MOLDCOOP

COLEGIU COOPERATIST DIN MOLDOVA

Catedra ,,Disciplinelor de specialitate’’

PORTOFOLIU
,,La transportarea și depozitarea mărfurilor’’

Efectuat: Ostrovari Felicia;

Gr:1MC-21;
Verificat: Dumbravă Dorina;

Chișinău 2016.
1.Locul depozitarii in comertul modern.
1.1. Rolul si importanta depozitelor;
1.2.Functiile depozitarii;
2.Organizarea si functionarea depozitelor.
2.1. Clasificarea depozitelor;
2.2.Amplasarea depozitelor;
2.3.Dotarea depozitelor;
2.4.Amenajarea interioara a depozitelor;
3.Tendinte modern in depozitele modern.
4.Depozitarea si pastrarea carnii si a produselor din carne.
5.Depozitarea si pastrarea pestelui si a produselor din
peste.
6.Ouăle
6.1Ambalarea, marcarea, transportarea si depozitarea oualor.
6.2 Metodele de pastrare si conservare a ouălor.
6.3 Defectele ouălor.
Reglementări tehnice „Ambalarea, transportarea şi
depozitarea fructelor, legumelor şi ciupercilor proaspete”.
Reglementări tehnice „Făina, grişul şi tărîţa de cereale”.
 1.Locul depozitarii in comertul modern.
1.1. Rolul si importanta depozitelor;
1.2.Functiile depozitarii;

1.1. Rolul si importanta depozitelor;

Rolul important al depozitelor rezulta din urmatoarele considerente:

 -Intreprinderile dotate cu depozite au o mai mare capacitate de

disponibilitate a produselor la locul si timpul solicitate de catre clienti;
  Amplasate corespunzator, depozitele diminueaza timpul de livrare;
 Transporturile in cantitati mari sunt mai ieftine decat transporturile mici;
expedierea in cantitati mari se face pe distante mari – producator Ü depozit
de distributie, in timp ce expedierea de cantitati mici poate sa se limiteze la
distante scurte.

Pastrarea produselor pe timpul existentei lor constituie o preocupare continua, in

special in prezent, cand circulatia marfurilor a luat o amploare fara precedent. Ea
necesita o serie de masuri organizatorice si tehnice care preintampina degradarea
produselor. Pastrarea marfurilor se intalneste atat la producator, cat si la beneficiar.
Elementele de baza in acest proces le constituie depozitele. Acestea sunt definite ca
fiind „verigi structurale ale unei unitati care dispune de utilaje, instalatii sau
dispozitive specifice, destinate efectuarii operatiilor de pastrare si eliberare a
marfurilor potrivit destinatiilor acestora.

Factorii specifici circulatiei marfurilor care fac necesara existenta depozitelor

de marfuri sunt:
  Transformarea sortimentului de productie in sortiment comercial, operatiune
care se realizeaza in depozite prin intrari succesive de marfuri de la diversi
furnizori;
 Aprovizionarea periodica a magazinelor si in continuare a populatiei cu
marfuri face necesara existenta stocurilor de marfuri, care de cele mai multe
ori se pastreaza in depozite;
 Caracteristicile comertului modern permit primirea marfurilor in depozite,
in cantitati mari (uneori vagonabile), de la furnizori si livrarea acestora in
cantitati mici catre reteaua de desfacere cu amanuntul;
 Particularitatile si necesitatea eficientizarii activitatii de transport care
determina discontinuitate in aprovizionari si obliga la asigurarea unor stocuri
de marfuri pentru desfasurarea continua a activitatilor de productie sau
comerciale;
 Existenta rezervelor de stat, care necesita stocarea marfurilor care au iesit
din sfera productiei dar n-au intrat in cea de desfacere. Depozitele
indeplinesc in aceasta situatie o functie socialmente necesara.

Notiunea de depozit poate avea un inteles mai larg si unul mai restrans. In
acceptiunea largaa cuvantului, prin depozit se intelege o unitate comerciala
operativa subordonata unei verigi economico-organizatorice care indeplineste
functii legate de primirea, acumularea, pastrarea si livrarea marfurilor. Operatiunile
de cumparare-vanzare a marfurilor ce trec prin depozit se fac de veriga comerciala
de care depinde depozitul. In sensul restrans, notiunea de depozit reprezinta un
sistem de incaperi sau alte forme de constructii, inzestrate cu utilaje si instalatii
adecvate efectuarii operatiunilor de receptionare, pastrare si livrare a marfurilor.

