ETICA IN MEDIUL

ACADEMIC
 CUPRINS

Introducere……………………………………………………………………2
1. Intelegerea rolului si importantei conceptului de etica
1.1 Etica academica……………………………………………………………3
1.2 Etica profesionala……………………………………………….…………3
1.3 Etica cercetarii stiintifice…………………………………………………..4
1.4 Plagiatul……………………………………………………………………4
2. .Valorile eticii universitare………………………………………………...5
3. Reguli morale specifice universităților……………………………………8

4.Concluzii.........................................................................................................11

Pagina 1
 INTRODUCERE

Dicționarul explicativ al limbii române definește etica din punct de vedere științific ca fiind
acea disciplină care se ocupă cu studiul teoretic al valorilor și condiției umane din perspectiva
principiilor morale și cu rolul lor în viața socială. Etica însumează, de asemenea, și totalitatea
normelor de conduită morală corespunzatoare, fiind în multe situații, de altfel, sinonimizată cu
conceptul de morală.
Așadar, etica se ocupă de studiul principiilor morale, cu legile lor de dezvoltare istorică, cu
conținutul lor de clasă și cu rolul lor în viața socială, este una dintre formele conștiinței sociale,
fiind adânc înrădăcinată în ființa umană, ca parte integrantă a caracterului fiecărui individ.
Din punct de vedere etimologic, termenul provine din limba latină- ethicus, iar în greacă
termenul este reprezentat de cuvântul- ethikos (moral).
Conceptul de etică trebuie să existe în orice mediu în care un individ se desfășoară. Fie că este
vorba de mediul laboral, profesional, cel universitar, academic, sau de relațiile inter-umane este
imperativ ca acțiunile fiecărui individ sa fie guvernate de morală, etică.
Din cele mai vechi timpuri oamenii au fost preocupati sa reglementeze relațiile dintre ei prin
norme care sa aibă ca scop protejarea fiecărui individ al comunității, a comunității ca întreg sau a
anumitor segmente ale acesteia (familie, trib, gintă, popor, națiune, etnie, organizație, etc)
La baza constituirii unei norme au stat întotdeauna valorile morale promovate în anumite
momente istorice și în diferite arii de conviețuire umană într-o societate. Astfel, obiectul
principal de studiu al științei eticii este morala. Tema moralei este una din cele mai vechi teme
ale filosofiei, fiind o parte constitutivă a naturii umane, iar conștiința de sine a omului a fost
constituita înainte de toate în jurul valorilor morale existente în societate în fiecare perioadă
istorica.

Pagina 2
 1.Intelegerea rolului si importantei conceptului de etica

1.1 Etica academica

Etica academica este un domeniu aflat la intersectia dintre etica cercetarii, managementul
eticii in organizatii si deontologia profesionala a cercetatorului sau profesorului. Desi
preocuparile care pot fi circumcise acestei zone sunt departe de a constitui o evolutie recenta
( exista inca din zori modernitatii dezbateri etice despre datoriile corelative ale profesorilor si
studentilor sau despre teme ca admisibilitata morala a folosirii cadavrelor pentru dezvoltarea
cunoasterilor medicale) domeniul a cunoscut o autonomizare semnificativa in ultimii 25 de ani
ca urmare in special a nevoii de a raspunde in mod articulat teoretic unor cerinte venite dinspre
organismele de finantare al cercetarii si educatiei, precum si dinspre opinia publica
În mediul universitar, etica este evidențiată pe de-o parte de obligațiile morale ale
profesorului și pe de altă parte, de îndatoririle morale ale studentului. Profesorul, prin meseria pe
care o practică își însușește respectarea tuturor normelor sociale, ale regulamentelor interne ale
instituției in care își desfășoară activitatea, precum și a exigențelor pedagogice în educația
deontologică. Pe de altă parte, obligația morală a studentului este cea de a studia disciplina la
care s-a înscris, de a respecta regulamentul intern, normele sociale, de a se prezenta la cursuri
conform așteptărilor profesorului.

1.2 Etica profesionala

Etica profesională este caracterizată de obligația fiecarui membru al unei profesii de a

încheia un contract nescris, prin care membrii profesiei respective își asumă promovarea
idealurilor serviciului public, își asumă respectarea datoriei civice ce vine odată cu meseria pe
care o desfășoară (în cazul în care această meserie este în folosul cetăteanului), îți asumă trăsături
de caracter deosebite, reprezentate de integritate, anticoruptibilitate, considerarea interesului
altuia mai importanta decât interesul propriu, promovarea idealurilor serviciului, precum și
aderarea la standardele înalte pe care le impune activitatea, în integralitatea sa.

