Sunteți pe pagina 1din 313

Cadrul legislativ,

instituțional și curricular al
formării inițiale în România
SISTEMUL CONSECUTIV
Formarea iniţială pentru cariera didactică
➢segmentul de educaţie care asigură dobândirea competenţelor şi a certificărilor oficiale
necesare accesului la exercitarea calificată a profesiei didactice
Componentele formării inițiale
a) formarea inițială, teoretică, în specialitate, realizată prin universități, în cadrul unor programe acreditate
potrivit legii;

b) finalizarea masterului didactic cu durata de 2 ani sau pregătirea în cadrul programelor de formare
psihopedagogică de nivel I și II realizată prin departamentele de specialitate din cadrul instituțiilor de
învățământ superior;

c) stagiul practic cu durata de un an școlar, realizat într-o unitate de învățământ, de regulă sub coordonarea
unui profesor mentor.

Articolul 236, alineatul (1) din Legea Educației Naționale nr. 1/ 2011
Masteratul didactic
➢2001 Strategia de dezvoltare a sistemului de formare iniţială şi continuă a personalului didactic
şi a managerilor din învăţământul preuniversitar (2001-2004).
➢2011 Legea educației nr 1/2011
➢2020 implementare în 8 universități – program pilot
Formarea inițială - alternative
➢Sistem simultan – DPPD
➢Sistem consecutiv – master didactic
Implementare master didactic 2020
➢program pilot
➢400 de locuri finanțate de la bugetul de stat
➢opt universități
➢finanțare POCU
Grup țintă
➢absolvenți cu diplomă de licență care doresc să se orienteze către cariera didactică
➢absolvenții cu diplomă de licență se pot înscrie la masterul didactic din același domeniu
fundamental, corespunzător specializării dobândite prin studiile de licență.
Admiterea studenților în programul de
studii de master didactic - variante
➢media de la studiile de licență
➢scrisoare de intenție
➢eseu argumentativ pe o temă legată de școală
➢interviu
➢probe practice
*să se asigure selecția unor studenți cu potențial și cu motivație ridicată pentru cariera
didactică.
Condițiile ce trebuiesc îndeplinite de către instituțiile de învățământ
superior care pot organiza programe de masterat didactic
➢sunt abilitate pentru a organiza studii universitare de master;

➢au în structura lor departamente/facultăți cu profile ce permit specializări didactice;

➢au în structura lor departamente/facultăți cu profil psihopedagogic;

➢organizează programele de master didactic în parteneriat între departamente/facultăți cu profile ce


permit specializări didactice și departamente/facultăți cu profil psihopedagogic.
continuitate în formarea inițială a profesorilor din România, referitoare la valorificarea resursei umane
și a expertizei specialiștilor comunității academice naționale cuprinse în facultățile de științe ale educației
și a departamentelor cu profil psihopedagogic, cunoscute și consacrate în România, după anul 1996, sub
denumirea de Departamente pentru Pregătirea Personalului Didactic (DPPD).
Acreditare master didactic
ARACIS
➢a adaptat standardele specifice de calitate privind evaluarea programelor de studii universitare
tip master didactic
➢a elaborat documentația specifică evaluării externe a acestora
Planul-cadru - oportunități
➢ implicarea în evoluția procesului didactic la clasă, într-o perioadă continuă;
➢ participarea la stagii în străinătate, prin programe de mobilitate.
Formarea competențelor aferente
➢domeniului psihopedagogic
➢specialității/specialităților (în situația dublei specializări oferite de programele de licență)
Structura planului de învățământ
➢discipline psihopedagogice și discipline de specialitate
➢organizare conform categoriilor specifice (obligatorii, opționale și facultative)
Discipline obligatorii psihopedagogice
- Pedagogie: teorii și practici
- Psihologia educației
- Curriculum școlar și dezvoltare curriculară
- Designul instruirii și teoriile învățării
- Managementul clasei
- Didactica de specialitate, didactica domeniului
- Cercetare educațională
- Evaluarea și testare în educație
- Educație incluzivă
- Comunicare eficientă și managementul emoțiilor
- Medii virtuale de învățare
- Practică pedagogică
Importanța acordată practicii pedagogice
și cercetării educaționale
➢numărul de ore alocate
➢diversificarea modalităților prin care acestea sunt organizate și livrate
Disciplinele opționale psihopedagogice și
de specialitate
➢la latitudinea universității organizatoare a programului de master
➢centrarea acestora pe domeniile transversale de competență
Sugestii pentru domeniul psihopedagogic
- Politici educaționale și management strategic: sistemul educațional și organizația școlară
- Educație și comunitate / Educație non-formală / Proiectarea activităților educaționale
extrașcolare
- Educație interculturală / Educație pentru diversitate
- Sociologia educației
- Pedagogii alternative
- Științe cognitive: aplicații în predare și învățare
- Pedagogie remedială
- Medii virtuale de învățare și RED (resurse educaționale deschise)
- Abilități de formare, coaching și mentorat
- Profesia didactică: formare și dezvoltare în carieră
- Educație și stare de bine
- Consiliere și orientare școlară
- Gândirea critică pentru științele educației
- Pedagogie socială
- Învățare prin cooperare
- Educația adulților
Disciplinele opționale de specialitate
➢caracterul aplicativ al științelor
Practica pedagogică
➢se realizează în rețeaua de școli de aplicație
➢se derulează în parteneriat, cu participarea unui profesor din mediul academic (tutore), a
masterandului și a unui profesor din școala de aplicație (profesor mentor)
Pregătirea practică include
a. observarea unor activități didactice/extrașcolare/de consiliere;
b. predarea asistată de un profesor mentor sau predare la clasă, în echipă cu un coleg, în
școala de aplicație, sau prin joc de rol, în cadrul orelor de la universitate;
c. discuții cu caracter didactic, în școala de aplicație, înainte/după orele observate/predate
la clasă;
d. proiecte dezvoltate ca urmare a unor teme de curs și derulate în școală;
e. prezentări în cadrul comisiilor metodice și al unor sesiuni științifice la nivel de
universitate.
Finalizare studii
➢lucrare de disertație ce presupune realizarea unui proiect de cercetare educațională vizând
disciplina/disciplinele pe care viitorul absolvent urmează să le predea
➢proiectul de cercetare va reflecta
➢structura activităților de cercetare
➢structura activităților de predare-învățare-evaluare în unități de învățământ preuniversitar
➢o formă de evaluare a studenților
Mobilitatea
pregătirea practică din cadrul masterului didactic se poate derula și sub forma unui stagiu
internațional, în cadrul unui program al Uniunii Europene - componenta dedicată formării
inițiale a profesorilor - perioadă care este certificată prin documentul Europass Mobilitate,
studenții care beneficiază de stagii în străinătate prin programe de mobilitate fiind degrevați de
activitățile corespondente din curriculumul masterului didactic, prin recunoașterea creditelor
transferabile obținute prin activități prestate în cadrul mobilității
Finanțarea formării ințiale a profesorilor
➢în regim de subvenție de la bugetul de stat
➢în regim cu taxă
Element de continuitate în formarea
inițială a profesorilor din România
➢recunoașterea creditelor obținute la modulul de pregătire psihopedagogică de nivelul I, în baza
hotărârilor senatului universitar, în cazul continuării studiilor la masteratul didactic
Proiectarea și clarificarea rutei de formare și certificare
a profesorilor ce vor preda didacticile de specialitate în
învățământul superior
➢absolvenții masterului didactic pot continua cercetările în domeniul didacticii prin înscrierea la
o școală doctorală
➢absolvenții care aleg să finalizeze o teză de doctorat în domeniul Științelor educației pot să
predea didactici de specialitate la nivel universitar, în funcție de specializarea absolvită prin
studiile de licență
Consolidarea statutului profesional al cadrelor didactice
formate prin parcurgerea programelor de masterat
didactic
➢înscrierea în Registrul național al calificărilor din învățământul superior a calificărilor obținute
➢Laura Șerbănescu , Mușata-Dacia Bocoș , Ioan Ioja, Managementul programelor de formare
continuă a cadrelor didactice. Ghid practic, Polirom, 2020, capitolul III
Cadrul legislativ,
instituțional și curricular al
formării inițiale în România
SISTEMUL SIMULTAN
Formarea iniţială a personalului didactic
în România 1996-prezent
- Nivelul I (iniţial) – integrat ciclului de licenţă şi permite
absolvenţilor să predea numai în învăţământul antepreşcolar,
preşcolar şi general obligatoriu, cu condiţia acumulării unui minimum
de 30 de credite transferabile din programul de formare
psihopedagogică;
- Nivelul II (de aprofundare) – poate fi urmat numai după terminarea studiilor de licenţă şi
este necesar pentru cei care doresc să predea la toate nivelurile învăţământului preuniversitar,
cu satisfacerea cumulativă a două condiţii:
(i) acumularea unui minimum de 60 de credite transferabile din programul de formare
psihopedagogică obţinute prin cumularea celor 30 de credite de la nivelul I cu cele 30 de credite
de la nivelul II;
(ii) absolvirea uneia dintre următoarele categorii de studii:
- studii universitare de master;
- studii universitare de lungă durată;
- program postuniversitar cu durata de cel puţin un an şi jumătate sau care asigură
acumularea a cel puţin 90 de credite;
- program de conversie profesională pentru dobândirea unei noi specializări, finalizat
după absolvirea studiilor universitare de master sau a studiilor universitare de lungă durată.
Departamente pentru pregătirea
personalului didactic (DPPD) - 1996
➢planuri de învăţământ restructurate sistematic în anii 1999, 2001 şi 2003
➢discipline noi
➢creditele de studiu

➢disciplinele fundamentale
➢pedagogia
➢psihologia educației
➢didactica specialității
➢practica pedagogică
Procesul Bologna - nou context pentru
formarea iniţială a cadrelor didactice
➢programele de formare iniţială pentru profesorii din învăţământul
secundar şi terţiar, oferite de departamentele pentru pregătirea
personalului didactic din universităţi (DPPD), au fost reorganizate în
două module, începând cu anul 2005
Ordinul nr. 4316/2008 privind Aprobarea programului de studii
în vederea obţinerii certificatului de absolvire a DPPD
➢plan de învăţământ valabil la nivel naţional și menținut și în prezent
➢o serie de reglementări în domeniul formării iniţiale a personalului didactic din România
➢diferenţierea nivelurilor de pregătire profesională ale celor două categorii de cadre didactice:
➢cei care vor preda în învăţământul obligatoriu (absolvenţi ai studiilor de licenţă şi ai programului de
studii psihopedagogice de nivel I)
➢cei care vor preda în învăţământul postobligatoriu şi universitar (absolvenţi ai studiilor de masterat şi ai
programului de studii psihopedagogice aprofundate, de nivel II).
➢parcurgerea şi absolvirea de către studenţi a programului de nivel I este o condiţie necesară
pentru admiterea lor la programul de nivel II
LEN 2011
➢Programele de formare iniţială teoretică în specialitate şi psihopedagogică sunt acreditate şi
evaluate periodic de către Ministerul Educaţiei, prin intermediul Agenţiei Române de Asigurare a
Calităţii În Învăţământul Superior (ARACIS).
Cadrul reglementărilor activității DPPD
➢LEN 2011
➢OMEN nr. 3850 din 2 mai 2017, modificat prin OMEN nr. 4129 din 16 iulie 2018.
➢Se pot înscrie la programul de studii psihopedagogice oferit de DPPD atât studenţii, cât şi
absolvenţii studiilor universitare.
➢Admiterea la programul de studii psihopedagogice se face, în general, pe baza susţinerii unui
interviu, cu respectarea prevederilor stabilite de regulamentul DPPD, aprobat de senatul
universităţii.
➢În cazul absolvenţilor, dreptul de a se înscrie la programul de studii psihopedagogice de nivel II,
se obţine pe baza diplomei de licenţă.
➢Programul de studii psihopedagogice oferit de DPPD poate fi urmat în regim de subvenţie de la
bugetul de stat, pe perioada studiilor de licență, respective de masterat, sau în regim cu taxă, în
situația în care acesta se parcurge în regim postuniversitar.
➢Regimul studiilor în cadrul programului universitar oferit de DPPD este acelaşi cu cel pe care
studentul îl are în cadrul studiilor de licenţă, respectiv de masterat, la care este înmatriculat.
➢Subvenţia de la bugetul de stat se acordă în cadrul finanţării de bază, în funcţie de numărul de
studenţi echivalenţi, potrivit coeficienţilor de finanţare aplicaţi de Consiliul Naţional al Finanţării
Învăţământului Superior, luându-se ca reper numărul creditelor aferente programului de studii
oferit de DPPD.
➢Drepturile şi obligaţiile studentului (cursantului) înscris la programul de studii psihopedagogice,
precum şi raporturile acestuia cu universitatea, se stabilesc prin contractul de studii încheiat cu
DPPD, potrivit reglementărilor interne ale universităţii.
Planul de învăţământ
a) un curriculum nucleu, care să asigure pregătirea psihopedagogică, didactică şi practică
de bază, necesară ambelor niveluri de certificare didactică;
b) un curriculum extins, care se adaugă curriculumului nucleu şi asigură adaptarea, prin
extensiune, a pregătirii psihopedagogice, didactice şi practice la cerinţele specifice ale
învăţământului liceal, postliceal şi universitar;
c) un curriculum opţional care, pe de o parte, permite studenţilor acumularea de credite
până la nivelul celor 30, respectiv 60 de credite, iar, pe de altă parte, permite adaptarea
programului de studii psihopedagogice la misiunea şi obiectivele asumate de fiecare DPPD.
Laura Șerbănescu , Mușata-Dacia Bocoș , Ioan Ioja, Managementul programelor de formare
continuă a cadrelor didactice. Ghid practic, Polirom, 2020, capitolul III
Fundamente și
determinări ale
educației
Etimologie – limba latină
➢educo, educare (a alimenta, a îngriji, a crește)

