Școala Postliceală Sanitară Fundeni

CANCERUL TIROIDIAN

Student: BUCUR Oana

Grupa 1B, BUGET
Profesor Coordonator: Dr. IORDACHE Eugen

2020-2021
 Școala Postliceală Sanitară Fundeni

CUPRINS

Cancerul tiroidian
1. Glanda tiroidă
1.1.Caracteristici
1.2.Funcționare
1.3.Rol și influență
1.4.Structură
1.5.Afecțiuni
2. Cancerul tiroidian
2.1.Semne și simptome
2.2.Cauze și factori de risc
2.3.Tipuri de cancere
2.4.Diagnostic
3. Ecografia glandei tiroide
3.1.Ecografia
3.2.Scopul explorării ecografice a glandei tiroide
3.3.Tehnica explorării ecografice a glandei tiroide
3.4.Avantaje si dezavantaje

2020-2021
 Școala Postliceală Sanitară Fundeni

CANCERUL TIROIDIAN

1. Glanda tiroidă

Glanda tiroidă (glandula thyroidea) este un organ nepereche de culoare gălbuie-roz, cu

o consistență moale, cântărind 15-30 g, având doi lobi de formă ovală, ce se dispun de o parte
și de alta a laringelui și traheii, uniți printr-un istm; în 50-60% din cazuri, o prelungire, lobul
piramidal, se întinde înspre osul hioid. Are o capsulă proprie ce trimite prelungiri în interiorul
glandei. Ea este învelită într-o dedublare a fasciei cervicale mijlocii, aderentă de trahee, teaca
vasculonervoasă în care se află artera carotidă, vena jugulară și nervul vag. Anterior, glanda
vine în raport cu mușchii subhioidieni. Între capsula proprie și capsula fibroasă, dependentă a
fasciei cervicale mijlocii, se află posterior, glandele paratiroide. Irigația arterială este
asigurată de arterele tiroidiene superioară și inferioară; venele se deschid în venele jugulare și
trunchiul venos brahiocefalic stâng. Limfaticele merg în ganglionii cervicali profunzi și
pretraheali. Inervația este dată de ramuri din nervii laringieni superior și inferior și din cei trei
ganglioni simpatici cervicali.

1.1.Caracteristici
• Așezare: în fața traheei
• Greutate: 5-30g
• Structura: lobul drept, lobul stâng, istm (punte)
• Secretă hormonii: tiroxină, triiodotironină si calcitonina
• Boli datorate funcționării deficiente:
• Piticism (nanism tiroidian/cretinism)
• Gușa endemică

Tiroida normală la adult are forma literei H și este alcatuită din doi lobi (drept și stâng),
uniți printr-un istm (porțiune de țesut glandular). Tiroida este învelită la exterior de o capsulă
fibroasă din care pornesc septuri fibroase ce împart glanda în pseudolobi, la rândul lor
alcătuiți din vezicule, numite foliculi sau acini (unitatea structurală a tiroidei).

2020-2021
 Școala Postliceală Sanitară Fundeni

1.2.Funcționare
În interiorul foliculilor se găsește un coloid proteic care conține o singură proteină,
tireoglobulina, din care sunt sintetizați hormonii tiroidieni: T4 ( tiroxina) și T3
(triiodotironina).
Tiroida conține și o populație redusă de celule parafoliculare (celule C) care secretă
calcitonina și pot cauza carcinomul tiroidian medular, prin transformare malignă.
Secreția de hormoni tiroidieni (tiroxina- T4 și triiodotironina-T3) este stimulată de către un
alt hormon numit TSH (Thyroid Stimulating Hormone) care este secretat de glanda hipofiză.
Funcția glandei tiroide este extrem de importantă pentru organism, afectând pulsul
și tensiunea arterială, nivelul de colesterol, metabolismul energetic, tonusul muscular, văzul,
starea psihică și multe altele.

1.3.Rol și influență
Glanda tiroidă produce doi hormoni principali, tiroxina și tironina, care:
• stimulează metabolismul general,
• au influență asupra vitezei cu care este utilizată energia în corp și a producerii de
proteine,
• influențează asupra termoreglării organismului,
• stimulează la copii creșterea scheletului,
• influențează compoziția sângelui,
• intensifică excitabilitatea sistemului nervos față de alți hormoni.
Cei doi hormoni sunt depozitați în foliculi, unde sunt legați de o proteină, formând
tiroglobulinele. Pentru elaborarea hormonilor e nevoie de iod, care este furnizat prin
alimentație. De asemenea, tiroida produce calcitonina, antagonist al hormonului paratiroidian,
ce scade pragul calcemiei și stimulează osteogeneza.