1.2.Functiile depozitarii;
Importanta depozitarii marfurilor este cel mai bine relevata de functiile complexe
si variate pe care le indeplinesc depozitele de marfuri. Functiile de depozitare sunt
determinate de locul si rolul depozitelor in procesul circulatiei marfurilor, de felul
si structura maselor de marfuri ce trec prin depozite, de marimea, profilul si rolul
verigii comerciale pe langa care functioneaza.

 Functiile depozitelor sunt:

o Functiile de miscare;
o Functiile de alimentare.
 Functiile de miscare presupun:
o Primirea produselor, deci descarcarea lor;
o Depozitare / pastrare, deci manipularea marfurilor;
o Comisionare, adica formarea comenzilor;
o Expeditie.
 Functiile de alimentare cuprind:
o Depozitare pe termen scurt;
o Depozitare de termen lung, determinata de:
 Solicitari sezoniere;
 Varfuri de cerere;
 Maturizare produse (vinuri, fructe);
 Actiuni de marketing.

Alaturi de cele doua mari categorii de functii, de miscare si de alimentare,

depozitele de distributie pot exercita si alte functii suplimentare, cum sunt:

- Marcare, etichetare;

- Controlul produselor care intra sau ies din depozit;

- Derularea comenzilor;

- Ambalare.

Depozitarea contribuie la formarea sortimentului comercial prin alegerea si

sortarea marfurilor pe marimi, calitati, pret, culori, modele etc. conform
necesitatilor cumparatorilor si faciliteaza controlul cantitativ si calitativ al
marfurilor primite si expediate, depozitul fiind una din verigile importante
prin care se impiedica patrunderea marfurilor de slaba calitate in reteaua
comerciala cu amanuntul.

Unele operatiuni, ca prelucrarea marfurilor, ambalarea sau preambalarea

lor, reprezinta o continuare a productiei in sfera circulatiei. In asemenea
cazuri, depozitul indeplineste functii productive, munca lucratorilor din
acest domeniu marind valoarea marfurilor.
 2.Organizarea si functionarea depozitelor.
2.1. Clasificarea depozitelor;
2.2.Amplasarea depozitelor;
2.3.Dotarea depozitelor;
2.4.Amenajarea interioara a depozitelor;

2.1. Clasificarea depozitelor;

Exista un numar mare de posibilitati de clasificare a depozitelor. Cele mai
semnificative criterii de clasificare sunt:

• Dupa sectorul deservit de depozit:

- Depozite care deservesc direct productia;

- Depozite care deservesc circulatia;

• Dupa destinatie, se deosebesc:

- Depozite de colectare, care sunt situate pe caile de concentrare a curentelor de

marfuri;

- Depozite de tranzit si transbordare, care de regula, sunt situate in porturi sau pe

langa statiile de cale ferata;

- Depozite de pastrare sezoniera si de lunga durata, care cuprind depozitele

rezervelor de stat, silozurile de cereale etc.

• Dupa modul de folosire, se cunosc:

- Depozite de folosire singulara, care sunt utilizate de o singura unitate

economica;
- Depozite de folosinta comuna, care, desi apartin unui agent economic, au
posibilitatea de a primi in pastrare pe baza unui comision, marfuri apartinand altor
agenti economici;

• Dupa volumul si obiectul servirii, se cunosc:

- Depozite centrale, care servesc un agent economic in ansamblul sau;

- Depozite de sectie, atelier, magazin etc.

• Dupa caracteristicile sortimentelor de marfuri, depozitele pot fi:

- Depozite strict specializate (de exemplu, cele de zahar, cartofi, mobila);

- Depozite mixte de produse alimentare;

- Depozite mixte de produse industriale;

- Depozite universale.

- Depozite de materiale si semifabricate;

- Depozite de combustibili;

- Depozite de produse finite;

- Depozite de ambalaje.

• Dupa felul constructiilor, se cunosc:

- Depozite pe terenuri deschise, care nu sunt acoperite, ci doar imprejmuite cu

diferite materiale, in functie de natura produselor pe care le depoziteaza (garduri,
ziduri);

- Depozite semi - deschise, de tip sopron sau copertina, destinate materialelor

putin pretentioase (materiale de constructii, de exemplu);

- Depozite inchise sau acoperite, destinate depozitarii marfurilor care suporta

greu influenta factorilor atmosferici.

• Dupa regimul termic, se cunosc:

- Depozite neincalzite, destinate produselor care nu sunt influentate de regimul
termic, (de exemplu, sticlarie, textile);

- Depozite incalzite, care au pe langa sisteme de incalzire si mecanisme de

masurare si reglare a temperaturii, adresandu-se marfurilor sensibile la regimul
termic;

- Depozite cu racire sau camere frigorifice, destinate in special produselor

alimentare si fructelor, care sunt dotate cu sisteme de racire si reglare a
temperaturii. Aceste depozite se pot subimparti in : depozite pentru produse in
stare proaspata; depozite pentru produse racite; depozite pentru produse congelate.