➢educo, educere (a duce, a conduce, a scoate)


Educația
➢ansamblu de măsuri aplicate în mod sistematic şi conştient în vederea formării şi dezvoltării
facultăţilor intelectuale, morale şi fizice ale oamenilor
Principalele ipostaze ale educației
➢educaţia este un demers aplicabil doar la specia umană;
➢educaţia constă într-un sistem de acţiuni preponderent deliberate;
➢în măsura în care influenţele sunt concentrate la nivelul unor instituţii de profil, acţiunile
permit o organizare, o structurare şi chiar o planificare sub aspectul sarcinilor şi timpului
acordat acestora;
➢educaţia se realizează în perspectiva unui ideal de personalitate umană, acordat la repere
culturale şi istorice bine determinate;
➢educaţia nu este o etapă limitată numai pentru o anumită vârstă, ci se prelungeşte pe întregul
parcurs al vieţii unui individ.
Constantin Cucoș
Funcțiile educației
➢Funcţia de transmitere a cunoaşterii şi de dezvoltare a capacităţilor cognitive ale elevilor:
➢rolul pe care îl are şcoala în transmiterea sistematică, în raport cu capacităţile de învăţare ale elevilor, a
unui ansamblu de cunoştinţe selectate din diferite domenii ale cunoaşterii (dimensiunea informativă a
educației);
➢rolul educației în dezvoltarea capacităţilor intelectuale ale elevilor, în instrumentarea lor cu modalităţi
de învăţare permanentă (dimensiunea formativă a educației);
➢Funcţia culturală: rolul pe care îl are şcoala în transmiterea şi formarea la elevi a unui sistem de
valori;
➢Funcţia de socializare: rolul pe care îl are educaţia, în general, şi şcoala, în special, în
socializarea şi integrarea socială a elevilor;
➢Funcţia economică: rolul pe care îl are învăţământul în dezvoltarea economică a societăţilor.
Emil Păun
Dimensiuni fundamentale ale educației
➢dimensiunea achizițiilor, concretizată în variate forme, la diferite niveluri: de la deținerea de
informații până la deținerea de competențe și manifestarea lor concretă;
➢dimensiunea valorică, concretizată într-un sistem de valori transmis către educabili, interiorizat
și manifestat ulterior de către fiecare dintre aceștia.
Direcţii şi tendinţe ale educaţiei actuale
➢educaţia obligatorie şcolară - LLL;
➢educaţie şcolară - autoeducaţie;
➢abordarea problematicii lumii contemporane în raport cu educaţia;
➢integrarea în sistemul de învățământ a tuturor formelor educaţiei;
➢abordarea pluri- şi interdisciplinară a problematicii educaţiei;
➢schimbarea politicii educaţionale, prin iniţierea de reforme la nivelul finalităţilor, conţinuturilor,
instituţiilor, metodologiei, organizării şi managementului;
➢lărgirea câmpului social de acţiune educativă; accentuarea parteneriatului educaţional;
➢reconsiderarea formării iniţiale şi continue a profesorilor ș.a.
Probleme cu care se confruntă educaţia
în prezent
➢Investiţia şi inovaţia în învăţământ;
➢Conflictul inovaţie-conservatorism;
➢Democratizarea şi descentralizarea învăţământului;
➢Pierderea şcolară, abandonul şi analfabetismul;
➢Egalizarea şanselor de acces pentru toate nivelurile învăţământului;
➢Informatizarea învăţământului;
➢Integrarea copiilor cu CES şi cu dificultăţi de învăţare şi a copiilor în situaţie de risc;
➢Organizarea de cursuri speciale pentru copiii supradotaţi;
➢Integrarea în sistem a formelor educaţiei;
➢Organizarea de activităţi extradidactice, extraşcolare ș.a.
Pedagogia
ȘTIINȚĂ ȘI ARTĂ
Educația – obiect de studiu al pedagogiei
➢Educaţia reprezintă obiectul de studiu specific pedagogiei (ştiinţelor pedagogice sau ştiinţelor
educaţiei) care vizează activitatea de formare-dezvoltare a personalităţii umane, realizabilă prin
corelaţia educator-educat, într-un context deschis.
Sorin Cristea
Etimologie – limba greacă
➢paidagogia - pedagogie
➢pais, paidos - copil
➢agoge – a conduce; acţiune de conducere a (evoluţiei, creşterii, dezvoltării) copilului

➢paidagogus – pedagog
➢Sclav/persoană cu o condiţie socială şi materială umilă, ce însoţea copiii la şcoală
Pedagogia
➢ştiinţă integrativă şi unitară a educaţiei, constituită dintr-un sistem de discipline ştiinţifice sau
ştiinţe particulare – ştiinţe ale educaţiei/ştiinţe pedagogice.
Ce fel de ştiinţă este pedagogia?
➢ştiinţă a modelelor
➢ştiinţă a acţiunii, constructivistă
➢ştiinţă a creaţiei şi îmbunătăţirii permanente, o artă menită să conducă la desăvârşirea omului
➢ştiinţă a abordării interdisciplinare
Caracterul științific al pedagogiei
➢să aibă obiect (domeniu) de studiu bine delimitat (definit);

➢să dispună de o metodologie proprie de cercetare;

➢să se întemeieze pe legi, principii, norme proprii.


Știința să aibă obiect (domeniu) de
studiu bine delimitat (definit)
➢educaţia - proces complex, specific uman, bine definit şi delimitat ca arie de preocupări,
cercetări şi studiu
Știința să dispună de o metodologie
proprie de cercetare
➢metoda observării pedagogice
➢experimentul pedagogic
➢ancheta în documentele şcolare
➢analiza produselor activităţii şcolare
➢studii de caz pe o problematică educativă
Știința să se întemeieze pe legi, principii,
norme proprii
➢legea orientării educației în direcţia formării şi dezvoltării permanente a personalităţii;
➢legea ponderii funcţiei culturale a educației;
➢legea interrelaţiei dintre subiectul şi obiectul educației;
➢legea comunicării, a cunoaşterii, a creativităţii pedagogice ş.a.
Sorin Cristea
Practica educativă - artă a educaţiei
➢are un evantai larg de modalităţi de realizare;
➢valorifică ştiinţa pedagogică în mod creator, adaptând-o la situaţii educative spontane,
circumstanţiale;
➢se bazează pe subiectivitatea factorilor educativi şi chiar pe a educaţilor;
➢se fundamentează pe talentul, tactul pedagogic, ethosul celui care iniţiază şi conduce actul
educativ;
➢depinde de măiestria, experienţa şi priceperea educatorului;
➢pune în evidenţă originalitatea, creativitatea, puterea de adaptare, personalizare şi
individualizare a ofertei curriculare etc.
Disciplinele/ramurile pedagogice – arii de
interes
➢finalităţi, conţinuturi, resurse - teoria curriculumului;
➢procese, raporturi între predare-instruire şi învăţare - didactica;
➢eficienţa şi randamentul şcolar - teoria evaluării şi examinării;
➢conducerea procesului de educaţie - management şcolar, educaţional etc.
Disciplinele/ramurile pedagogice -
perioade de vârstă
➢pedagogia preşcolară,
➢pedagogia şcolară;
➢pedagogia universitară;
➢pedagogia adulţilor.
Disciplinele/ramurile pedagogice -
discipline de învăţământ
➢Metodica predării limbii române (didactica limbii române),
➢Metodica predării matematicii (didactica matematicii);
➢Metodica predării fizicii (didactica fizică);
➢Metodica predării chimiei (didactica chimiei);
➢Metodica predării educației tehnologice (didactica educației tehnologice) etc.
Interrelații ale pedagogiei cu alte științe
➢filozofia educației - interpretări ale sensurilor, finalităților majore, precum şi fundamentările
teoretice ale educației etc.;
➢psihologia educației - studiază procesele psihice implicate şi dinamica acestora în procesul de
instruire şi educare;
➢sociologia educației - studiază problematica socială a educației (clasa, școala - definite ca
grupuri , dinamica relațiilor şcoalre, mediile socio-culturale etc.);
➢istoria pedagogiei - abordează, din perspectiva istoriei, teoriile, instituţiile de educaţie;
➢pedagogia cibernetică-informatică - abordează procesele de instruire (I.A.C. - instruirea asistată
de calculator, e-learning, soft educațional etc.) din perspectiva ciberneticii, a informaticii.
Pedagogia - Ştiinţe ale educației
➢Diversificarea disciplinelor, ramurilor pedagogiei a impus integrarea acestora sub genericul
ştiinţe ale educației
➢Științe medicale, științe economice ș.a.
Complementaritatea
formelor educației
Formele educației
➢educaţia formală
➢educaţia nonformală
➢educaţia informală
Educația formală
➢sistemul educaţional de tip şcolar, structurat ierarhic, obiectivat în diferite tipuri de şcoli şi
cicluri de şcolaritate
➢se realizează pe baza unor finalităţi şi obiective explicite, a unor conţinuturi structurate şi
transmise sistematic de către un personal calificat în acest scop, cadrele didactice
Obiectivele şi conţinutul educației
formale
➢prevăzute în documente şcolare
➢transmise de persoane cu pregătire de specialitate
➢recunoscute oficial
Componentele educației formale
➢cuprinde toate nivelurile de învățământ:
➢preșcolar
➢ primar
➢gimnazial
➢liceal
➢postliceal
➢superior

➢include programe specializate de pregătire profesională şi tehnică


Caracteristici ale educației formale
➢este educaţie instituţionalizată;
➢se realizează prin intermediul procesului de învăţământ;
➢se realizează în funcţie de planuri, programe şi manuale şcolare, pe bază de orare şi de evaluări;
➢se realizează pe baza politicilor educaţionale naţionale de către un corp profesoral specializat.
Dezavantaje ale educației formale
➢predispunerea către rutină şi monotonie, către memorarea şi reproducerea cunoştinţelor ;
➢centrarea pe conţinuturile şi performanţele subliniate în programe şi mai puţin pe abordarea unor situaţii,
fapte de viaţă, rezolvarea unor probleme etc.
Educaţia nonformală
➢ansamblul activităţilor educative instituţionalizate, dar care se realizează în afara sistemului
formal al educației şcolare
➢influenţele educaţionale realizate prin intermediul instituţiilor de cultură, prin mass-media ş.a.
➢între acţiunile educative (conştiente, în instituţii special organizate etc.) şi influenţele educative
(spontane, incidentale etc.)
Rolul educației nonformale
➢a completa şi întregi educaţia formală
➢a satisface necesităţi sociale şi aspiraţii individuale
➢a lărgi şi îmbogăţi nivelul de cultură
➢a oferi modalităţi organizate de a petrece timpul liber
➢a dezvolta şi exersa aptitudinile individuale
Instituţii furnizoare de educație
nonformală
➢teatrele, opera, opereta, cluburile, bibliotecile, muzeele
➢agenții economici
➢ONG-urile care vizează activități educaționale
➢furnizorii de programe de formare
Caracteristici ale educației nonformale
➢voluntară, opţională;
➢bazată pe interesele, aptitudinile, înclinaţiile individului;
➢accesibilă oricui (în mod ideal);
➢un proces organizat, care urmăreşte anumite obiective educaţionale;
➢participativă şi centrată pe cel care învaţă;
➢bazată pe implicarea atât a individului, cât şi a grupului, într-o abordare colectivă;
➢orientată spre proces;
➢bazată pe experienţă şi acţiune;
➢are ca punct de plecare nevoile participanţilor.
Educaţia informală
➢influenţele educaţionale nesistematice, mai mult sau mai puţin spontane şi întâmplătoare care
se exercită asupra individului în contactele şi interacţiunile sale cotidiene (grupuri de prieteni,
strada şi „cultura” acesteia, familie)
➢nu sunt urmărite obiective educaţionale explicite
➢mediul social joacă un rol extrem de important în realizarea educației informale
➢procesul continuu prin care fiecare individ îşi formează atitudini, valori, abilităţi şi cunoştinţe
prin intermediul influenţelor şi resurselor educaţionale ale mediului său şi prin experienţa zilnică
(familie, vecini, magazine, parcuri, mijloace de transport, întâlniri şi discuţii întâmplătoare,
bibliotecă, mass-media, loc de muncă sau de joacă etc.)
Caracteristici
➢inegală de la un educabil la altul
➢pluridisciplinară
➢numai unele informaţii devin cunoştinţe/competențe
➢nu intervin persoane cu o pregătire de specialitate, orare, evaluări etc
Interdependența și complementaritatea
formal-nonformal-informal
➢Convergență!
➢Concurență?
➢Opoziție?
➢Soluții...
Teme de reflecție
▪ Educația formală, educația nonformală și educația informală sunt educații paralele? Există suprapuneri
între ele? Dar contradicții?
▪ Există componente ale educației nonformale și informale ce pot fi valorificate în cadrul procesului formal
de educație?
APLICATII
1. Ca viitori profesori de specialitate, precizaţi cum puteţi îmbina, în cadrul unei teme
(subiect/conținut) concrete, elementele formale cu cele nonformale.
2. Descrieți cum ar putea influenţa grupul de prieteni educaţia elevilor. Oferiți exemple
concrete si propuneti modalităţi pentru limitarea influenţelor negative asupra dezvoltării
elevilor.
3. Argumentați rolul şcolii în armonizarea celor trei tipuri de influenţe educative, propunând cel
putin 3 soluții.
Parteneriatul școală-
comunitate
Parteneriat
proces de colaborare
dintre două sau mai
multe părţi care
acţionează împreună
pentru realizarea unor
interese sau scopuri
comune
Școala - serviciu social

complementaritatea
serviciilor
Identitatea școlii în relația de parteneriat
organizație puternic ancorată în comunitate

promotorul parteneriatului comunitar prin:


