. Alexandrescu C. – Igiena educaţiei fizice şi sportului, Editura Sport-Turism,
5. Motroc I. – Modelarea antrenamentului la condiţiile jocului oficial
6. Bârsan M. – Fotbal. Probleme generale în tehnica jocului, editura IEFS, 1980
7. Commucci, N. – Manualul antrenorului de fotbal, editura CCPS, Bucureşti, 1988
8. Bucureşti, 1977
9. DEMETER, A. – Bazele fiziologice şi biochimice ale calităţilor motrice, Ed. Sport-
Turism, 1981
10. DRAGNEA, A. – Măsurarea şi evaluarea în educaţie fizică şi sport, Ed. Sport-Turism,
1984
11. DRAGNEA, A. – Teoria antrenamentului sportiv, Ed. I.E.F.S. Bucureşti, 1990
12. EPURAN, M. – Metodologia cercetării ştiinţifice, Ed. I.E.F.S. Bucureşti, 1978
13. EPURAN, M. – Psihologia sporturilor, Ed.I.E.F.S. Bucureşti, 1969
14. HARRE, D. – Teoria antrenamentului, Ed. Stadion, 1973
15. MOTROC, I. – Fotbal de la teorie la practică, Ed. Rodos, 1994
16. MOTROC, I.; MOTROC, F. –Fotbalul la copii şi juniori, Ed. Didactică şi Pedagogică,
1996
17. MOTROC, I.; RĂDUCANU, D.; COJOCARU, F. – Fotbal – curs de bază, Ed. Fundaţia
România de Mâine, 19959. Motroc I. – Fotbal de la teorie la practică, Editura Rodos 1994
18. PALFAI, J. – Metode şi lecţii de antrenament pentru fotbal, Consiliul Naţional pentru
Educaţie Fizică şi Sport, Bucureşti
19. ROŞCULEŢ, N. – Probleme de joc şi antrenament, Ed. Uniunii de Cultură Fizică şi Sport,
1966
20. STĂNCULESCU, V. – Fotbal – aspecte moderne de antrenament şi joc, Ed. Sport-
Turism, 1977
21. Viani M.
22. Dragnea, A. – Antrenamentul sportiv, Editura Didactică şi Pedagogică
Bucureşti, 1996
23. Dragnea A. – Măsurarea şi evaluarea în educaţie fizică şi sport, Editura Sport-
Turism, Bucureşti, 1984
24.Epuran M. – Compendiu de psihologie pentru antrenori, Editura Sport-Turism,
Bucureşti, 1982
24. Epuran M. – Modelarea conduitei sportive, Editura Sport-Turism, Bucureşti,
1990
25. Ionescu M. – Fotbal - tehnica şi stilul, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1976
26. Motroc I. – Fotbal de la teorie la practică, Editura Rodos 1994
27. Motroc I. – Modelarea antrenamentului la condiţiile jocului oficial
28. Manuşaride C. – Aproape totul despre fotbal, Editura Sport-Turism, Bucureşti,
Chemingeanu C. 1982
29. Nicu, A. – Antrenamentul sportiv modern, Editis Bucureşti, 1993
30. Niculescu A. – Fotbal. Metode şi mijloace, Editura Stadion, Bucureşti, 1972

61
ANEXE
Data: 03,10, 2019
Locul desfăşurării: TERENUL DE FOTBAL DIN ROȘIA DE AMARADIA

FIŞĂ DE OBSERVAŢIE NR. 1

Tema antrenamentului: antrenament fizic pentru dezvoltarea rezistenţei şi vitezei.


Durată: 90 minute.
Încălzire:
- încălzire individuală fără minge;
- încălzire colectivă condusă de antrenor.
Conţinut:
- 8 serii de alergări - 2/4 lăţimea terenului;
- 3/4 diagonală până la centru;
- 4/4 diagonală de la centru până la colţul terenului.
- mers până la colţul celălalt.

- joc 5 la 2 pe o porţiune delimitată;


- pase în 2 cu finalizare şut la poartă;
- conducere pasă la antrenor, reprimire pasă lateral la un coechipier, care vine lansat şi
şutează la poartă;
- joc din două atingeri cu oprirea jocului şi observaţii tactice;
- joc liber.
Observaţii:
Fundaşii laterali au lucrat global cu întreaga echipă pentru perfecţionarea şuturilor la
poartă şi pregătirea fizică.

