UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ A

BANATULUI TIMIȘOARA

HIBRIDAREA GENULUI LAVANDA

ESEU LA DISCIPLINA GENETICĂ

AN I HORTICULTURĂ IFR

PROFESOR CONF. DR.: SĂRAC IOAN

STUDENT: PINTEAN DENISA MARIA
 Pintean Denisa Maria – Hibridarea la Genul Lavandula

1. Introducere

Numele botanic Lavandula, așa cum este folosit de Linné, este considerat a fi derivat din
acest nume și din alte nume vernaculare europene pentru plante. Cu toate acestea, se sugerează
că această explicație poate fi apocrifă și că numele ar putea fi derivat din latina ”livere” =
„albăstruie”. Denumirile utilizate pe scară largă pentru unele dintre specii, „lavandă
englezească”, „lavandă franțuzească” și „lavandă spaniolă” sunt toate aplicate imprecis.
„Lavanda englezească” este frecvent utilizată pentru L. angustifolia, deși unele referințe spun că
termenul corect este „lavanda englezească veche”. Numele „lavandă franțuzească” se poate referi
fie la L. stoechas, fie la L. dentata. „Lavanda spaniolă” se poate referi la L. stoechas, L. lanata
sau L. dentata.[4]
Cuvântul ”lavandă” este în general considerat a fi derivat din franceza veche „lavandre”,
în cele din urmă din latinescul „lavare” (a spăla), referindu-se la utilizarea infuziilor de plante.
Denumirea populară în limba română este LEVĂNȚICĂ.
Cea mai cultivată specie, Lavandula angustifolia, este adesea denumită lavandă și există
o culoare numită astfel după nuanța florilor acestei specii. În ciuda utilizării sale de-a lungul
secolelor în medicina tradițională și cosmetice, nu există dovezi clinice de înaltă calitate că
lavanda are efecte asupra bolilor sau îmbunătățește sănătatea. [4]

Levănțică înflorită

Foto credit: Mirela Heizer©, 2020

2
 Pintean Denisa Maria – Hibridarea la Genul Lavandula

Levănțica poate fi folosită pentru decorarea bordurilor, în masiv, grupat sau solitar.
Florile tăiate se păstrează bine. Florile uscate sunt mai mult utilizate în diferite modalități de
prezentare. Florile si frunzele uscate conțin o serie de compuși oleo-aromatici. Lavanda
englezească este cultivată în mod obișnuit ca plantă ornamentală. [2] Denumirea de lavandă este
folosită deseori pentru a desemna parfumul extras din levănțică.
Ameliorarea plantelor = ad melior (limba latină) = la mai bine – reprezintă
ştiinţaaplicativă care foloseşte legile geneticii, legile eredităţii în vederea obţinerii dematerial
biologic nou, soiuri şi hibrizi precum şi pentru producerea de sămânţă şimaterial săditor pentru
cultură.[10]
Cerinţele faţă de soiurile şi hibrizii nou creaţi au crescut, iar obținerea lor printr-o metodă
unică, devine un proces de ameliorare foarte dificil şi de lungă durată. De aceea, frecvent este
necesarărecurgerea la un complex de metode de ameliorare, cum este hibridarea interspecifică şi
intraspecifică, cu utilizarea selecției individuale. [11]
Hibridarea este încrucişarea între genitori (părinţi) care diferă prin una sau mai multe
perechi de caractere.
– monohibridare – o singură pereche de caractere
– dihibridare – două perechi de caractere
– polihibridare – mai multe perechi de caractere.
Rezultatul unei hibridări se numeşte hibrid. [9]
Hibridarea reprezintă procesul de fuzionare (contopire) a doi sau mai mulţi protoplaşti,
în urma căruia rezultă obținerea unei noi celule care conține material genetic (nuclee,
cromozomi, organite citoplasmatice) provenit din celule care aparțin aceleiași specii sau la specii
diferite, fără a recurge la hibridarea sexuată. Este o metodă de ameliorare cu ajutorul căreia se
obțin hibrizi aparținând aceleiași specii sau la specii diferite, acolo unde metodele clasice sunt
imposibile sau mai greu de realizat. S-a constatat că protoplaştii izolați enzimatic sunt capabili să
fuzioneze spontan, dar cu o frecventă relativ mică (8% la Datura innoxia și 11 % la Lilium
longiflorum), deoarece sunt incărcati cu sarcină electrică negativă. [8]
Prin fuzionarea protoplaştilor de la diferite specii este posibilă manipularea informației
genetice și hibridarea celulară interspecifică, cu rol deosebit în lucrările de ameliorare, oferind
numeroase posibilităti de combinări genomice pentru a crea forme cu totul noi. Se obțin celule
hibride, interspecifice sau intergenerice, cu o nouă zestre ereditară și cu caracteristici noi. În
urma fuzionării protoplaştilor se formează produși de fuziune homocariotici (în cadrul celulelor

