Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
yr
S3
Fig. 1.2 Schema generală a unui sistem închis
Subsistemul S3 are rolul informaţional de a transmite la intrarea subsistemului S1 informaţii
despre evoluţia mărimii de ieşire; semnalul transmis yr este denumit semnal de reacţie sau
mărime de reacţie. Prezenţa acestei legături inverse, de la ieşirea la intrarea sistemului, poate să
asigure o reducere a sensibilităţii la perturbaţii a acestuia. Comanda pentru realizarea unei
funcţionări dorite a subsistemului cu o structură dată (procesul) în cazul unui sistem cu structură
închisă se realizează în funcţie de rezultatul comparării între mărimea de intrare u a
sistemului şi ieşirea y a acestuia.
În acest caz, subsistemul S1 elaborează o strategie de conducere pentru obţinerea relaţiei
dorite intrare-ieşire şi pe baza informaţiei transmise de la ieşire prin intermediul reacţiei.
Subsistemul S1 interpretează decizional, comparativ, cele două variabile de intare şi de reacţie
determinând, pe baza unei strategii impuse, variabilele de intare în subsistemul condus S2.
Dacă se adaugă un subsistem suplimentar care măsoară şi transmite la intrare informaţii
despre proces, se obţine o structură de sistem închis.
Se poate remarca faptul că măsurarea mărimii de ieşire şi transmiterea informaţiei asupra
evoluţiei acesteia la intrare introduce o anumită întârziere care atrage o funcţionare
necorespunzătoare a sistemului. Pentru a se reduce la minimum timpul de informare a sistemului
de interpretare decizională asupra evoluţiei mărimii de ieşire, se poate transmite mărimea de
ieşire direct la comparator. Legătura funcţională între mărimea de reacţie şi mărimea de ieşire
este denumită, în acest caz, legătură rigidă.
Structura unui sistem automat cu timp informaţional minim (legătură inversă rigidă) este
prezentată în figura 1.3:
u(t y(t)
S1 S2
)
Fig. 1.5 Schema funcţională a unui SRA cu traductor inclus pe calea de reacţie
P
y* + ε RA u Obiectul y
(r) reglat
-
Proces
condus
Specificaţii
Funcţia de comandă adaptivă
Estimare parametrii, comandă III
Restricţii programe adaptivă
Funcţia de supervizare
Referinţe
Optimizarea regimurilor de II
funcţionare
Date din proces
Funcţia de conducere directă
Achiziţii de date, monitorizare
I
evenimente, conducere numerică
directă
Procesul condus
Calculator
III coordonator
Informaţii
Informaţii
Restricţii,
Restricţii,
obiective
obiective
I
∑1 ∑2 ∑n
Variabile Perturbaţii
reglate
Fig. 1.10 Structură de conducere ierarhizată multinivel.
Primul nivel al ierarhiei, realizat cu regulatoare distincte, asigură conducerea numerică
directă a subproceselor, cu menţinerea regimurilor optime de funcţionare atâta timp cât
restricţiile locale nu sunt violate.
Al doilea nivel modifică criteriile de performanţă şi/sau restricţiile locale pentru primul nivel,
ca răspuns la modificările impuse de funcţionarea globală a procesului la performanţe optime.
Calculatorul de la nivelul al III-lea preia, ţinând seama că la primul nivel sunt mai multe
microcalculatoare-regulatoare, sarcina de coordonare în vederea optimizării întregului sistem.
Descompunerea sistemului în susbsisteme poate fi bazată pe considerente geografice sau pe
tipuri de echipamnete. În general procesele de mare complexitate sunt proiectate astfel încât pot
fi evidenţiate subprocese separat, cu interacţiuni slabe, rezultând procese parţial decuplate, cu
interacţiuni ce variază lent în timp.
Printre avantajele structurilor multinivel sunt de remarcat următoarele:
- reducerea efortului de calcul şi a cerinţelor de transmitere a datelor (deoarece taskurile
de coordonare sunt manevrate la nivelul coordonator la frecvenţă joasă);
- creşterea siguranţei în funcţionare a sistemului (cele mai mai multe taskuri de
conducere sunt proiectate a fi manipulate la nivel local iar subsistemele de la primul
nivel au o funcţionare cvasiindependentă);
- reducerea timpului de elaborare şi a costului ca urmare a faptului că algoritmii de
reglare şi sistemele de programare pot fi dezvoltate pas cu pas.
Exemplu de sistem de conducere multinivel: sistemul de conducere pentru sistemul
electroenergetic al navei. În acest caz, subsistemele generatoare de energie electrică şi de
distribuţie sunt proiectate ca susbsisteme semiindependente. Astfel, există o descompunere
naturală, determinată de considerente tehnologice la nivelul grupurilor producătoare de energie
electrică şi de considerente de de amplasare (geografice) la nivelul centralelor electrice, la navele
cu mai multe centrale electrice (staţii de distribuţie în cazul sitemeleor electroenergetice terestre).
O asemenea structură a sistemului electroenergetic este compatibilă cu organizarea multinivel a
sistemului de conducere.
Ierarhia de conducere multinivel presupune şi o ordonare în timp a tuturor activităţilor.