62
Data:10,10, 2019
Locul desfăşurării: TERENUL DE FOTBAL DIN ROȘIA DE AMARADIA

FIŞĂ DE OBSERVAŢIE NR. 2

Tema antrenamentului: consolidarea tehnicii individuale în jocul cu capul, cu piciorul şi


a preluărilor.
Durată: 90 minute.
Încălzire:
- încălzire cu şi fără minge;
- exerciţii de stretching şi mobilitate articulară.
Conţinut:
- lovirea mingii cu capul de pe loc din pasă de la un coleg;
- lovirea mingii cu capul din uşoară deplasare stânga-dreapta.
- lovirea mingii cu capul din centrări efectuate de extremele laterale de la colţul
terenului;
- degajarea mingii cu piciorul venită din centrare fără preluare spre o zonă fixă;
- preluarea mingii spre lateral şi pasă spre fundaşul lateral de pe acea parte;
- joc atacanţi-apărători pe o jumătate de teren cu obiectiv pentru atacanţi - finalizarea şi
pentru apărători - îndepărtarea pericolului.
- joc liber pe tot terenul.
Observaţii:
Antrenamentul a fost individualizat, fundaşii laterali lucrând pentru lovirea mingii cu
capul şi piciorul .

63
Data: 17,10, 2019
Locul desfăşurării: TERENUL DE FOTBAL DIN ROȘIA DE AMARADIA

FIŞĂ DE OBSERVAŢIE NR. 3

Tema antrenamentului: antrenament individual pentru perfecţionarea acţiunilor


tehnico-tactice la fundaşii laterali.
Durată: 80 minute.
Încălzire:
- joc 5 la 2 pe o suprafaţă mică.
- încălzire colectivă condusă de antrenor.
Conţinut:
- sprinturi pe 10-40 m cu sărituri din diferite poziţii (ghemuit, şezând, culcat facial,
culcat dorsal).
- fundaşii laterali lucrează individual pentru: dublaj, respingerea mingii pe spate;
respingerea mingii din drop; degajări;
- mijlocaşii, fundaşii laterali şi atacanţii lucrează pentru învăluiri pe zonele laterale ale
terenului;
- joc pe zonele laterale: 3 atacanţi şi 2 apărători;
- joc 4 contra 2 dintr-o atingere;
- 5 atacanţi contra 4 apărători pe o jumătate de teren;
- executarea loviturilor libere cu zid de la 16-20 m;
- joc dintr-o atingere pe jumătate de teren.
Observaţii:
Fundaşii laterali trebuiau să urmărească indicaţiile antrenorului cu privire la dublaj şi
degajări într-o zonă fixată de aceştia mizându-se pe dublajul om la om.

Data: 24,10,2019
Locul desfăşurării: TERENUL DE FOTBAL DIN ROȘIA DE AMARADIA
FIŞĂ DE OBSERVAŢIE NR. 4

64
Tema antrenamentului: exerciţii tactice pentru perfecţionarea finalizării
Durată: 90 minute.
Încălzire:
- încălzire individuală fără minge;
- încălzire cu minge;
- colectivă condusă de antrenor.
Conţinut:
- din centrare, fundaşii resping mingea în lateral, vârfurile preiau şi recentrează pe jos
sau la semiînălţime.
- crearea unei zone libere prin atragerea fundaşului către centru, facilitând:
încrucişarea vârfului, învăluirea pe acea parte;
- pătrunderea spre poartă şi centrarea mingii înapoi spre 11 m pe jos.
- centrări şi trimiterea mingii cu capul spre poartă de către vârfuri, care fac
încrucişarea spre colţul scurt al porţii;
serie de alergări:
- 400 m 2/4 – 3 minute, pauză 1 minut
- 300 m 3/4 – 1 minut pauză 2 minute
- 300 m 2/4 – 1 minut şi 30 secunde, pauză 30 secunde.
- 500 m 3/4 – 2 minute.
- în pauză exerciţii de mobilitate articulară şi stretching.
- joc cu accent pe ieşirea la ofsaid.
- 20 de sprinturi pe 50 m cu întoarcere.
Observaţii:
Fundaşii trebuiau să respingă mingea cu capul sau cu piciorul spre lateral şi apoi
trebuiau să surprindă atacanţii în ofsaid. Mare atenţie pe fundaşul central care face de
obicei pasul primul la ofsaid.

