Subiecte rezolvate IEN:

1.
Instalatie de racire (scheme)
2. Protectiile motorului navei prin instalatii:
A. Instalatia de racire
Sistemul de răcire al MN reprezintă totalitatea agregatelor, a aparatelor şi
dispozitivelor care asigură evacuarea forţată prin pereţi a unei părţi din căldura dezvoltată în
cilindrii motorului în timpul procesului de ardere.
Gradul de răcire a cilindrilor şi reglarea parametrilor agentului de răcire în funcţie de
regimul termic optim al motorului influeaţează performanţele dinamice, economice, de
fiabilitate şi durabilitate ale acestuia.
În cazul motoarelor principale aceste sisteme cuprind:
• Subsisteme de răcire a cilindrilor cu apă tehnică, în circuit închis
• Subsistemul de răcire a pistoanelor care funcţionează cu apă tehnică, în circuit
închis sau cu ulei din circuitul de ungere
• Subsistemul de răcire a injectoarelor, care funcţionează în circuit închis şi care
utilizează ca fluid de răcire apa tehnică, motorina sau, în unele cazuri, uleiul din
circuitul de ungere.
• Subsistemul de racire cu apă de mare, în circuit închis
În cazul MA, răcirea poate fi asigurată fie printr-un sistem de răcire propriu,
independent de sistemul de răcire al MP, fie printr-un sistem de răcire dependent.
Temperatura apei de răcire se măsoară local şi la distanţă în PCC. Reglarea
temperaturii apei de răcire se realizează automat, cu ajutorul valvulelor termoreglatoare
acţionate electric, pneumatic, hidro-pneumatic, hidraulic, etc.
B. Sistemul de ungere
Totalitatea dispozitivelor, aparatelor şi agregatelor hidraulice şi pneumatice care
servesc la ungerea organelor MN se numesc sistem de ungere.
Motoarele navale moderne, principale sau auxiliare, semirapide sau lente realizează
astăzi performanţe energetice superioare şi datorită perfecţiunii sistemului de ungere.
Sistemele de ungere ale MN diferă între ele după:
- Procedeul de ungere
- Tipul de ulei folosit în punctele de ungere
- Locul de depozitare a uleiului de ungere
- Utilizările auxiliare.
Pentru MP lente, sistemul de ungere se compune din:
- subsistemul de ungere sub presiune a lagărelor arborelui cotit, lagărelor axului cu
came şi capului de cruce;
- subsistemul de ungere prin stropire a angrenajelor, lanţurilor de transmisie,
camelor axului cu came;
- subsistemul de ungere de înaltă presiune a ansamblului piston-cilindru;
- subsistemului de ungere a turbusuflantelor;
- subsistemului de ungere prin barbotaj a lagărelor liniei axiale, regulatoarelor .
Sistemul de ungere propriu–zis al motoarelor navale face parte dintr-un sistem de
ungere complex, de la bord, care mai cuprinde: instalaţia de ambarcare – debarcare a
lubrifianţilor, instalaţia de transfer a lubrifianţilor şi instalaţia de separare a uleiurilor.
Supravegherea tuturor parametrilor sistemului se face local şi prin transmitere la
distanţă (în PCC). Sistemul este complet automatizat şi se pretează la navele din clasa UMS.
Dereglările în sistem sunt semnalizate sonor şi optic.
C. Sistemul de lansare
Varianta de sistem de propulsie cu motor nereversibil şi EPR
Lansarea se execută din PCC şi de la postul de avarie (PCL) şi constă în deschiderea
ventilului de aer de lansare.
 Comanda de lansare din PCC este acceptată de un sistem dacă sunt îndeplinite
condiţiile logice de tipul viror de decuplat, elice în poziţie de împingere nulă sau reductor
decuplat si absenţa semnalului “stop de urgenţă”. Ventilul este menţinut deschis până la
atingerea turaţiei de autoaprindere, după care este închis automat.
Dacă într-un interval de timp stabilit, turaţia motorului nu ajunge la turaţia de relanti,
se emite un semnal de “start ratat” şi operaţia de lansare se repetă.
După trei încercări succesive nereuşite, operaţia de lansare este blocată.
Varianta de sistem de propulsie cu motor reversibil şi EPF
Lansarea se poate executa de la toate trei PC. Din PCC sau PCT comanda de lansare
este efectuată prin aceeaşi manetă cu care se comandă şi turaţia motorului, prin scoaterea
acesteia din poziţia STOP, într-un sens sau altul, echivalent cu sensul de rotaţie dorit.
Procesul de lansare decurge în mod similar cu cel de la varianta precedentă, numai că
există alte condiţii logice.
Funcţia logică de supraveghere a pornirii permite trei lansări consecutive, după care se
semnalizează “start ratat”. Dacă după terminarea introducerii aerului de pornire în motor,
turaţia nu atinge o anumită valoarea, lansarea se repetă.
Oprirea motorului se face de la acelaşi PC, iar funcţia logică care autorizează oprirea
este determinată de alimentarea la tensiune a valvulei care închide combustibilul, existenţa
comenzii de oprire, start greşit, etc.
În cazul motoarelor reversibile, în circuitele logice Start/Stop nu mai sunt necesare
condiţii referitoare la pasul elicei. Acestea se înlocuiesc cu cele referitoare la poziţia axului cu
came pentru start înainte sau înapoi, precum şi existenţa comenzilor pentru unul dintre
sensuri.
D. Subsistemul de ungere a turbosuflantelor de supraalimentare
Pentru ungerea turbosuflantelor se folosesc uleiuri speciale care se caracterizează prin
vâscozităţi în general reduse (circa 50-100 cSt).
Unele MA folosesc pentru ungerea turbosuflantelor uleiul din circuitul de ungere sub
presiune. În acest caz turbosuflantele nu au în dotare pompe de ungere individuale.
Turbosuflantele MA lente sunt prevăzute cu pompe de ungere antrenate de motor care
aspiră din baia de ulei a turbosuflantei şi-l refulează către lagărele acesteia.
3. Scheme de pornire motor electric