• statut
• funcții sociale
• competențe specifice ale resurselor umane
A acționa în același sens
ceea ce hotărăşte familia
trebuie să fie în acord cu
măsurile şcolare

ceea ce face un părinte


trebuie să fie susținut de
celălalt
Termeni
acord de
parteneriat

acord cadru de
convenţie de
parteneriat
parteneriat
pentru educaţie

contract de parteneriat de
parteneriat colaborare

protocol de protocol de
parteneriat colaborare
Condiţii ale unui parteneriat
reușit
identificarea scopurilor, intereselor comune, utile partenerilor şi comunităţii;

găsirea modului optim pentru realizarea scopului propus;

organizarea şi conducerea resurselor disponibile pentru a atinge scopul propus;

identificarea competenţelor persoanelor implicate în aceste proiecte pentru a le putea folosi la maximum;

combinarea eficientă a atitudinilor, abordărilorşi tehnicilor diferite care se pot aplica diferitelor sarcini;

utilizarea cu succes a schimbării în folosul instituţiei.


Modalități de implementare
punerea în comun
a resurselor
(materiale, umane,
financiare, alocarea de
logistice, de timp, resurse din partea
informaționale agenților atragerea de
etc.) pentru binele comunitari către testarea nevoilor resurse către
comun; scoală; locale; comunitate, etc.

activități / proiecte voluntariat si formarea


/ programe implicare în acțiuni resurselor umane;
comune; la nivel comunitar;
Blocaje
raportarea la valori diferite;

politică a școlii insuficient definită în relația cu comunitatea;

dezinteresul părinților;

lipsa educației pentru valorile democrației;

sărăcia;

neidentificarea avantajelor si a finalităților;

rezistența cadrelor didactice.


Parteneri ai școlii
Familia
partener
Agenții
principal
economici

Autoritățile
ONG urile
publice

Biserica Poliția

Unitățile
sanitare
Forme de organizare ale relației scoală
familie
sedințe cu părinții

discuții
asociațiile de individuale între
părinți cadrele didactice
si părinți

organizarea unor
voluntariat întâlniri cu
părinții

implicarea
părinților în
activități recreative
manifestări
culturale ale școlii
Tipuri formale de organizare
Consiliul reprezentativ
al părinților / Asociația
de părinți

Comitetul
Consiliul
de părinți ai
clasei
clasei

Comisia pentru
evaluarea si asigurarea
calității în scoală
Prevederi legislative
(LEN)
familiile elevilor - beneficiarii secundari ai învățământului preuniversitar

MEN proiectează, fundamentează și aplică strategiile naționale în domeniul


educației si prin consultarea structurilor asociative reprezentative ale părinților
(ex. CDS)

formalizarea relațiilor scoală - părinți: contract educațional (ROFUIP)


Prevederi legislative
( LEN) evaluare
portofoliul educațional al elevului (achiziții în contexte
formale, nonformale, informale)

responsabilitatea familiei: susținerea în implicarea în


contexte educaționale diverse

evaluări periodice (clasele: a II a, a IV a, a VI a) planuri


individualizate de învățare care se comunică părinților
Prevederi legislative (LEN) management
Reprezentanții părinților fac parte din Consiliului de
administrație al școlii

Asociațiile reprezentative ale părinților au rol


consultativ în ceea ce priveste politicile financiare si
în domeniul resurselor umane
Prevederi legislative (LEN) autoritățile
locale
Asigură condițiile pentru generalizarea treptată a învățământului preșcolar împreună cu
inspectoratele scolare

Contribuie la organizarea filierelor tehnologice sau vocaționale a liceelor, având în vedere tendințele
de dezvoltare socială și economică precizate în documentele strategice

Stabilesc unitățile unitățile în care se organizează învățământul de artă și învățământul sportiv de


stat cu avizul conform al inspectoratelor școlare

Pot finanța cluburile sportive școlare

Asigură cheltuieli asociate procesului de învățământ preuniversitar de stat, din bugetele locale
Alte instituții ale autorităților publice
Direcțiile
Generale de
Serviciile Publice
Asistență Socială
de Asistență
si Protecția
Socială de la nivel
Copilului - servicii
local - servicii de
de tip rezidențial
zi
si servicii de tip
familial
Direcții de acțiune ale colaborării dintre
autorități
realizarea demersurilor pentru
participarea copiilor la
învățământul prescolar si
învățământul obligatoriu

realizarea demersurile necesare dezvoltarea unor programe de


pentru prevenirea abandonului educație pentru părinții tineri
scolar din motive economice

organizarea unor cursuri de


pregătire pentru copiii ce nu pot
organizarea si dezvoltarea unor răspunde cerințelor programei
posibilități adecvate de naționale si celor careau
petrecere a timpului liber si abandonat scoala, în vederea
odihnă reintegrării lor scolare
Rolurile poliției în relație cu școala

intervenție
prevenție în situații
speciale
Parteneriatul scoală - poliție
Asigurarea
integrității personale
a elevilor, cadrelor
didactice
Prevenirea
Prevenirea
delincvenței
exploatării prin
juvenile si a
muncă a copiilor
criminalității

Stabilirea Violența în familie,


identității stradală, în cadrul
persoanelor scolii

Prevenirea
Educația rutieră consumului și
traficului de droguri
Scoală - unități sanitare

intervenția în
situații
prevenție în
speciale
cadrul unor
(epidemii,
programe
cazuri de
educative
abuzuri,
accidente etc.)
Scoală-biserică
organizarea unor manifestări cultural artistice comune (serbări, expoziții,
spectacole ș.a.) cu ocazia marilor sărbători creștine

participarea reprezentanților bisericii la manifestări organizate de către scoală;

organizarea de excursii, pelerinaje la diverse asezăminte bisericesti;

participarea reprezentanților bisericii la campanii destinate eradicării violenței,


comportamentelor deviante în rândul elevilor, traficului de copii etc.
Scoală - agenți economici
mai bună corelație dintre oferta si cererea
pe piața muncii (corelarea rețelei scolare:
structurată pe filiere, profiluri, specializări
si calificări profesionale în funcție de
nevoile educaționale locale si naționale)

integrarea socială prin diferențiere a


absolvenților, în funcție de competențe si
opțiuni, transmiterea unor valori precum
responsabilitatea, respectul pentru muncă
si valorile produse de către aceasta etc.
Scoală - ONGuri
complementaritatea
serviciilor oferite dezvoltarea
copiilor si familiilor profesională a celor
acestora implicați

crearea unei rețele satisfacția


de servicii care să beneficiarilor: elevi,
răspundă nevoilor părinți, comunitate
reale în ansamblu
EDUCAȚIA INTEGRALĂ ȘI
DIMENSIUNILE SALE
Valori umane fundamentale – domenii
clasice ale educației
➢binele moral educația intelectuală
➢adevărul științific educația morală
➢frumosul din natură, artă și societate educația estetică
➢sănătatea fizică și psihică educația fizică
educația tehnologică
Finalități
➢formarea personalității
➢răspunsuri pentru
➢cerințele societății
➢nevoile, aspirațiile și posibilitățile de dezvoltare ale educaților
Sinonimii
➢„discipline educative”
➢„laturile educației”
➢„dimensiunile educației”
➢„componentele educației”
➢„domeniile educației”
Procesul de evoluție a conținuturilor
generale ale educației
➢Etapa pedagogiei tradiționaliste acordă prioritate educației moral-religioase și educației intelectuale conținuturi
separate pe domenii ale cunoașterii;
➢ centrare pe conținut;
➢ solicitarea cu prioritate a memoriei;
➢ pasivismul elevului etc.);

➢Etapa de debut a pedagogiei moderne (la granița dintre secolele al XIX-lea și XX), mișcarea Educația nouă - plus:
➢ educația estetică
➢ educația fizică
➢ o latură aplicativă, profesională;

➢Etapa de afirmare a pedagogiei moderne (la jumătatea secolului XX) - articularea conținuturilor fundamentale ale
educației
➢ – educația intelectuală- morală- profesională- estetică- corporală

➢Etapa pedagogiei postmoderne (după 1960)


➢ perspectiva proiectării curriculare, vizează redefinirea și reordonarea conținuturilor generale ale educației,
➢ deschiderea acestora spre noile educații: educația ecologică, educația demografică, educația pentru democrație, educația pentru și
prin mass-media, educația sanitară modernă etc.
Educația intelectuală
➢transmiterea/ asimilarea cunoștințelor
➢formarea și dezvoltarea capacităților cognitive
➢formarea capacităților intelectuale de natură instrumentală (citit, scris, socotit)
➢însușirea tehnicilor de muncă intelectuală
Sarcinile educației intelectuale
➢informarea intelectuală - activități de selectare, prelucrare, transmitere și însușire a
cunoștințelor;
➢formare intelectuală - dezvoltarea capacității de a opera mintal cu aceste cunoștințe.
Educația morală
➢valorificarea normelor, principiilor, valorilor morale specifice unei societăți în vederea formării
de atitudini, sentimente, convingeri, deprinderi și obișnuințe morale, trăsături morale de
personalitate
Componente, etape
➢formarea conștiinței morale
➢reprezentări
➢noțiuni
➢judecăți morale
➢convingeri morale