Data: 03,11,2019
Locul desfăşurării TERENUL DE FOTBAL DIN ROȘIA DE AMARADIA
FIŞĂ DE OBSERVAŢIE NR. 5

Tema antrenamentului: perfecţionarea momentelor fixe în atac şi apărare.

65
Durată: 90 minute.
Încălzire:
- alergare 2/4 opt ture pe pista de atletism, gimnastică individuală, stretching şi exerciţii
de mobilitate;
- Sprinturi pe 100 m cu opriri şi porniri bruşte;
- Joc 4 la 2 pe spaţiu limitat.

Conţinut:
Executarea aruncărilor de la margine cu accent ca acestea să se realizeze în lungimea
liniei de margine, cu venirea jucătorului spre executant pentru a lăsa zonă liberă şi
pătrunderea altuia în această zonă.
Executarea loviturilor de la colţ cu încrucişări între atacanţi şi intrarea acestora în zona
colţului lung şi scurt al porţii. Fundaşii trebuie să marcheze atacanţii.
Executarea loviturilor libere cu zid din apropierea careului de 16 m şi realizarea unor
scheme (pasă laterală şi şut pe lângă zid, două pase laterale, minge aruncată peste zid.
Joc bilateral cu accent pe tema lecţiei.
Observaţii:
Fundaşii laterali lucrează să marcheze strâns jucătorii care le erau încredinţaţi, astfel
încât aceştia să nu reuşească să primească mingea sau să finalizeze. Tot timpul este
recomandat ca fundaşii laterali să fie atât de bine plasaţi încât să poate fi primii la
minge.

Data: 10,11,2019
Locul desfăşurării: TERENUL DE FOTBAL DIN ROȘIA DE AMARADIA

FIŞĂ DE OBSERVAŢIE NR. 6

Tema antrenamentului: mişcări tactice pentru lansarea contraatacului.


Durată: 90 minute.

66
Încălzire:
- exerciţii din şcoala alergării la fluierul antrenorului;
- încălzire cu mingea;
- încălzire fără minge;
- joc 5 la 2 pe suprafaţă redusă;
Conţinut:
- Lansarea contraatacului cu o mână de către portar.
- Lansarea contraatacului de către fundaşul lateral pe aceeaşi parte;
- Lansarea contraatacului cu minge în diagonală pentru extrema din partea opusă.
- Contraatac lansat de la centru de antrenor, preluare şi finalizare la început fără şi apoi
cu apărător;
- Contraatac lansat de la centru de către antrenor, preluare şi pasă pentru finalizare cu
şut, la un coechipier care vine lansat din urmă.
- Joc din două atingeri cu opriri şi observaţii tactice;
- Joc liber pe jumătate de teren;
- Schimburi de pase un doi între fundaşii laterali şi extreme.
Observaţii:
Fundaşii laterali au lucrat individual pentru respingerea mingii cu capul şi cu piciorul şi
apoi colectiv cu întreaga echipă pentru respingerea contraatacului.
Se urmăreşte consolidarea jocului şi cunoaşterea anticipată a deplasării fundaşi -
atacanţi pe tot parcursul jocului.

Data: 17,11,2019
Locul desfăşurării: TERENUL DE FOTBAL DIN ROȘIA DE AMARADIA

FIŞĂ DE OBSERVAŢIE NR. 7

Tema antrenamentului: exersarea şuturilor la poartă din alergare cu şi fără preluare,


momente fixe (lovituri libere, cornere)
Durată: 90 minute.
Încălzire:

67
- joc 5 la 2 pe o porţiune delimitată;
- joc 4 la 2 pe o porţiune limitată;
- încălzire cu minge;
- încălzire colectivă condusă de antrenor.
Conţinut:
- conducerea mingii la 30 m şi şut la poartă de la 16 – 18 m.
- conducerea mingii, pasă la antrenor şi şut la poartă fără preluare de la 16-18 m;
- Centrare şi şut fără preluare la poartă din careul de 16 m.
- Executarea cornerelor – atacanţii se demarcă pentru a primii mingea şi apărătorii
marchează.
- Lovituri libere de la 16 –20 m cu aplicarea unor scheme (pasă laterală, minge trimisă
peste zid);
- Joc cu pase din prima fără preluare.
Observaţii:
Fundaşii execută şuturi la poartă şi apoi execută marcajul atacanţilor la cornere şi
lovituri libere.