Fig.1.a Schema de comanda pentru pornirea directa a unui motor asincron trifazat
nereversibil(1.a) si reversibil (1.b)
Fig.1.b Schema de comanda pentru pornirea directa a unui motor asincron trifazat reversibil

4. Inversarile sensului de rotatie la un motor electric trifazat asincron (schema de

inversare) cu 2 contactoare (la un contactor inversez faza)
Se realizeaza practice prin inversarea a doua faze intre ele. Acest lucru se poate face
fie cu ajutorul unui inversor de sens fie cu ajutorul unei scheme de actionare cu contactoare.
Sensul de rotatie a motorului asincron este dat de sensul de rotatie al campului
magnetic invartitor inductor, iar aceasta, la randul sau, este determinat de succesiunea fazelor
tensiunii de alimentare. In figura de mai jos s-a reprezentat situatia alimentarii celor trei
infasurari de faza statorice 1,2,3 ale unui motor (avand inceputurile notate U1,V1,W1) cu un
sistem de tensiuni de succesiune directa (la care se succed in ordinea R,S,T in sens
trigonometric).Campul magnetic invartitor produs de sistemul de curenti ce parcurg cele trei
infasurari este sensul marcat pe figura de mai jos (sens trigonometric).Daca insa aceleasi trei
infasurari de faza sunt alimentate printr-un sistem de tensiuni de succesiune inversa (la care
fazele se succed in ordinea R-S-T in sens orar), campul magnetic invartitor isi schimba sensul.
5. Instalatia frigorifica de cambuza (automatizare, schema)
Instalatiile de cambuza cele mai utilizate la bordul navelor sunt de tipul cu o treapta de
comprimare. Instalatiile de cambuza tip IFN servesc la obtinerea si mentinerea temperaturilor
scazute in compartimentele de provizii destinate echipajului.
Instalatiile sunt concepute pe o schema de principiu, realizata din doua instalatii cu
functionare independenta, complet automatizata, una pentru compartimentele cu temperaturi
negative, cealalta pentru compartimente cu temperaturi pozitive. Acestea sunt interconectate
pe aspiratie si cu alimentare comuna, astfel incit, la ineficienta unui grup, celalalt sa asigure
mentinerea temperaturilor normale timp de 24 de ore (functionare de avarie).
AUTOMATIZAREA INSTALATIEI.
Instalatia frigorifica are in dotare un panou de comanda si forta, cit si elemente de
automatizare ce ii asigura functionarea complet automatizata constind din trei functiuni:
· de reglaj;
· de control;
· de protectie automata.
Principalele elemente de reglaj sunt:
· ventilele termostatice de expansiune;
· termostatele de camera;
· ventilele electromagnetice;
· ventilele de presiune constanta.