• Dupa rezistenta la foc a cladirilor depozitelor, se cunosc:

- Depozite rezistente la foc, confectionate din materiale cum ar fi: beton armat,
caramizi, etc.;

- Depozite mai putin rezistente la foc, care cuprind in constructie si materiale

inflamabile;

- Depozite usor inflamabile, cel mai adesea confectionate din lemn sau
produse lemnoase.

2.2.Amplasarea depozitelor;
O problema importanta in aceasta activitate o constituie amplasarea depozitelor,
tinand cont de faptul ca este de preferat sa se tina seama de urmatoarele cerinte:

• Terenul pe care se amplaseaza depozitul trebuie sa fie uscat;

• Zona de amplasare a depozitului trebuie sa fie ferita de inundatii;

• Amplasamentul trebuie sa fie departe de zone industriale, care raspandesc fum,

praf, funingine;

• Depozitele trebuie sa fie amplasate cat mai aproape de caile de acces.

De asemenea, la alegerea amplasamentului pentru depozite, trebuie urmarite, in
prealabil alte patru alternative care se pun in fata producatorului:

Daca in depozitul respectiv produsele vor fi supuse unor tratamente;

• Daca produsele sezoniere sunt depozitate o perioada indelungata de timp;

• Daca produsele sunt realizate in mai multe locuri de productie;

• Daca reducerea costurilor de depozitare este unul din obiectivele urmarite.

Pentru primele trei alternative, este mai avantajoasa amplasarea depozitului langa
sursa de productie; ultima alternativa recomanda amplasarea depozitului aproape
de piata de desfacere.

Sunt si alte elemente care influenteaza deciziile de amplasare a depozitelor:

1. Nivelul service-ului solicitat;

2. Caracterul cererii (uniform sau sezonier);

Evolutia cererii;

a) Particularitati geografice;

b) Gradul de dezvoltare a infrastructurii;

c)Costurile de transport si depozitare.

Actiunea conjugata a acestor factori si analiza lor riguroasa determina gasirea

amplasamentului optim pentru viitorul depozit.

Acest amplasament trebuie sa tina seama de principiul eficientei economice, deci:

• Trebuie sa asigure minimizarea costurilor de depozitare;

• Trebuie sa asigure cele mai scurte si mai rapide cai de vehiculare a marfurilor;

• Sa-si stabileasca atent zona de aprovizionare;

• Sa se incadreze in planul de sistematizare urbanistica.

 2.3.Dotarea depozitelor;
Depozitele sunt prevazute cu masini, instalatii si dispozitive pentru asezarea si
pastrarea marfurilor, in care se includ aparate de control, aparate pentru luarea unor
probe si aparate pentru controlul regimului mediului ambiant. Utilajele cu care sunt
dotate depozitele trebuie sa faca posibila indeplinirea functiilor de depozitare cat
mai bine. Automatizarea muncii si modernizarea transportului interior reprezinta
singura cale de ridicare a productivitatii muncii. De asemenea, numai asa se
realizeaza accelerarea incarcarii – descarcarii marfurilor si reducerea locatiilor.

Mecanizarea si automatizarea activitatilor vizeaza:

I. Descarcarea si incarcarea mijloacelor de transport;

II. Transportul marfurilor in interiorul depozitului;

III. Incarcarea si descarcarea locurilor de pastrare

Functionarea normala a depozitelor este asigurata prin intermediul instalatiilor

tehnice. Astfel, instalatiile de aerisire fac posibila reglarea umiditatii si
temperaturii in incaperile de depozitare. Cu ajutorul acestor instalatii se face
primenirea aerului necesara pentru eliminarea vaporilor inflamabili sau nocivi
sanatatii din punct de vedere igienico-sanitar, pentru eliminarea prafului, pentru
indepartarea mirosurilor neplacute, etc.

Pe langa aceste instalatii, dotarile mai cuprind diverse tipuri de mobilier adecvat
sistemelor de depozitare moderne, precum si diverse tipuri de utilaje comerciale
care asigura mecanizarea si automatizarea. Intrucat aceste utilaje sunt variate se
poate face o clasificare a lor in functie de anumite caracteristici:

Dupa natura lor:

- Un sistem intern de recipienti, reprezentat de mijloace de depozitare

(containere, rafturi, tancuri, palete);
- Mijloacele muncii tehnice, respectiv toate mecanismele si utilajele
mecanizate si automatizate (instalatii de transport, de ambalare, de sortare);

Dupa functiile pe care le indeplinesc si apartenenta lor la diferite procese

tehnologice

- Mijloace pentru depozitare: palete, recipienti, tancuri, silozuri;

- Mijloace pentru supravegherea si pastrarea marfurilor: aspiratoare

industriale, mijloace de ambalare, aparate de control;

- Mijloace pentru portionare si conditionare: echipamente pentru dozare,

masini de masurat, taiat etc;

- Mijloace pentru sortarea marfurilor: aparate si instalatii pentru sortare,

masini de calibrare;

- Mijloace pentru transport si ambalare: aparate de ridicat, aparate pentru

servirea rafturilor, palete;

- Mijloace pentru asigurarea unor servicii materiale de etichetare, impachetare,

etc.

