UNIVЕRSITАTЕА “ОVIDIUS” СОNSTАNŢА

Facultatea de Științe Aplicate și Inginerie

Sресiаlizаrеа: Chimia şi managementul calităţii produselor de consum în
relaţie cu mediul

Elemente de chimie bioanorganică

–
Metalul tranzițional Zn

Student:
Andreea Drăgoi(Brînză)

СОNSTАNȚА
2020
 Cuprins

1. INTRODUCERE...................................................................................................3

2. GENERALITĂȚI..................................................................................................4

3. INFORMAȚII MEDICALE.................................................................................6

3.1. SURSE DE ZINC.................................................................................................7

3.2. DOZA RECOMANDATĂ.....................................................................................7
3.3. DEFICIENȚA DE ZINC........................................................................................8
3.4. EXCESUL DE ZINC............................................................................................9

4. ROL BIOLOGIC.................................................................................................10

5. ENZIME CU ZINC.............................................................................................10

6. MECANISMELE CATALITICE ALE ENZIMELOR CU ZINC...................11

6.1. PROTEAZELE CU ZINC....................................................................................12

6.2. ANHIDRAZA CARBONICĂ...............................................................................17
6.3. ALCOOL DEHIDROGENAZA.............................................................................18
6.4. FOSFATAZA ALCALINĂ..................................................................................19
5.5. FOSFOLIPAZA C.............................................................................................20
6.6. NUCLEAZA P1................................................................................................21

BIBLIOGRAFIE.....................................................................................................22
Cuvinte cheie: Zn, chimie,metal, element, enzimă.

Rezumat

Abundenţa elementelor în univers nu depăşeşte 1% pe element şi descreşte cu

numărul atomic. Luna conţine roci la suprafaţa sa similare cu cele de pe Pământ
(silicaţi). Mercurul nu poate reţine gazele în atmosferă, fiind un corp ceresc fără
atmosferă. Venusul are densitatea aproximativ aceeaşi cu a Pământului şi este
formată din CO2 şi gaze sulfuroase. În atmosfera Soarelui există: hidrogen, heliu,
carbon, azot, oxigen în cantităţi mai mari şi sodiu, potasiu, magneziu, calciu,
aluminiu, siliciu, sulf, seleniu, elemente 3d (Ti – Zn). Formal, mai multe domenii
acoperă câmpul de cunoştinţe al chimiei. Astfel, la baza studiului sistematic al
chimiei stau chimia anorganică şi chimia organică. Unii autori referă aceste două
domenii ca formând împreună chimia descriptivă.

Abstract

The abundance of elements in the universe does not exceed 1% per element and
decreases with the atomic number. The moon contains rocks on its surface
similar to those on Earth (silicates). Mercury cannot retain gases in the
atmosphere, being a celestial body without an atmosphere. Venus has a density
approximately the same as that of the Earth and is made up of CO2 and sulfur
gases. In the atmosphere of the Sun there are: hydrogen, helium, carbon,
nitrogen, oxygen in larger quantities and sodium, potassium, magnesium,
calcium, aluminum, silicon, sulfur, selenium, 3d elements (Ti - Zn). Formally,
several fields cover the field of knowledge of chemistry. Thus, the systematic
study of chemistry is based on inorganic chemistry and organic chemistry. Some
authors refer to these two fields as forming together descriptive chemistry.