Pagina 3
 1.3 Etica cercetarii stiintifice

Etica cercetării științifice, discuta problemele etice care apar în toate etapele unei
cercetări, unde este relevanta alegerea temei, a metodelor, a desfășurării propriu-zise a cercetării
și a publicării ulterioare a lucrării, precum și a valorificării rezultatelor finale. În această privință,
în discordanță cu etica este plagiatul unei lucrări științifice.

1.4 Plagiatul

Plagiatul este un fenomen de-a dreptul endemic în lumea academică. În România,

plagiatul a constituit în ultima vreme un subiect de interes public, implicând o serie de politicieni
în scandaluri publice . Plagiatul este caracterizat ca fiind o forma de furt intelectual. Conform
dicționarului explicativ al limbii române plagiatul reprezintă copierea, însușirea, în întregime sau
în parte, a ideilor altora pentru a le prezenta drept creații personale
De la o vreme, în presă există multiple cazuri care scot în evidență plagiatul unor persoane
publice care ocupa importante funcții în aparatul administrativ și care, mai presus de orice ar fi
trebuit sa dea dovada atât de etică științifică, cât și de etică profesională.
Aceste subiecte sunt tratate și în legislația, în vigoare, din România. Astfel, Legea
educației naționale numărul 1/2011, actualizată, prezintă în articolul 98, alineatul 2,
obligativitatea fiecărei instituții de învățământ de a avea un consiliu profesoral care să stabilească
un Cod de etică profesională și să monitorizeze aplicarea acestuia. În legea educației naționale
termenul de "etică" apare ca un laitmotiv, având, de altfel, o întreagă secțiune dedicată, denumită
"Etica universitară". Această secțiune trasează liniile formării comisiei de etică universitară,
atribuțiile ei, funcționarea și principalele abateri de la buna conduită în cercetarea științifică și
activitatea universitară.
În completarea Legii educației naționale vine Ordinul Ministerului Educației Naționale
nr. 4831/2018 prin care s- a aprobat Codul- cadru de etică al personalului didactic din
învățământul preuniversitar.
De asemenea, o importanță majoră în acest domeniu o are și legea 206/2004, actualizată,
privind buna conduită în cercetarea științifică, dezvoltarea tehnologică și inovare, în care este

Pagina 4
prezentată înființarea Consiliului Național de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării
Tehnologice și Inovării, cu toate atribuțiile care îi sunt alocate.

2. VALORILE ETICE UNIVERSITARE

Etica în general şi etica universitară în special ori integritatea academică sunt strâns legate
de un set de valori

Valoarea implică un raport între ceva demn de preţuit şi cineva în măsură să acorde preţuire,
un raport între obiectul valorizat şi subiectul valorizator. Acest raport are un caracter social,
întrucât subiectul valorizator acordă preţuire acelor obiecte, activităţi sau creaţii care, prin
însuşirile lor obiective, se dovedesc apte să satisfacă trebuinţe, necesităţi, aspiraţii, sunt
istoriceşte şi socialmente condiţionate de practică. Există deci o corespondenţă inalienabilă între
însuşirile unui fapt valone şi trebuinţele şi idealurile umane.,Fiecare valoare are o finalitate
intrinsecă, ceea ce echivalează cu a spune că, valorile sunt ireductibile, neputând fi raportate la o
categorie mai largă.

Originalitatea şi ireductibilitatea valorilor conduc la neadmiterea superiorităţii de rang, ci cel

mult a unor priorităţi temporare în funcţie de trebuinţele social-umane cărora le corespund. Omul
creează valori şi se creează prin valori, care devin coordonate ale acţiunii umane şi determinaţii
ontologice ale condiţiei umane.

Valorile motivează orientează, oferă criterii de apreciere, modele şi sisteme de referinţă,

principii de evaluare pentru acţiunea umană totodata valorile contribuie la cooperarea indivizilor,
având o funcţie integratoare în societate

Valorile etice orientează activitatea în domeniul învăţământului superior, în general, precum

şi în interiorul mediului academic şi al comunităţii universitare. Acestea definesc relaţiile moral -
profesionale dintre membrii comunităţii universitare, între aceştia şi colaboratorii externi,
inclusiv cu membrii echipelor de evaluare instituţională pentru clasificarea universităţilor.