- Mentinere temperatura + dezghetare

Decongelarea.
Decongelarea se poate realiza in doua moduri:
· prin comanda normala de la un comutator aflat pe panoul electric;
· automat, cind decongelarea este comandata de releul de progamare.
Se face simtita nevoia decongelarii cind pe vaporizator sunt depuse maxim 2 ÷ 3 mm
zapada, un strat mai gros fiind o piedica in calea transferului de caldura, ceea ce duce la
nerealizarea temperaturilor de regim in compartimentele respective.
Decongelarea consta in inchiderea ventilului elctromagnetic de pe aspiratie.
 - tablou automatizare
* cu electrovalvula freon
Ventilele termostatice de expansiune - regleaza alimentarea cu freon lichid a
racitoarelor de aer, functionind pe principiul asigurarii unei temperaturi constante a vaporilor
la iesirea din racitor.
* termostat de camera (diferential)
Termostatele de camera - RT 7, impreuna cu ventilele electromagnetice actioneaza
pentru mentinerea constanta in limitele admisibile a temperaturilor din compartimentele
racite.
- Ventil de laminare
În ventilul de laminare se realizează un proces de laminare adiabatică. Presiunea scade
de la presiunea de condensare până la presiunea de vaporizar. Laminarea se desfăşoară cu
menţinerea constantă a entalpiei.
- cauze defectare