3
 Pintean Denisa Maria – Hibridarea la Genul Lavandula

ce aparțin aceleiași specii) și heterocariotici (în cazul fuzionării celulelor ce aparțin la două specii
diferite). Hibridarea somatică între două specii diferite constă din următoarele faze:
 preluarea materialului inițial folosind țesuturi de meristem foliar;
 izolarea celulelor prin tratamente enzimatice;
 obținerea de protoplaşti și fuzionarea lor până la realizarea heterocarionului;
 începerea diviziunilor mitotice;
 formarea calusului;
 obținerea plantelor prin culturi de calus selecționat;
 regenerarea plantelor întregi transplantate la sol. [8]
Hibridarea naturalăeste încrucișarea în natură între indivizi care aparțin unor specii
diferite ce constituie una dintre temele de mare interes pentru comunitatea științifică
internațională. Importanța studierii fenomenului de hibridare naturală derivă, în primul rând, din
implicațiile sale evolutive: apariția de specii noi creșterea diversității genetice intraspecifice,
transferul unor gene cu efect favorabil de la o specie la alta, invadarea arealului unei specii
înrudite etc. [8]
Hibridarea introgresivaeste includerea genelor unor specii în fondul de gene al altei
specii prin retroîncrucişari a fost invocată pentru a explica existența variabilității ridicate în
multe genuri de plante. [8]
Hibridarea la genul Lavandula are ca scop obținerea, în scop comercial, a unei cantități
cât mai mari de ulei esențial, în urma extragerii acestuia prin procedee industriale.

2. Centrul de origine al speciei

Originea genului este în Europa meridională, fiind aproape un simbol al Nordului Mării
Mediterane (Provence, în Franța sau Hvar, în Croația), unde sunt zone cu întinderi imense de
lanuri violet-albăstrii în timpul verii.
Taxonomia genului Lavandula este următoarea: Regnul: Plantae, Încrengătura:
Magnoliophyta, Clasa:Magnoliopsida, Subclasa: Asteridae, Ordinul: Lamiales, Familia:
Lamiaceae, Subfamilia: Nepetoidea, Tribul:Lavanduleae, Genul: Lavandula, identificat de Karl
Linné, în 1753. [4]
Lavandula stoechas, L. pedunculata și L. dentata erau cunoscute în epoca romană. [1]
Începând cu Evul Mediu, speciile europene au fost considerate două grupuri sau genuri separate,
Stoechas(L. stoechas, L. pedunculata, L. dentata) și Lavandula (L. spica și L. latifolia), până
când Linné le-a combinat. El a recunoscut doar cinci specii în Species Plantarum (1753), L.
4
 Pintean Denisa Maria – Hibridarea la Genul Lavandula

multifida și L. dentata (Spania) și L. stoechas și L. spica din sudul Europei. L. pedunculata a fost
inclusă în L. stoechas. [1]

3. Particularități biologice ale specie cu rol în hibridare

Genul Lavandula include plante perene erbacee anuale sau de scurtă durată și plante perene
asemănătoare unui arbust, subarbusti sau arbuști mici.
Genul Lavandula are trei subgenuri:
 Subgenul Lavandula este în principal alcătuit din arbuști lemnoși cu frunze întregi.
Conține principalele specii cultivate ca plante ornamentale și pentru uleiuri. Se găsesc din
regiunea mediteraneană până în nord-estul Africii și vestul Arabiei.
 Subgenul Fabricia este format din arbuști și ierburi și are o distribuție largă de la Atlantic
până în India. Conține câteva plante ornamentale.
 Subgenul Sabaudia constituie două specii în sud-vestul peninsulei arabe și Eritreea, care
sunt destul de distincte de celelalte specii.
În plus, există numeroși hibrizi și soiuri în uz comercial și horticol. [4]
Florile au corola tubulară, de obicei cu cinci lobi (labiul superior adesea despicat, iar labiul
inferior are două despicături).Unele specii produc bractee colorate la vârfuri. Florile pot fi albastre,
violete sau liliachiila speciile sălbatice, ocazional purpuriu negricios sau chiar gălbui. [4]
Alcătuirea plantei de levănțică