Valorile etice universitare sunt următoarele:

a.) Libertatea academică, proclamă faptul că universitatea este un spaţiu liber de
ingerinţe, presiuni şi constrângeri, altele decât cele de natură ştiinţifică, legală şi etică;
Pagina 5
 b.) Autonomia personală asigură exercitarea consimţământului propriu şi posibilitatea
opţiunii asupra programelor, concursurilor şi oportunităţilor de studiu şi cercetare.
c.) Transparenţa se referă la asigurarea accesului public, în mod oportun, la toate
categoriile de acţiuni, date şi informaţii care interesează membrii comunităţii universitare şi
societatea din care aceasta face parte.
d.) Etica relaţiilor între membrii comunităţii academice solicită evitarea legăturilor şi
poziţiilor care duc la conflicte de interese şi incompatibilităţi de natură să afecteze judecăţile,
evaluările obiective şi acţiunile membrilor comunităţii şi să permită: favoritismul, nepotismul,
aplicarea de standarde duble în apreciere/evaluare, acte de persecuţie sau de răzbunare
e. ) Respectul, grija şi toleranţa impun preţuirea demnităţii fiecărui membru al comunităţii
academice într-un climat liber de orice discriminare, hărţuire, umilire, dispreţ, ameninţare,
intimidare, rezolvarea disputelor prin argumente raţionale şi nu prin utilizarea unui limbaj
(cuvinte, etichetări, stil şi ton) sau unor atitudini/acţiuni inadmisibile în mediul academic;
încurajează politeţea, curajul, respectul, solicitudinea, aprecierea mândria, altruismul, empatia,
înţelegerea, solidaritatea, promptitudinea, optimismul;
f.) Dreptatea şi echitatea determină atitudini corecte şi de respingere a discriminării,
inegalităţii de şanse şi exploatării; promovarea culturii organizaţionale bazate pe performanţă şi
probitate; stimularea metodelor şi tehnicilor de lucru consultative şi flexibile; descurajarea şi
eliminarea oricăror forme de corupţie.
g.) Profesionalismul înseamnă competenţă în exercitarea profesiei; încredere în validitatea
deciziilor profesionale şi faţă de profesie; protejarea faţă de amatorism, diletantism şi impostură;
identificarea cu specialitatea şi cu cei din acela;i domeniu; ataşamentul faţă de cariera
academică; obligaţia morală de a lucra în serviciul studenţilor, evitând arbitrariul şi tratamentul
preferenţial nejustificat; menţinerea standardelor profesionale; solidaritatea colegială şi
competiţia loială;
h.) Primatul meritocraţiei constă în recunoaşterea, cultivarea, recompensarea realizărilor,
valorii şi calităţii personale/ colective şi în încurajarea: eficacităţii, eficienţei şi performanţei;
dedicării faţă de profesie şi faţă de studiu; talentului şi creativităţii; loialităţii faţă de instituţie şi
membrii comunităţii academice.
i.) Responsabilitatea profesională şi socială reclamă implicare şi problemele profesionale
şi publice, colegialitate şi spirit cetăţenesc responsabil; garantarea dreptului de a critica public -
întemeiat şi argumentat - încălcările standardelor profesionale şi de calitate; interzicerea
Pagina 6
dezinformării, calomnierii, denigrării publice a persoanelor din instituţie şi a programelor de
studii; responsabilitatea manifestată faţă de studenţi, faţă de subordonaţi, faţă de angajaţi.
In mediul academic, raportat la sistemul de valori etice mai sus specificate, sunt avem si
abateri acesta sunt următoarele fapte:
- obstrucţionarea activităţii didactice, de cercetare ştiinţifică, administrative sau a oricărei funcţii
a universităţii;
- frauda sub orice formă în procesul de învăţământ, de cercetare ştiinţifică, precum şi în cadrul
celorlalte activităţi din universitate;
- utilizarea neautorizată şi provocarea cu vinovăţie de prejudicii în dauna patrimoniului
universităţi”.
- pătrunderea neautorizată în spaţiile în care accesul este reglementat prin măsuri special;
- distrugerea, alterarea sau falsificarea documentelor şi a bazelor de date ale universităţii, ca şi
utilizarea lor în scopuri ilicite;
- organizarea şi desfăşurarea de activităţi nepermise în universitate, folosirea numelui, a
resurselor umane, financiare sau materiale ale acesteia în scopuri nelegale sau contrare acesteia;
- folosirea abuzivă a calităţii de membru al comunităţii academice
- denigrarea publică a personalului sau instituţiei de către membrii comunităţii universitare;
- practicarea unor atitudini şi comportamente indecente, insultătoare sau obscene şi folosirea
unui limbaj neconform spiritului academic;
- participarea la activităţile din cadrul universităţii prin încălcarea prevederilor legale a
dispoziţiilor cartei universitare privind consumul de alcool, droguri, de alte substanţe interzise;
- favoritismul, sub orice aspect
- discriminarea, în toate formele de manifestare a aces
- agresarea fizică sau morală săvârşită sub orice formă împotriva membrilor comunităţii
universitare sau în legătură cu activitatea academică;
- inducerea în eroare a conducerii universităţii prin dezinformare;
- acceptarea, lipsa de reacţie faţă de corupţie, favorizarea acesteia, obţinerea, pretinderea sau
nerefuzarea unor avantaje necuvenite;