1. Introducere
 Zincul este elementul chimic
metalic simbolizat Zn, fiind primul
element al grupei 12 în sistemul periodic,
cu numărul atomic 30. Este considerat
elementul analog magneziului, întrucat
ionii lor sunt de marimi comparabile si
singura lor stare de oxidare este +2.
Zincul ocupă locul 24 în ceea ce
priveşte abundenţa în scoarţa terestră şi
prezintă 5 izotopi stabili. Principala sursă
de obţinere este sfaleritul, o sulfură a
zincului. Cele mai importante zăcăminte
se găsesc în Australia, Asia şi Statele
Unite.
Cele mai multe metale se obțin cu
ușurință din minereurile lor. În unele
cazuri, este suficientă numai încălzirea,
cu eliberarea metalului în stare liberă.
Acest procedeu nu se poate aplica
zincului, întrucât acesta sublimează cu
uşurinţă.
Desigur, omul primitiv nu avea
cunostință despre acest proces. Este
posibil să fi obţinut zinc încălzind
minereul acestuia. Dar zincul obţinut în
acest fel s-ar fi evaporat imediat. Totuşi,
se pare că o modalitate de obţinere a
zincului a fost descoperită în India
secolului al 13-lea. Procesul presupune
incălzirea minereului într-un recipient
închis. După formarea vaporilor, aceștia
se vor condensa în interiorul
recipientului, de unde poate fi răzuit si
folosit. Această metodă se pare că a trecut
în China, după care, mai târziu, în
Europa. În acelaşi timp, oamenii din
antichitate erau familiarizaţi cu aliajele şi
compuşii zincului. De exemplu, au fost
găsite obiecte din aramă datând din 1300
Î.H. Arama este aliajul cuprului cu zinc.
Aliajul ar fi putut fi făcut de către oameni
sau s-ar fi putut regăsi în mod natural în
pământ. Originea aramei din aceste
obiecte nu a putut fi determinată.
Zincul a fost descris pentru prima
oară de catre fizicianul şi alchimistul
elveţian Paracelsius (1493-1541). Acesta
a descris în parte proprietăţile metalului,
fără a avea însă cunoştinţe despre
componenţa lui. Datorită notelor pe care
le-a scris cu privire la acest metal,
Paracelsius este considerat descoperitorul
acestuia. Denumirea de zinc a fost
folosită pentru prima oară în 1651,
termenul având provenienţă germană.
Obţinerea metalului în stare pură
s-a realizat în 1746 de către chimistul
german Andreas Sigismund Marggraf.
2. Generalități
Zincul este un metal alb-albăstrui
cu suprafaţă lucioasă. Nu este maleabil şi
ductil la temperatura camerei. La
temperaturi de peste 100 ºC devine parțial
ductil. Punctul de topire este de 419,5 ºC
şi punctul de fierbere la 908 ºC. Punctul
de topire este de 419,5 ºC şi punctul de
fierbere la 908 ºC şi are o valoare a
durităţii de 2,5 pe scara Mohs, ceea ce îl Prin intermediul procesului de
face sa fie un metal foarte moale. Este pirometalurgie oxidul de zinc este redus
mai puţin dens decât fierul și prezintă o cu carbon sau monoxid de carbon la 950
structură hexagonală a cristalului. ºC, rezultând zinc sub formă de vapori
Zincul este al 4-lea metal ca şi care este colectat prin condensare:
utilizare, după fier, aluminiu şi cupru cu o 2 ZnO + C → 2 Zn + CO2
producţie anuală de 12 milioane de tone. 2 ZnO + 2 CO → 2 Zn + 2 CO2
70% din producţia mondială de zinc Prin electrorafinare zincul din
provine din minerit, iar 30% din reciclare. minereu
95% din producţia de zinc este extras cu ajutorul acidului
provenită din minerit se obţine din sulfuric:
ZnO + H2SO4 → ZnSO4 + H2O
depozite de minereuri sulfidice, şi anume
Ulterior zincul metalic este
sfalerit, care se găseşte aproape
obţinut prin electroliză:
întotdeauna în amestec cu sulfuri de
2 ZnSO4 + 2 H2O → 2 Zn + 2 H2SO4 + O2
cupru, plumb şi fier. Cele mai importante Acidul sulfuric regenerat este
zone de extracţie sunt China, Australia şi folosit din nou în procesul de extracţie.  
Peru. În 2010, cel mai mare producător Zincul constituie aproximativ 75
de zinc a fost China, cu o producţie de 29 ppm din scoarta terestra, fiind al 24-lea
% din total. Zincul metalic este produs element ca abundenţă. Solul conţine între
prin intermediul metalurgiei extractive. 5 şi 770 ppm cu o medie de 64. Apa de
După măcinarea minereului, mineralul mare conţine numai 30 ppb.  
concentrat este separat de steril prin Acest metal este folosit în
intermediul flotării, pe baza principiului principal ca agent anti-coroziv în
diferenţei de hidrofobicitate. Prin procesul de galvanizare, cu scopul de a
intermediul acestui proces se ajunge la o proteja alte metale sau aliaje impotriva
concentraţie de 50% zinc, 32% sulf, 13% coroziunii. Zincul este mai reactiv decât
fier si 5% SiO2.   fierul sau oțelul, astfel că va atrage toţi
Ulterior mineralul concentrat se oxidanţii locali până la epuizarea
supune procesului de prăjire a sulfurii de stratului. Procesul de galvanizare este
zinc prin intermediul următoarei reacţii: folosit în vederea protejării balustradelor
2 ZnS + 3 O2 → 2 ZnO + 2 SO2 metalice, a podurilor suspendate, a
În vederea procesării ulterioare stâlpilor de iluminat, a acoperişurilor
sunt folosite 2 metode principale,şi
anume pirometalurgia şi electrorafinarea.
metalice, a caroseriilor pentru Aliaje similare cu adăugarea unor
automobile, etc. cantităţi mici de plumb pot fi trase în folii
Reactivitatea zincului şi la rece. Zincul se mai foloseşte sub forma
capacitatea lui de a atrage oxidarea face de tablă pentru faţadele clădirilor,
ca acesta sa fie un material ideal în acoperişurilor ori alte aplicaţii în care
procesul de protecţie catodică aplicat zincul se foloseşte sub forma tablei
pentru protejarea ţevilor şi a metalelor metalice. Pentru metode cum ar fi
expuse la efectul apei de mare. ambutisarea adâncă, laminarea sau
Având un potenţial standard de îndoirea se folosesc aliaje de zinc cu titan
-0,76 volti, este folosit ca material anodic şi cupru. Zincul nealiat este prea fragil
pentru baterii. pentru a rezista unor astfel de procedee.
Principalul aliaj al zincului, Este folosit de asemenea în mod curent ca
folosit la scară largă este arama, aliaj ce înlocuitor pentru plumb, având în vedere
conţine cupru şi 3-45% zinc. Arama este potenţialul toxic al acestuia, pentru
mai ductilă şi rezistentă decât cuprul şi greutăţile de laborator, greutăţilor pentru
are o rezistenţă superioară la coroziune. cauciucuri şi volante.
Este folosită la fabricarea materialelor de Telurura de cadmiu şi zinc este un
telecomunicaţie, IT, instrumentelor aliaj semiconductor ce poate fi divizat
muzicale şi a valvelor. intr-o serie de dispozitive sensibile
Punctul de topire scăzut şi asemănătoare unui circuit integrat ce pot
vâscozitatea scăzută fac ca zincul sa fie detecta energia degajată de razele
un material ideal pentru turnarea sub fotonice gamma. Astfel, este folosit ca
presiune, putând lua forme diferite şi detector pentru acestea, putând de
complexe. Temperatura de lucru scăzută asemenea detecta direcţia acestor raze.
duce la o răcire rapidă a produselor Zincul mai este folosit ca pigment
turnate, permiţând astfel asamblarea sub forma oxidului de zinc, sau ca şi
rapidă. Un alt aliaj, comercializat sub catalizator în procesul de fabricare a
denumirea de Prestal, conţine 78% zinc şi cauciucului. Protejează cauciucul sau
22% aluminiu şi este la fel de rezistent ca plasticul care il conţin împotriva razelor
oţelul dar la fel de maleabil ca plasticul, ultraviolete. Semiconductibilitatea
această superplasticitate a aliajului oxidului de zinc face ca acest compus sa
permițând modelarea acestuia folosind intre în alcătuirea varistoarelor şi a
forme matrice din ciment sau ceramică. prouduselor pentru fotocopiere.
 Clorura de zinc este folosită Aproximativ 60 % se găseşte în muşchii
adesea ca material ignifug şi pentru scheletici, 30 % în oase, 5 % în ficat și
conservarea lemnului. piele. În sânge se găseşte doar 1 % din
Sulfura de zinc este folosită ca cantitatea totală de zinc (85 % în
pigment luminescent în fabricarea eritrocite). Este un constituent esenţial al
ceasurilor de mână, a ecranelor pentru complexelor enzimatice şi metalo-
aparatele radar, afişajelor electronice, enzimatice, având un rol important în
monitoarelor LCD şi a vopselurilor metabolismul celular.
luminescente. Zincul participă activ la
Pe scurt, aplicaţiile majore ale desfăşurarea în condiţii optime a
zincului sunt: funcţiilor celulare. Acesta joacă un rol
1. Galvanizarea (55%) important în imunitatea mediată de către
2. Aliaje (21%) celulă, formarea oaselor, creşterea
3. Alamă şi bronz (16%) ţesuturilor, creşterea fătului şi a copilului,
4. Diverse (8%) ajută funcţiile cerebrale, precum şi
3. Informații medicale influenţează maturarea spermatozoizilor