Sursa:Kohler’s Medizand Pflanzen©, 1887

5
 Pintean Denisa Maria – Hibridarea la Genul Lavandula

Floarea este hermafrodită, pe tipul 5, monosimetrică bilabiată, corola (K) concrescută cu

5 lobi; Caliciul (C) și Androceul (A) concrescute, caliciul concrescut din 5 petale modificate
astfel încât se termină sub forma a două labiumuri, cel superior bicrestat, iar cel inferior
unicrestat, androceul alcătuit din 4 antere concrescute câte două, cu câte două stamine; Gineceu
(G) superior bicarpelar cu ovar unicameral și pirstil bifurcate, ce conține două carpele.

Formula floralăa genului Lavandula, comună Familiei Lamiaceae

Sursa:Înmulțirea plantelor. Botanica©[3]

4. Noțiunile de variabilitate, individ, populație,

caracter, însușire, soi, varietate

Genul Lavandula cuprinde peste 20 de specii perene erbacee sau suffrutescente:

 L. angustifolia Mill. (L. spica L.,L. vera DC.,L. officinalis Chaix.).Este specia
cea mai cultivată în scop ornamental, medicinal și cosmetic. Planta, cu înălțimea medie de 40-60
cm, are aspectul unei tufe cu multe ramificații care pornesc din partea bazală. Frunzișul bogat și
persistent este alcătuit din frunze întregi, îngust-liniare, cu o pubescență cenușie. Florile labiate
mici, albastre-violet, sunt așezate în inflorescențe spiciforme terminale susținute de pedunculi
lungi, rigizi. Înflorește abundent în prima parte a verii (iunie-iulie). [2]
Cultivaruri: ”Alba” – are 50 cm și florile albe;
Levănțică cu flori albe

Foto credit: Mirela Heizer©, 2020

6
 Pintean Denisa Maria – Hibridarea la Genul Lavandula

”Dwarf Blue” – are 40 cm și tufă compactă, cu florile albastru închis; ”Hidcote” – are 50
cm și florile albastre-violet; ”Nana Compacta” – are 30 cm și florile albastre; ”Rosea” – are 50
cm și florile roz-lila.
 L.x intermedia. Planta are înălțimea de 70-75 cm, are frunzișul verde-argintiu și
florile violet. Înflorește în iulie-august.
 L. latifolia. Se distinge prin vegetația viguroasă, frunzele mari și colorate verde-
argintiu.
 L. stoechas (levănțica franceză sau spaniolă). Înălțimea plantei poate atinge 90 –
100 cm, are foliajul verde-argintiu, aromatic, foarte atractiv. Înflorirea se eșalonează pe tot
parcursul verii.
Cultivaruri: ”Sancho Panza” – cu tufa compact, foarte uniform, florile purpurii.
Alte specii: L. lanata, L. multifolia, L. abrotanoides, L. canariensis, L.dentata, L.
multifida, L. pinnata, L. viridis și lista poate continua, fiindcă sunt mult mai multe.

5. Realizări obținute în cadrul genului pe plan național și internațional,

soiuri obținute și caracterizarea lor

Parcursul pe care îl are un soi nou de Lavandă obținut prin hibridare este destul de lung și
de uzură. Astfel, amelioratorul face o cerere pentru înscrierea ca potențial soi, apoi se fac anual o
serie de controale de către reprezentanți ai ISTIS = Institutului de Stat pentru Testarea și
Înregistrarea Soiurilor (circa 5 - 6 ani), apoi se fac testări de către reprezentanții Institutului de
Testare și Certificare a Semințelor (circa 3 ani) și apoi, după omologare se înregistrează și
menține, contra cost, în Catalogul Național al Soiurilor. [7]
Fiecărui hibrid i se atribuie un număr de ordine. Cercetările se fac începând cu anul doi-
trei de vegetaţie, când plantele tinere au format tufe şi diferenţa dintre hibrizi după caracterele
morfologice devine mai evidentă. Perioada de vegetaţie a hibrizilor se calculează în zile, de la
începutul vegetaţiei până la înflorirea deplină. Rezistenţa la iernare şi ger se evaluează primăvara
devreme, cu note în intervalul 1-5. Hibrizii sunt evaluți după un șir caractere morfologice,
cantitative, care influenţează direct productivitatea, cum ar fi: talia plantei, diametrul şi numărul
de tulpini florale per plantă, lungimea inflorescenţei, inclusiv lungimea tijei florale şi a spicului
floral, numărul de verticile pe spicul floral. Determinarea conţinutului de ulei esenţial se face în
faza de înflorire deplină, prin hidrodistilare şi se recalculează în raport cu masa de flori uscată.
Componenţa calitativă şi cantitativă a uleiului esenţial se determină prin analiză gaz