1.4.Structură
Glanda este alcătuită din foliculi sferici și canale producătoare de tiroxină, înconjurate
de țesut conjunctiv lax. Foliculii sunt tapisați de un epiteliu unistratificat, plat sau prismatic
înalt; cavitatea foliculară e plină de coloid omogen (ea conține hormonul tiroxina). Între
foliculi, în țesutul conjunctiv se află grupe de celule clare - celulele C parafoliculare,
producătoare de calcitonină. Frigul și întunericul stimulează tiroida; căldura și lumina o
inhibă. Glanda crește în volum la pubertate și la naștere și diminuă cu vârsta sau în caz de

2020-2021
 Școala Postliceală Sanitară Fundeni

malnutriție. La femei tiroida este relativ ceva mai mare. La embrion glanda tiroidă se
dezvoltă din mugurele epitelial nepereche al peretelui ventral al intestinului cefalic. Când
mugurele se detașează, în locul său (mai târziu acesta constituie rădăcina limbii) rămâne
gaura oarbă.

1.5.Afecțiuni
Pacienții care suferă de afecțiuni ale glandei endocrine au variații ale nivelului
energetic, au intoleranță la frig sau căldură, variații ale tonusului muscular, labilitate
emoțională sau probleme cu greutatea corporală.
Afecțiunile tirodei se manifestă prin modificări calitative sau cantitative ale secreției
hormonale, mărirea tiroidei (gușă) sau ambele.
Secreția insuficientă de hormoni tiroidieni este denumită hipotiroidie sau mixedem,
însotită de scăderea consumului caloric (hipometabolism).
Secreția excesivă de hormoni tiroidieni determină hipertiroidie sau tireotoxicoză și
hipermetabolism.
Mărirea glandei tiroide (gușa) poate fi generalizată sau focală:
• mărirea generalizată poate fi asimetrică, lobul drept având o tendință mai mare de
creștere decât lobul stâng și poate fi asociată cu o secreție hormonală crescută,
normală sau scăzută în funcție de afecțiunea determinantă;
• marirea focală sugerează de obicei o afecțiune tumorală benignă (asociata de obicei cu
creșterea secreției hormonilor tiroidieni și hipertiroidie) sau malignă. Gușa tiroidiană
poate comprima structurile învecinate de la nivelul gâtului sau mediastinului.

2020-2021
 Școala Postliceală Sanitară Fundeni

2. Cancerul tiroidian

Cancerul tiroidian este o boală în care celulele canceroase (maligne) se dezvoltă în

țesuturile glandei tiroide. Este cea mai comună formă de cancer endocrin. Cancerul tiroidian
este unul dintre cele mai rapide forme de cancer la bărbați și femei. Există două tipuri de
tumori tiroidiene: benigne (noncanceroase), cum ar fi adenoamele, şi maligne (canceroase),
care sunt mai rare.

2.1.Semne și simptome
Cancerul tiroidian se dezvoltă de obicei încet, fără multe semne sau simptome
evidente. Cu toate acestea, unii oameni se confruntă cu una sau mai multe dintre următoarele:
• un nodul nedureros în regiunea gâtului, care poate deveni treptat mai mare;
• probleme de înghițire;
• dificultăţi respiratorii;
• răguşeală;
• tuse constantă persistentă;
• umflarea gâtului;
• dureri în regiunea gâtului, cu iradiere spre urechi;
• umflarea ganglionilor limfatici în regiunea gâtului.
De reținut! În aproximativ 9 din 10 cazuri, un nodul tiroidian este un simptom al unei
afecţiuni benigne.

2.2.Cauze și factori de risc

Cauza exactă a cancerului tiroidian nu este cunoscută, dar se știe faptul că mai mulți
factori pot influenţa riscul dezvoltării acestuia. Având unii dintre acești factori de risc nu
înseamnă neapărat că veți dezvolta cancer tiroidian.

Principalii factori de risc sunt:

Genul – femeile sunt mai frecvent diagnosticate cu cancer tiroidian.
Expunerea la radiații – un număr mic de cazuri de cancer tiroidian sunt produse de faptul că
pacienții au beneficiat de radioterapie în zona capului și gâtului sau trăiesc într-o zonă cu

2020-2021
 Școala Postliceală Sanitară Fundeni

niveluri ridicate de radiații în mediu. Expunerea la iod radioactiv în copilărie poate, de

asemenea, creşte riscul de cancer tiroidian ulterior în viaţă.
Istoricul familial şi factorii genetici– o genă specifică numită RET poate creşte riscul de a
dezvolta cancer tiroidian. Această gena poate cauza cancer tiroidian familial (FMTC) sau
neoplazie multiplă endocrină (MEN).
Afecţiuni – o afecțiune tiroidiană, cum ar fi nodulii tiroidieni, o tiroidă mărită (guşă) sau o
inflamație a tiroidei pot creşte riscul de a dezvolta cancer tiroidian.
Alimentaţia săracă în iod – ionul este necesar pentru funcţionarea normală a tiroidei;
Istoricul personal de cancer – istoricul personal de cancer, mai ales cancer tiroidian şi
cancer mamar, poate influenţa riscul unei persoane de cancer tiroidian.