➢formarea conduitei morale


➢deprinderi morale
➢obișnuințe morale
➢trăsături pozitive de caracter
Metode de educație morală
➢Explicația morală
➢Povestirea morală
➢Convorbirea morală
➢Exemplul moral
➢Studiul de caz
➢Exercițiul moral
➢Aprobarea/dezaprobarea morală
Raționarea inductivă
„Atunci când Sara a luat bomboane de la un magazin fără să le plătească, tatăl ei nu i-a ținut
predici despre cinste, nu a bătut-o și nici nu i-a spus că a fost o fată rea. I-a explicat, în schimb, că
neplătind bomboanele, i-a produs o suferință proprietarului magazinului și a întrebat-o ce crede
că simte acesta, apoi a dus-o înapoi la magazin să retuneze bomboanele” (Papalia et al., 2010, p.
271)
Educația tehnologică
➢răspunde nevoii individuale de cunoaștere a modului de funcționare a diferitelor suporturi
tehnice, utilizate în viața de zi cu zi, precum și a posibilităților de integrare eficientă a acestora în
activitatea cotidiană
Modalități de realizare a educației
tehnologice
• studierea disciplinelor științifice fundamentale: matematică, fizică, chimie, biologie (ex.
activități în laborator);
• studierea disciplinelor din aria curriculară tehnologii (ex. activități în laborator și atelier);
• activități desfășurate în școală în afara programului obligatoriu: concursuri/ cercuri
tehnice; lectorate cu părinții;
• activități extrașcolare cu implicarea părinților/ ai unor reprezentanți ai comunității locale
(ex. vizite la întreprinderi economice, vizite la muzee tehnice sau la alte instituții culturale).
Educația estetică
➢„activitatea, procesul şi rezultatul de percepere, trăire şi creare a frumosului în sens larg, a
esteticului” (Macavei, 2001, p. 266)
Modalități de realizare a educației
estetice
• predarea conținuturilor aferente disciplinelor literatură, muzică, arte plastice;
• activități nonformale: vizite la muzee de artă; vizionarea unor spectacole de teatru, film,
balet; participarea elevilor la activitățile organizate într-un cerc de pictură/ cenaclu literar/
ansamblu coral; revistă școlară literară.
• familiarizarea elevilor cu diferite modalități/ tehnici de exprimare artistică, în cadrul
orelor de literatură, muzică, educație plastică sau în activități extrașcolare;
• promovarea sănătății fizice și psihice a oamenilor/ promovarea frumosului în relațiile
sociale, în cadrul lecțiilor de educație fizică și prin activități extrașcolare.
Educația fizică
➢dezvoltarea armonioasă, normală, a organismului, întărirea sănătății și cultivarea unor calități
fizice necesare desfășurării oricărei activități
Modalități de realizare a educației fizice
• activități realizate în cadrul lecțiilor de educație fizică;
• activități extrașcolare: jocuri și concursuri sportive; excursii; activități organizate în
cadrul cercurilor sportive;
• abordarea unor teme privind cultura igienico-sanitară, în cadrul orelor de dirigenție.
Valori ale societăţii actuale
➢pacea planetară și cooperarea
➢echilibrul ecologic
➢prosperitatea economică
➢interculturalitatea – colaborarea poliaspectuală
➢tehnologiile avansate
➢conștientizarea unității lumii
➢libertatea massmedia
➢democrația
➢conștiința demografică și sanitară
Noile educații – G. Văideanu 1972
➢Educaţia referitoare la mediu sau educaţia ecologică;
➢Educaţia pentru schimbare şi dezvoltare;
➢Educaţia pentru tehnologie şi progres;
➢Educaţia faţă de mass-media;
➢Educaţia în materie de populaţie sau demografică;
➢Educaţia pentru pace şi cooperare;
➢Educaţia pentru democraţie;
➢Educaţia sanitară modernă.
A învăţa să trăim împreună - UNESCO 2001
– a învăţa să înveţi – a şti să acumulezi pe parcursul întregii vieţi cunoştinţele şi informaţiile
necesare;
– a învăţa să faci – obţinerea unor abilităţi profesionale, dar şi a unor competenţe necesare
adaptării la condiţiile schimbătoare ale lumii moderne;
– a învăţa să fii – capacitatea de autoedificare a personalităţii în baza valorilor morale şi sociale,
capacitatea de a evalua propriile acţiuni şi de a fi responsabil;
– a învăţa să trăieşti cu alţii – comprehensiunea celuilalt din punctul de vedere al toleranţei,
pluralismului şi al respectului
➢educaţia economică;
➢educaţia pentru familie;
➢educaţia pentru toleranţă;
➢educaţia interculturală;
➢educaţia antidrog/antitabagism/antialcool.
Educația pentru libertate
➢sinteză a noilor și tradiționalelor educații
➢sens politic
➢sens spiritual
Competențe formate/beneficii
➢Manifestarea unei deschideri spirituale solidare, tolerante şi civice;
➢Soluţionarea în manieră cooperantă şi de colaborare a conflictelor interpersonale;
➢Managerierea propriei deveniri umane prin adaptare la schimbările actuale;
➢Valorificarea constructivă a informaţiei preluată din mass-media, în contextul valorilor general-
umane şi al valorilor naţionale;
➢Gestionarea eficientă a propriului timp liber în sensul formării şi dezvoltării personale;
➢Proiectarea unui stil de viaţă sănătos din punct de vedere biologic, psihologic şi social;
➢Participarea activă în cadrul proiectelor de interes comunitar în vederea eficientizării mediului
ecologic, sanitaro-public, demografic şi familial;
➢Elaborarea unor planuri de afaceri în sectoarele economiei naţionale;
➢Valorificarea diverselor strategii psihopedagogice, demografice etc., în vederea creării unei familii
temeinice, bazată pe principii morale integre.
Modalități practice de introducere a
noilor educații în școală
• Introducerea de noi discipline centrate pe un anumit tip de educație;
• Crearea unor module cu caracter interdisciplinar în cadrul disciplinelor tradiționale;
• Infuzarea unor mesaje specifice noilor conținuturi, în disciplinele tradiționale.
Introducerea de noi discipline
http://programe.ise.ro/Portals/1/Curriculum/Pl_cadru-
actuale/Gimnaziu/OMENCS%203590_5%20apr%202016_Plan-
cadru%20de%20%C3%AEnvatamant%20pentru%20gimnaziu.pdf
Crearea unor module cu caracter interdisciplinar
în cadrul disciplinelor tradiționale
➢Conservarea şi gestiunea resurselor naturale – la disciplina Biologie
Infuzarea unor mesaje specifice noilor
conținuturi, în disciplinele tradiționale
➢educaţia ecologică în cadrul educaţiei morale;
➢educaţia pentru sănătate în cadrul educaţiei fizice;
➢educaţia casnică modernă în cadrul educaţiei tehnologice etc
Sistemul de învățământ
ROMÂNIA
Structura sistemului național de educație
Administrare

la nivel naţional -
Ministerul Educaţiei

la nivel local -
inspectoratele școlare
județene și
autoritățile locale
Ministerul Educaţiei – atribuții
➢organizează şi conduce sistemul naţional de educaţie, învăţământ, cercetare ştiinţifică,
dezvoltare tehnologică şi inovare având ca parteneri atât instituțiile subordonate, cât și
instituțiile aflate în coordonare.

➢asigură relaţia cu Parlamentul, Consiliul Economic şi Social şi exponenţi ai societăţii civile în


probleme specifice domeniului său de activitate
Legislație
➢Cadrul legal general pentru organizarea, administrarea şi funcţionarea educaţiei în România:
➢Constituţie (cap.2, art.32)
➢Legea Educației Naționale NR 1/2011 - lege organică
➢legi ordinare şi ordonanţe de guvern

➢Procedurile şi regulamentele specifice sunt stabilite prin:


➢ hotărâri ale guvernului
➢ordine ale Ministerului Educaţiei
Sistemul de educaţie național –
caracteristici:
➢Are un caracter deschis, permițând mobilitatea elevilor, prin transfer de la o unitate şcolară la
alta, de la o clasă la alta, de la un profil la altul şi de la o filieră la alta.
➢Are un caracter pluralist (școli publice sau private, în sistem de alternativă educațională) și
asigură modalități de școlarizare în limba oficială a statului (limba română), în limbile materne
ale elevilor aparținând minorităților naționale sau în limbi de circulație internațională.
➢Educația este prioritate națională.
Unitățile de învățământ
➢de stat
➢particulare
➢confesionale
➢autorizate
➢acreditate
Drepturi egale de acces
Statul asigură cetățenilor României, precum și cetățenilor celorlalte state membre ale Uniunii
Europene, ai statelor aparținând Spațiului Economic European și ai Confederației Elvețiene,
drepturi egale de acces la toate nivelurile și formele de învățământ preuniversitar și superior,
precum și la învățarea pe tot parcursul vieții, fără nicio formă de discriminare.
Recunoașterea diplomelor
În România sunt valabile numai diplomele recunoscute de statul român, conform legislației în
vigoare.
https://www.cnred.edu.ro/
Obligativitate și gratuitate
➢Învăţământul general obligatoriu este de 11 clase şi cuprinde*
➢învăţământul primar
➢învăţământul secundar inferior
➢primii 2 ani ai învăţământului secundar superior

*începând cu anul școlar 2020-2021, grupa mare este obligatorie


➢Învățământul de stat este gratuit
Formele de organizare a învățământului
preuniversitar
➢învățământ cu frecvență
➢învățământ cu frecvență redusă

➢Învățământul obligatoriu este învățământ cu frecvență.


Nivelurile sistemului de educație
ISCED 0-8*
* ”Clasificarea ISCED” reprezintă Clasificarea Internațională Standard a Educației.
Aceasta a fost adoptată de Conferința Generală a UNESCO în 2011 și este utilizată pentru a
facilita comparația între sistemele naționale de educație, care diferă din punct de vedere al
structurii și al conținutului programei de învățământ.
Educația timpurie (0—6 ani)
➢nivelul antepreșcolar (0—3 ani)
➢învățământul preșcolar (3—6 ani
➢grupa mică
➢grupa mijlocie
➢grupa mare

➢În instituțiile de stat educaţia timpurie este gratuită.


Invățământul primar (ISCED 1)
➢clasa pregătitoare
➢clasele I—IV.
Invățământul secundar
➢Invățământul secundar inferior sau gimnazial(ISCED 2)
➢cuprinde clasele V—VIII.
➢ accesul al nivelul superior se realizează prin examen de evaluare națională și de repartizare în unități de învățământ secundar
superior

➢Invățământul secundar superior (ISCED 3)


➢învăţământ liceal - clasele de liceu IX—XII/XIII, cu următoarele filiere: teoretică, vocațională și
tehnologică
➢învăţământ profesional cu durata de minimum 3 ani.
➢ absolvenţii învăţământului profesional care promovează examenul de certificare a calificării profesionale pot urma cursurile
învăţământului liceal
Invățământul terțiar nonuniversitar
(ISCED 4)
➢Învățământul terțiar nonuniversitar cuprinde învățământul postliceal
Învățământul profesional și tehnic
➢ învățământ profesional
➢ învățământ tehnic
➢ învățământ postliceal
Invățământul superior (ISCED 5-8)
➢Organizare – instituții:
➢ universități
➢ academii de studii
➢ institute
➢ școli de studii superioare
➢Denumiri
➢ instituții de învățământ superior
➢ universități
➢Autorizare
➢ autorizate provizoriu
➢ acreditate

➢Condiții de înscriere
➢ absolvenții de liceu cu diplomă de bacalaureat
➢ condiții de admitere diferite de la o instituție la alta
Structura învățământului superior
reflectă principiile procesului Bologna
➢studii de licență
➢studii de master
➢doctorat
Educația adulților
➢Educația adulților cuprinde programe de formare la toate nivelurile de calificare, organizate în
sectorul public sau privat.

➢La nivel public, Institutul de Științe ale Educației oferă cursuri de formare prin care promovează
reformele din educație.

➢Casa Corpului Didactic oferă cursuri de dezvoltare profesională în raport cu sistemul


competențelor profesionale și transversale necesare cadrului didactic și cu politicile și strategiile
naționale și europene în domeniul educației.
Structura sistemelor
de educație
EUROPA
Educația și îngrijirea timpurie a copiilor (Early
childhood education and care ECEC)
SISTEMUL UNITAR SISTEMUL SEPARAT
➢furnizarea serviciilor pentru toți copiii de ➢serviciile sunt livrate în formate separate
vârstă preșcolară este organizată într-o singură pentru copiii mai mici și mai mari (de obicei,
fază și livrată pentru întreaga grupă de vârstă sub şi peste 3 ani)
➢copiii nu au pauze sau transferuri între ➢responsabilitatea pentru conducerea,
instituții, până când încep școala primară reglementarea și finanțarea ECEC este de
obicei împărțită între diferite autorități
➢Ministerul Educației este responsabil pentru
guvernarea, reglementarea și finanțarea ECEC ➢orientările educaționale adesea se aplică
numai pentru îndrumarea copiilor mai mari
➢orientările educaționale acoperă întreaga fază
ECEC
Principalele modele organizaționale ale
învățământului primar și secundar inferior
➢Învățământ cu structură unică
➢Livrarea curriculum-ului nucleu comun
➢Învățământul secundar inferior diferențiat
Învățământ cu structură unică
Învățământul este asigurat de la începutul până la sfârșitul școlarizării obligatorii, fără nicio
tranziție între învățământul primar și secundar inferior și cu învățământul general furnizat în
comun pentru toți elevii.
Livrarea curriculum-ului nucleu comun
După finalizarea cu succes a învățământului primar (ISCED 1), toți elevii trec la nivelul secundar
inferior (ISCED 2) unde vor urma același curriculum nucleu comun general.
Învățământul secundar inferior
diferențiat
➢După finalizarea cu succes a învățământului primar, elevii trebuie să urmeze căi educaționale
distincte sau anumite tipuri de școală, fie la începutul, fie în timpul învățământului secundar
inferior.
➢În unele țări, elevii urmează diferite rute în învățământul vocațional, tehnic sau general.
➢În alte țări, elevii sunt înscriși în diferite tipuri de învățământ general.
➢La sfârșitul studiilor, elevii primesc certificate de diferite niveluri.
Top sisteme de învățământ europene -
conform rezultatelor PISA 2019
1. Estonia
2. Finlanda
3. Irlanda
4. Polonia
5. Suedia
6. Marea Britanie
Estonia - caracteristici cheie ale
sistemului educațional
Nivelurile de educație
➢educația preșcolară (nivel ISCED 0)
➢educația de bază (nivelurile 1 și 2 ISCED)
➢învățământul secundar superior (nivelul ISCED 3)
➢învățământul superior (nivelurile ISCED 6, 7 și 8)
Obligativitate