3. Reguli morale specifice universităților

Pagina 7
 Universitățile din România (și din lume) au adoptat Coduri de etică prin care se
angajează să respecte o serie de valori și principii etice generale, din care decurg reguli morale
specifice, cu rolul de a ghida deciziile etice și de a oferi un model de comportament moral.
Valorile morale sunt standarde culturale valabile pentru toţi membrii organizaţiei, care ghidează
comportamentul nostru moral. În realitate, ele nu funcționează ca un ghid propriu-zis, ci mai
degrabă ca un reper moral, fiind conținute tacit în principiile etice. De pildă, valoarea dreptăţii e
„ascunsă” în principiul dreptăţii. Un cod de etică având ca fundament valorile morale e un cod
bazat pe o declarație de valori, cum sunt, de exemplu, codurile universităţilor româneşti.
Principiile etice nu sunt nici ele reguli de conduită, ci criterii majore care întemeiază şi justifică
regulile de conduită; ele ţin de fundamentele moralităţii (teorii), fiind dezbătute şi modificate
continuu de eticieni. Personalul obişnuit nu se ocupă de fundamentele eticii. Datoriile morale
specifice sau standardele morale (reguli de conduită, proceduri de aplicare a principiilor) există
sub forma unor obligaţii sau interdicţii care ne spun ce să facem/să nu facem sub aspect moral
Iată câteva reguli morale ce pot fi desprinse din Codul de etică al Universității din
Craiova :
1. Libertatea academică
În condiţiile unui învăţământ laic, ale respectării statului de drept şi drepturilor omului, spaţiul
academic universitar este un spaţiu liber de orice constrângeri politice, economice şi religioase,
membrii săi fiind protejaţi de cenzură, de manipulări şi persecuţii care încalcă libertatea
academică. Respectarea libertăţii celuilalt reprezintă un principiu esenţial al statului de drept. Ea
include respectul pentru diferenţe şi descurajează orice formă de discriminare, promovând
cooperarea şi parteneriatul intelectual în spaţiul universitar.
2. Autonomia personală
Autonomia personală în spaţiul universitar presupune posibilitatea de a alege individual, în
cunoştinţă de cauză, programele de studiu şi cercetare, traseele de carieră academică,
oportunităţile şi nivelul de excelenţă la care o persoană doreşte să acceadă. În acest sens, toate
informaţiile de importanţă pentru membrii comunităţii academice sunt puse la dispoziţia tuturor
celor interesaţi şi publicate pe paginile web ale universităţii.
3. Meritul Recunoaşterea la nivel de universitate a meritului individual şi colectiv (creativitate,
eficienţă, talent, performanţă) este esenţial pentru funcţionarea instituţiei academice. Stabilirea
ierahiei calitative la nivel universitar este direct legată de realizarea principiului meritului.