7
 Pintean Denisa Maria – Hibridarea la Genul Lavandula

cromatografică cuplată cu spectrometrie în masă (GC-MS). Efectul heterosis la caracterele

cantitative se determină în procente în raport cu forma maternă sau paternă respectivă. [11]
Soiurile românești de lavandă sunt doar soiuri străine aclimatizate aici, nu sunt rezultate
prin hibridare. Ele rezultă în urma unui proces de ameliorare ce durează peste 8 ani. Soiul
omologat George90 provine dintr-o plantă de Intermedia (care nu este prea rezistentă la
temperaturi scăzute) adusă în România în anul 2005, ameliorată și aclimatizată de către Ionuț
Georgică Marchidan, la Horodnic de Sus, județul Suceava. [7]
Etherio este o nouă varietate de Lavandula angustifolia, din genotipuri naturale selectate
din culturide levănțică în Grecia, cu producție îmbunătățită de uleiuri esențiale și compoziție
bogată în microelemente și acizi esențiali.[6]
L. angustifolia var. genotipul Etherio a fost creat din plante grecești native cu o cantitate
mare de EO (2,3-2,6%), iar compușii EO majori au fost linalool (27%) și acetat de linalil (23%).
[6]
Au fost creați hibrizi F1 de levănţică cu valori înalte ale heritabilităţii şi variabilităţii
caracterelor cantitative. Hibrizi F1 selectați au fost utilizați la crearea soiurilor cu productivitate
înaltă. Soiurile noi create de levănţică Fr.5S-8-24 şi Cr.13S-6-35 în prezent se testează în culturi
comparative de concurs. [11]

CONCLUZII

 Lavandula este un gen de plante cu flori care a devenit din ce în ce mai commercial în
utimele decenii.
 Necesitatea hibridării genului Lavandula a devenit o realitate odată cu dezvoltarea
metodelor de extracție a uleiului esențial din plantele recoltate în plină floare.
 Hibrizii rezultați se caracterizează printr-un număr mai mare de flori, tije mai lungi, părți
aeriene din care se pot extrage cantități cât mai mari de uleiuri.
 De asemenea, hibridarea la genul Lavandula se îndreaptă și către indivizi cu rezistență la
ger sau secetă.
 Hibrizii obținuți prin ameliorare se înmulțesc ulterior pe cale vegetativă, scurtând timpul
de obținere al plantelor care urmează să populeze fermele de Lavandă și să producă
materialul biologic necesar obținerii uleiului esențial și a subproduselor.

8
 Pintean Denisa Maria – Hibridarea la Genul Lavandula

BIBLIOGRAFIE

1. Lis – Balchin, M, (2002). Lavender: The genus  Lavandula. Editura Taylor and

Francis.ISBN 978-020-32-1652-1.
2. Șelaru, Elena, (2007), Cultura florilor de grădină, Editura Ceres, București, ISBN 978-
973-40-0774-5, pg. 516-518
3. https://www.scrigroup.com/educatie/botanica/INMULTIREA-PLANTELOR94393.php,
accesat 22.05.2021
4. https://en.wikipedia.org/wiki/Lavandula, accesat 22.05.2021
5. https://www.researchgate.net/publication/222573347_Etherio_a_new_variety_of_Lavand
ula_angustifolia_with_improved_essential_oil_production_and_composition_from_natur
al_selected_genotypes_growing_in_Greece, accesat 28.05.2021
6. https://www.researchgate.net/publication/222573347_Etherio_a_new_variety_of_Lavand
ula_angustifolia_with_improved_essential_oil_production_and_composition_from_natur
al_selected_genotypes_growing_in_Greece, accesat 29.05.2021
7. https://agrointel.ro/157813/george-90-soiul-romanesc-de-lavanda/ , accesat 02.06.2021
8. https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/23_25_Hibridarea.pdf, accesat 03.06.2021
9. https://www.colegiu.info/hibridarea-genotipul-fenotipul-harta-cromozomala, accesat
04.06.2021
10. https://www.academia.edu/3747256/33217411_Ameliorarea_Plantelor_Curs, accesat
04.06.2021
11. http://www.cnaa.md/files/theses/2018/52735/svetlana_mascovteva_abstract.pdf, accesat
04.06.2021