Sunteți pe pagina 1din 4

Dispersia Luminii

Dispersia luminii este fenomenul de descompunere prin refracție a luminii albe în fascicule de


lumină colorate diferit. Aceste culori alcătuiesc spectrul luminii albe și sunt: roșu, oranj, galben,
verde, albastru, indigo și violet. Ea constă în variația indicelui de refracție n al unei substanțe în
funcție de lungimea de undă .
Relația matematica pentru dispersie este:

Vidul este nedispersiv. Pentru vid viteza de propagare a undei electromagnetice este constanta:

Pentru un mediu oarecare:

Lumina provenită de la soare este albă. Isaac Newton a descoperit acum 300 de ani, cu ajutorul
unei prisme, că lumina albă este formată din mai multe fascicule colorate diferit. Prisma optică este
un mediu omogen și transparent, mărginit de două fețe plane și neparalele. La trecerea prin prismă,
lumina se descompune în fascicule colorate. Fasciculele colorate trec prin prismă cu viteze diferite,
de aceea ies din prismă sub unghiuri diferite.

Exemplu din natura:


Apusurile de soare
Cand soarele este sus pe cer, apare alb deoarece ajung la ochiul observatorului toate razele cu
lungimile de unda avand intensitatile aproape egale. Pe masura ce soarele coboara catre linia
orizontului, lumina solara care patrunde in atmosfera face cu linia orizontului un unghi mult mai mic
si trebuie sa treaca prin maim ai mult aer atmosferic pana sa fie vazuta de un observator.
Fenomenele ce produc culoarea rosie a soarelui sunt:
- Imprastierea Rayleigh (in proportia cea mai mare);
- Reflexa (imprastierea) razelor de lumina pe particulele de praf si nori;
- Dispersia luminii;
Dimensiunea si concentratia particulelor de aer atmosferic din calea luminii solare determina tipul de
apus observat. Cand lumina soarelui intampina foarte putine particule de aer atmosferic, majoritatea
razelor ajung la ochiul uman cu aproape aceeasi intensitate. Reducerea fenomenului de dispersie
produce apusuri albe sau galbene comune zonelor muntoase, unde aerul atmosferic este rarefiat.
Interferenta Luminii

Atunci când într-o zonă din spațiu se suprapun unde electromagnetice provenite de la două sau mai
multe unde coerente se obține o imagine constând din maxim și minime de intensitate luminoasă
numită imagine de interferență. Prin unde coerente întelegem unde între care există o diferență de
fază constantă în timp.

Fenomenul este similar cazului undelor mecanice. Exemple de interferență pentru undele de la
suprafața apei vedeți mai jos:

In cazul utilizării unei surse de lumină monocromatică de culoare albastră și a unui sistem de două
fante prin interferența luminii provenite de la cele două fante se obține o imagine de interferență
formată dintr-o succesiune de maxime luminoase (numite franje luminoase) și minime luminoase
( franje întunecate).

Există mai multe metode de obținere a undelor coerente și deci de realizare fenomenului de
interferență. Amintim două dintre cele mai utilizate:

Prin dvizarea fromtului de undă. Cel mai cunoscut este dipozitivul Young cu două fante. Modul în
care arată imaginea de interferență depinde de lumina folosită, de poziția fantelor, distanța dintre
fante și distanța de la fanta ecranului. Fanta este o deschidere foarte îngustă și lungă.
Prin divizarea amplitudinii frontului de undă. Cel mai cunoscut exemplu este lama cu fețe plan
paralele. O rază de lumină ajunsă pe o lamă cu fețe plan-paralele sau peliculă parțial de reflectat
parțial se refractă. Rază reflectată ajunge din nou la suprafață interferând cu raza reflectată. În felul
acesta se obține culorile peliculelor și baloanelor de săpun.

a) Dispozitive interferențiale prin divizarea frontului de undă.


Principiul metodei constă în divizarea cu oglinzi, lentile, aperturi și ecrane a frontului de undă
provenit de la o sursă primară în două sau mai multe fronturi de undă secundare a căror
suprapunere ulterioară dă formă de interferență.
- Oglinzile lui Fresnel
- Biprisma Fresnel
- Oglinda lui Lloyd
- Dispozitivul lui Linnik
- Dispozitivul lui Young
b) Dispozitivele interferențiale prin divizarea amplitudinii fasciculului incident
În acest caz, fasciculul este incident pe o lamă semitransparentă care divide fasciculul (prin reflexie
și refracție) în două fascicule a căror suprapunere ulterioară generează regiunea de
interferență.Practic, sunt două tipuri de lame semitransparente: lama plan-paralelă și până optică.
- Lama plan-paralela
- Pana optica
- Dispozitivul lui Newton cu inele de interferenta

S-ar putea să vă placă și