Pagina 8
4. Profesionalismul Principiul profesionalismului este încurajat în mediul academic în vederea
creşterii competitivităţii şi prestigiului cercetării, a calităţii ştiinţifice şi educaţionale, a eficienţei
la nivel managerial şi administrativ. Profesionalismul este dat de: competenţa în exercitarea
profesiei, recunoscută în interiorul spaţiului academic, în ţară şi în străinătate; prestigiul prin
dedicarea faţă de cariera academică; încrederea studenţilor în autoritatea intelectuală şi morală a
cadrului didactic; obligaţia morală a acestuia de a lucra în serviciul pregătirii profesionale a
studenţilor, solidaritatea colegială cu cei care respectă standardele morale şi de profesionalism din
universitate precum şi din acelaşi domeniu. Lipsa de profesionalism, amatorismul, dilentantismul,
plafonarea, dezinteresul şi impostura scad prestigiul profesiei universitare afectând direct
pregătirea studenţilor la standardele calitative şi morale de tip academic.
5. Dreptatea şi echitatea Codul de etică universitară are în vedere respectarea criteriilor corecte
de evaluare şi promovare profesională, de împărţirea corectă a puterii şi eliminarea abuzului de
putere, promovând egalitatea şanselor în ceea priveşte accesul la studii, la angajare, la programe
etc Realizarea valorilor morale de dreptate şi echitate în mediul universitar presupune respectarea
următoarelor principii:
a. Nediscriminarea şi egalitatea şanselor Încălcarea drepturilor persoanei pe baza rasei, genului,
orientării sexuale, disabilităţii, naţionalităţii, etniei, religiei, categoriei sociale, stării materiale sau
a mediului de provenienţă în mediul universitar reprezintă acte de discriminare. b. Prevenirea şi
eliminarea conflictelor de interese Conflictele de interese ce apar din cauza intersectării mai
multor tipuri de relaţii sau poziţii afectează evaluarea corectă a membrilor comunităţii academice
şi pot duce la încurajarea nepotismului şi favoritismului, la aplicarea unor standarde neconforme
cu criteriile de apreciere şi de evaluare.
c. Prevenirea şi combaterea corupţiei Corupţia este una dintre maladiile sociale redutabile. În
mediul universitar generează tratamente inechitabile, nedreptăţi, favoritisme, înlătură aplicarea
principiului meritului producând neîncredere în valoarea diplomelor, în competenţa profesională
a absolvenţilor şi a cadrelor didactice.
6. Onestitatea şi corectitudinea intelectuală Aplicarea acestui principiu este esenţială pentru
realizarea deplină a actului de educaţie şi a dezvoltării cunoaşterii. Lipsa de onestitate academică
şi de corectitudine intelectuală poate duce la evaluarea incorectă a performanţelor studenţilor, a
cadrelor didactice şi a personalului administrativ, la încălcarea dreptului de proprietate
intelectuală.
7. Transparenţa Spaţiul academic este un spaţiu public şi presupune accesul la informaţie în
ceea ce priveşte admiterea, evaluarea sutdenţilor, a personalului didactic şi nedidactic, angajarea
şi promovarea, cu privire la utilizarea surselor de finanţare sau de cercetare şi criteriile după care
sunt luate diverse decizii în univesitate. Universitatea se angajează să aplice un tratament corect
Pagina 9
 tuturor membrilor săi, în ceea ce priveşte admiterea, angajarea, promovarea, acordarea gradaţiilor
salariale şi a premierilor.
8. Responsabilitatea Universitatea încurajează aplicarea principiului responsabilităţii personale
şi profesionale pornind de la a cere membrilor săi să evite să facă rău unul altuia.
Responsabilitatea personală şi profesională are în vedere un comportament corect faţă de ceilalţi
asigurând exercitatrea drepturilor fecăruia. Prin aceasta se încurajează, diversitatea culturală şi
intelectuală precum şi individualitatea experienţelor.
9. Respectul şi toleranţa Mediul academic, al cărui rol este de a cultiva valorile civilizaţiei
moderne, schimbul de argumente, autonomia, responsabilitatea individuală, presupune şi respect
reciproc, toleranţă şi cooperare. Nici o dispută nu se rezolvă prin acţiuni ce reprezintă atacuri la
persoană sau printr-un limbaj necivilizat (cuvinte, etichetări, stil, ton etc), ci prin argumente şi
probe clare. În acest sens, trebuie dezaprobate orice tip de hărţuire: rasism, xenofobie,
misoginism, sexism, şovinism, homofobie, hărţuire cu privire la convingerile religioase sau
politice.
10. Bunăvoinţa şi grija Universitatea trebuie să-şi manifeste bunăvoinţa şi grija faţă de toţi
membrii comunităţii academice, încurajând aprecierea, recunoştiinţa, mândria faţă de cei meritoşi
şi sprijinul celor aflaţi în nevoie, care trec prin crize de adaptare, drame, necazuri etc. Cultivă
altruismul, amabilitatea, politeţea, înţelegerea, solidaritatea, solicitudinea, promptitudinea şi
optimismul. Nu consideră dezirabile: invidia, cinismul, impostura, vanitatea, aroganţa,
servilismul, lipsa de amabilitate, dezinteresu