2.3.Tipuri de cancere
Există patru tipuri de cancere tiroidiene:
• Cancerul tiroidian papilar – este cel mai frecvent tip, mai mult de 70% dintre
cancerele tiroidiene sunt papilare. Acest tip de cancer nu se dezvoltă, de obicei, foarte
rapid și nu se răspândește rapid în țesutul înconjurător.
• Cancerul tiroidian folicular – acest tip reprezintă 10–15% dintre cazurile de cancer
tiroidian. Cancerul folicular poate circula în sânge și în alte zone ale corpului, cum ar
fi plămânii sau osul.
• Cancerul tiroidian medular – acest tip reprezintă 4% dintre cazurile de cancer
tiroidian. Este mult mai probabil să se dezvolte dacă există un istoric familial de acest
tip de cancer.
• Cancerul tiroidian anaplazic – acest tip este rar (aproximativ 2% dintre cazurile de
cancer tiroidian). Cancerul anaplastic sau anaplazic este un cancer cu dezvoltare
rapidă, răspândit rapid în țesutul din jur.

2.4.Diagnostic
Diagnosticarea cancerului tiroidian necesită de obicei mai multe teste şi investigaţii.
Cele mai utilizate sunt:
• Examinarea fizică – medical va palpa gâtul, tiroida și ganglionii limfatici pentru
depistarea eventualelor anomalii sau umflături neobișnuite.
• Analize de sange – există mai multe tipuri de teste de sânge care pot fi efectuate
pentru diagnosticarea și monitorizarea pacientului în timpul și după tratament.

2020-2021
 Școala Postliceală Sanitară Fundeni

Acestea includ teste numite markeri tumorali. Markerii tumorali sunt substanțe găsite
în concentrații mai mari decât cele normale în sânge, urină sau țesuturi ale unor
persoane cu cancer. Se va analiza nivelul hormonilor tiroidieni – hormonii tiroidieni
reglează metabolismul unei persoane. Acest test indică nivelul actual al hormonilor
tiroidieni, triiodotironina (T3) şi tiroxina (T4). Hormonul de stimulare
tiroidiană (TSH) este un hormon produs de glanda pituitară din apropierea creierului.
Dacă organismul are nevoie de hormoni tiroidieni, glanda pituitară eliberează TSH
pentru a stimula producția. Tiroglobulina (TG) este o proteină produsă în mod
natural de tiroidă, precum și de cancerul tiroidian diferențiat. După tratament, ar
trebui să existe valori foarte scăzute de tiroglobulină în sânge, deoarece scopul
tratamentului este eliminarea tuturor celulelor tiroidiene. Dacă TG crește după
operație și / sau cu iod radioactiv, poate fi un semn al cancerului. Un test de marker
tumoral poate fi efectuat pentru a măsura nivelul TG al organismului înainte, în
timpul și / sau după tratament. Există, de asemenea, un test pentru anticorpii
tiroglobulinici (TgAb), care sunt proteine produse de organism pentru a ataca
tiroglobulină care apare la unii pacienți. Dacă se găsește TgAb, se știe că interferă cu
rezultatele testului TG.
• Ecografia – utilizează unde sonore pentru a crea o imagine a organelor interne.
Undele de înaltă frecvență creează un model de ecouri care arată dimensiunea glandei
tiroide și informații specifice despre orice noduli, inclusiv dacă un nodul este solid sau
este doar un sac umplut cu fluid numit chist.
• Biopsia – presupune prelevarea unei cantități mici de țesut pentru examinare la Alte
teste pot sugera că cancerul este prezent, dar numai o biopsie poate face un diagnostic
clar.
• Imagistica cu radionuclizi – această scanare se va face fie folosind I-131, fie I-123.
Este folosită cel mai adesea pentru a afla mai multe date despre un nodul tiroidian. În
acest test, pacientul înghite o cantitate foarte mică, inofensivă de iod radioactiv, care
este absorbit de celulele tiroidiene. Acest lucru face ca celulele tiroidiene să apară pe
imaginea de scanare, permițând medicului să vizualizeze diferențele dintre aceste
celule și alte structuri ale corpului.
• Radiografia – o radiografie este o modalitate de a obţine o imagine a structurilor din
interiorul corpului, folosind o cantitate mică de radiații.