Dupa locul lor in fluxul tehnologic al depozitului:

- Dotari tehnice principale: toate mijloacele de munca ce indeplinesc o

anumita

functie a depozitului;

- Dotari de completare; acele mijloace ale muncii care sustin sau completeaza
capacitatea de functionare a dotarilor tehnice principale (mijloace de control,
dispozitive, mijloace care asigura transportul intern);

Dupa mobilitatea lor:

- Mijloace fixe;

- Mijloace mobile;
 Dupa felul activitatii pe care o desfasoara:

- Mijloace manuale;

- Mijloace de putere;

- Mijloace actionate prin motoare de ardere interna;

- Mijloace care utilizeaza energia furnizata de baterii electrice.

2.4.Amenajarea interioara a depozitelor;

Sarcinile esentiale ale unui depozit comercial sunt: receptia marfurilor, controlul si
stocajul lor, pregatirea comenzilor, ambalarea marfurilor si livrarea acestora catre
beneficiar.

Receptia si stocajul corespund circuitului primar. Livrarea marfurilor corespunde

circuitului secundar. Organizarea depozitului trebuie astfel realizata incat cele doua
circuite nu trebuie sa se suprapuna. In functie de amplasarea principalelor zone
(receptie, depozitare, expeditie) exista trei variante de flux al marfurilor intr-un
depozit:

• Circulatia marfurilor in linie dreapta, cand zonele de receptie si expeditie sunt

paralele, fiind asezate pe doua laturi opuse ale depozitului;

• Circulatia marfurilor in arc de 90 grade, cand zonele de receptie si expeditie

sunt amplasate perpendicular pe doua laturi alaturate ale depozitului;

• Circulatia marfurilor in arc de 180 grade, cand zonele de receptie sunt

amplasate pe aceeasi latura a depozitului.

La amenajarea interioara a depozitului trebuie cunoscute urmatoarele elemente:

- Sistemul constructiv al depozitelor: suprafata si inaltime, numarul nivelurilor

pe care se desfasoara, suprafata depozitului, dotarea cu rampe de incarcare –
descarcare;
- Conditiile de depozitare determinate de specificul produselor: cerinte
speciale de temperatura si umiditate, necesitatea accesului pentru controlul
periodic si efectuarea de operatii de intretinere a produselor in timpul depozitarii,
asigurarea respectarii ordinului „primul produs intrat- primul produs iesit”;

- Modul de ambalare, forma geometrica si rezistenta mecanica la stivuire a

ambalajelor de transport;

- Tipul de palete folosite: simple, cu montanti, speciale.

In amenajarea interioara a unui depozit se urmaresc urmatoarele obiective:

Ø Promovarea mecanizarii, automatizarii, robotizarii operatiilor incluse in

fluxurile tehnologice ale activitatilor desfasurate;

Ø Stabilirea modului de depozitare;

Ø Stabilirea si respectarea unor cerinte referitoare la formarea incarcaturii pe

paleta;

Ø Optimizarea transportului intern;

Ø Introducerea informaticii in gestionarea activitatii.

Modalitatile de depozitare sunt foarte largi; cele mai frecvente sunt:

• Depozitarea pe rafturi (fara palete, dar in mici containere), folosite la unele

produse metalo – chimice, alimentare, medicamente;

• Depozitarea prin stivuirea directa a unitatilor de incarcatura aflate in paleta,

intalnita la pastrarea unor produse livrate direct in saci. Inaltimea stivei depinde de
rezistenta ambalajului si de natura si caracteristicile produsului;

• Depozitarea prin stivuirea paletelor cu montanti sau a paletelor lada, care

inlatura unele inconveniente si largeste aria produselor apte a fi astfel pastrate;

• Depozitarea pe palete simple, in rastele metalice, ofera avantaje numeroase,

practicandu-se in cazul depozitarilor in cantitati mari, in structura diversificata;
• Depozitarea pe palete simple in stelaje, specifica marfurilor de sortiment
variat, cu numar mare de sorto- tipo-dimensiuni.