6. Functiile blocului de protectie a generatoarelor sincrone

Dispozitivul de protecţie PGS este alcătuit dintr-un bloc de măsură şi alimentare prin
intermediul căruia se culege informaţia referitoare la valoarea tensiunii şi curentului, precum
şi date despre succesiunea fazelor.
Principalele funcţii ale acestui dispozitiv şi modulele prin care sunt realizate aceste
funcţii sunt:
• protecţia la tensiune minimă Umin, realizează anclanşarea atunci când tensiunea
generatorului este între limitele (0,6-0,93)Un (modulul TM1) şi declanşează când
tensiunea furnizată de generator scade sub 0,7 Un (modulul TM2). Acest tip de
protecţie acţionează, în ambele cazuri, cu o temporizare de 1,5 secunde;
• protecţia la scurtcircuit acţionează la creşterea curentului peste 3,2 l„ cu o temporizare
de 150 milisecunde (modulul SC);
• protecţia la suprasarcina este activată şi decuplează, cu o temporizare de 20 secunde,
generatorul de la reţea în momentul în care curentul debitat de acesta creşte cu 10%
peste valoarea nominală;
 • protecţia selectivă - decuplează consumatorii neesenţiali dacă valoarea curentului a
atins 0,95 ln şi se menţine cel puţin 10 secunde la această valoare;
• protecţia la putere inversă - acţionează cu o temporizare de 5 secunde din momentul în
care generatorul începe să absoarbă curent din reţea şi valoarea acestui curent
depăşeşte 10% din ln (modulul PI);
• protecţia la subfrecvenţă - are o temporizare de 15 secunde şi acţionează la scăderea
frecvenţei generatorului până la valoarea de (38-45)Hz (modulul F1 );
• protecţia la suprafrecvenţă - intră în funcţiune când frecvenţa tensiunii furnizate de
generator atinge valorile de (52-55)Hz.
7. Alegerea generatoarelor
Sarcina totală calculată prin metoda tabelară din bilanţul energetic, constituie o
mărime de bază pentru alegerea numărului optim şi a puterii generatoarelor instalate în
centrala electrică.
Alegerea tipului generatoarelor se face funcţie de posibilitatea de antrenare a acestora
de către maşina primară.
Pentru asigurarea unei puteri de consum optime, în practică se utilizează două metode:
- funcţionarea în paralel a unui număr corespunzător de generatoare;
- deconectarea consumatorilor neesenţiali, în trepte, când sarcină depăşeşte anumite
valori.
Alegerea puterii centralei electrice navale se face ţinând seama de crearea unor
condiţii optime de exploatare. Acestea sunt:
- generatoarele electrice să funcţioneze la putere nominală cu o variaţie de maxim 10% ;
- numărul şi puterea generatoarelor trebuie astfel alese încât în toate regimurile de
funcţionare sa fie încărcate cu (70-80) % din puterea nominală.
- nu se admit încărcări de 30% sau mai mici;
- turaţia generatoarelor se va menţine constantă astfel încât frecvenţa reţelei să nu aibă
variaţii mai mari de ± 0,2 [Hz] fată, de cea nominală.
În conformitate cu afirmaţiile anterioare se aleg, ca surse de energie electrică la bordul
navei, trei generatoare dintre care două vor funcţiona, în funcţie de necesităţi, în paralel pentru
a acoperi puterea cerută de consumatori şi unul de rezervă.
Generatoarele alese sunt generatoare sincrone cu autoexcitaţie, la turaţia de 1500
[rot/min] şi sunt antrenate cu motoare cu ardere internă diesel.
8. Triunghiul puterilor (puterea reactiva, activa si aparenta)

S=P+Q
S=P+Q+P*Q*cos(fi)

9. Retele electrice trifazate

Prin reţea polifazată se înţelege, în general, o reţea de curent alternativ în care
acţionează două sau mai multe surse cu tensiuni electromotoare de aceeaşi frecvenţă, cu
amplitudini egale, dar defazate unele faţă de altele cu unghiuri determinate.
Cel mai mult s-a răspândit în practică sistemul trifazat, care prezintă numeroase
avantaje în tehnica curenţilor tari:
– o transmisie de energie mai economică;
– posibilitatea de a dispune la utilizare de două tensiuni pentru consumatorii
monofazaţi;
– posibilitatea de a produce câmpuri magnetice învârtitoare
 – utilizarea mai bună a materialelor în construcţia generatoarelor şi
transformatoarelor.
Toate aceste avantaje au făcut ca în tehnica actuală producerea, transmisia şi
distribuţia energiei electromagnetice (electrice) să se facă aproape exclusiv sub formă de
curent alternativ trifazat.
Prin definiţie, un sistem ordonat de trei mărimi sinusoidale având aceeaşi pulsaţie,
dar amplitudini şi faze iniţiale în general diferite, alcătuiesc un sistem trifazat. Dacă
amplitudinile (respectiv, valorile eficace) celor trei mărimi sunt egale, iar fazele lor diferă prin
valoarea relativă 2pi/3, sistemul este numit trifazat simetric.

