Sunteți pe pagina 1din 2

Constantin Crișan 

(n. 21 noiembrie 1939, Târgu Neamț – d. 30 octombrie 1996, București) a


fost un om de cultură, critic literar, epistolar, editor și traducător român din literatura franceză.
A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România.
BiografieModificare
Tatăl său, Aurel Crișan (1882-1942), de profesie inginer, a luptat în războiul de reîntregire
națională (1916-1918). A sucombat în urma unui emfizem pulmonar, provocat de două
gloanțe primite în bătăliile de la Mărăști-Mărășești. Mama, Ecaterina Crișan (1898-1993), a
fost casnică, a născut și crescut doisprezece copii, mulți dintre ei au devenit personalități
marcante în cultură. Unica fiică, Cora Catrina (București, 18 august 1979), este o distinsă
violonistă, concertând în țară și în străinătate cu talent.
Studiile le-a început la Piatra Neamț (bacalaureat, 1956), le-a continuat la Iași (licențiat, 1960)
și au fost finalizate în București (doctorat, 1974), cu teza Introducere la o sociologie a
literaturii comparate. Toate acestea i-au dat posibilitatea să se realizeze superior cu
contribuții remarcabile în lumea culturii și artei naționale și transnaționale cu cărți, studii și
eseuri publicate în spații de limba română, franceză sau engleză. A fost un fin cunoscător de
limba franceză și italiană, dar și vorbitor fluent de engleză, rusă și spaniolă.
A traversat diverse ocupații în cotidianul național:

 profesor de liceu (Urziceni, 1960-1963);


 corespondent relații francofone la IRRCS (1963-1967);
 cronicar literar și șef al redacției literare a Televiziunii Române (1967-1970);
 redactor șef de secție la Revista Română (1978-1986).
S-a pensionat în 1986, cu gradul II de invaliditate.
De-a lungul anilor, a fost cooptat ca membru în diferite societăți culturale din țară sau
străinătate:

 Centrul Internațional de Studii Poetice din Bruxelles (1967);


 Societatea Poeților și Artiștilor din Franța (1970);
 Uniunea Scriitorilor din România (1976);
 Societatea Internațională de Literatură și Fenomenologie (1985);
 PEN Club Belgia (1986);
 Juriul pentru Marele Premiu Internațional de Poezie;
 Bienalele de la Knokke-Le Zoute (Belgia, 1970, 1976);
 conferențiar facultativ la Conservatorul Național din București;
 cursul Estetica artelor și sociologia receptării (1971-1972).
Constantin Crișan a realizat ediții critice comentate cu aplomb și probitate ale operelor lui
Alexandru Caludian (1972), dar și ediții exemplare ale textelor încredințate de poeți din
prietenie: Nichita Stănescu (1985, vol. Frumos ca umbra unei idei; 1995, vol. Cărțile
sibiline), Horia Groza (1995, Poezii).
La fel a procedat cu lucrările lui Robert Escurpit din care a tradus două (1974, 1980), precum
și cu paginile bizare a lui Urmuz (1983).
A coordonat lucrări de sinteză, împreună cu Alexandru Piru (Sinteze de literatura română, I,
1978; II, 1981) și cu George Potra, Sorin Stati (Trepte de civilizație românească, 1983), fiind
coautor al cărții Cahiers Georges Perec (Quebec, 1987), iar cu Dan Ion Nasta, al antologiei
de poezie românească contemporană sub egida revistei Jalons (1987).
Ca traducător, s-a remarcat prin apariția lucrărilor traduse din Robert Escarpit dar și din
povestitorul cipriot Ahile Emilianides (1981), din limba franceză, precum și în această limbă
din românește: Mircea Dinescu - La dispoziția dumneavoastră (1983, împreună cu Marc
Rombaut) și Eugen Cizek (1986).
Este autorul scenariului Respirări de Nichita Stănescu, pentru Teatrul Mic din București
(1987), adaptând, pentru același teatru, piesa lui Pierre de Boisdeffre, Goethe mi-a
spus (1987).
Împreună cu Cătălina Buzoianu, a tradus și a adptat, pentru Teatrul Bulandra din București,
scenariul Iubitul de Marguerite Duras (1988).
Unele dintre eseurile sale au aparut în reviste de specialitate
din Anglia, Franța, Belgia, Germania, Iugoslavia.
După decembrie 1989, Constantin Crișan a fondat:
 Liga România-Franța și revista Lumea de mâine;
 Centrul Național de Acțiune Francofonă;
 Societatea Academică Europeană "Corespondențe" (Sincretismul Artelor).
A lucrat ca profesor de estetică la:

 Universitatea Ecologică din București (1992-1993);


 Universitatea Euro-Columna (1993-1994);
 Universitatea Națională de Muzică București (1996).
Fire efervescentă, deloc stabilă, mereu în căutarea de idei și domenii noi de cercetare și
demonstrare în universul multiplu al literaturii și artei, al publicisticii și propagării cărții
beletristice, Constantin Crișan și-a legat numele de domeniul scump sieși, cel al bioesteticii.
Iată cum îl denumea chiar el: “Solidară cu estetica sociologică, aflată în alianță cu o serie din
ideile încă fertile ale comparatismului literar, dar mai ales cu teoriile comunicării, bioestetica
este, de fapt, o filosofie practică a literaturii. Ea este oricum o formă de viață dedusă din
câmpul artei, o reflectare imediată a conștiinței fiecărui cititor. Scriitor și cititor se întâlnesc în
acest plan într-o incredibilă complicitate creatoare”.

O latură mai puțin cunoscută a lui a fost întreținerea unei corespondențe private/literare cu
personalități distinse ale spiritualității creatoare din țară și din străinătate:

 Emil Cioran
 Mircea Eliade
 Eugen Ionesco
 Constantin Noica
 Leopold Senghor.
Biografia lui Constantin Crișan conține informații extrase din articolul 10 ani de la moarte.
Constantin Crișan scris de Mircea Coloșenco în Revista Caiete critice, Fundația pentru Știință
și Artă (director Eugen Simion), Nr. 8-9 (226-227), 2006.