Zincul este un element esenţial şi motilitatea acestora. Totodată, acesta

tuturor formelor de viaţă. Semnificaţia regenerează funcţia hepatică şi are

zincului în alimentaţia umană şi sănătatea proprietăţi antibacteriene şi antiseptice.

publică a fost recunoscută relativ de 3.1. Surse de zinc

curând. Deficienţa clinica de zinc în cazul
oamenilor a fost descrisă pentru prima
dată în 1961, când alimentaţia cu conţinut
scăzut de zinc (datorită unui conţinut
ridicat de acid fitic) a fost asociată cu
„nanismul nutriţional al adolescenţilor” în
Orientul Mijlociu. De atunci, insuficienţa
de zinc a fost recunoscută de un număr de
experţi ca fiind o problemă importantă de
sănătate publică, mai ales în ţările în curs
de dezvoltare.
Conţinutul total de zinc al
organismului unui adult este de 2-3 g.
Surse alimentare:
Crustaceele, carnea de vacă, şi
alte tipuri de carne roşie sunt bogate de
zinc. Nucile şi legumele sunt surse
vegetale relativ bune. Biodisponibilitatea
zincului (cantitatea de zinc reţinută şi
folosită în organism) este relativ mare
pentru carne, ouă şi produse de
provenienţă marină. Aceasta este datorată
absenţei relative a compuşilor care opresc
absorbţia de zinc şi a prezenţei anumitor
aminoacizi (cisteină şi metionină) care
îmbunătăţesc absorbţia zincului.
 Zincul din produsele pe bază de
cereale integrale şi din proteine vegetale
este mai puţin biodisponibil din cauza
cantităţii lor mari de acid fitic, compus
care inhibă absorbţia zincului. Acţiunea
enzimatică a drojdiei folosită
fabricarea pâinii reduce nivelul de acid
fitic. În consecinţă, pâinea integrală
crescută conţine mai mult
biodisponibil decât pâinea integrală ne-
crescută.
Doza medie zilnică de zinc
alimentar este 9 mg / zi pentru femeile
adulte şi 13 mg / zi pentru bărbaţii adulţi.
Exemple de alimentele
conțin zinc:
 alimente bogate în proteină de
origine animală, precum carnea
roșie (vita, porc, oaie, miel) sau
carnea de pui - spre exemplu, 80
de grame de carne de vită conțin 9
miligrame de zinc;
 produse lactate și ouă - 100 de
grame de iaurt conțin 3 miligrame
de zinc;
 legume: broccoli, sfecla roșie,
ciuperci, cartofi, sparanghel,
varză, morcovi, varză
Bruxelles, salată verde, dovleac,
spanac, roșii. O porție de 100 de
grame de broccoli fiert conține 4
miligrame de zinc.
 fructe proaspete: ananas, mango,
căpșuni, portocale, banane, caise.
De exemplu, 100 de grame de
portocale conțin 2 miligrame de
zinc.
 fructe oleaginoase: caju, arahide,
migdale, alune, fistic, nuci. Spre
la exemplu, o porție de 100 de
grame de migdale conține 3
miligrame de zinc.
zinc  peste și fructe de mare: somon,
sardine, ton, homar, scoici, crab
sau midii. O porție de 100 de
grame de ton conține 8 miligrame
de zinc.
3.2. Doza recomandată
care Nou-născuţii, copiii, femeile
însărcinate şi cele care alăptează prezintă
un risc crescut de deficienţă de zinc.
Vegetarienii cu regim strict prezintă un
necesar de zinc alimentar ce poate fi cu
50% mai mare, în cazul în care sursele
majore de hrană sunt cerealele şi
legumele, din cauza faptului că nivelele
mari de acid fitic din acestea reduc
absorbţia de zinc. Recomandările “Food
and Nutrition Board” de la “Institute of
Medicine” pentru aportul zilnic de zinc
sunt, pe grupe de vârstă şi categorii
de speciale, după cum urmează:
 pentru nou-născuţi – până la 6
luni: 2 mg/zi;
 între 7 şi 12 luni - 3 mg/zi (când
laptele matern nu mai asigură un
aport suficient şi copiii hrăniţi la
sân au nevoie de un supliment de
 zinc - prin introducerea diaree severă şi cronică, apărare imună
alimentelor de origine animală); slăbită, însănătoşire mai lentă a rănilor,
 pentru copii între 1 şi 3 ani – 3 apetit scăzut, diminuarea capacităţii
mg/zi; gustative, orbire nocturnă, inflamarea şi
 între 4 şi 8 ani - 5 mg/zi, întunecarea corneei şi modificări
 între 9 şi 13 ani - 8 mg/zi; comportamentale.
 adolescenţi şi bărbaţi - 11 mg- Înainte de descoperirea cauzelor
13mg/zi (mai mult decât pentru acrodermatitei enteropatice, pacienţii
femei, pentru că zincul este mureau de obicei în copilărie. Terapia
indispensabil activităţii normale a orală cu zinc are drept rezultat dispariţia
aparatului reproducător masculin); totală a simptomelor: Din păcate
 adolescente (14-18 ani) – 9 mg/zi; tratamentul trebuie aplicat un timp
 femei peste 19 ani – 8 mg/zi; nedefinit în cazul în care deficienţa în
 la gravide şi femeile care zinc este provocată de cauze genetice.
alăptează, necesarul depăşeşte Deşi deficienţa zincului în alimentaţie
valorile recomandate pentru este improbabil să cauzeze o deficienţă
bărbaţi (ţinând cont şi de rolul pe severă de zinc la indivizi fără o boală
care îl joacă zincul în creşterea şi genetică, proasta absorbţie sau condiţii de
multiplicarea celulară) – 9,5-13 pierdere crescută a zincului, cum ar fi
mg/zi. arsuri severe sau diaree prelungită, pot la
3.3. Deficiența de zinc fel de bine duce la deficienţă severă.
Deficienţa severă de Deficienţa uşoară de zinc: Studii
zinc: Majoritatea informaţiilor deţinute la recente susţin clar că deficienţa uşoara de
ora actuală despre deficienţa severă de zinc contribuie la agravarea unor
zinc sunt rezultatul studiului indivizilor probleme de sănătate, mai ales la copiii
născuţi cu acrodermatită enteropatică care trăiesc în ţări în curs de dezvoltare.
(dermatoză cu degenerarea funcţiei Lipsa unui indicator sensibil care să dea
intestinelor), o boală genetică care se indicaţii privind instalarea unei deficienţe
manifestă prin metabolizarea si uşoare de zinc îngreunează studiul
transportarea defectuoasă a zincului. ştiinţific al implicaţiilor medicale. Totuşi,
Simptoamele deficienţei severe de realizarea unor teste controlate cu
zinc includ încetinirea sau chiar oprirea suplimentare moderată de zinc au
creşterii şi dezvoltării, maturizare sexuală demonstrat că deficienţa uşoară de zinc
întârziată, urme pe piele caracteristice, contribuie la încetinirea dezvoltării fizice
şi neuropsihologice şi la o susceptibilitate Toxicitate acută: Apariţii izolate
crescută la infecţii letale în cazul copiilor ale intoxicaţiilor acute cu zinc au fost
mici. generate de consumarea de alimente si
Indivizi cu risc crescut de băuturi contaminate cu zinc eliberat din
deficienţe de zinc: containere galvanizate.
 nou-născuţii şi copii; Semnele intoxicaţiei acute cu zinc
 femeile gravide şi cele care sunt: durerea abdominală, diareea,
alăptează, mai ales adolescentele; ameţeala si starea de vomă. Doze unice
 pacienţii care sunt hrăniţi artificial de 225 la 450 mg de zinc induc în mod
 indivizii malnutriţi, inclusiv cei cu uzual stare de vomă. În cazul
o nutriţie insuficientă în proteine administrării unor doze de 50 la 150
energetice şi cu anorexie; mg/zi de zinc din surse sintetice, au fost
 indivizii cu diaree severă sau raportate boli gastrointestinale de
persistentă; intensitate medie.
 indivizii cu sindroame de „Febra de zinc” a fost raportată
malabsorbţie; după inhalarea de emanaţii de oxid de
 indivizi cu boli intestinale zinc. Transpiraţie abundentă, slăbiciune,
inflamatorii, care includ maladia si respiraţie anevoioasă pot apărea în
Crohn şi colita ulceroasă; primele 8 ore după inhalarea de oxid de
 indivizi cu boli de ficat din cauza zinc şi pot persista 12-24 ore după ce
alcoolismului, care elimină expunerea s-a încheiat.
cantităţi crescute de zinc prin Toxicitate cronică: Consecinţa
urină şi care au nivele scăzute de cea mai importată a consumului excesiv
zinc în ficat; de zinc pe termen lung este deficienţa de
 indivizi suferinzi de anemie; cupru. Ingerarea unor doze de zinc de 60
 indivizi de peste 65 ani mg/zi (50 mg din surse sintetice şi 10 mg
În cazul sindromului SIDA: alimentar) s-a descoperit că determină
menţinerea în stare de funcţionare a apariţia unor semne de deficienţă de
sistemului imun necesită o cantitate cupru. Pentru a preveni deficienţa de
destul de mare de zinc. Indivizii infectaţi cupru, Consiliul Naţional pentru Hrană si
cu HIV sunt în mod deosebit susceptibili Nutriţie din S.U.A. a impus de curând un
la deficienţă de zinc. nivel maxim tolerabil de zinc pentru
3.4. Excesul de zinc adulţi la 40 mg/zi, incluzând atât zincul
din surse sintetice cât şi alimentare.
 4. Rol biologic largă varietate de liganzi organici şi

