CONTROLUL CONSTITUŢIONALITĂŢII LEGILOR

II. Controlul constituţionalităţii legilor în România

1. Sediul materiei. Autoritatea competentă

În România controlul constituţionalităţii îşi regăseşte reglementarea în Titlul V art. 142-
147 din Constituţia, republicată, în Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii
Constituţionale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în Regulamentul de
organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale.
Curtea Constituţională este garantul supremaţiei Constituţiei României.
Aceasta se compune din 9 judecători numiţi pentru un mandat de 9 ani, care nu poate fi
prelungit sau reînnoit, 3 dintre ei fiind numiţi de Camera Deputaţilor, trei de Senat şi trei de
Preşedintele României. Pentru desemnarea judecătorilor de către fiecare dintre cele două Camere
ale Parlamentului, candidaturile se pot depune de grupuri parlamentare, deputați sau senatori,
după caz, la Comisia juridică a Camerei Deputaților sau a Senatului. Candidații își vor depune un
CV, precum și actele doveditoare a îndeplinirii condițiilor stabilite de Constituție și de legea de
organizare și funcționare a Curții Constituționale. Urmare a audierii candidaților, în baza
raportului motivat al Comisiei juridice, precum și a propunerii biroului permanent, plenul
Camerei Deputaților, respectiv al Senatului, cu votul majorității simple, va desemna viitorul
judecător la Curte. Cel astfel desemnat sau desemnat de Președintele României va depune
jurământul, data depunerii acestuia fiind data de la care îi va începe mandatul.
Judecătorii Curţii Constituţionale îşi aleg prin vot secret un preşedinte pentru un mandat
de 3 ani.
Membrii Curţii Constituţionale se reînnoiesc la fiecare trei ani cu câte o treime, procedeu
ce permite îmbinarea experienţei şi continuităţii cu noile tendinţe.
Pentru numirea în funcţia de judecător al Curţii Constituţionale, Constituţia impune
anumite condiţii cumulative şi anume: pregătire juridică superioară, înaltă competenţă
profesională şi o vechime de cel puţin 18 ani în activitatea juridică sau în învăţământul juridic
superior.
Funcţia de judecător al Curţii Constituţionale este incompatibilă cu oricare altă funcţie
publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice în învăţământul juridic superior, judecătorii
fiind independenţi în exercitarea mandatului şi inamovibili pe durata acestuia. Astfel, judecătorii
nu pot fi traşi la răspundere pentru voturile, opiniile exprimate în adoptarea soluţiilor.
Judecătorii Curții pot fi reținuți, percheziționați, arestați, la solicitarea procurorului
general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și doar cu aprobarea plenului
1
Curții Constituționale care va decide cu votul unei majorități calificate de 2/3 și după ascultarea
prealabilă a judecătorului în cauză. Prin excepție de la această regulă, în cazul infracțiunilor
flagrante, aceștia pot fi perchezionați și/sau reținuți, fără aprobarea prealabilă a plenului Curții,
dar procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție va trebui să îl
informeze de îndată pepreședintele Curții Constituționale.
Urmărirea penală și trimiterea în judecată intră în competența Parchetului de pe lângă Înalta
Curte de Casație și Justiție, iar judecata intră în competența Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În cazul în care un judecător al Curții Constituționale este trimis în judecată acesta poate fi
suspendat din funcție, prin decizia votului plenului Curții cu o majoritate calificată de 2/3, însă în
cazul în care este condamnat definitiv, mandatul îi va înceta de drept.
Încetarea mandatului de judecător la Curtea Constituțională se poate produce în
următoarele situații:
- la expirarea termenului pentru care a fost desemnat;
- prin demisie;
- prin pierderea drepturilor electorale;
- prin încetare de drept (astfel precum am constatat mai sus);
- prin deces;
În aceste situații constatarea încetării mandatului se face de președintele Curții Constituționale,
iar în cele de mai jos constatarea se face de plenul Curții Constituționale
- în caz de incompatibilitate și nesoluționare a acestei situații;
- în caz de imposibilitate de exercitare a mandatului pe o perioadă mai mare de 6 luni;
- în caz de încălcare a prevederilor art.16 alin. (3) și ale art. 40 alin. (3) din Constituție;
- încălcarea gravă a obligațiilor prevăzute de Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările și
completările ulterioare.
Conform prevederilor Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările și completările
ulterioare, obligațiile judecătorilor la Curte sunt următoarele:
- îndeplinirea funcției cu imparțialitate și cu respectarea Constituției;
- păstrarea secretului deliberărilor și al votului;
- neluarea unei poziții publice și neoferirea de consultații cu privire la problemele ce sunt de
competența Curții;
- exprimarea votului în sens afirmativ sau negativ, abținerea nefiind permisă;
- comunicarea președintelui Curții a oricărei activități care îl poate pune în situație de
incompatibilitate;
- nepermiterea folosirii funcției în scop de reclamă comercială sau propagandă de orice fel;
- abținerea de la orice activitate sau manifestare care i-ar putea afecta independența și
demnitatea.
2
 Având în vedere complexitatea şi natura atribuţiilor sale, precum şi procedurile folosite,
sub aspectul naturii juridice Curtea Constituţională a României este o autoritate publică
politico-jurisdicţională. Curtea Constituţională este o autoritate politică având în vedere modul
de desemnare a judecătorilor săi, precum şi a natura unora dintre atribuţii (precum este cea de
control al constituţionalităţii unui partid politic), şi este juridică având în vedere principiile de
organizare şi funcţionare, precum şi a procedurile folosite pentru exercitarea controlului de
constituţionalitate.
Activitatea Curţii Constituţionale nu priveşte numai controlul constituţionalităţii legilor,
ci cuprinde şi alte domenii având strânsă legătură cu respectarea Constituţiei şi de aceea ea poate
fi considerată o autoritate publică politico-jurisdicţională independentă faţă de orice autoritate
publică şi a cărei competenţă nu poate fi contestată de nici o autoritate publică.