UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ A BANATULUI

TIMIȘOARA

COMPOSTUL ȘI GUNOIUL DE PĂSĂRI

ESEU LA DISCIPLINA AGROCHIMIE

AN I HORTICULTURĂ IFR

PROFESOR CONF. DR.: CRISTA FLORIN

STUDENT: PINTEAN DENISA

 Compostul

Rezultat al procesului microbial prin care iarba tunsa, frunzele si resturile de la

bucatarie sunt transformate in fertilizant organic. Acest proces a fost folosit de secole de catre
gradinari pentru a creste materia organica din sol, inbunatatindu-i functiile si proprietatile
fizice si chimice ale substratului.
De cele mai multe ori, resturile vegetale sunt aruncate la rampa de gunoi sau arse.
Aceste procedee sunt poluante pentru mediul inconjurator, acestea elibereaza dioxid de
carbon, polueaza aerul, solul si panza de apa freatica. Se recomanda, compostarea materiei
asigurandu-se astfel, o reciclare integrala cu rezultate benefice pentru mediu si oameni.
Compostarea se realizeaza fie in aer liber fie in medii protejate si are un mare potential
de transformare si gestionare a resturilor obtinute de oameni: gunoi de la bucatarie, ferme,
resturi vegetale din curti si gradini, carcase de animale, produse din hartie si carton, lemn etc.

Beneficiile compostului:
In timp, compostul se transforma in humus. Acesta ajuta la revigorarea solurilor sarace
si la cresterea plantelor. Compostul nu necesita bani si este benefic pentru mediul
inconjurator.

Proprietatile compostului:
 Ajuta la mentinerea umiditatii in sol. Reduce cu pana la 34% cantitatea de apa
folosita pentru irigare;
 Ajuta la reciclarea resturilor vegetale din bucatarie, gradina, alte spatii;
 Ajuta la cresterea microorganismelor si aerarea solului;
 Reprezinta varianta ecologica a folosirii fertilizantilor de sinteza;
 Diminueaza poluarea din rampele de gunoi;
 Ajuta la neutralizarea ph –ului din sol.
Principii de realizare:
Microorganismele in procesul de realizare a compostului consuma oxigen si materie
organica. In procesul de compostare se elibereaza caldura si dioxid de carbon si se evapora
apa. Gramada de compost este formata 50% din apa si dioxid de carbon. Pentru a obtine
humus este nevoie de gestionarea corecta a oxigenului, azotului, carbonului, umiditatii si
temperaturii.
In procesul de descompunere si realizare a compostului carbonul si azotul au un rol
important ce se constituie in celulele microorganismelor si reprezinta principala sursa de
energie. Materiile care contin mult carbon sunt denumite materii brune.
Pe langa carbon, azotul este o componenta de baza a proteinelor, acizilor metalici,
amino-acizilor si enzimelor importante in cresterea si dezvoltarea microorganismelor. Aceste
materii organice sunt denumite materii verzi.
Pentru o descompunere eficienta, raportul C:N trebuie sa fie 25:1, 30:1. Daca raportul
nu este respectat gramada de compost capata un miros neplacut, fiind un indicator al lipsei
materiei cu carbon.
Pe de alta parte, daca gramada de compost contine un raport de 40:1 C:N, timpul de
descompunere se va prelungi foarte mult.
Oxigenul este un element necesar decompunerii. Daca nu este suficient oxigen,
gramada de gunoi va capata un miros neplacut. Sistemele aerobice au nevoie de o concentratie
de 5% oxigen, ce poate fi obtinut prin intoarcerea gramezii si folosirea de materiale de
dimensiuni diferite, pentru a preveni compactarea.

Umiditatea:
Microorganismele, ca orice sisteme vii, au nevoie de apa pentru a supravietui. Daca
umiditatea gramezii de gunoi scade sub 15% procesul de descompunere se va opri.
Umiditatea recomandata pentru realizarea unui proces eficient de descompunere este de 50%.
Daca umiditatea creste, apar mirosuri neplacute.
Temperatura:
Caldura din compost este rezultatul activitatii microorganismelor. Daca conditiile sunt
respectate, gramada de compost va genera o temperatura de pana la 70 grade Celsius.
Procesul de descompunere este eficient cand in interiorul gramezii se atinge o
temperatura de minim 25 grade Celsius. Daca temperatura creste, se distrug patogenii,
semintele, buruienile si larvele de insecte. Temperatura care distruge majoritatea semintelor si
burienilor este de 63 grade Celsius. Umiditatea trebuie mentinuta la 40% pentru a se evita
combustia. Pentru monitorizarea temperaturii folositi un termometru cu tija lunga.