Zincul este un microelement participă la metabolismul ARN-ului şi

esenţial, necesar plantelor, animalelor şi ADN-ului, în transducţia semnalului şi în

microorganismelor. Se regăseşte în expresia genică. Are de asemenea rol de

aproape 100 enzime specifice (unele reglare a apoptozei. Un studiu efectuat în

surse susţin că numărul acestora s-ar 2006 estimează că aproximativ 10% din

apropia de 300), serveşte ca ion structural proteinele umane (aproximativ 2800) sunt

al factorilor de transcriere şi este stocat şi potenţial capabile de a lega zincul, pe

transferat in metalotioneine. Este cel de- lângă cele câteva sute ce transportă şi

al doilea metal tranziţional ca răspândire tranziţionează zincul.

în organism după fier şi este singurul În creier, zincul este stocat în

metal care intră în componenţa tuturor vezicule sinaptice specifice, de către

claselor de enzime. neuroni glutamatergici şi pot ajusta

În ceea ce priveşte proteinele, excitabilitatea nervoasă. Joacă un rol

ionii de zinc se coordonează adesea esenţial în plasticitatea sinaptică şi, prin

grupările amino ale catenelor laterale ale urmare în procesul de asimilare a

acidului aspartic, glutamic, citeinei şi informaţiilor. A fost supranumit "Calul

histidinei. Descrierea computaţională a negru al creierului" având în vedere ca

acestor proteine cu conţinut de zinc este poate juca şi rolul de neurotoxină, astfel

foarte problematică. că homeostazia zincului joacă un rol

Corpul uman conţine circa 2-4 critic în ceea ce priveşte funţionarea

grame de zinc. Cel mai mare conţinut de normală a creierului şi a sistemului

zinc îl au creierul, muşchii, oasele, nervos central.