10. Conexiunea fazelor (stea, triunghi)

Elementul trifazat terminal (care descrie surse şi receptoare) este format din 3
elemente de fază, ale căror borne sunt grupate în 3 sau 4 borne de acces ale elementului
trifazat. Se disting următoarele conexiuni de bază:
– conexiunea în stea (a), la care începuturile elementelor de fază sunt borne de acces ale
elementului trifazat (marcate cu literele A, B, C sau U, V, W), iar bornele lor de ieşire
(marcate cu X, Y, Z) sunt reunite într-un punct comun, numit punct neutru (numit şi
punct nul, întrucât adesea se leagă la pământ); opţional, punctul neutru poate fi
conectat la o a patra bornă de acces, numită bornă neutră, marcată cu litera N;
conexiunea în stea cu neutru izolat are 3 borne de acces, iar cea cu neutru accesibil –
are 4 borne de acces.

– conexiunea în triunghi (b), la care începuturile elementelor de fază sunt borne de acces
ale elementului trifazat (marcate cu literele A, B, C sau U, V, W), iar bornele lor de
ieşire (marcate cu X, Y, Z) sunt conectate la borna de început a elementului de fază
următor sau anterior (dar cu aceeaşi regulă la toate elementele de fază). Conexiunea în
triunghi are 3 borne de acces.
11. Sistem simetric / asimetric la retea trifazata
În cazul general sistemul trifazat poate fi format din trei mărimi (tensiuni, curenţi
etc.), de amplitudini inegale şi care nu sunt defazate între ele cu un unghi de 2π/3. În acest
caz sistemul se numeşte nesimetric. Un sistem polifazat (m–fazat) de mărimi v1, v2,..., vm
se numeşte simetric atunci când fiecare mărime vk a sistemului se determină din precedenta
vk-1 prin defazarea în urmă cu un unghi n2π/m, în care 0 < n < m este un număr întreg.
12. Cuplarea in paralel (conditii)
In vederea evitarii socurilor mecanice si electrice, trebuie ca in momentul inchiderii
intrerupatorului, ce conecteaza generatorul la retea, sa fie indeplinite urmatoarele conditii:
1. Valorile efective ale tensiunilor la generator si retea sa fie egale.
2. Succesiunea fazelor la generator si la reta sa fie aceiasi .
3. Egalitatea frecventelor la generator si retea .
4. In momentul cuplarii, fazorii corespunzatori tensiunilor de pe fazele omoloage sa se
suprapuna .
 Fig.1 -montajul la stingere pentru cuplarea unui generator sincron trifazat la retea.

13. Caldarina cu arzator (protectii)

In mod normal, functionarea caldarinei este automata, nefiind necesara
supravegherea ei. Functionarea la parametrii normali este asigurata de instalatia de
supraveghere automata. Principiul este urmatorul:
– Pentru preventilarea camerei de ardere se porneste ventilatorul, 1.5-3 min. inainte
de initierea arderii
– Se permite accesul combustibilului prin ventilul electro-magnetic
– Se initiaza aprinderea prin alimentarea transformatorului de aprindere,
care produce o tensiune de 8-10.000V ce genereaza scantei la capetele
electrozilor

Protectiile caldarinei cu arzator:

– Flacara nu se amorseaza sau se stinge in timpul functionarii - istalatia este
monitorizata de o celula fotoelectrica care in momentul sesizarii lipsei flacarii,
printr-un circuit de amplificare alimenteza printr-un impuls releul BR , releu care
intrerupe circuitele de alimentare a ventilatorului arzatorului si a
electroventilelor. Astfel se opreste arzatorul si se declanseaza alarma acustica si
optica. Sistemul se poate reseta
– Daca presiunea aburului creste cu peste 5-10% peste presiunea maxima de regim,
se reduce sau se opreste flacara
– Daca nu se asigura evacuarea gazelor arse sau ventilatorul arzatorului
functioneaza defectuos, se opreste alimentarea cu combustibil
– Daca se deschide gura de vizitare a camerei de ardere, in timpul functionarii,
printr-un limitator se comanda oprirea arzatorului

Alte protectii:
– presiune scazuta a aerului de ventilare in camera de ardere
– presiune scazuta a combustibilului
– nivel minim apa in domul caldarinei