Marimea si amplasarea compostului:

Gramada de compost trebuie sa fie aproximativ de 1 metru cub. Dimensiunile mai
mari sau mai mici conduc la incetinirea procesului de compostare.
Compostul se amplaseaza intr-un loc umbros, razele soarelui conducand la oxidarea
materiei organice.
Gramada de compost trebuie sa fie asezata direct pe sol pentru a se transmite
organismele din sol in gramada de compost. Aceasta trebuie potizionata aproape de zonele in
care se produc resturi vegetale, se amplaseaza aproape de o sursa de apa, fara zone cu apa
statuta, intr-un loc adapostit, fara vanturi puternice care pot incetinii procesele de
descompunere.
Ce trebuie sa punem in compost:
Pentru a calcula usor raportul C:N, va oferim o regula mai simpla, foarte usor de
aplicat, 2 parti materie verde, 1 parte materie bruna. Rezultatul va fi cel scontat, dar daca apar
probleme acestea pot fi rezolvate fie prin adaugarea de materie verde fie prin adaugarea de
materie bruna.
Ce se pune in compost:
 Resturi vegetale de la bucatarie;
 Carton si hartie;
 Fan si paie;
 Frunze;
 Zat;
 Coj de ou;
 Pene;
 Buruieni fara seminte;
 Iarba tunsa;
 Par.
Ce nu se pune in compost:
 Cenusa;
 Citrice;
 Carne;
 Branzeturi;
 Ulei;
 Oase;
 Plante bolnave;
 Fecale de pisica si caine;
 Lemn tratat;
 Plante sau gazon care au fost tratate cu pesticide;
 Materiale care nu se biodegradeaza precum: metale, sticla, materiale plastice.

Metode de compostare:
Compostarea in groapa sau sant
 Este foarte simpla si la indemana oricui. Practic, metoda presupune saparea unei gropi
sau a unui sant de 40-50 cm adancime in locul in care se doreste initierea unei gradini sau
extinderea acesteia, umplerea cu resturi vegetale si acoperirea cu pamantul sapat anterior.
Acest sistem de compostare are 2 avantaje: nevoia redusa de udare si lipsa necesitatii
intoarcerii resturilor vegetale.

Compostarea in container

Poate fi realizata in 2 tipuri de containere: stationare si rotative. Pentru ambele

containere este necesara intoarcerea periodica a resturilor vegetale, pentru a furniza oxigen
gramezii cu compost.
Containarele stationare pot sa fie facute cu pereti din gard de sarma, cutii de lemn sau
din paleti.

Containerele rotative se pot construi dintr-un suport si un butoi cu o usita pentru

alimentarea cu materie organica.

In acest fel, containerul este usor de rotit, iar intoarcerea compostului poate sa fie
realizata mai des, grabind-se astfel procesul de compostare.
 In cazul containarului stationar, contactul direct cu solul permite organismelor
benefice sa consume resturile vegetale ajutand astfel la transformarea mai rapida a acestora in
compost.

Compostarea rapida:
In general procesul de compostare dureaza intre 5 si 9 luni, dar in continuare, iti
prezentam o metoda prin care poti obtine compostul intr-o luna.
Acest sitem de compostare poate fi construit oricand din primavara pana in toamna in
situatile urgente in care aveti nevoie de compost.
Metoda de compostare presupune eliminarea patogenilor si semintelor de buruieni prin
temperaturi care ajung chiar la 70 grade Celsius.
Aceasta metoda este dunumita metoda Berkley, deoarece a fost dezvoltata la
Universitatea Berkley din California.
Diferenta procedurala la aceasta metoda fata de celelalte este ca resturile vegetale
trebuie pregatite din timp avand astfel biomasa necesara pentru a se activa la maximum.