rinichii şi ficatul, concentraţia cea mai 5. Enzime cu zinc

ridicată inregistrându-se la nivelul Zincul este un acid Lewis eficient,
prostatei şi a anumitor părţi ale ochiului. fiind astfel un agent catalitic folositor în
Lichidul seminal are un conţinut mare de hidroxilare şi alte reacţii enzimatice.
zinc, fiind un factor cheie în ceea ce Metalul prezintă de asemenea o
priveşte buna funcţionare a prostatei şi a coordinare geometrică flexibilă, ceea ce
creşterii organelor reproducătoare. permite proteinelor ce îl folosesc să işi
Zincul este omniprezent în schimbe rapid conformaţia în vederea
procesele biologice ce au loc în efectuării reacţiilor biologice. Două
organismul uman. Interacţionează cu o exemple foarte concludente de enzime ce
conţin zinc sunt anhidraza carbonică şi Enzimele ce conţin zinc se pot impărţi în
carboxipeptidaza, compuşi vitali în două categorii:
procesele de reglare a dioxidului de - metaloenzime, la care legatura
carbon şi digerarea proteinelor. cu ionul metalic este una puternică, astfel
În sângele vertebratelor, anhidraza că metalul rămâne legat de proteină în
carbonică converteşte dioxidul de carbon timpul procesului de izolare;
în bicarbonat, aceeaşi enzimă - enzime, care sunt legate mai slab
transformând bicarbonatul înapoi la CO2 de metal, legăturile fiind distruse în
pentru expirare prin plămâni. Fără aceatsă timpul procesului de separare.
enzimă acest mecanism s-ar produce de 1 Motivele pentru care zincul este
milion de ori mai lent la pH-ul normal al implicat atât de des în multe procese de
sângelui de 7 sau ar avea nevoie de un hidroliză, condensare sau alte reacţii de
pH=10 sau mai mult. β-anhidraza transfer de atomi sau grupări atomice,
carbonică are un rol cu totul diferit, fiind deşi se aseamănă altor ioni metalici
prezentă în special în plante, cu rol în include:
formarea frunzelor, rol în sinteza - flexibilitatea geometriei de
indolului şi în respiraţia anaerobă - coordinare a zincului, capabil de a forma
fermentaţia alcoolică. complecşi de coordinativi cu numere de
Carboxipeptidaza scindează coordinare 4,5 şi 6; în soluţie zincul
legăturile peptidice în timpul digestiei coordinează 6 molecule de apă, dar în
proteinelor. O legătură covalentă siturile active ale enzimelor are numărul
coordinativă se formează între peptida de coordinare 4 sau 5, chiar dacă este
terminală şi gruparea C=O ataşată vorba despre molecule de apă, inhibitori
zincului, ceea ce conferă atomului de sau intermediari;
carbon o încărcătură pozitivă. Aceasta - are capacitate mare de a-şi schimba
duce la crearea unei zone hidrofobe a liganzii rapid;
enzimei în preajma zincului, ceea ce - prezintă aciditate Lewis;
atrage partea nepolară a proteinei în - are proprietăţi amfotere şi
vederea scindării. polarizabilitate intermediară;
Zincul este reprezentat în - se leagă puternic de siturile active;
metaloenzime aparţinînd tuturor celor 6 - nu prezintă activitate redox;
clase enzimatice. Între aceste enzime, - nu prezintă toxicitate.
hidrolazele sunt cele mai abundente. Combinaţia acestor factori face ca
zincul sa fie atât de întâlnit în organism.
Poate fi adesea înlocuit de Co 2+, Cu 2+, reacţie. Aceste studii duc la realizarea şi
Ni 2+, Mn 2+, sau Cd 2+ ducând la interpretarea mecanismelor de reacţie cu
formarea de enzime hiperactive. Dintre ajutorul programelor de grafică
aceste elemente Co 2+ poate înlocui cel computerială.
mai eficient zincul. Termolizina
6. Mecanismele catalitice Termolizina este o endopeptidază

ale enzimelor cu zinc de zinc extracelulară termostabilă, care se

găseşte în Bacillus theroproteolyticus.
Peptidazele sunt cele mai
Este sintetizată ca o preproteină, având
cunoscute dintre enzimele ce conţin zinc,
prosecvenţa de 2/3 din mărimea enzimei
urmând a fi descrise în cele ce urmează,
"mature". Este cel mai studiat membru al
împreună cu rolul catalitic al ionului
unei mari familii de proteaze
metalic pentru câteva enzime de referinţă.
extracelulare secretate atât de bacteriile
6.1. Proteazele cu zinc
gram pozitive cât şi de cele gram
Între proteazele cu un singur ion
negative. Acestea prezintă mari
de zinc, termolizina şi carboxipeptidaza
similarităţi atât ca structură cât şi ca
A sunt considerate a fi modele de
mecanism de rupere a protinelor în zona
referinţă pentru studierea mecanismului
azotului terminal al restului hidrofob.
de reacţie. Celelalte enzime aparţinând
Termolizina conţine ionul de zinc
acestui grup au mecanisme asemănătoare,
şi patru ioni de calciu, necesari pentru
deşi pot diferi prin liganzi sau prin
stabilitatea termală. În termolizina nativă
resturile enzimatice ce interacţionează cu
ionul de zinc prezintă o geometrie
substratul. Aşadar mecanismul catalitic al
aproximativ tetraedrică cu 3 din cei patru
acestor enzime de referinţă este descris
liganzi proveniţi de la proteină (His 142,
detaliat, după care este prezentată
His 146 şi Glu 166) şi al patrulea provenit
comparaţia cu monozinc peptidaza.
de la o moleculă de apă.
Analiza cristalografică a
Figura 1 - Structura situsului activ
complecşilor inhibitori este folosită
al termolizinei
pentru a pune în evidenţă modul în care
enzima interacţionează cu substratul.
Anumiţi inhibitori pot furniza informaţii
cu privire la modele structurale ale
diferitelor etape ale catalizei, complecşii
formaţi, stările de tranziţie şi produşii de
  Situsul catalitic conţine ionul de
Zn legat de 3 radicali proteici şi o
Figura 2 - Mecanismul de reacţie moleculă de apă.
propus pentru termolizină - scindarea  substratul pptidic din apropiere
catalitică a peptidelor. deplasează atomii de hidrogen ai
apei înspre Glu143, în timp ce
oxigenul rămâne ataşat zincului;
 Ionul de Zn se asociază cu
oxigenul carbonilic al substratului
formând complexul enzimă-
substrat (complexul Michaelis);
 Polarizarea ionului de Zn de către
Glu143 permite atacul nucleofil al
carbonului carbonilic de către
oxigenul aparţinând apei formând
În mecanismul susţinut de starea de tranziţie;
majoritatea studilor biochimice şi  Are loc ruperea legăturii dintre
cristalografice, dar şi asupra unor enzime H1 şi oxigenul aparţinând apei de
cu funcţionalitate asemănătoare (AC) către Glu143 şi hidrogenul amidic
ionul de zinc îndeplineşte două roluri: al substratului se leagă de H2 al
- polarizează gruparea carbonil a apei;
substratului;  Legătura N-C peptidică a
- facilitează deprotonarea apei. substratului se rupe în timp ce
Scindarea catalitică a legăturilor legătura C-O devine din nou
peptidice de către termolizină are loc dublă; legatura Glu143-H2 începe
printr-un mecanism general de bază prin să se rupă şi are loc eliberarea noii
atacarea unei molecule de apă sau a peptide N-terminale hidrolizate;
ionului hidroxil al unei grupări  Situsul activ se rehidratează şi
carbonilice aparţinând legăturii peptidice este liber pentru a prelua o nouă
ce urmează a fi scindată. peptidă.
Mecanismul reacţiei poate fi Carboxipeptidaza A
descris pe scurt în felul următor: Carboxipeptidazele (cu denumirea
stiinţifică carboxipeptid-aminoacid-
hidrolaze) alcătuiesc un grup de enzime prostetică. Prin îndepartarea acestuia sau
proteolitice care catalizează hidroliza înlocuirea lui cu un alt metal, enzima îşi
resturilor de aminoacizi de la pierde complet capacitatea catalitică.
extremitățile C-terminale ale catenelor Ionul de zinc este fixat de apoenzimă prin
polipeptidice. În sucul pancreatic se legături coordinative la nivelul resturilor
întâlnesc zimogenii a două His69, Glu72 şi respectiv His196. Deşi
carboxipeptidaze notate cu A şi B. Aceste secvenţele de aminoacizi şi structurile
două enzime se deosebesc între ele în terţiare ale termolizinei şi
funcţie de viteza cu care hidrolizează carboxipeptidazei A nu sunt
resturile C-terminale ale diferiţilor asemănătoare, situsurile active se
aminoacizi. Astfel, carboxipeptidaza A suprapun din punct de vedere funcţional
are o mare afinitate faţă de aminoacizii pe baza liganzilor zincului, molecula de
aromatici si cei alifatici cu catena scurtă apă coordinată şi catena laterală de
aflaţi în pozitiile C-terminale, în timp glutamat. Mai mult, şi Arg127 din
ce carboxipeptidaza B catalizează cu carboxipeptidaza A şi His213 din
viteză mare hidroliza resturilor C- termolizină au poziţii similare, jucând un
terminale ale aminoacizilor bazici (lizina rol similar în mecanismul de reacţie.
şi arginina). Datorită înaltei lor Ionul de zinc din situsul activ al
specificități, ambele enzime se utilizează carboxipeptidazei A este legat de His69,
cu succes în biochimia proteinelor la Glu72 şi His196 şi de o moleculă de apă,
determinarea structurii primare a legată prin legături de hidrogen de
acestora, mai exact la determinarea Glu270.
secvențelor C-terminale ale proteinelor si Figura 3 - Carboxipeptidaza A cu
peptidelor. ionul de Zn în centru, reprezentat cu
Ca şi în cazul celorlalte enzime portocaliu
proteolitice ale tractului digestiv,
carboxipeptidazele sunt sintetizate şi
deversate în sucul pancreatic sub forma
de procarboxipeptidaze, acesti zimogeni -
precursori - fiind activaţi în intestinul
subţire sub acţiunea hidrolitică a tripsinei.
Carboxipeptidaza A este o
metaloenzimă ce conţine în molecula sa
un atom de zinc în calitate de grupare
 Figura 4 - Vedere asupra situsului
catalitic