7 ani finalizarea
1 octombrie învățământului
anul curent de bază/17 ani
Sistem de educație descentralizat

administrația
stat
locală

Școală
școală
Garanția calității
➢Strategia de învățare pe tot parcursul vieții
➢Standardele naționale (programe naționale pentru instituțiile preșcolare de îngrijire a copilului,
școlile de bază, școlile secundare superioare, studii profesionale, standardele învățământului
superior și învățământului profesional)
Autoritățile locale - administrare
➢instituții preșcolare de îngrijire a copiilor
➢școli de bază
➢majoritatea școlilor secundare superioare
➢unele școli VET - învățământ profesional și tehnic
Învățământ de stat/privat
Stat Privat
➢instituții preșcolare de îngrijire a copiilor ➢jumătate din instituțiile de învățământ
superior profesional
➢școli de bază
➢majoritatea școlilor profesionale
➢jumătate din instituțiile de învățământ
superior profesional
Finanțarea instituțiilor de învățământ –
➢școli de stat - Ministerului Educației
➢școli municipale - bugetul municipalității locale
➢școli private - persoană juridică
Bugetul de stat - școli publice și private
➢salariile profesorilor
➢formarea continuă
➢manualele
➢ajutoare de studiu
➢masa de prânz a elevilor
Formarea profesorilor
➢Licență – învățământ preșcolar și profesional
➢Master – învățământ general
➢!există profesori necalificați în învățământul vocațional
Educația preșcolară (nivelul ISCED 0)
➢instituțiile de îngrijire a copiilor (koolieelne lasteasutus)
➢autoritățile locale sunt obligate să ofere tuturor copiilor cu vârste cuprinse între 1,5 și 7 ani
posibilitatea de a participa la o instituție preșcolară de îngrijire a copiilor
➢în funcție de domiciliu
➢la cererea părinților

➢sistem de servicii de îngrijire a copiilor mai mici (lapsehoiuteenus)


➢la centru
➢la domiciliu
Învățământul de bază (nivelurile 1 și 2
ISCED)
➢învățământul general minim obligatoriu - școala de bază (põhikool)
➢oferă dreptul de a continua studiile la nivelul învățământului secundar superior
➢clasele 1-9
➢Parcurgerea curriculumului și promovarea examenelor finale - condiția pentru absolvirea
învățământului de bază
Învățământul secundar (nivelul 3 ISCED)
1. învățământul secundar general - școlile gimnaziale superioare (gümnaasium)
2. învățământul profesional secundar superior - școlile profesionale (kutseõppeasutus)
➢Durata: 3 ani (clasele 10-12)
➢Condiții absolvire școala gimnazială superioară:
➢examenele de stat
➢un examen școlar
➢o lucrare de investigație a studenților sau lucrări practice
Absolvirea unei școli profesionale
➢finalizarea cu succes a curriculum-ului
➢susținerea testelor necesare
➢promovarea tuturor evaluărilor necesare
➢pregătirea practică și examenul final
Învățământul superior (nivelurile ISCED
6, 7 și 8)
➢învățământ superior profesional
➢instituție de învățământ superior profesional (rakenduskõrgkool)
➢instituție de învățământ aparținând structurii universității (ülikool)

➢învățământului superior academic (ülikool)

➢Structura Bologna
Recunoaștere și echivalare
➢În cursul studiilor, instituțiile de învățământ pot lua în considerare rezultatele studiilor
anterioare și experiențele profesionale ale unei persoane (APEL).
➢Prin APEL, un curriculum poate fi completat integral, cu excepția examenului final sau a lucrării
finale.
Educația adulților
➢educație formală
➢educație continuă

➢Educația formală dobândită în cadrul sistemului de educație pentru adulți permite adulților
absolvirea învățământului general general secundar inferior și superior la școlile secundare
superioare adulți.
➢Școlile pun în aplicare programe individuale individuale atunci când este necesar.
➢În plus față de educația formală, VET și instituțiile de învățământ superior oferă cursuri de
formare continuă și recalificare.
Management
educațional
Managementul educațional
➢sistem de concepte, metode, instrumente de orientare, conducere și coordonare, utilizat în
realizarea obiectivelor educației, la nivelul performanțelor așteptate
Management școlar/educațional
instituții școlare politici educaționale
➢conducerea activității școlare din punct de ➢politica educațională
vedere instituțional
➢cuprinde elemente strategice
➢ se localizează la nivelul formal al educației
➢se produce și în sistemele nonformal și
informal
Niveluri ierarhice ale managementului
educațional – sistemul instituțional
Niveluri ierarhice ale managementului
educațional
Nivel Nivel decizional Structuri educaţionale/
ierarhic Instanţe decizionale

Strategic Macrostructura Ministerul Educației

(M)
Tactic Mezostructura Inspectorate școlare/universități

(m)
Operativ Microstructura Instituțional: școală/facultate
Departamental: catedră/departament
Individual: managerul instituției, cadrul didactic (managementul clasei de
(µ)
elevi/grupei de studenți)
Managementul instituțiilor școlare
Unităţile de învăţământ preuniversitar cu personalitate juridică sunt conduse de:
- consiliile de administraţie;
- directori;
- directori adjuncţi.
Unităţile de învăţământ conlucrează cu:
- consiliul profesoral;
- comitetul de părinţi;
- autorităţile administraţiei publice locale.
Consiliul de administraţie
- organul de conducere al unităţii de învăţământ
- directorul – presedintele CA
- profesori, părinți, reprezentanți ai Consiliului Local
Funcțiile managementului educațional
- funcția de planificare/proiectare;
- funcția de organizare;
- funcția de coordonare/managementul resurselor umane;
- funcția de conducere/antrenare;
- funcția control/evaluare.
Intercondiționarea funcțiilor
managementului educațional
planificare/
proiectare