Greseli de compostare:
Procesul de compostare este simplu, dar pot aparea greseli care conduc la distrugerea
iremediabila a materialului vegetal.
Greselile in cazul in care apare un miros neplăcut din gramada de compost sunt:
 Raportul C:N este gresit, daca este prea multa materie cu N. Pentru remediere se
completeaza cu rumegus fin (sau alt material bogat in C) in zona compostului din
care provine mirosul, sau la intoarcerea gramezii.
 Daca gramada este prea umeda si neaerisita, incepe descompunerea anaeroba. In
aceasta situatie puneti o gramada de crengi pe perimetrul compostului imediat
langa acesta si intoarceti gramada peste aceste crengi. Va functiona ca un sistem de
drenare, care nu va permite apei sa stagneze in zona compostului si va ajuta in
acelasi timp la aerisirea gramezii. Eventual adaugati paie la intoarcerea gramezii.
In caz ca sunt ploi abundente acoperiti gramada cu un material
 Daca gramada nu se composteaza inseamna ca nu are suficienta apa
 Daca gramada nu se incalzeste suficient, inseamna ca lipseste din compost azotul.
In acest caz, adaugati iarba proaspat tunsa sau resturi de la bucatarie.
 Este contraindicata adaugarea produselor animale in compost, oua, branzeturi,
carne. Acestea degaja un miros foarte neplacut in procesul de descompunere.
 Evitati sa puneti buruieni care au seminte, deoarece vor rasari in gradina.
 Nu adaugati plante bolnave sau care au fost atacate de ciuperci sau bacterii
patogene. Acestea risca sa infesteze compostul rezultat, cu riscul de a transmite
boli mai departe la plantele din gradina la care se administreaza compostul.
 Nu adaugati excremente de pisici sau caini acestea contin patogeni, potentiali
daunatori oamenilor.

Comparatie intre compostarea anaeroba si cea aeroba:

Cele doua metode prezentate au avantaje si dezavantaje. Iti prezentam cateva dintre ele:

Metoda anaeroba – compostarea la rece

Avantaje:
 metoda accesibila celor cu mai putina experienta intr-ale gradinaritului;
 este necesar un spatiu mic pentru compostare;
 consum mic de apa si forta de munca;
  pierderi mici de azot.
Dezavantaje:
 descompunere lenta si uneori incompleta a materiei organice;
 nu se distrug decat o parte din semintele de buruieni sau agenti patogeni;
 control limitat al descompunerii;
 productie mai mica de compost.

Metoda anaeroba – compostarea la cald

Avantaje:
 descompunere rapida si completa a materiei organice;
 distrugere aproape totala a semintelor de buruieni si germeni patogeni;
 control total asupra proceselor de descompunere.
Dezavantaje:
 consum mare de apa si forta de munca;
 spatiu mare destinat rampei de compostare;
 pierderi mari de azot.

Caracteristicile biologice ale compostului:

Compostul poate contine agenti patogeni proveniti din produsele supuse compostarii.
Pentru a reducere riscul imbolnavirii compostul se va conforma anumitor reguli. In
cazul in care compostul nu contine materii prime cunoscute ca avand o incarcatura ridicata de
patogeni umani, vor fi luate in considerare urmatoarele criterii:
1. In cazul metodei de compostare in container, rezidurile solide vor fi mentinute la
temperaturi de 550 C sau mai mari, timp de 3 zile.
2. In conditiile metodei de compostare pe platforma rezidurile solide vor fi mentinute
la o temperatura de 550 C sau mai mare pentru cel putin 15 zile in timpul perioadei
de compostare.
Gramada va fi remaniata cel putin de 5 ori in timpul perioadelor cu temperatura
ridicata.
In cazul metodei de compostare in gramezi statice aerate, rezidurile solide vor fi
mentinute la o temperatura de 550 C sau mai mare, pentru trei zile. Este indicat ca gramada sa
se acopere cu un strat de material izolator, cum ar fi compostul matur ori aschiile de lemn,
pentru a se asigura ca toata suprafata de material supus compostarii este supusa la temperatura
ceruta.

Caracteristicile chimice ale compostului:

Compozitia chimica a materialelor supuse compostarii redau compozitia chimica a
compostului.
Cercetarile efectuate au aratat ca un compost obtinut din dejectii de pasare a avut un
continut de azot total de 6,2%, iar cantitatea de azot organic mineralizat a fost intre 33,7% si
39,3%. Pentru alte tipuri de compost cantitatea de N organic mineralizat intr-un ciclu
experimental de 150 zile variaza intre 12 si 15%. Cuplarea acestei informatii cu faptul ca in
compost exista 0,04% azot accesibil (tot ca nitrat) si 0,8% azot organic, sugereaza ca acest
produs nu constituie o sursa abundenta de azot.
 Gunoiul de pasari