2020-2021
 Școala Postliceală Sanitară Fundeni

• Tomografia computerizată (CT sau CAT) – se creează o imagine tridimensională a

interiorului corpului folosind raze X din diferite unghiuri. O scanare CT poate fi
utilizată pentru a măsura dimensiunea tumorii. Uneori, un colorant special numit
substanţă de contrast este administrat înainte de scanare pentru imagini mai detaliate.

3. Ecografia glandei tiroide

3.1.Ecografia
Ecografia (imagistica prin ultrasunete - ultrasonografie) este un test medical
noninvaziv util atat in scop diagnostic cat si terapeutic. Ecografia (ultrasonografia) de inalta
rezolutie (7-15 MHz) este metoda imagistica de prima intentie in explorarea glandei tiroide,
fiind considerata actualmente cea mai sensibila metoda de investigare a parenchimului
tiroidian.
Prin explorarea ecografica:
• Se măsoară cu exactitate dimensiunile glandei tiroide
• Se evalueaza structura si vascularizatia parenchimului tiroidian
• Se pot identifica modificari tiroidiene difuze
• Cu ajutorul ecografiei putem confirma prezenta unui nodul intraparenchimatos decelat
la examinarea clinica putandu-se face in acelasi timp si un diagnotic diferential intre
un nodul tiroidian si o masa cervicala de alta origine (chist de duct tireoglos, chistic
higroma sau mai des intalnitele adenopatii latero-cervicale).

3.2.Scopul explorarii ecografice a glandei tiroide este:

• Diferentierea intre un nodul tiroidian benign si unul probabil malign bazandu-se pe
aspectul ecografic.
• Detectarea maselor cervicale sau a unor noduli tiroidieni identificati prin palpare,
respectiv evaluarea recurentei unui cancer tiroidian post tiroidectomie si a
eventualelor adenopatii loco-regionale.
• Efectuarea biopsiei cu ac fin sub control ecografic respectiv tratamentul percutan cu
etanol al nodulilor tiroidieni adenomatosi toxici.

3.3.Tehnica explorarii ecografice a glandei tiroide consta in:

2020-2021
 Școala Postliceală Sanitară Fundeni

Se aseaza pacientul pe spate, cu gatul in hiperextensie (pozitie care se obtine prin

folosirea unei perne rulate sub umerii pacientului). Se utilizeaza un transductor liniar de inalta
rezolutie (Fig. 1) si gel ecografic.

Fig.1 - transductor liniar de inalta rezolutie

Examinarea color Doppler isi gaseste utilitatea in analiza vascularizatiei peri-

/intranodulara fiind necesara in evaluarea caracterului benign/malign, diferenta constand in
prezenta unor vase tortuase atat peri- cat si intranodulare in cazul nodulului mai probabil
malign (Fig. 2 si Fig. 3). In plus, se poate decela o evetuala tromboza a venei jugulare
(circulatia sangelui in vena este blocata din cauza formarii unui cheag de sange, denumit in
termeni medicali tromb).

Fig.2 – Examinarea Doppler color, nodul posibil benign

2020-2021
 Școala Postliceală Sanitară Fundeni

Fig.3 – Examinare Doppler color, nodul probabil malign

Protocolul de examinare conform recomandarilor Colegiului American de ghiduri practice de

Radiologie consta in:
• Scanare in plan transvers a glandei tiroide cu masurarea diametrelor antero-posterior
si transvers pentru fiecare lob in parte (Fig. 4) respectiv a diametrului antero-posterior
al regiunii istmice.
• Scanare longitudinala a fiecarui lob cu masurarea diametrului cranio-caudal maxim
(Fig.5)
• Identificarea leziunilor focalizate, caracterizarea aspectului ecografic al acestora
respectiv in cazul tiroidelor marite in volum decelarea nodulului dominant
• Evaluarea prezentei adenopatiilor latero-cervicale si a eventualei tromboze de vena
jugulara.

Fig.4 – Explorare in plan transvers

2020-2021
 Școala Postliceală Sanitară Fundeni

Fig.5 – Explorare in plan longitudinal

Ecografia tiroidiana si-a gasit utilitatea in practica de zi cu zi in confirmarea

diagnosticului tiroiditelor acute sau cronice, autoimune sau nonautoimnue.
In concuzie ecografia glandei tiroide, in era medicinei moderne, a devenit o extensie a
examanului clinic, o examinare indispensabila pentru stabilirea corecta a diagnosticului cat si,
in unele cazuri, pentru efectuarea tratamentului percutan.

3.4.Avantajele ecografiei glandei tiroide sunt:

• Metoda neiradianta (nu foloseste raze x)
• Nu necesita o pregatire in prealabil pentru pacient
• Ieftina comparativ cu celelalte metode imagistice
• Repetabila
• Accesabilitate mare

Limitarea majora a explorarii ecografice a glandei tiroide consta in faptul ca aceasta metode
imagistica este operator si echipament dependenta.

2020-2021