În mecanismul de reacţie propus

Glu270 va acţiona împreună cu zincul
pentru a susţine atacul moleculei de apă
asupra carbonului carbonilic. În urma
acestei etape Glu270 va transfera câte 2
protoni atomului de N. His 231 în
termolizină şi Arg 127 în

Figura 5 - Mecanismul de reacţie carboxipeptidaza A par să joace roluri

propus pentru carboxipeptidaza A. similare. În vecinătatea azotului scindat

vecinătatea nu este însă asemănătoare.
Leucin aminopeptidaza
Leucin aminopeptidazele sunt
enzime ce catalizează preferențial
hidroliza resturilor de leucină la legătura
N-terminală a peptidelor și proteinelor,
dar poate cataliza și ruperea altor
aminoacizi. Lerucin aminopeptidazele
identificate și separate includ LAP bovină și LAP-A formează hexameri in
umană, LAP extrasă din lentila bovină, vivo.
LAP porcină sau LAP din E. Coli
(PepA), precum și LAP acidă (LAP-A) Mecanismul de reacție al LAP
specifică tomatelor. este prezentat în cele ce urmează:
Situsurile active ale LAP din E. Mecanismul general propus
Coli și din lentila bovină sunt similare. În pentru LAP:
figura următoare este reprezentat situsul Figura 7 - Atacul legăturii peptidice de
activ al acestei enzime. către bază;
Figura 6 - Situsul activ al leucin
aminopeptidazei

Figura 8 - Ruperea diolului tetraedric

intermediar;

Este cunoscut faptul că biochimia

diverselor tipuri de LAP este foarte
asemănătoare. PepA, Lap din lentila
bovină și LAP-A scindează în mod
preferențial legătura N-terminală a
leucinei, argininei și metioninei. Toate
aceste enzime sunt metalopeptidaze ce
Figura 9 - Produșii de reacție: aminoacizi
necesită cationi metalizi divalenți pentru
liberi și restul proteic/peptidic rămas.
a-și desfășura activitatea enzimatică.
Aceste enzime sunt active în prezența
Mn+2, Mg+2 și Zn+2. Aceste enzime își
desfășoară activitatea la un pH optim = 8.
La acest pH, activitatea maximă este
atinsă la 60 oC. PepA, LAP din lentila

În cadrul acestui mecanism
prospus bicarbonatul joacă rol de bază.
Pentru LAP-A R1 poate fi reprezentat de
către leucină, metionină sau arginină.
Studiile din ultimele două decade
au adus îmbunătățiri considerabile în ceea
ce privește cunoașterea mecanismului de
reacție al aminopeptidazelor.
Mecanismul LAP din
bovină și PepA au fost elucidate în timp
ce mecanismul LAP-A din tomate nu este
încă elucidat. Având în
similaritățile dintre aminopeptidaze,
mecanismul LAP-A poate fi similar cu
cel al LAP și PepA.
Multă vreme s-a crezut că LAP-A
are rol numai în circuitul proteic, însă
studiile au arătat că are de asemenea rol
în răspunsul imunologic al plantelor.
Aminopeptidaza Aeromonas
proteolytica
Această enzimă prezintă un situs
catalitic conținând doi ioni de zinc
simetrici. Ambii ioni au numărul de
coordinare 5. De aici și similaritatea
sferelor de coordinare ale celor doi ioni.
Se presupune că molecula de apă este fie
înlocuită de către substrat, fie va inliția
atacul nucleofilic asupra atomului de
carbon carbonilic al legăturii peptidice
scindate. Glu151 se leagă prin legături de
hidrogen de molecula de apă cu rol de
punte între cei doi ioni de Zn. Glu151 va
îndeplini rolul de bază în procesul de
scindare.
Figura 10 - Situsul catalitic al
aminopeptidazei Aeromonas proteolytica
lentila
vedere
Domeniul catalitic al AAP este
topologic similar cu cel al LAP bovine.
Această omologie structurală nu se
extinde totuși asupra locației specifice
sau a structurii situsului active. Studiile
amănunțite cu ajutorul inhibitorilor
mecanismului pot da informații asupra
asemănărilor și deosebirilor dintre
situsurile active ale LAP și AAP și dacă
acestea se extind și asupra mecanismului
enzimatic.
6.2. Anhidraza carbonică
 Anhidrazele carbonice
carbonat dehidratazele) formează
familie de enzime care catalizează
interconversia rapidă a dioxidului de
carbon și a apei în bicarbonat și protoni –
sau viceversa, reacție reversibilă ce are
loc relativ lent în absența catalizatorului.
Situsurile active ale majorității
anhidrazelor carbonice conțin un ion de
zinc.
Una din funcțiile acestor enzime
la animale este de a transforma dioxidul
de carbon și bicarbonatul pentru a
menține echilibrul acido-bazic în sânge și
alte țesuturi și pentru a transporta
dioxidul de carbon în afara țesuturilor.
Reacția catalizată de către
anhidraza carbonică este următoarea:
Aceasta are loc în țesuturi, atunci
când acumularea de CO2 crează presiune.
Viteza de reacție a anhidrazei
carbonice este una din cele mai mari între
reacțiile enzimatice, viteza fiind limitată
însă de viteza de difuzie a substraturilor.
Vitezele tipice de reacție pentru această
clasă de enzime variază între 104 și 106
reacții pe secundă.
Reacția inversă este de asemenea
relativ lentă, după același principiu
conform căruia o băutură carbogazoasă
nu își pierde instantaneu cantitatea de
dioxid de carbon,imediat după
(sau deschidere. Aceasta se va degazifica
o rapid în contact cu anhidraza carbonică
conținută în salivă.
Reacția care are loc în interiorul
plămânilor și a nefronilor este
următoarea:
Figura 11 - Situsul activ al
anhidrazei carbonice II în care se poate
observa donorul de protoni His64 față de
ionul de zinc și cei trei liganzi His 94, His 96
și His119. Sfera neagră reprezintă ionul de
zinc iar sferele roșii reprezintă moleculele de
apă imobilizate ce se regăsesc în structura
cristalului.
Mecanismul de reacție propus
pentru anhidraza carbonică este
următorul:
Figura 12 - Mecanismul de reacție al
anhidrazei carbonice
Liniile punctate indică legăturile
de hidrogen. Ionul de zinc coordinat de
 transformă CO2 în carbohidrați în timul
procesului de fotosinteză și poate folosi
în acest proces numai dioxidul de
carbon, nu și acidul carbonic sau
bicarbonatul.
6.3. Alcool dehidrogenaza