Gunoiul de la păsările de curte, precum cel de la găini sau de la rațe, este un

îngrășământ extrem de fertil, mai ales pentru grădina de legume, dar și pentru pomii fructiferi.
Gunoiul de la păsări este un îngrășământ bio cu acțiune rapidă și cu conținut aproape dublu de
azot (N), fosfor (P) și potasiu (K), comparativ cu gunoiul de grajd. Gunoiul de la păsări se
poate folosi fie în stare uscată, fie sub formă lichidă, adică amestecat cu apă. Dacă este aplicat
uscat, acest tip de îngrășământ bio impune o serie de restricții, deoarece crește aciditatea
solului.

Folosirea gunoiului de găini, de la rațe sau de la porumbei are la bază un principiu:

păsările de la care provine să fie hrănite doar cu vegetale și cât mai natural. În acest fel, și
calitatea viitorului îngrășământ va fi mai ridicată. El se adună și se păstrează în magazii sau
șoproane, unde să nu fie expus razelor de soare, acoperit fie de un strat de pământ, fie de folie
închisă la culoare.

Pentru a fertiliza un hectar de teren agricol, aveți nevoie de circa o tonă, o tonă și
jumătate de gunoi de pasăre. Cantitatea se aplică atât pentru cultura de legume, cât și pentru
cea de pomi fructiferi. Fertilizarea se poate aplica și local în cuib sau pe rând în cantitate de
400-500 kg/ha.
 Gunoiul de păsări poate fi administrat atât direct, cât și în soluție. Astfel, un kilogram
de găinaț se pune cu 4-10 litri de apă, iar soluția se aplică în perioada de vegetație a legumelor
precum tomate, gulii sau dovleceii. La un hectar de legume, se folosește circa 1.000-1.500 de
kilograme îngrășământ bio produs din gunoi de la păsări. Aceeași cantitate este recomandată
și la pomi și arbuști fructiferi. La legume, cum sumt dovleceii, guliile sau tomatele, în
perioada de vegetație se pot aplica tratamente cu gunoi de pasăre sub formă de suspensie cu
apă. Adică, un kilogram de gunoi se dizolvă în 4-6 litri de apă pentru a se obține îngrășământ
bio.

Balanța chimică a îngrășămintelor bio obținute din gunoiul de pasăre depinde de hrana
servită acestora. Întrucât excrementele pot avea un conținut ridicat de azot, este recomandat ca
gunoiul să fie lăsat să putrezească bine, măcar un an, înainte de a fi încorporat în solul în care
se vor planta legumele. Aceasta, pentru a evita ca azotul să ardă plantele. Totuși, pentru că
azotul, în cantitățile recomandate, este un excelent fertilizator, este indicat a se folosi un
așternut de nisip, de turbă, de pământ uscat sau de pleavă, pentru a reduce pierderile.

Dincolo de avantaje, gunoiul de păsări folosit ca îngrășământ bio este o sursă de

buruieni. Păsările consumă semințe, care ajung să germineze după ce gunoiul este băgat sub
brazdă. De asemenea, trebuie avut grijă și în ceea ce privește sursa gunoiului care va fi folosit
ca îngrășământ bio. Dejecţiile de păsări care provin din complexele industriale pot conţine
substanţe medicamentoase sau metale grele. Totodată, dacă păsările au fost sub tratament,
substanțele din aceste medicamente se vor transfera în plantele fertilizate cu îngrășământ bio
obținut din gunoiul provenit de la păsările tratate, astfel că nu va mai fi deloc bio.
 Bibliografie

1. Calciu I., 2010, Posibilitati de valorificare in agricultura a compostului obtinut din

gunoi menajer si namol de canalizare, Editura Sitech.

2. Thompson K., 2011, Compost: The natural way to make food for your garden, Editura
Dorling Kindersley
3. https://www.pestre.ro/blog/compost-realizare-procesare-si-
utilizare/#Beneficiile_compostului
4. https://www.paradisverde.ro/gradina-de-legume/9-lucruri-importante-despre-gunoiul-
de-pasare
5. https://agrointel.ro/53540/cum-transformi-gunoiul-de-la-pasari-in-cel-mai-bun-
ingrasamant-pentru-cultura-de-legume/
6. https://www.cotidianulagricol.ro/gunoiul-de-la-pasari-bun-ingrasamant-in-
legumicultura/