Asezarea marfurilor in halele de depozitare trebuie sa aiba in vedere urmatoarele

criterii:

• Caracteristicile marfurilor (frecventa de livrare, volumul, greutatea);

• Cerintele tehnice (particularitati de manipulare, de stivuire).

Se evidentiaza necesitatea zonarii pe orizontala a suprafetei de

depozitare,astfel.

- Zona I, situata in imediata vecinatate a cailor principale de acces, care este

destinata produselor care se livreaza cu frecventa mare, in cantitati mari;

- Zona a II-a, localizata in adancime pe o parte si alta a zonei I, destinata

marfurilor cu frecventa de livrare medie;

- Zona a III-a, amplasata spre periferie, destinata marfurilor cu circulatie lenta

sau extrasezon.

In ceea ce priveste depozitarea pe inaltime, exista de asemenea trei zone:

- Zona I, situata la primul nivel al stelajului, destinata marfurilor cu volum si

greutate mari sau viteza de circulatie ridicata;

- Zona a II-a, situata pe al doilea nivel al stelajului, este destinata marfurilor cu

volum si greutate mici sau cu o viteza de circulatie lenta;

- Zona a III-a, formata din nivelurile trei si patru ale stelajului, constituie spatiul
destinat stocurilor de rezerva.
 3.Tendinte modern in depozitele modern.
In acceptiunea actuala a notiunii de depozit, acestea nu mai sunt constructii sau
suprafete de pastrare a marfurilor, ci organizatii economice, inzestrate cu utilaje
corespunzatoare pentru optimizarea, din punctul de vedere al timpului, ca si din
punct de vedere al cheltuielilor, al operatiilor legate de receptia, depozitarea si
livrarea marfurilor. Orice depozit se caracterizeaza printr-un sistem de parametri
tehnico-economici printre care esentiali sunt trei:

• Capacitatea de depozitare a unei cantitati de bunuri materiale, exprimata in

unitati naturale;

• Capacitatea de primire si livrare a bunurilor materiale intr-o anumita unitate de

timp;

• Gradul realizarii functiei economice a depozitului calculat prin compararea celor

doi parametri.

Luarea in considerare a acestor parametri duce la concluzia ca, in final, capacitatea

de depozitare a marfurilor trebuie sa coincida cu volumul marfurilor ce se opresc
temporar pe parcursul de la locul de productie la magazine. La randul ei,
capacitatea de primire si livrare a depozitelor trebuie sa coincida cu capacitatea
acelor mijloace de transport care le deservesc in mod obisnuit. Rezulta ca
problematica depozitelor nu poate fi despartita de problematica transporturilor. De
aceea, de multe ori, ele se analizeaza simultan.

Adoptarea celor mai moderne principii de organizare interioara a depozitelor

implica:

Ø Dimensionarea si delimitarea spatiilor pe functionalitati si asigurarea unui

flux rational al marfurilor si al personalului in cadrul depozitului;
Ø Utilizarea intensiva a spatiilor si inaltimii de depozitare;

Ø Amplasarea rationala a marfurilor in depozit si identificarea rapida a locurilor

de depozitare.

Dimensionarea si delimitarea spatiilor pe functionalitati si asigurarea unui flux

rational al marfurilor si al personalului. Acest principiu se poate aplica prin
urmatoarele amenajari:

- Spatii de receptie care se determina in raport cu volumul de marfuri ce se

primesc si de operatiile necesare pentru efectuarea receptiei cantitative si calitative;

- Spatiul special amenajat pentru primirea marfurilor care sosesc in afara

programului de lucru, precum si spatiul marfurilor in custodie (pentru pastrarea
marfurilor care nu corespund calitativ sau cantitativ);

- Spatii de depozitare, pentru stocarea marfurilor pe termen scurt, mediu si lung;

- Spatii pentru pregatirea marfurilor in vederea aprovizionarii comertului;

- Spatii de expeditie pentru centralizarea produselor, pe firme sau zone de

aprovizionat;

- Spatii pentru functionarea camerelor de mostre.

Aceste categorii de spatii constituie de fapt suprafata totala utila. Pentru

desfasurarea in bune conditii a activitatii comerciale, depozitul mai trebuie sa aiba
spatii anexe (ateliere tehnice, mecanice, intretinere, tamplarie, etc.).

Cunoasterea permanenta a locurilor de depozitare (denumirea articolului,

cantitatea, data intrarii in depozit) ofera conditii pentru identificarea marfurilor ale
caror stocuri sunt sub sau peste nivelul planificat, luandu-se masuri in consecinta.
Experienta depozitelor moderne demonstreaza ca nu se pot aplica sisteme sablon
de amplasare a marfurilor. Totusi, in functie de marimea depozitului, numarul
nivelelor, tipul si gradul de dotare cu utilaje etc., pot fi luate in considerare unele
criterii principale de amplasare a marfurilor, cum sunt: frecventa cererii, viteza de
circulatie, corelarea intre greutate, forma si marimea marfurilor, respectarea
conditiilor de vecinatate admise, supravegherea produselor mici cu valoare mare.