control/
organizare
evaluare

coordonare/
conducere/
management
antrenare
resurse umane
Climatul educațional
- determinarea motivaţională;
- ambianţa intelectuală şi morală existentă la nivelul colectivului unei unități școlare;
- stările emoţionale comune;
- concepţiile şi ideile larg împărtăşite ce caracterizează membrii organizaţiei respective.
Caracteristicile unui climat
organizaţional favorabil/securizant
- atmosferă destinsă, pozitivă şi constructivă, de respect reciproc între colegi;
- promovează sprijinul şi încurajază dezvoltarea profesională şi personală a colectivului de
cadre didactice;
- stres ocupaţional redus;
- conferă satisfacţie profesională ridicată;
- membrii organizaţiei pot să se concentreze optimal asupra sarcinilor şi atribuţiilor
profesionale;
- nivelul performanţial al membrilor organizaţiei se situează, foarte probabil, la cote
ridicate.
Tipuri de climat educațional
➢autocratic-exploatator
➢autocratic-binevoitor
➢democratic-consultativ
➢democratic-participativ
a) climatul autocratic-exploatator
- neîncrederea managerilor în îndeplinirea corectă a sarcinilor de către cadrele didactice;
- recurgerea la constrângeri, ameninţări şi sancţiuni;
- cadrele didactice sunt rar implicate în procesul de luare a deciziilor;
- grad scăzut de angajare şi implicare în îndeplinirea sarcinilor.
b) climatul autocratic-binevoitor:
- managerul consultă formal cadrele didactice, exprimă o atitudine relativ favorabilă faţă
de acestea;
- managerul nu ţine seama de părerea cadrelor didactice decât în luarea unor decizii
minore;
- profesorii sunt implicaţi într-o mică măsură în aprobarea deciziilor şi strategiilor.
c) climatul democratic-consultativ:
- managerul manifestă încredere în cadrele didactice prin consultarea acestora;
- deciziile importante sunt luate de către conducerea colectivă a organizației (Consiliul de
Administraţie);
- la nivelul instituţiei şcolare fluxul informaţional se realizează în ambele sensuri: manager
– cadre didactice, cadre didactice – manager.
d) climatul democratic-participativ:
- existenţa unui sentiment de încredere a managerului în comportamentul profesional al
cadrelor didactice;
- foarte bună circulaţie a informaţiei pe orizontală şi pe verticală;
- un grad ridicat de descentralizare în luarea tuturor deciziilor;
- încurajarea sistematică a iniţiativelor personale;
- responsabilizarea şi auto-responsabilizarea;
- gândirea divergentă;
- critica de tip constructiv pe care o manifestă profesorii.
Stiluri manageriale
➢stilul democratic;
➢stilul autocratic;
➢stilul pasiv.
Modele de management
- formale
- colegiale
- politice
- subiective
- de ambiguitate
- culturale
Modele formale
- organizațiile sunt sisteme ierarhice, managerii folosesc metode raționale pentru a urmări
scopurile stabilite, sunt răspunzători în fața organismelor ce susțin organizația, autoritatea
managerului este asigurată de poziția sa formală
Modele colegiale
– organizațiile determină politicile, deciziile sunt urmarea discuțiilor și consensului, puterea este
împărțită între membri organizației care au o înțelegere comună a scopurilor instituției
Modele politice
– politicile și deciziile apar ca urmare a unui proces de negociere și înțelegere, există grupuri de
interese care dezvoltă alianțe, urmărind obiective particulare ale politicii, conflictul este firesc,
puterea se acumulează în jurul coalițiilor dominante, nu există teritoriu rezervat liderilor formali
Modele subiective
– organizațiile sunt creațiile oamenilor din interiorul lor, au sensuri diferite pentru fiecare dintre
membri
Modele de ambiguitate
– turbulențele și ambiguitatea reprezintă trăsături dominante ale organizațiilor, obiectivele nu
sunt clar delimitate, procesele nu sunt pe deplin înțelese, participarea la luarea deciziilor este
opțională
Modele culturale
– convingerile, valorile și ideologia reprezintă nucleul organizațiilor, normele devin tradiții, sunt
comunicate în cadrul grupurilor, membri sunt evaluați în funcție de ele
Implicarea elevilor în managementul
școlii
➢Consiliul Național al Elevilor
➢Consiliul elevilor
➢Consiliul clasei
Consiliul Național al Elevilor - obiective
- reprezentarea elevilor ca beneficiari principali ai sistemului de învățământ din România;
- participarea activă a elevilor în procesul decizional în legătură cu problemele care îi
vizează;
- supravegherea respectării drepturilor elevilor;
- încurajarea schimburilor de experiență și a exemplelor de bune practici;
- sprijinirea dezvoltării substructurilor proprii.
https://consiliulelevilor.ro/
Agenda întrunirilor Consiliului elevilor
- uniforma şcolară;
- condiţii mai bune pentru elevi
- excursii şcolare;
- probleme referitoare la cantină;
- probleme legate de conduită;
- activităţi caritabile şi pentru strângere de fonduri;
- şcoala şi mediul înconjurător;
- revista şcolii;
- cluburile şcolare;
- planificarea temelor şi proiectelor;
- planul de dezvoltare al şcolii.
Implicarea părinților în managementul
școlii
➢programe de educație a părinților
➢oportunități de participare în diferite forme la activitatea școlii
➢exprimarea părerilor părinților în legătură cu modul în care funcționează școala
➢împărtășirea de către tot personalul școlii a unei viziuni comune privind relația cu părinții
➢delegarea responsabilităților și lucrul în echipă
Resurse
Bush, T. (2015). Leadership și management educațional. Iași: Editura Polirom.
Gherguț, A., Ceobanu, C. Managementul instituției școlare. În C. Cucoș (coord). (2009). Psihopedagogie pentru examenele de definitivare
și grade didactice (ediția a III-a). Iași: Editura Polirom.
Iucu, R. (2006). Managementul clasei de elevi. Iași: Editura Polirom.
Răduţ-Taciu, R., Bocoş, M., Chiş, O. (coord). (2014). Tratat de management educaţional pentru învăţământul primar şi preşcolar. Pitești:
Editura Paralela 45.
Păun, E. (1999). Şcoala - abordare sociopedagogică. Iași: Editura Polirom.
Șerbănescu, L., Găbureanu, S. (coord). (2015). Pedagogie - Fundamentele pedagogiei. Teoria și metodologia curriculumului, Volumul I,
Editura Politehnica Press.
Țârcă, A. (2011). Management educațional. București: Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, Unitatea de Management
al Proiectelor cu Finanţare Externă
(http://mentoraturban.pmu.ro/sites/default/files/ResurseEducationale/Modul%207%20Management%20educational.pdf).
Țibu, S., Goia, D. (2014). Parteneriatul şcoală-familie-comunitate, Editura Universitară, București, http://www.ise.ro/wp-
content/uploads/2015/03/Parteneriat_scoala-familie_ISE.pdf
https://consiliulelevilor.ro/misiune/#1450697428304-abd7c94b-2f80
Finalitățile educației
IDEAL EDUCAȚIONAL, SCOPURI, OBIECTIVE
„orientările asumate la nivel de politică a educație în vederea realizării activității de
formare-dezvoltare a personalității umane conform anumitor valori angajate în proiectarea
sistemului și procesului de învățământ” (Sorin Cristea).
GRAD DE GENERALITATE
➢idealuri
➢scopuri
➢obiective educaționale
IDEALUL EDUCAȚIONAL
➢finalitatea de maximă generalitate care exprimă modelul sau tipul de personalitate dezirabil
într-o anumită societate și etapă istorică
Factori determinanți
- Societatea, cu caracteristicile actuale și perspectivele sale de evoluție;
- Individul care învață – aptitudini, interese, aspirații, trebuințe;
IDEALUL EDUCAȚIONAL AL ȘCOLII
ROMÂNEȘTI CONTEMPORANE
➢dezvoltarea liberă, integrală și armonioasă a ➢dezvoltarea libera, integrala si armonioasa a
individualității umane, în formarea individualitatii umane, in formarea
personalității autonome și în asumarea unui personalitatii autonome si creative. (Legea
sistem de valori care sunt necesare pentru invatamantului nr. 84 din 1995)
împlinirea și dezvoltarea personală, pentru
dezvoltarea spiritului antreprenorial, pentru
participarea cetățenească activă în societate,
pentru incluziune socială și pentru angajare pe
piața muncii (Legea educației naționale, nr.
1/2011)
FINALITĂȚILE EDUCAȚIONALE ALE
ÎNVĂȚĂMÂNTULUI ROMÂNESC
➢dezvoltarea liberă, integrală și armonioasă a tipului de personalitate solicitat de condițiile
sociale, economice, politice actuale dar și viitoare și pe care societatea este chemată să-l
formeze;
➢însușirea cunoștințelor știintifice, a valorilor culturii naționale și universale;
➢formarea capacităților intelectuale, a disponibilităților afective, a abilităților practice prin
asimilarea de cunoștințe umaniste, știintifice, tehnice, estetice;
➢asimilarea tehnicilor de muncă intelectuală necesare instruirii și autoinstruirii pe durata întregii
vieți;
➢educarea în spiritul respectării drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, ale
demnității și toleranței, al schimbului liber de opinii;
➢cultivarea sensibilității față de problematica umană, valorile moral-civice, a respectului pentru
natura și mediul înconjurător;
➢dezvoltarea armonioasă a individului prin educație fizică, igienico-sanitară, practicarea
sportului;
➢profesionalizarea tinerei generații pentru desfășurarea unor activități utile, producatore de
bunuri materiale și spirituale.
IDEALUL EDUCAȚIONAL – PERSPECTIVA
ISTORICĂ
Antichitate:
➢Athena: atletul (dezvoltarea armonioasă a omului: frumuseţea fizică, trăsăturile morale şi
intelectuale)
➢Sparta: modelul conducătorului militar.
Evul Mediu:
➢puternic accent cavaleresc şi religios (idealuri: sfantul şi cavalerul)
Epoca Renaşterii:
➢idealul omului universal, dezvoltarea şi cultivarea armonioasă a personalităţii umane
Epoca luminilor:
➢se impune tot mai mult prezenţa raţiunii
Epoca modernă:
➢idealul personalităţii eficiente - faza industrializării timpurii
➢idealul personalităţii multilateral dezvoltate – faza industrializării avansate
➢idealul personalităţii creatoare - specific societăţii postindustriale
SCOPURILE EDUCAȚIEI
finalități la nivelul unor acțiuni educative determinate:
➢tipuri de școli
➢cicluri de învățământ
➢dimensiuni ale educației (scopuri ale educației intelectuale, scopuri ale educației tehnologice,
scopuri ale educației morale etc.)
Tipuri de școli
➢Scopul educației speciale și speciale integrate este învățarea, educarea, reabilitarea,
recuperarea, adaptarea și integrarea școlară, profesională și socială a copiilor/elevilor/ tinerilor
cu CES sau cu alte tipuri de cerințe educaționale.
https://lege5.ro/Gratuit/gi3dgmzrga/scopul-specificul-si-obiectivele-invatamantului-special-si-
special-integrat-regulament?dp=gu3tenzuguyde
Tipuri de școli
➢Scopul pedagogiei Waldorf este de a educa omul ca un întreg, atât trupul şi sufletul cât şi
spiritul printr-un curriculum testat de aprope o sută de ani şi recunoscut de Ministrul Educaţiei,
care echilibrează disciplinele academice cu activităţile artistice şi practice, toate fiind bazate pe
cunoaşterea şi respectarea etapelor de dezvoltare ale copilului.
➢http://docshare02.docshare.tips/files/23021/230217440.pdf
➢Scopul principal al activitatilor Montessori respecta filozofia educatiei Montessori si anume:
Ajuta-mă să pot face singur.
➢https://www.desprecopii.com/info-id-3376-nm-Educatia-prin-metoda-Montessori-sau-
educatia-personalizata.htm
Cicluri de învățământ
➢Învățământ primar: crearea de oportunități egale pentru toți copiii, pentru a realiza o
dezvoltare cognitivă, emoțională și psihomotorie echilibrată, adaptată nevoilor individuale.
https://www.edu.ro/invatamant-primar
➢Învățământul gimnazial este parte componentă a învățământului general obligatoriu și se
axează pe opt domenii de competenţe-cheie care determină profilul de formare a elevilor, cu
scopul de a-i familiariza cu o abordare pluri și transdiciplinară a domeniilor cunoașterii.
https://www.edu.ro/invatamant-gimnazial
OBIECTIVELE EDUCAȚIONALE
➢ ipostaza cea mai concretă a finalităților educației
➢derivă din scopurile educației
➢exprimă achizițiile în plan comportamental, vizate printr-o activitate educativă
➢reprezintă etape de parcurs pentru atingerea scopurilor educației
➢orientează alegerea conținuturilor, a strategiilor de instruire și a metodelor de evaluare
➢desemnează rezultatele așteptate la nivelul unor activități educative delimitate
➢obiectivele unei discipline de învățământ
➢obiectivele ale unui capitol
➢obiectivele unei lecții
ORGANIZAREA NIVELARĂ A FINALITĂȚILOR
EDUCAȚIEI
Exemplu:
➢finalitatea ultimă a educației: „un individ plenar dezvoltat, într-o societate democratică”;
➢scop: a proteja mediul înconjurător;
➢obiectiv intermediar: a cunoaște principalii agenți ai poluării;
➢obiectiv operațional: (tradus în comportamente observabile) elevul va aduna, din mediul său
apropiat, semne concrete ale poluării;
➢micro-obiectiv: elevul va ști să citească, pe cadranul unui analizator portabil, nivelul CO2 din
atmosferă. (de Landscheere)
Competențe
➢ansambluri structurate de cunoştinţe, deprinderi și atitudini dobândite prin învăţare, ce permit
desfășurarea cu succes a unei activități.
CADRUL EUROPEAN AL CALIFICĂRILOR
(EQF)
➢ „capacitatea dovedită de a selecta, combina și utiliza adecvat cunoștințe, abilități și alte
achiziții (valori și atitudini), în vederea rezolvării cu succes a unei anumite categorii de situații de
muncă sau de învățare, precum și pentru dezvoltarea profesională sau personală în condiții de
eficacitate și eficiență”.
https://ec.europa.eu/ploteus/sites/eac-eqf/files/leaflet_ro.pdf
MODELUL STRUCTURAL AL
COMPETENȚEI
Competenţele generale
➢se definesc pe obiect de studiu
➢se formează pe durata învăţământului preuniversitar/unui ciclu de învățământ
➢au un grad ridicat de generalitate şi complexitate
➢au rolul de a orienta demersul didactic către achiziţiile finale ale elevului
Competențe generale - exemplu
1. Utilizarea responsabilă și eficientă a tehnologiei informației și comunicațiilor
2. Rezolvarea unor probleme elementare prin metode intuitive de prelucrare a informației
3. Elaborarea creativă de mini proiecte care vizează aspecte sociale, culturale și personale,
respectând creditarea informației și drepturile de autor
Programa școlară pentru disciplina INFORMATICĂ ȘI TIC, clasele V-VIII
http://programe.ise.ro/Portals/1/Curriculum/2017-progr/117-INFORMATICA%20si%20TIC.pdf
Competenţele specifice
➢se definesc pe obiect de studiu
➢se formează pe parcursul unui an şcolar
➢sunt derivate din competenţele generale, fiind etape în dobândirea acestora
➢competenţelor specifice li se asociază prin programă anumite unităţi de conţinut
Competențe specifice-exemplu
1.1. Utilizarea eficientă şi în condiţii de siguranţă a dispozitivelor de calcul
1.2. Utilizarea eficientă a unor componente software
1.3. Utilizarea eficientă şi în siguranță a Internetului ca sursă de documentare
http://programe.ise.ro/Portals/1/Curriculum/2017-progr/117-INFORMATICA%20si%20TIC.pdf
COMPETENȚA GENERALĂ COMPETENȚE SPECIFICE SUBSUMATE

1. Utilizarea responsabilă și eficientă a 1.1. Utilizarea eficientă şi în condiţii de


tehnologiei informației și comunicațiilor siguranţă a dispozitivelor de calcul
1.2. Utilizarea eficientă a unor componente
software
1.3. Utilizarea eficientă şi în siguranță a
Internetului ca sursă de documentare
COMPETENȚĂ SPECIFICĂ EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE
1.1. Utilizarea eficientă şi în ➢descrierea momentelor principale în evoluția sistemelor de calcul și de
condiţii de siguranţă a comunicații (prin imagini/desene/grafice/filme didactice etc.) cu
dispozitivelor de calcul identificarea caracteristicilor dispozitivelor actuale
➢identificarea componentelor hardware (de exemplu utilizând:
componente ale unor calculatoare dezasamblate, simulatoare virtuale,
filme didactice, planşe etc.) cu evidenţierea rolului componentelor
hardware și a interacțiunilor dintre acestea
➢exersarea utilizării corecte a unui calculator sau a unor dispozitive
mobile (tabletă, telefon, consolă, laptop), cu evidenţierea efectelor
asupra stării de sănătate și a pericolelor ce pot apărea în cazul unei
utilizări incorecte, inclusiv identificarea riscurilor asociate cu implicarea
excesivă a divertismentului digital sau utilizarea excesivă a platformelor
și resurselor de divertisment digital
EVALUAREA DIN PERSPECTIVA
COMPETENȚELOR ȘCOLARE
➢luarea în considerare, pe lângă achiziţiile cognitive, şi a altor indicatori, precum personalitatea,
conduita, atitudinile, aplicarea în practică a celor învăţate
➢nivelul competenței se stabilește în raport cu anumite standarde ale competenței– descriptori
de performanță
PEDAGOGIE 1

Lect.Tripon Cristina
analizarea
definirea conceptelor:
comportamentelor
finalități ale educației, clasificarea finalităților
specifice diferitelor
ideal, scopuri, obiective educației după gradul
niveluri/ categorii ale
educaționale, de generalitate;
taxonomiei pentru
competențe;
domeniul cognitiv;

prezentarea etapelor argumentarea


de formare a unei necesității definirii și
atitudini, după realizării obiectivelor
taxonomia pentru afective în activitatea
domeniul afectiv; educativă.

2
Lect.Tripon Cristina
1. Organizarea nivelară a finalităților educației
2.. Taxonomiile obiectivelor educației
3.Studiu de caz-Taxonomia lui Bloom

3
Lect.Tripon Cristina
Finalitățile educației sunt „orientările asumate la nivel de
politică a educație în vederea realizării activității de formare-
dezvoltare a personalității umane conform anumitor valori
angajate în proiectarea sistemului și procesului de învățământ”
(Cristea, 2010).
După gradul de generalitate:
- Ideal educațional – intenționalitate generală, pe termen
lung
- Scopuri educaționale – intenționalități pe termen mediu
- Obiective educaționale – intenționalități pe termen scurt

4
Lect.Tripon Cristina
▪ Idealul educațional al școlii românești
constă în dezvoltarea liberă, integrală și
armonioasă a individualității umane, în
formarea personalității autonome și
creative. (Legea învățământului nr. 84 din
1995)
▪ Idealul educațional al școlii românești
constă în dezvoltarea liberă, integrală și

IDEALUL armonioasă a individualității umane, în


formarea personalității autonome și în
asumarea unui sistem de valori care sunt
EDUCAȚIONAL necesare pentru împlinirea și dezvoltarea
personală, pentru dezvoltarea spiritului
antreprenorial, pentru participarea
cetățenească activă în societate, pentru
incluziune socială și pentru angajare pe
piața muncii (Legea educației naționale,
nr. 1/2011)

5
Idealul educației reprezintă modelul de personalitate
dezirabilă pentru o anumită societate și etapă istorică.

Factori:
- Societatea, cu caracteristicile actuale și perspectivele sale de
evoluție;
- Individul care învață – aptitudini, interese, aspirații, trebuințe;

6
Lect.Tripon Cristina
Scopurile derivă din idealul educației și au un caracter mai
concret, ele exprimând rezultatele scontate prin demersurile
educative pe termen mediu.

Scopuri ale învățământului primar/ gimnazial/ liceal/ superior

Scopuri ale educației intelectuale/ ale educației morale/ ale


educației fizice etc.

7
Obiectivele educației desemnează rezultatele așteptate la nivelul unor
activități educative delimitate.

Obiectivele derivă din scopurile educației și exprimă achizițiile în plan


comportamental, concrete și controlabile, vizate printr-o activitate
educativă. Totodată, obiectivele reprezintă pași, etape în atingerea
scopurilor educației.