trei radicali de His este reprezentat de o Clasa oxidoreductazelor în care

sferă cu 3 linii. (A) EZnOH- (B) intră şi dehidrogenazele, cuprinde

EZn(OH-)CO2 (C) EZnHCO3- (D) enzimele ce catalizează reacţiile redox. In

EZnHCO3- (E) EZnH2O (F) H+EZnOH-. vivo, ele sunt implicate  în multe căi

În natură anhidraza carbonică este metabolice şi  în transformările 

întâlnită sub mai multe forme. În ceea ce energetice din celulă. Dar, pentru 

privește α-anihdraza carbonică, cea mai manifestarea activităţii catalitice este

studiată formă prezentă la animale,ionul necesară prezenţa coenzimelor. Unele

de zinc este coordonat de inelele coenzime cum sunt flavin adenin-

imidazolice ale His94, His96 și His119. dinucleotid (FAD) şi flavin adenin

Principala funcție a acestei mononucleotid (FMN), sunt legate de

enzime este convertirea dioxidului de enzimă.

carbon la bicarbonat pentru menținerea Spre deosebire de acestea,

echilibrului acido-bazic în țesuturi și în nicotin-adenindinucleotidul (NAD) şi

sânge, precum și transoprtul CO2 în afara nicotinamid dinucleotid fosfatul (NADP),

țesuturilor. există în cea mai mare parte a cazurilor,

Există cel puțin 14 tipuri izomorfe ca o componentă solubilă a enzimei.

de anhidrază carbonică la mamifere. Majoritatea dehidrogenazelor utilizate  în

Plantele conțin o formă diferită, numită biotransformări sunt NAD(P)H

β-anhidrază carbonică care,din punct de dependente.

vedere evoluțional, este o enzimă Figura 13 - Reacţia de reducere

distinctă, dar catalizează aceeași reacție și catalizată de dehidrogenazele NAD(P)H

are de asemenea un ion de zinc în situsul dependente.

activ. La plante, anhidraza carbonică

ajută la creșterea concentrației de dioxid
de carbon în cloroplaste pentru a mări
viteza de carboxilare. Această reacție
 În figură este prezentată schema
de reacţie tipică pentru obţinerea
alcoolilor chirali. În timpul reducerii
compuşilor carbonilici, cofactorul pierde
un ion hidrură alături de alcoolul
corespunzător obţinându-se deci şi
NAD(P)+. De aceea  în cazul reducerilor
enzimatice fie se adaugă cofactor  în
raport stoechiometric cu substratul, fie
acesta este regenerat in situ. Cum preţul
de cost al NAD(P)H este mare,  în
practică se preferă cea de a doua metodă.
În prezent sunt disponibile peste 650 de
enzime din această clasă, astfel încât
virtual fiecare aldehidă sau cetonă poate
fi  redusă enzimatic sau microbian .
Alcool dehidrogenaza (ADH)
dependentă de NAD+ catalizează oxidarea
alcoolilor primari și secundari la aldehide
și cetone. Fiecare monomer al ADH din
ficatul de cal conține doi ioni de zinc,
unul structural și celălalt catalitic. Ionul
de Zn catalitic este legat de Cis46, His67,
Cis 174 și o moleculă de apă ce va fi
înlocuită de gruparea OH alcoolică a
substratului. Ionul de zinc structural este
coordinat de 4 unități de cisteină.
Figura 14 - Situsul activ al ADH
Figura 15 - Mecanismul general
de acțiune al acool dehidrogenazei
Legarea Inelului nicotindiamidic
al NAD+ presupune o schimbare
conformațională a ADH ce aduce ionul
de Zn catalitic cu aproximativ 0,1nm mai
aproape de regiunea de legătură a NAD +.
Astfel NAD+ se va afla într-o poziție
favorabilă pentru a accepta substratul
intermediar hibrid legat de Zn cu
formarea produsului aldehidic sau
cetonic.
6.4. Fosfataza alcalină
Această enzimă scindează
gruparea fosfat din fosfomonoesteri în
mod nespecific sau transferă grupările
fosforil altor alcooli. Fosfataza alcalină
din E. Coli este un dimer, fiecare
monomer conținând doi ioni de Zn2+ și un
ion Mg2+ în situsul activ. Cei doi ioni de
Zn sunt situați la o distanță de 0,4 nm.
Deși Mg2+ se află în apropiere de Zn2+ nu
participă în mod direct la cataliză.
Coordinarea în prezența grupării fosfat
are loc după cum urmează:
 Pentru Zn1: His412, His331, intermediarului fosfoenzimic limitează
Asp327 și un oxigen de la gruparea viteza de reacție la pH scăzut. Reacția
fosfat; generală are loc cu fixarea configurației
la atomul de fosfor ca rezultat al
 Pentru Zn2: His370, Asp51, inversiunii procesului. Structura se află în
Asp369 un oxigen de la gruparea fosfat; concordanță cu acest mecanism și asigură
 Pentru Mg: Thr155, Asp51, ambele transferuri ale grupărilor fosforil.
Glu322 și trei molecule de apă. Spre Ambii atomi de Zn îndeplinesc un rol
deosebire de celelalte metaloproteaze, activ în atacul nucleofil și împreună cu
mecanismul de reacție implică un Arg166 în stabilizarea stării de tranziție.
intermediar covalent: Rolurile celor doi atomi de Zn se
Figura 16 - Mecanismul de reacție al inversează în reacția de fosforilare.
fosfatazei alcaline 5.5. Fosfolipaza C
Fosfolipaza C din Bacillus cereus
hidrolizează fosfatidilinositolul și
fosfatidilcolina. Conține trei ioni de zinc
distanțați după cum urmează:
 0,33 nm Zn1 - Zn3;
 0,6 nm Zn1 - Zn2;
 0,47 nm Zn2 - Zn3.
Figura 17 - Structura situsului activ al
fosfolipazei C legat de un substrat
inhinitor analog

