Crișana

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Pentru alte sensuri, vedeți Crișana (dezambiguizare).

Crișana (magh. Körösvidék) este o regiune istorică situată pe

teritoriile României și Ungariei, având ca limite naturale râul Tisa la
vest, râul Mureș la sud, Munții Apuseni în est și râul Someș în nord.

Cuprins
Etimologie
Crișana din România
Geografie
Relief
Rețeaua hidrografică
Împărțiri politice și orașe
Istorie
Steme
Vezi și
Referințe

Etimologie
Denumirea antică a Crișurilor era Chrisola care pare a fi în legătură cu
Χρισός: „aurit” în grecește, din cauza particulelor de aur provenind
din Munții Apuseni. Frontiera româno-maghiară

Geografie
Fizic, regiunea Crișana este situată între râurile Mureș, Someș, Tisa și culmile Munților Apuseni. Punctele
extreme sunt: 20°45’ long. E (Nădlac la vest) și 22°39’ (Târnăvița la est) long. E, respectiv 45°58’ (Labașinț la
sud) și 46°38’ latitudine nordică (Berechiu la nord).

Relief

Altitudinea maximă este vârful Bihorului (Cucurbăta Mare), 1849 m. Vârful Budeasa ajunge la 1790 m, vf.
Cârligați la 1693 m. Principalele unități de relief sunt Câmpia Aradului, Câmpia de Vest, Dealurile de Vest,
Munții Plopișului, Munții Pădurea Craiului, Munții Bihor, Munții Zărandului și Munții Codru-Moma. Partea
maghiară (Körösvidék) este Câmpia Crișurilor (Körösalföld) care face parte din Câmpia Tisei și era, până la
drenajele din sec. XIX, în mare parte mlăștinoasă.
Rețeaua hidrografică

Principalele cursuri de apă sunt Crișul Alb, Crișul Negru, Crișul Repede și Barcăul. Principalele lacuri sunt
Pețea (carstic și de baraj antropic), Cefa și Mădăraș. La Sud regiunea Crișana este limitată de râul Mureș care o
desparte de Banat.

Împărțiri politice și orașe

Crișana este compusă din:

pe teritoriul României: județul Bihor (integral), cea mai mare parte a județului
Arad și a județului Sălaj, extremitatea sudică a județului Satu Mare și
Stema Crișanei extremitatea nordică a județului Hunedoara;
maghiare pe teritoriul Ungariei: comitatul Biharia (în maghiară Hajdú-Bihar) și comitatului
Körösvidék Bichiș (în maghiară Békés).
(1881).
Capitala tradițională este Oradea (magh. Nagyvárad). Alte orașe importante sunt: Arad,
Beiuș, Békéscsaba, Brad, Debrecen, Gyula, Ineu, Marghita, Salonta, Șimleu Silvaniei,
Tășnad și Zalău.

Istorie
Din punct de vedere istoric, Crișana apare sub denumirea de Márot Kazárorszag („țara
Stema Crișanei Hazarului Marot”) în cronica notarului Anonymus al regelui ungur Béla al III-lea și pe
române (1995). harta doctorului Márki Sándor (1853-1925)[1]. Conform acestei cronici, „Țara Hazarului
Marot” și a urmașului său „Menumorut”, avea ca reședință cetatea Biharea. În lupta cu
ungurii sosiți în anul 896, Menumorut pierde partea de nord-vest a cnezatului său până la
Criș, păstrând numai partea dintre Criș și Mureș, cu cetatea Biharea.

Existența acestui cnezat, a conducătorilor „Marot” și „Menumorut” (poate același personaj) precum și a cetății
Biharea este disputată, cronica lui Anonymus conținând multe contraziceri, aproximații și omisiuni, dar
contextul epocii este totuși evocat, de exemplu priin afirmația că Menumorut ar fi avut „suverani bulgari”.
După întemeierea statului maghiar, Crișana nu a constituit un ducat (cum susțin unele publicații), ci a fost
împărțită în varmeghii (comitate); după 1526, partea de nord-est a intrat în Principatul Transilvaniei („Partium”)
iar partea de sud-vest în Imperiul Otoman. În 1699, Crișana a intrat în totalitate în Imperiul Habsburgic.

La 1 decembrie 1918, deputații români decid în unanimitate unirea Transilvaniei, Banatului, Crișanei,
Sătmarului și Maramureșului cu România, cu păstrarea unei autonomii locale, pe baze democratice, cu
egalitatea naționalităților și a religiilor. Precum fusese mai înainte și la Chișinău la 9 aprilie și la Cernăuți la 28
noiembrie, la Alba Iulia, a fost, de fapt, un plebiscit al tuturor românilor respectiv din Basarabia, Bucovina,
Transilvania, Maramureș, Crișana și Banat. Tot la Alba Iulia, cu prilejul Adunării, se constituie Marele
Consiliu Național Român, format din 200 de membri aleși și 50 de membri cooptați. A doua zi, acest Consiliu
numește un guvern provizoriu, numit Consiliul Dirigent al Transilvaniei, în frunte cu Iuliu Maniu. Consiliul
trimite o delegație la București, condusă de episcopul de Caransebeș, Miron Cristea (viitorul patriarh al
României) care, la 1/14 decembrie, înmânează regelui Ferdinand I declarația de la Alba Iulia.

La 11/24 decembrie, regele Ferdinand promulgă decretul de sancționare a unirii (totodată și a Bucovinei și
Basarabiei).[2] Crișana a fost împărțită în 1919 între România și Ungaria, frontiera fiind trasată de Comisia
geografică internațională „Lord” conform propunerilor geografului francez Emmanuel de Martonne, ca să
cuprindă în România calea ferată Halmeu-Moravița care asigură legătura între cei trei aliați ai Franței anume
Cehoslovacia, România și Iugoslavia. Această frontieră este contestată de guvernul maghiar de la Budapesta
condus de Mihály Károlyi care nu recunoaște decretul de sancționare al Unirii și protestează fiindcă Bihorul de
nord-vest, Sălajul de vest precum și Sătmarul de sud-vest erau majoritar ungurești (inclusiv orașele Satu-Mare,
Oradea și Arad) cum reiese și din recensământul din 1930. Va fi recunoscută de Ungaria abia la tratatul de la
Trianon, la data de 4 iunie 1920.

Steme
Există două steme ale Crișanei. Cea maghiară apare în 1881: este un scut despicat unde se regăsește jos
culoarea albastră, iar sus în stânga o acvilă, în dreapta un turn de cetate. Cea română, desenată în anii 1990 de
heraldiștii Muzeului Țării Crișurilor de la Oradea, îmbină stemele județelor Arad și Bihor într-un scut împărțit
în patru sferturi. Nici una, nici cealaltă nu sunt oficiale.

Vezi și
Stema Crișanei din 1881 (familia Flondor)
Partium

Referințe
1. ^ [1] (http://www.bibl.u-szeged.hu/exhib/evfordulo/marki/marki.html) din [2] (http://keptar.niif.hu/0
00500).
2. ^ Ion Bulei, Scurtă istorie a românilor, Editura Meronia, București, 1996, pp. 104-107

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Crișana&oldid=14167680

Ultima editare a paginii a fost efectuată la 24 aprilie 2021, ora 11:42.

Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice; pot exista și
clauze suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.