Obiectivele unei discipline de învățământ


Obiectivele ale unui capitol
Obiectivele unei lecții

8
Societatea

Idealul educațional

Scopurile educaționale

Obiectivele educaționale
9
funcția de orientare axiologică:
obiectivele (în special cele generale)
indică valorile care orientează
proiectarea și desfășurarea demersului
educativ;

funcția de anticipare a rezultatelor


școlare - ele prefigurează schimbările
așteptate în comportamentul educatului;
FUNCȚIILE
OBIECTIVELOR
funcția evaluativă: corect formulate,
EDUCAȚIEI obiectivele servesc drept punct de reper
în evaluarea rezultatelor școlare,
indicând atât performanțele așteptate cât
și criteriile de reușită;

funcția de organizare și reglare a


procesului pedagogic.

10
Competențe generale se Competențe specifice –
definesc pe obiect de studiu şi se precizează rezultatele așteptate
formează pe durata unui ciclu de ale învățării pe fiecare an de
învățământ. Ele au un grad ridicat studiu și urmăresc progresia în
de generalitate şi complexitate şi au achiziția de competențe și
rolul de a orienta demersul didactic cunoștințe de la un an de studiu
către achiziţiile finale ale elevului. la altul.

11
Key competences

12
1. Competențe matematice și competențe de bază în științe și tehnologii
2. Competențe digitale
3. Competențe de comunicare în limba română și în limba maternă
4. Competențe de comunicare în limbi străine
5. Competențe sociale și civice
6. Spirit de inițiativă și antreprenoriat
7. A învăța să înveți
8. Conștientizare și exprimare culturală

http://europa.eu/legislation_summaries/education_training_youth/lifelong_learning/c1109
0_en.htm
13
• Competențe matematice și
competențe de bază în științe și
tehnologii
Competenţa matematică este
COMPETENȚE capacitatea de a dezvolta şi a aplica
gândirea matematică pentru
MATEMATICE rezolvarea diferitor probleme în
situaţii cotidiene.
DE BAZA IN Competenţele de bază privind ştiinţa

STIINTE SI şi tehnologia se referă la stăpânirea,


utilizarea şi aplicarea cunoştinţelor şi
a metodologiilor de explicare a lumii
TEHNOLOGII înconjurătoare. Acestea implică o
înţelegere a schimbărilor cauzate de
activitatea umană şi a
responsabilităţii fiecărui individ în
calitate de cetăţean;

14
• Competențe digitale- utilizarea cu

COMPETENȚE încredere şi în mod critic a


tehnologiei informaţiei şi a
DIGITALE comunicării (TIC)

15
COMPETENȚE • Competențe de comunicare în
limba română și în limba
DE maternă - capacitatea de a
exprima şi interpreta concepte,
COMUNICARE gânduri, sentimente, fapte şi opinii,
atât în formă orală, cât şi în formă
IN LIMBA scrisă (ascultare, vorbire, citire şi
scriere) şi de a interacţiona
ROMANA lingvistic într-un mod adecvat şi
creativ în diferite contexte culturale
(MATERNA) şi sociale.

16
COMPETENȚE
DE • Competențe de comunicare în
limbi străine - pe lângă

COMUNICARE dimensiunile principale ale


abilităţilor de comunicare în limba
maternă, implică şi abilităţile de
IN LIMBA mediere şi înţelegere interculturală.

STRAINA

17
• Competențe sociale și civice
Competenţele sociale se referă la
competenţele care îi permit fiecărei
persoane să participe în mod eficace
COMPETENȚE şi constructiv la viaţa socială şi
profesională.
SOCIALE SI Competenţele civice, în special

CIVICE cunoaşterea conceptelor şi a


structurilor sociale şi politice
(democraţie, justiţie, egalitate,
cetăţenie şi drepturi civile), fac
posibilă participarea activă şi
democratică;

18
• Spirit de inițiativă și

SPIRIT DE antreprenoriat - reprezintă


capacitatea de a transforma ideile
INITIATIVA SI în acţiune. Aceasta presupune
creativitate, inovaţie şi asumarea

ANTREPRENORIAT unor riscuri precum şi capacitatea


de a planifica şi gestiona proiectele
în vederea atingerii obiectivelor.
Persoana conștientizează valorile
etice și este capabilă să valorifice
oportunităţile.

19
• A învăța să înveți – abilitatea
persoanei de a-şi urmări şi organiza
COMPETENȚA propria învăţare, fie individual, fie
în grupuri, conform nevoilor
A INVATA SA proprii; abilitatea de conștientizare
şi valorificare a oportunităţilor de
INVETI învățare.

20
• Sensibilizare și exprimare
SENSIBILIZARE culturală- implică aprecierea
importanţei expresiei culturale a
SI EXPRIMARE ideilor, experienţelor şi emoţiilor
(muzică, teatru, literatură, arte
CULTURALA vizuale).

21
Competențe cheie Nivelul de încredere Modalitatea de dezvoltare Timpul necesar
Competențe matematice și
competențe de bază în științe
și tehnologii
Competențe digitale
Competențe de comunicare în
limba română și în limba
maternă
Competențe de comunicare în
limbi străine
Competențe sociale și civice
Spirit de inițiativă și
antreprenoriat
A învăța să înveți
Sensibilizare și exprimare
culturală

22
„Taxonomia” desemnează știința clasificării și, totodată, produsul
obținut, o clasificare elaborată pentru un anumit domeniu.

Modele taxonomice de organizare a obiectivelor:


▪ Taxonomia pentru domeniul cognitiv (B. S. Bloom, 1956)
▪ Taxonomia pentru domeniul afectiv (Krathwohl, 1964)
▪ Taxonomia pentru domeniul psihomotor (E, J. Simpson, Harrow,
1972)

23
Domeniul cognitiv se referă la asimilarea cunoștințelor și formarea
deprinderilor și capacităților intelectuale;
Domeniul afectiv vizează formarea convingerilor, sentimentelor,
atitudinilor (adaptare personală)
Domeniul psihomotor privește învățarea conduitelor motrice, a
operațiilor manuale.

24
Taxonomia lui Bloom

Verbe specifice

a concluziona, a critica,
a măsura, a evalua, a
deduce, a compara, a
judeca, a ierarhiza

Evaluare
a revizui, a extinde, a
rescrie, a compune, a
sintetiza, a concepe, a
propune, a crea, a
Sinteza proiecta, a modifica, a
generaliza
a distinge, a analiza, a
diferenţia, a reduce, a
separa, a determina, a
concluziona
Analiza

a aplica, a descoperi, a
clasifica, a prezice, a
demonstra, a rezolva, a
Aplicare utiliza, a prezenta
a descoperi, a corela, a
explica, a reprezenta, a
interpreta, a descrie, a
ilustra, a reformula
Comprehensiune

a numi, a cita, a defini,


a identifica, a enumera,
Cunoştinţe
a reproduce 25
1. Receptare
2. Reacție
3. Valorizare
4. Organizare
5. Caracterizare

26
1. Mișcări reflexe (ajustarea posturii, evitarea unui obstacol,
schimbarea centrului de echilibru)
2. Mișcări de bază (mers, prindere, răsucire, scris)
3. Abilități perceptive (urmărirea unui obiect cu privirea,
coordonarea ochi-mână)
4. Abilitați fizice (rezistență, putere, flexibilitate, agilitate,
viteză)
5. Deprinderi motrice (lovirea mingii, mânuirea de unelte )
6. Comunicarea nonverbală (pantomimă, dans)

27
1. Percepție
2. Dispoziție
3. Reacție dirijată (răspuns ghidat)
4. Automatism
5. Reacție complexă (rapiditate, ușurință, acuratețe)
6. Măiestrie (combinarea mai multor deprinderi pentru a
realiza o activitate cu grad mare de complexitate)

28
Avantaje:

• o gamă largă de obiective, dintre


care profesorii le pot selecta pe cele
corespunzătoare unor situații
concrete;
• modelul treptelor de parcurs pentru
TAXONOMII ALE atingerea nivelurilor superioare;
OBIECTIVELOR • repere pentru evaluare și
autoevaluare.
EDUCAȚIONALE
Limite:

- într-un demers pedagogic


obiectivele sunt într-o
permanentă interacțiune;

29
✓A operaţionaliza un obiectiv înseamnă a-l defini în termeni de
comportamente observabile şi măsurabile.
✓Obiectivele vor fi formulate în termeni lipsiţi de ambiguitate,
folosind verbe care exprimă acţiuni.
✓Se recomandă evitarea utilizării unor verbe cu grad ridicat de
abstractizare, a unor formulări vagi care nu indică concret ce
va şti / ce va şti să facă elevul / elevii la sfârşitul lecţiei.

30
✓Vizează comportamentul cursantului;
✓Este realizabil, corespunde particularităţilor de vârstă,
experienţei anterioare a cursanţilor;
✓Descrie un comportament observabil;
✓Desemnează un rezultat imediat, nu unul de perspectivă;
✓Comportamentul vizat este descris printr-un verb de acţiune;
✓Obiectivele nu se repetă; sunt unice şi congruente logic.

31
Tip de Verbe admise Verbe interzise
obiectiv
Cognitive - a defini, a clasifica, a
identifica, a recunoaşte, a reda, • a şti
a reproduce, a descrie, a numi, • a cunoaşte
a selecta, a reformula. • a înţelege
- a rezolva, a aplica, a analiza, a • a-şi însuşi
demonstra, a elabora, a • a aprecia
experimenta, a comenta.

Psihomotrice - a monta, a demonta, a


executa, a desena, a proiecta,
a construi, a produce, a
măsura, a realiza practic etc.

Afective - nu se operaţionalizează.
32
1. Precizarea comportamentului final care se aşteaptă de la cursanţi

2. Precizarea condiţiilor în care cursanţii demonstrează că au dobândit


performanţa aşteptată (condiţii de producere a comportamentului)
3. Precizarea nivelului de reusită, a criteriului de reuşită

Comportamentul Condiții de producere a Criterii de reușită


comportamentului
Elevii să identifice Având acces la o planșă Se cere identificarea a
elementele componente ce conține schema cel puțin trei elemente
ale densimetrului densimetrului componente

33
Criteriul de reuşită Exemple
numărul minim de - să numească trei proprietăţi fizice;
A. răspunsuri corecte
pretinse - să specifice două caracteristici ale
Cantitativ fenomenului.
(prin cifre sau
procente) Proporţia acceptată - să sublinieze circa 80% din cuvintele
cheie folosite în limbajul de programare
Java .
limitele de timp - să rezolve problema în 15 minute;
- să identifice piesele în 3 minute.

limitele de spaţiu - să elaboreze răspunsul în patru fraze.

exprimat prin - să prezinte avantajele teoretice şi


B. Calitativ cuvinte şi expresii:
”corect”, ”teoretic practice ale utilizării metodei de lucru.
şi practic”,„concis”,
Ӕntr-un limbaj
ştiinţific” etc.
34
Cristea, S. (2010). Fundamentele pedagogiei. Iași: Editura Polirom.
Cucoș. C. (2012). Pedagogie, ediția a III-a revăzută și adaugită. Iași: Editura
Polirom.
Jinga, I., Istrate, E (2006). Manual de pedagogie. București: Editura ALL.
Potolea, D., Neacșu, I., Iucu, R.B., Pânișoară, I.O. (coord.) (2008). Pregătirea
psihopedagogică. Manual pentru definitivat și gradul didactic II. Iași: Editura
Polirom.
Șerbănescu, L., Găbureanu, S. (coord.) (2015). Pedagogie: Fundamentele
pedagogiei. Teoria și metodologia curriculumului educațional. Vol. 1.
București: Editura Politehnica Press.