4. Concluzii

Putem considera ca etica și-a făcut simțită prezența din cele mai vechi timpuri, de când
individul a început să aibă conștiință, să facă parte dintr-o comunitate în care primează legile
morale, în care primează starea sa de bine și a celor care îl înconjoară, în care primează
respectarea limitelor impuse de cutumă, în care morala este mai degraba un principiu de bună
conviețuire.
În prezentările privind analiza celor cinci coduri de etică de mai sus se pot observa
multiple similitudini. Plecând de la faptul ca acestea au același cadru legislativ și anume Legea
educației naționale nr. 1/2011, prin care se impune formarea Comisiilor de Etică la nivelul

Pagina 10
fiecărei universități. Comisiile de etică au atribuții asemănătoare, în genere, însă au și atribuții
diferite, care țin mai degraba de profilul de activitate al universităților.
Aspectele generale, similare se referă la principiile și valorile eticii, care se regăsesc în
fiecare Cod de etică și deontologie profesională, de la libertatea academică; integritatea;
prevenirea și gestionarea conflictelor de interese; autonomia personală; dreptatea și echitatea;
merituozitate; profesionalismul și competența; onestitatea și corectitudinea intelectuală;
transparența; respectul, toleranța și incluziunea; responsabilitatea profesională, până la
bunăvoința și grijă; loialitatea și buna conduită în activitatea științifică.
Realizarea codurilor de etică la nivelul fiecărei universități duce la conștientizarea acută a
unei părți a problemelor din mediul academic din zilele de azi. Probleme legate de plagiat, de
lipsă de echitate, de inegalitate, de lipsa de merituozitate. Deși, există în presă nenumărate
articole care scot în evidență astfel de fapte, disciplina eticii dorește să corecteze comportamente,
să apeleze la moralitatea indivizilor care se desfășoară în mediul academic și să găsească soluții
prin care problemele evidențiate să nu se mai repete.
Concluzionând, putem spune ca știința eticii are un caracter multi- disciplinar, aflată la
intersecția întrebărilor, dilemelor, problemelor și metodelor de deliberare și decizie din etica
profesională, etica cercetării și managementul eticii în organizații. Dar acestea nu sunt singurele
domenii care oferă instrumente celor aflați în fața unor decizii privind fapte morale sau imorale
din universități. Sociologia, filosofia socială și politică, biologia, dreptul sau antropologia oferă
companie intelectuală în chestionarea și deliberarea morală.

Bibliografie

Pagina 11
Bibliografie generală:

1. "Etică și integritate academică"- Emanuel Socaciu, Constantin Vică, Emilian Mihailov,

Toni Gibea, Valentin Mureșan, Mihaela Constantinescu, editura Universității din
București, 2018
2. "Etică și integritate academică- Instrumente suplimentare"- Toni Gibea, Constantin Vică,
Emilian Mihailov, Emanuel Socaciu, Valentin Mureșan, editura Universității din
București, 2018
3. "Formarea de comportamente și atitudini adecvate din punct de vedere deontologic în
munca intelectuală a studenților- Etică și integritate academică"- Prof. dr. ing. Dorin
Bică, Șef lucr. Dr. ing. Sorina Moica, Șef lucr. Dr. ing. Elena Harpa, Șef lucr. Dr. ing.
Sorin Albu, Lector dr. Andreea Ban-, Universitatea de Medicină, Farmacie, Științe și
Tehnologie din Tărgu Mureș- Facultatea de inginerie, 2018

Bibliografie specifică:

1. Codul de etică universitară Craiova -

http://cis01.central.ucv.ro/manag_ac_ad/2006/files/cod_etica_2006.pdf

Pagina 12