Fluxul marfurilor constituie elementul cel mai important care determina si

orienteaza celelalte fluxuri.

Utilizarea intensiva a spatiilor si a inaltimii de depozitare. Pentru a se asigura un

grad optim de ocupare a suprafetei de depozitare, precum si pentru o exploatare
rapida, este necesar ca depozitele sa fie dotate corespunzator. Marfurile trebuie
stivuite in sistemul modern cu ajutorul paletelor. Marfurile asezate cu ajutorul
paletelor simple sunt fie suprapuse direct, fie sprijinite pe rastele metalice, pentru a
se evita deprecierea lor. Marfurile asezate pe palete cu montanti se depoziteaza, de
asemenea, prin suprapunere fara folosirea altui mobilier. Aceste tipuri de palete
permit introducerea sau scoaterea marfurilor de pe paletele suprapuse unele peste
altele. Boxpaletele se pot depozita atat pe rastele metalice, cat si prin suprapunere
fara utilizarea altui mobilier. Asezarea paletelor se poate face in stive bloc, pe
randuri in stelaje metalice, in stelaje tunel etc. Toate aceste modalitati permit
folosirea rationala si intensiva a spatiilor de depozitare atat pe lungime, pe latime
cat si pe inaltime.

Amplasarea rationala a marfurilor si identificarea rapida a locurilor de depozitare.

Amplasarea rationala este strans corelata cu utilizarea intensiva a spatiilor de
depozitare. Depozitarea marfurilor trebuie astfel realizata incat sa permita accesul
la fiecare incarcatura, posibilitati usoare de accesare a produselor, precum si
preluarea lor usoara spre a fi livrate. De asemenea, aceste amplasari trebuie sa tina
seama de caracteristicile fiecarei categorii de produse, astfel incat depozitarea sa
nu afecteze calitatea acestora. Identificarea rapida a marfurilor se poate face doar
prin folosirea informaticii in gestionarea activitatii depozitului. In conditiile
depozitelor moderne, de mari capacitati, informatica este de neinlocuit. Intr-un
asemenea sistem de stocare, marfurile nu se vad, campul vizual este limitat la
utilajul, mobilierul care preia marfa pentru pastrare. Determinarea locului unde
este depozitata marfa se poate realiza doar printr-un dialog cu detinatorul
informatiei: calculatorul. Prin calculator se realizeaza un sistem de coordonare a
fiecarei celule din stelajul amplasat in depozit. Fiecare referinta, articol, produs, se
codifica si trece in memoria calculatorului. Codurile folosite sunt formate din trei
numere, care indica numerotarea sirurilor de stelaje, numerotarea pozitiei celulei in
lungul culoarului de circulatie si numerotarea nivelului la care se gaseste celula.
Depozitele situate in marile porturi, statii de cai ferate, aeroporturi etc. sunt
asigurate cu sisteme informatice extrem de sofisticate care permit receptia,
depozitarea si livrarea marfurilor operativ, economic si in perfecte conditii de
siguranta. Pentru aceasta, informatica si in general tehnica si-au adus pe deplin
contributia.
 6.Ouăle.
6.1 Ambalarea, marcarea, transportarea si depozitarea ouălor.

6.2 Metodele de pastrare si conservare a ouălor.

6.3 Defectele ouălor.

6.1Ambalarea, marcarea, transportarea si depozitarea ouălor.

Ambalarea ouălor proaspete se face în cofraje, aşezate în poziţie verticală cu
vârful în jos, pentru evitarea fixării gălbenuşului pe coajă în urma slăbirii sau
ruperii şalazelor. Ouăle foarte proaspete se livrează numai preambalate în cutii de
carton tip cofraj, în număr de 6-12 bucăţi. Ambalajele trebuie să conţină ouă din
aceeaşi categorie de prospeţime şi greutate. Ambalajele trebuie sa fie in perfecta
stare, curate, uscate, fara miros de mucegai sau alt miros strain; deasemenea, ele
trebuie sa contina oua din aceeasi categorie de prospetime si greutate.

Marcarea ouălor se face, după caz, direct pe coajă şi pe ambalaj. Pentru marcarea
pe coajă se foloseşte tuş alimentar şi persistent. Ouăle dietetice (foarte proaspete)
se marchează pe coajă, la locul producţiei, cu data obţinerii, în cifre arabe, în
ordinea zi, lună. Ouăle proaspete se marchează pe ambalaj cu data sortării şi
ambalării, cu posibilitatea de identificare a ambalatorului. Ouăle conservate se
marchează cu literele “CF”, în cazul refrigerării şi cu “C”, cele conservate prin alte
metode.