Disocierea fosfatului produs

limitează circuitul enzimei la pH ridicat,
având în vedere faptul că defosforilarea
 Pentru stabilirea cu certitudine a acestor
date sunt necesare studii mai aprofundate
asupra altor complecși precum și
verificarea inversiei implicite a
configurației la atomul de fosfor .
6.6. Nucleaza P1
Nucleaza P1 scindează cu
Cele două molecule de apă precădere ARN-ul și ADN-ul în
reprezentate prin W1 și W2 pot juca rolul mononucleotide, acționând de asemenea
de nucleofili. În mecanismul alternativ o ca fosfomonoesterază la a treia grupare
moleculă de apă ce joacă rolul de punte fosfat terminală a unei polinucleotide.
între cei doi ioni de Zn, Zn1 și Zn3 este Enzima din Penicillum citrinum prezintă
favorizată ca nucleofil, presupunând că trei ioni de zinc și două N-
această structură nu iși va asuma rolul de acetilglucozamine pentru fiecare lanț
substrat productiv. polipeptidic. Această enzimă este
Legarea unui substrat fosfatat de omoloaga fosfolipazei C. În situsul activ
această enzimă prezintă interacțiuni ale distanțele dintre cei trei ioni de zinc sunt
atomilor de oxigen aparținând grupării de:
fosfono cu cei trei ioni de zinc, înlocuind  0,32 nm pentru Zn1 – Zn3;
cele două molecule de apă legate de Zn2  0,58 nm pentru Zn2 – Zn1;
în enzima nelegată. Astfel, molecula de
 0,47 nm pentru Zn2 – Zn3.
apă ce atacă fosforul poate fi nelegată de
Două molecule de apă, W1 și W2
zinc, putând fi vorba despre molecula de
sunt
apă legată de Glu146. Oricum, studiile de
modelare moleculară sugerează că
molecula de apă ce joacă rolul de punte
între ionii de zinc 1 și 3 ar putea juca
rolul de nucleofil, în mod similar cu
mecanismul propus pentru nucleaza P1 –
aceste studii sugerează faptul că acest
mod de legare a inhibitorului nu poate
influența modul de legare al sustratului
productiv. Gruparea ce părăsește sistemul
poate fi stabilizată de ionul de zinc Zn2.
legate de Zn2 și o o moleculă de apă în
punte W1 între Zn1 și Zn3.
Figura 18 - Structura situsului activ al
nucleazei P1
Un mecanism de deplasare liniar
este indicat de inversia configurației la
fosfor. Atacul nucleofil ar putea fi inițiat
de către molecula de apă în punte W1 sau
de către una dintre cele două molecule
aflate la Zn2. Mai mult de atât, W1 este
legată prin legături de hidrogen de W2 iar
sistemul Zn1 – W1 –Zn3 împreună cu
Zn2 pot activa W2 ca nucleofil.

BIBLIOGRAFIE

1. Tolcin, A. C. – Mineral Commodity Summaries 2009: Zinc; United States

Geological Survey
2. Bounoughaz, M.; Salhi, E.; Benzine, K.; Ghali E.; Dalard F. - A comparative
study of the electrochemical behaviour of Algerian zinc and a zinc from a commercial
sacrificial anode. Journal of Materials Science 38 (6): 1139; 2003.
3. Katz, Johnathan I. - The Biggest Bangs. Oxford University Press. p.18;2002
4. Broadley, M. R.; White, P. J.; Zelko I.; Lux A. – Zinc in Plants; New
Phytologyst 173(4); p. 677-702; 2007
5. Brandt, Erik G. et al. - Molecular dynamics study of zinc binding to cysteines in
a peptide mimic of the alcohol dehydrogenase structural zinc site; Phys. Chem. Chem.
Phys. 11(6); p. 975–83; 2009
6. Hambidge, K. M. and Krebs, N. F. - Zinc deficiency: a special challenge; J.
Nutr. 137 (4): 1101–5; 2007
7. Bitanihirwe BK, Cunningham MG - Zinc: The brain's dark
horse. Synapse 63 (11); p.1029–49; 2009
8. Kraft M, Schleberger C, Weckesser J, Schulz GE. - Binding structure of the
leucine aminopeptidase inhibitor microginin FR1. FEBS Letters; 2006
9. Kraft M, Schleberger C, Weckesser J, Schulz GE - Binding structure of the
leucine aminopeptidase inhibitor microginin FR1". FEBS Letters; p. 6943–7; 2006
10. Lane TW, Saito MA, George GN, Pickering IJ, Prince RC, Morel FM . -
Biochemistry: a cadmium enzyme from a marine diatom. Nature 435 (7038): p. 42; 2005
11. "Enciclopedia naturista a elementelor minerale", de Gregorian Bivolaru, ISBN
973-8279-07-0, editura Shambala 2003 
 12. Maret, W.; Sandstead H. H. - Zinc requirements and the risks and benefits of
zinc supplementation. Journal of Trace Elements in Medicine and Biology : p. 3–18; 2006
13. Hambidge, K. M. and Krebs, N. F. - Zinc deficiency: a special challenge. J.
Nutr. 137 (4): 1101–5; 2007
14. FDA says Zicam nasal products harm sense of smell, Los Angeles Times, June
17, 2009