Data: 13.02,2020
Locul desfăşurării: TERENUL DE FOTBAL DIN ROȘIA DE AMARADIA
FIŞĂ DE OBSERVAŢIE NR. 8

Tema antrenamentului: perfecţionarea marcajului şi demarcajului în zona centrală


Durată: 90 minute.
Încălzire:
- încălzire individuală cu şi fără minge;
- încălzire colectivă condusă de antrenor.
Conţinut:

68
- joc 5 la 2 pe o porţiune delimitată;
- joc 2 la 2 pe jumătate de teren;
- antrenorul pasează, atacantul central se demarcă pentru a scăpa de fundaşul lateral,
care încearcă să-l marcheze fără ca acesta să primească minge.
- joc 3 la 3 apărătorii cu atacanţii cu încercare de finalizare.
- joc cu temă (întrerupere când nu respectă indicaţiile tactice ale antrenorului);
- alergări cu schimbare de direcţie şi mărirea tempoului la fluierul antrenorului.
- alergare cu spatele şi opriri bruşte şi apoi sprinturi cu faţa, pe 10-20 m.
Observaţii:
Fundaşii laterali lucrează pentru marcarea atacanţilor, care încearcă să se demarce
(obiectiv - atacanţii nu trebuie să primească mingea). Tot timpul este recomandat ca
fundaşii să fie într-o continuă mişcare, să anticipeze din timp orice deplasare a
atacanţilor către poartă.

Data 20,02,2020
Locul desfăşurării: TERENUL DE FOTBAL DIN ROȘIA DE AMARADIA

FIŞĂ DE OBSERVAŢIE NR. 9

Tema antrenamentului: antrenament tehnico-tactic cu accent pe finalizare


Durată: 90 minute.
Încălzire:
- încălzire individuală cu şi fără minge;
- încălzire colectivă condusă de antrenor.
- joc 5 la 2 pe o suprafaţă delimitată.

69
Conţinut:
- încrucişări - vârf – vârf
- mijlocaş ofensiv – mijlocaş lateral
- mijlocaş ofensiv - vârf
- mijlocaş lateral - vârf
- s-a lucrat pe grupe de 3 fundaşi , 2 încrucişează şi al treilea finalizează prin şut la
poartă;
- simulare de învăluire, preluare în interiorul terenului, finalizare cu şut la colţul lung
sau prin driblingul portarului;
- joc cu sarcini (oprirea jocului pentru colectarea mişcărilor tactice);
- joc dintr-o singură atingere a mingii;
- joc liber pe toată suprafaţa terenului;
- joc din 2 atingeri cu preluare şi şut la poartă.
Observaţii:
Fundaşii laterali au lucrat pentru lovirea mingii cu capul şi cu piciorul şi pentru
marcajul atacanţilor care fac învăluirea.

Data: 27,02,2020
Locul desfăşurării: TERENUL DE FOTBAL DIN ROȘIA DE AMARADIA

FIŞĂ DE OBSERVAŢIE NR. 10

Tema antrenamentului: combinaţii tactice pentru perfecţionarea finalizării.


Durată: 90 minute.
Încălzire:
- încălzire individuală cu minge;
- încălzire colectivă condusă de antrenor.

70
Conţinut:
- 2 x 10 sprinturi pe latul terenului, urmate de alergare uşoară;

- 1 la 1 cu finalizare, start de la 25-30 m (finalizare cu şut la poartă);


- 2 contra 2 cu finalizare, startul de la 60 m de poartă (finalizare şut la poartă);
- Joc liber pe tot terenul;
- Joc şcoală în mai multe reprize cu întreruperi ori de câte ori antrenorul observă
nereguli în plasamentul fundaşilor, atacanţilor.
Observaţii:
S-a pus accent pe viteza de execuţie a exerciţiilor şi pe finalizarea lor. Se urmăreşte de
către antrenor aducerea la parametrii optimi de pregătire fizică şi tactică a echipei,
precum şi la îndeplinirea sarcinilor primite de către atacanţi şi fundaşi în timp util până
la finalizarea acestora.

71
ISBN: 978-606-9064-11-5
© Editura eParadigme

72