Transportarea si depozitarea oualelor oualele se depoziteaza si se pastreaza in

incaperi curate ,racoroase (cu o temperature de 0...14°C), uscate(cu o umiditate
relativa a aerului de 70-90%),fara daunatori de magazie si fara miros strain.
Transportul oualelor pe cale ferate ,se face in vagoane curate ,fara mirosuri straine
si acoperite. In partile laterale exterioare ale vagoanelor se pun etichete cu
specificatiile. Fiecare lot de livrare trebuie sa fie insotit de un document de
certificare a calitatii precum si de un certificat sanitar-veterinar intocmite conform
dispozitiilor legale in vigoare.

6.2 Metodele de pastrare si conservare a ouălor.

Conservarea oualor prin refrigerare este cea mai raspandita metoda de pastrare a
oualor si se bazeaza pe diminuarea vitalitatii microorganismelor, ca urmare a
expunerii la temperaturi scazute; eficienta metodei este superioara atunci cand sunt
refrigerate numai oua foarte proaspete, curate si cu coaja intacta.

Pentru pastrare, ouale se introduc in lazi din lemn de rasinoase si apoi se transporta
in camere frigorifice, unde lazile se aseaza pe gratare din lemn, in stive, la o
distanta de 25-30cm de pereti, pentru a se crea un spatiu necesar circulatiei aerului.

In depozitele de stocare se asigura o temperatura de 2-4 grade Celsius si o

umiditate relativa a aerului de 85-88%. La intervale de 30-60 de zile, ouale se
intorc pentru a se preveni lipirea galbenusului de coaja minerala, iar lunar se
controleaza starea acestora, determinandu-se pierderile in greutate, dimensiunile
camerei cu aer si gradul de lichefiere al albusului. Inainte de livrare, ouale se
tranfera intr-o incapere speciala, unde sunt supuse unei incalziri lente, prin
cresterea temperaturii cu 1-2 grade Celsius la fiecare doua ore, astfel incat, dupa
18-24 ore, temperatura sa ajunga la nivelul celei din mediul extern. Schimbarea
brusca a tempertaturii determina condensarea vaporilor de apa, stare ce favorizeaza
dezvoltarea mucegaiurilor.

Durata de pastrare a oualor in conditii de refrigerare este de 4-6 luni, insa este
recomandat ca ele sa fie consumate imediat dupa ce au fost scoase din depozitele
de stocare. Pe timpul pastrarii, ouale pierd in greutate ca urmare a evaporarii apei
de continut si care, la randul ei, este dependenta de temperatura, umiditatea relativa
si de viteza de circulatie a aerului din spatiile de depozitare. La acestea se adauga
si numarul de pori de pe coaja fiecarui ou, precum si marimea porilor. In mod
normal, pierderile in greutate sunt de 0,7% in prima luna, de 1,1% dupa 2 luni, de
1,4% dupa 3 luni, de 1,8% dupa 4 luni, de 2,2% dupa 5 luni, si de 2,6% dupa 6
luni. Evaporarea progresiva a apei din oua modifica si marimea camerei cu aer cu
cca 1mm dupa prima luna de stocare si cu cate 0,6-0,7 mm in lunile urmatoare.
Pastrarea indelungata a oualor la temperaturi de refrigerare produce lichefierea
albusului sub actiunea fermentilor si a microorganismelor, care transforma
albuminele in albumoze si peptone. In aceste conditii, galbenusul devine mai
mobil. O alta transformare este reprezentata de trecerea apei din albus in galbenus,
astfel ca acesta din urma isi mareste volumul cu 11-18%. La oul proaspat, cea mai
mare parte a fosforului din albus se gaseste combinat cu albumina, formand
fosfoproteina si numai o mica parte este in stare libera. Pastrarea oualor timp de 8
luni in conditii de refrigerare, determina cresterea concentratiei de fosfati liberi din
albus, datorita descompunerii albuminei.

Modificari esentiale apar in galbenus, in sensul ca se formeaza amoniac sub

influenta fermentilor; astfel, daca ouale proaspete contin 1,70-3,90mg
amoniac/100g substanta umeda din galbenus, dupa doua luni de pastrare la
temperaturi de refrigerare amoniacul ajunge la valori de 3,88 mg, iar dupa sase luni
si jumatate, la 2,35-4,30 mg; peste un continut de 4,50 mg amoniac. Ouale sunt
consideratte ca fiind improprii consumului. Exista si metode de conservare a
oualor, cum ar fi: pastrarea in gaze inerte; pastrarea in apa de var; acoperirea
oualor cu pelicule protectoare; pasteurizarea (tindalizarea) oualor intregi, etc, a
caror grad de eficienta este mai mic sau mai mare.