35
Teoria curriculumului
DEFINIREA ȘI ANALIZA CONCEPTULUI DE CURRICULUM
Curriculum
❑conţinutul procesului de învăţământ asociat cu experienţele de învăţare
Alte accepţiuni ale termenului de
curriculum
❑curs obligatoriu de studiu sau de instruire, susţinut într-o şcoală, universitate;
❑cunoştinţe preorganizate pentru a fi însuşite + cărora li se asigură organizarea asimilării sau a
experienţei de învăţare;
❑ansamblu de acţiuni planificate pentru provocarea instruirii, cuprinzând:
◦ definirea obiectivelor – de ce se învaţă ?
◦ conţinuturile – ce şi cât se învaţă?
◦ metode, strategii (evaluare) – cum ?
◦ materiale şi manuale – din ce ?
❑parcurs pentru / de viaţă al educabililor în cadrul instituţiilor şcolare;
❑experienţele elevilor / studenţilor în pregătirea pentru viaţă, pentru inserţia socială;
❑totalitatea experienţelor de învăţare de care beneficiază un individ, în contexte şcolare,
extraşcolare, informale, în familie şi în comunitate;
❑întreaga experienţă de învăţare - formare propusă de şcoală prin activităţi şcolare şi
extraşcolare. Această experienţă se realizează prin ansamblul funcţional al componentelor şi
tipurilor curriculare, proiectate şi aplicate în interdependenţă (Creţu, 1998);
❑ansamblu coerent de conţinuturi, metode de învăţare şi metode de evaluare, organizat în
vederea atingerii unor obiective determinate (Văideanu, 1981).
Analiza structurală a curriculumului
❑Identificarea componentelor centrale ale curriculumului şi relaţiile dintre acestea
❑două modele:
❑modelul triunghiular
❑ modelul pentagonal
Modelul triunghiular al curriculumului
Modelul pentagonal al curriculumului
Forme ale curriculumului
❑Curriculumul nucleu - o bază de cunoştinţe, abilităţi şi comportamente obligatorii, selectate
din materiile de strictă necesitate pentru categorii largi de elevi, fiind centrat pe nevoile comune
ale acestora
❑Curriculumul specializat pe categorii de cunoştinţe şi aptitudini (literatură, ştiinţă, muzică, arte
plastice şi dramatice, sporturi etc.)
❑Curriculumul ascuns sau subliminal - climatul academic, personalitatea profesorilor, relaţiile
interpersonale, sistemul de recompense şi sancţiuni
❑Curriculumul informal - ocaziile de învăţare oferite de societate şi agenţii educaţionali, mass-
media, muzee, instituţii culturale, religioase, organizaţii ale comunităţilor locale, familie
Curriculumul din perspectiva oficială/legislativă
❑pregătire obligatorie
❑Curriculum nucleu sau trunchi comun
❑Curriculum diferenţiat

❑pregătire opţională
❑Curriculumul la decizia şcolii
❑Curriculum local sau zonal
❑Curriculumul elaborat în şcoală
❑ Curriculum personalizat
Aria curriculară
❑o grupare de discipline funcţionale din perspectiva competenţelor necesare viitorului absolvent
➢limbă şi comunicare
➢matematică şi ştiinţe ale naturii
➢om şi societate
➢arte
➢educaţie fizică şi sport
➢tehnologii
➢consiliere şi orientare
Curriculumul Naţional
❑planuri-cadru de învăţământ
❑programe şcolare din învăţământul preuniversitar
❑manuale şcolare
Planurile cadru
❑cuprind disciplinele, domeniile de studiu, respectiv modulele de pregătire obligatorii şi
opţionale, precum şi numărul minim şi maxim de ore aferente acestora
❑numărul de ore alocat disciplinelor din planurile-cadru de învăţământ
❑maximum 20 de ore pe săptămână la învăţământul primar
❑maximum25 de ore pe săptămână la învăţământul gimnazial
❑maximum30 de ore pe săptămână la învăţământul liceal
Programele școlare
❑stabilesc, pentru fiecare disciplină, domeniul de studiu/modulul de pregătire din planul de
învăţământ, finalităţile urmărite
❑evidenţiază conţinuturile fundamentale de ordin teoretic, experimental şi aplicativ
❑oferă orientări metodologice generale pentru realizarea şi evaluarea acestora
❑programele şcolare pentru disciplinele/domeniile de studiu, respectiv modulele de pregătire
opţionale se elaborează la nivelul unităţilor de învăţământ
Modul curricular
❑blocul curricular relativ autonom care poate fi studiat relativ independent în cadrul unei
discipline sau program de formare
❑componentele unui modul curricular:
◦ obiectivele sau rezultatele aşteptate exprimate în termeni de competenţe specifice vizate de modulul
respectiv;
◦ corpul modului
◦ activităţile de organizare şi reglare a activităţii de învăţare
◦ sistemul de evaluare (criterii şi proceduri)
◦ intervalul de timp alocat pentru realizarea modulului.
Curriculumul naţional pentru educaţia
timpurie - repere
❑dezvoltarea fizică
❑dezvoltarea cognitivă
❑dezvoltarea emoţională
❑dezvoltarea socială
❑remedierea precoce a eventualelor deficienţe de dezvoltare
Curriculumul pentru clasele pregătitoare
-repere
❑dezvoltarea fizică
❑dezvoltarea socio-emoţională
❑dezvoltarea cognitivă
❑dezvoltarea limbajului şi comunicării
❑dezvoltarea capacităţilor şi a atitudinilor în învăţare
❑asigurarea punţilor către dezvoltarea celor 8 competenţe-cheie
Auxiliarele curriculare
❑ghiduri metodologice
❑softuri educaţionale
❑culegeri de probleme
❑pachete de învăţare
❑Biblioteca Şcolară Virtuală
❑Platforma şcolară de e-learning
❑reţeaua de biblioteci şcolare şi centre de documentare şi informare
Curriculumul integrat
➢relaţionarea diferitelor arii de studiu traversând barierele disciplinare şi accentuând conceptele
integratoare, cât şi abordarea corelată a conţinuturilor şi rezultatelor învăţării
Rolul şi importanţa abordării integrate
❑facilitarea dezvoltării competenţelor cu caracter transversal enunţate explicit prin intermediul
documentelor de politică educaţională (Legea Educaţiei Naţionale);
❑pregătirea elevilor pentru a putea răspunde în mod adecvat probelor de evaluare transdisciplinare
prevăzute de documentele de politică educaţională la nivelul clasei a VI-a şi a IX-a, dar şi la nivelul
examenului de bacalaureat;
❑predarea interdisciplinară permite o abordare constructivă a schimbărilor care au loc în cunoaştere –
expansiunea informaţiilor, perimarea lor şi fragmentarea cunoaşterii;
❑concepţia conţinutului unificat se asociază mai bine cu condiţiile învăţării, satisface în mai mare măsură
diferitele stiluri cognitive; utilizarea de informaţii în contexte diferite măreşte eficienţa învăţării şi cultivă
motivaţia intrinsecă a cunoaşterii;
❑este în concordanţă cu noile orientări din epistemologie şi din ştiinţele cogniţiei.
Bibliografie
❑Mircescu, M., Chircu, S., Pedagogie, Fundamentele pedagogiei. Teoria și metodologia
curriculumului , Volumul I, coord. Șerbănescu, L., Găbureanu, S., PolitehnicaPress, 2014
❑Potolea, D., Curriculumul educaţional şi conţinuturile curriculare, în Elaborarea programului de
formare în domeniul didacticii specialităţii, Matrix, 2013 (pag.87-108)
CONŢINUTURILE CURRICULARE
Conținuturile curriculare - definire
❑elemente ale curriculumului
❑în strânsă interdependenţă cu celelalte componente curriculare :
❑finalităţile educaţionale
❑strategiile de instruire cu componentele acestora
❑strategiile de evaluare

❑contribuie la reuşita instruirii şi formării elevilor


Disciplinele de studiu
❑vector pentru a facilita cunoştinţele teoretice şi practice fundamentale
❑mijloc de acces la finalităţile vizate prin curriculum
❑utile pentru a se evita dispersarea/ fragmentarea cunoaşterii în favoarea unei centrări pe
competenţe funcţionale
Conţinuturile curriculare/ Conţinutul
învăţământului
❑un sistem de valori
❑cunoştinţe
❑abilităţi
❑capacităţi
❑competenţe
❑strategii
❑aptitudini
❑modele atitudinale şi comportamentale, conduite etc.
❑proiectate în documente şcolare oficiale
❑planuri de învăţământ
❑programe
❑manuale
❑transmise în cadrul procesului de învăţământ, desfăşurat în instituţii de învăţământ de diferite grade
Clasificare a conținuturilor
❑conţinuturi cognitive (conceptuale)
❑conţinuturi acţionale (procedurale)
❑conţinuturi atitudinale (referenţiale)
Origini ale conținuturilor
❑cunoştinţele științifice acumulate în cărţi, în diverse arii de cunoaştere;
❑conţinuturi şcolare aflate în diverse ţări, ce rezonează cu aşteptările din sistemul în care se structurează un
nou curriculum;
❑documente semnificative ce privesc viaţa socială, economică, culturală, istorică (statistici, rezultate ale
anchetelor, izvoare istorice, reviste, jurnale, producţii artistice etc);
❑studii şi cercetări ale instituţiilor sociale, ale centrelor de cercetare etc.;
❑opinii ale persoanelor calificate;
❑rezultate ale cercetării şi anchete asupra nevoilor educative de bază ale indivizilor şi grupurilor sociale;
❑studii sociologice, analize ale activităţii profesionale actuale ce prefigurează noi evoluţii în câmpul muncii;
❑rezultate ale studiilor de psihopedagogie privind interesele şi nevoile educative ale copiilor şi tinerilor.
Tipologia cognitivă a cunoştinţelor
❑declarative
❑procedurale
❑condiţionale/strategice
Cunoaşterea declarativă
Exemple în studierea
Ce implică ? Când este demonstrată ?
limbii străine
• cunoaşterea, stocarea • când elevul poate reproduce • însuşirea
în memorie a din memorie (poate repeta elementelor de
informaţiilor simplu) informaţii, imagini şi vocabular, a
• stocarea de informaţii poate decodifica elemente ale termenilor,
sub formă de imagini comunicării nonverbale conceptelor şi
• cunoaştere nonverbală regulilor, a limbii
însăşi şi a regulilor
sale
Cunoaşterea procedurală
Exemple în studierea
Ce implică ? Când este demonstrată ?
limbii străine
• proceduri, demersuri, • când elevul poate să combine, • utilizarea vocabularului
procese, strategii rezolutive încorporeze sau asimileze • aplicarea regulilor
pe care elevul trebuie să le cunoaşterea declarativă, să o limbii formarea şi
înveţe pentru a efectua utilizeze procedural, în cursul acţiunii dezvoltarea abilităţii de
anumite acţiuni, pentru a a comunica
rezolva probleme, pentru a
procesa şi transfera
informaţii
Cunoaşterea condiţională/strategică

Exemple în studierea
Ce implică ? Când este demonstrată ?
limbii străine
• procesarea informaţiilor şi • când elevul cunoaşte momentul şi modul • rezolvarea de exerciţii,
transferul lor în care trebuie folosit declarativul şi exersarea abilităţilor şi
• conceperea de strategii de proceduralul pentru a construi un rezultat strategiilor de gândire
învăţare al învăţării critică
• identificarea condiţiilor de
aplicare
Criterii pedagogice de selecţie şi
organizare a conţinuturilor
❑asigurarea unei analogii funcţionale şi a unei corespondenţe între logica didactică şi logica
ştiinţifică
❑asigurarea flexibilităţii conţinuturilor
❑asigurarea consistenţei interne a conţinuturilor
❑asigurarea coerenţei conţinuturilor
❑accentuarea valenţelor formative ale conţinuturilor
❑realizarea şi menţinerea unui echilibru între cultura generală şi cultura de specialitate
Modalităţi de integrare a conţinuturilor
❑integrare: acţiunea graţie căreia sunt făcute să interrelaţioneze diverse elemente pentru a
construi un întreg/ tot armonios, de nivel superior;
❑a integra: a pune în relaţie, a coordona, a îmbina, a aduce împreună părţi separate într-un
întreg coerent, funcţional unitar şi armonios.
Paradigme de integrare curriculară
❑integrarea monodisciplinară/ intradisciplinară
❑multidisciplinaritatea
❑pluridisciplinaritatea
❑interdisciplinaritatea
❑transdisciplinaritatea
Monodisciplinaritatea
❑centrată pe obiectele de studiu independente, pe specificitatea acestora
❑promovează supremaţia disciplinelor formale
Multidisciplinaritatea
❑o temă/ problemă ce aparţine unui anumit domeniu este supusă analizei din perspectiva mai
multor discipline
❑corelare a demersurilor mai multor discipline în vederea clarificării unei probleme din mai
multe unghiuri de vedere
Pluridisciplinaritatea
❑cooperarea între informaţii, conţinuturi, metode, tehnici, limbaje ale diferitelor discipline
❑obiectele, fenomenele, şi evenimentele sunt studiate şi cercetate simultan, din puncte de
vedere diferite
❑disciplinele își păstrează autonomia
Interdisciplinaritatea
❑o intersectare a diferitelor arii disciplinare
❑teme comune pentru diferite obiecte de studiu
❑este favorizată formarea unei imagini de ansamblu, sistemice asupra problematicii abordate
Transdisciplinaritatea
❑faza cea mai complexă şi mai radicală a integrării
❑întrepătrunderea, cooperarea, coordonarea, integrarea de nivel foarte înalt, superior a
conţinuturilor, metodelor, tehnicilor, limbajelor diferitelor discipline implicate
Transpoziţia didactică
❑demers complex de reelaborare ştiinţifică originală a conţinuturilor, care îşi propune să
accesibilizeze ştiinţa
Axa transpoziţiei didactice

Conţinuturi ştiinţifice Conţinuturi de predat Conţinuturi predate Cunoştinţele elevilor


Realizarea transpoziţiei didactice
Bibliografie
❑Mircescu, M., Chircu, S., Pedagogie, Fundamentele pedagogiei. Teoria și metodologia
curriculumului , Volumul I, coord. Șerbănescu, L., Găbureanu, S., PolitehnicaPress, 2014
❑Bocoș, M., Curriculumul educaţional şi conţinuturile curriculare, în Elaborarea programului de
formare în domeniul didacticii specialităţii, Matrix, 2013 (pag.87-108)