Păstrarea ouălor se face în spaţii curate, răcoroase, cu temperatura cuprinsă între 0

şi 14°Cşi cu o umiditate relativă a aerului de 70-80%. Păstrarea ouălor sub cerul
liber sau în spaţii expuse razelor solare afectează foarte repede prospeţimea ouălor.

Termenele de valabilitate pentru ouăle foarte proaspete şi conservate sunt

prezentate în table:
 6.3 Defectele ouălor.

Cele mai importante defecte pentru ouale de consum sunt considerate a fi

fisurile/sparturile cojii minerale si petele de sange/carne din albus sau galbenus.

Fisurarea cojii minerale poate fi consecinta a fragilitatii acesteia datorita

nerespectarii tehnologiei de crestere (deficiente de ordin nutritional sau factori de
microclimat deficitari) sau poate apare in urma unor manipulari brutale, ori a unui
transport neadecvat.

Petele de sange (din albus sau galbenus) sunt datorate unei fragilitati capilare
ridicate cauzata de insuficienta vitaminei K in hrana gainilor, dar are si un
determinism genetic ridicat (h2 = 0,59). Petele de sange din galbenus apar atunci
cand ruperea membranei ovocitei se face pe o intindere care depaseste lungimea
stigmei, lezandu-se vase sanguine, in timp ce petele de sange din albus sunt
consecinta sangerarii peretilor oviductului datorita unor raniri.

Detectarea petelor de sange se face vizual, prin ovoscopie, dar au fost puse la punct
tehnici de lucru care se bazeaza pe analiza imaginii culorii si care au o precizie de
86-93%.

Petele de carne (din albus sau galbenus) sunt de fapt tot pete de sange. Pe masura
invechirii oualor si pe fondul unor conditii improprii de pastrare, capilare sanguine
(petele de sange initiale) intra intr-un proces oxidativ care determina virarea culorii
din rosu-aprins in maron-inchis.

Pe langa aceste defecte, care sunt preponderente, pot sa apara si oua cu abateri de
la morfologia normala si care nu sunt acceptate pentru a fi comercializate.

O categorie frecvent intalnita sunt "ouale fara coaja", la care galbenusul si albusul
sunt invelite numai in membranele cochiliere, fenomen datorat imposibilitatii
organismului femelelor de a sintetiza suficient calciu, a prezentei unor leziuni pe
peretii istmului, dar mai frecvent, datorita unor ratii carentate in saruri minerale.

"Ouale cu coaja rau formata" (coaja prea subtire sau prea groasa, coaja aspra, cu
rigozitati, cu ingrosari sub forma de cute, cu zone de grosimi diferite etc) apar ca
urmare disfunctionalitatii uterusului, dar si a carentelor nutritionale mai ales in
substantele minerale si vitamine. Desi, practic, ele sunt oua perfect consumabile,
sunt refuzate de catre beneficiari datorita aspectului neplacut, iar mai mult decat
atat, cele cu coaja prea subtire cresc proportia de oua sparte la transport-
manipulare.

Ouale fara galbenus se caracterizeaza prin dimensiuni si greutati mici (15-30g) si

apar in urma excitarii peretilor oviductului de catre resturi de albus, cheaguri de
sange, apoi se formeaza membranele cochiliere, coaja si cuticula. Incidenta
aparitiei acestor oua este mai mare la sfarsitul ciclului de ouat, cand, desi ovulatia
inceteaza, glandele secretoare ale oviductului isi continua activitatea.

Ouale fara albus sau cu foarte putin albus, apar destul de rar si sunt datorate
nefunctionarii glandelor secretoare de albus.

Ouale cu doua galbenusuri, apar atunci cand doua ovule maturate cad simultan sau
la intervale foarte scurte in trompa, fiind acoperite cu aceleasi membrane tertiare;
se recunosc dupa dimensiunile mult mai mari fata de ouale normale, dar si dupa
forma caracteristica (strangulate in zona mediana).

Ouale duble sunt foarte mari si se constituie dintr-un ou (de regula, fara galbenus)
peste care se depune un nou albus si o alta coaja minerala. Producerea acestor oua
este datorata unor socuri care, transformand pentru scurt timp miscarile
peristaltice ale oviductului in miscari antiperistaltice, fac ca oul gata format sa se
intoarca in uterus, in istm sua chiar in magnum, unde este acoperit de noi straturi
de albus si apoi cu o noua coaja.