Perioada medie a acţiunii de conducere tinde să crească pe măsură ce ne depărtăm spre nivelul
ierarhic superior. În plus, oricare dintre regulatoare (calculatoare) dintr-o structură multinivel
poate include taskuri ce sunt executate cu frecvenţe diferite şi priorităţi diferite. Toate aceste
consideraţii motivează conceptul de ierarhie de conducere temporală în care comanda sau
problema elaborării deciziei este partiţionată în subprobleme având la bază diferite scări de timp
care reflectă:
- timpul cerut pentru a obţine informaţia pe baza căreia se elaborează comanda;
- timpul mediu între schimbările discrete ale perturbaţiilor;
- domeniul de timp asociat cu problema conducerii;
- considerente economice.
În cadrul structurilor de conducere ierarhizată pot fi evidenţiate următoarele aspecte esenţiale:
- o problema complexă de conducere este redusă la un set de subprobleme mai simple;
regulatoarele asociate cu subproblemele (subsistemele) sunt coordonate de nivelul
ierarhic superior astfel încât obiectivele şi restricţiile globale să fie satisfăcute;
- fiecare regulator asociat unui subsistem este destinat conducerii locale, satisfăcând
obiectivele şi restricţiile locale;
- acţiunea efectivă a regulatoarelor de la nivelul inferior simplifică sarcina regulatorului
(calculatorului) de la nivelul ierarhic superior prin simplificarea şi agregarea
modelelor asociate cu nivelul ierarhic superior;
- descompunerea taskurilor de conducere , corelată cu funcţiile propriu-zise şi cu timpul,
asigură alocarea raţională a acestora la diverse facilităţi de calcul din cadrul
sistemului, asigurând o utilizare efectivă a resurselor;
- arhitecturile distribuite pentru sistemele de informare, elaborarea comenzilor şi a
deciziilor sunt uşor compatibile cu descompunerea pe taskuri.
Structurile de sisteme de conducere ierarhizată şi distribuită pot fi aplicate atât proceselor cu
evoluţie continuă cât şi rpoceselor cu evoluţie discontinuă.
Categoria de sisteme distribuite de conducere cu microprocesor (μP) fac parte din
categoria sistemelor ierarhizate multinivel, având trei nivele de ierarhizare.
Primul nivel este constituit din subprocesele (ce compun un proces) de medie sau mare
complexitate, cel de-al doilea este constituit din regulatoare numerice multicanal, iar cel de-al
treilea nivel este reprezentat de un minicalculator coordonator şi consola operatorului de proces
(COP).
În funcţie de complexitatea procesului, de interacţiuniledintre procese în cadrul structurii
distribuite de conducere pot fi incluse mai multe sau mai puţine regulatoare cu funcţionare
cvasiindependentă sau cu funcţionare total interconectată. Sistemul de comunicaţie între
regulatoarele numerice şi nivelul ierarhic superior poate fi organizat în stea, pe magistrală
comună sau total interconectate.
În figura 1.11 se reprezintă o srtuctură de sistem distribuit la care comunicaţia se realizează în
stea:
MCR-1
MCR-2
MCP-k
Calculator
coordonator
C.O.P.
MCR-3
Calculator C.O.P.
coordonator
Controlor
de trafic
Sitem rezervare
automată
… … …
MCR-1 MCR-2 … … … MCR-n
PDT PM
Comenzi
Parte Parte de
operativă Comandă
(PO) (PC)
Informaţie
de la proces
DIALOG
PROCES
TRADUCTOARE
COMUNICAŢIE
500
50
programabile
Calculatoare
Automate
de
Complexitatea automatizării
1 A1
1 C1
2 A2
2 C2
3 A3
3
C3
Figura 2.1 Elementele principale ale unui graf
Variabile de intrare
Adresă de cuvânt
Variabile interne
Variabile de ieşire
IP PIIT PP PIOT
Ua R3 R4 R5
OC
Ix,y R1 C1 Port AP
Proces R2
LED DZ
N
. .
Atenţie cuplare x
Reductor
necuplat
STOP x
Reductor
necuplat
Atenţie cuplare x
10 % x
. .
. .
ÎNAPOI
. .
. .
. .
. .
. .
. .
. .
. .
100 % x
Comutator pneumatic b5 – cu două poziţii: LOCAL (L) şi DISTANŢĂ (D). Acest comutator
permite trecerea aerului care comandă regulatorul de turaţie al motorului de la postul de comandă
locală sau de la postul de comandă de la distanţă (timonerie). În construcţia lui are înglobate
microîntrerupătoare prin care se semnalizează în punctele de comandă locul din care se
efectuează comanda motorului.
m1 motor
– de acţionare a pompei de preungere. Se pune în funcţiune prin închiderea
contactului releului 2 d8 şi se opreşte la întreruperea alimentării releului 2 d8.
m2 motor
– de acţionare a pompei auxiliare pentru ungerea reductorului. Punerea sub
tensiune a schemei de comandă se face prin contactul releului 2 d8. Pe timpul
funcţionării motorului, traductoarele de presiune comandă pornirea la scăderea
presiunii până la o valoare minimă şi oprirea la atingerea valorii maxime a
presiunii.
–
m3, electroventilatoare exhaustoare de gaze din carterul motorului. Sunt alimentate
m4 în curent continuu la 24V. Pornirea şi oprirea este comandată de contactele
releului 2 d8. Funcţionează fără întrerupere pe toată durata de funcţionare a
motorului.
n1, redresoare
– pentru alimentarea exhaustoarelor de gaze şi pentru alimentarea
n2 schemei de comandă, protecţie şi semnalizări pe trei circuite: A-B; C-D şi E-F.
Principalele elemente ale schemei electrice de lansare a motorului principal sunt prezentate
în schema 3 din figura 17.2.
Se consideră că lansarea motorului se face din postul de comandă local (comutatoarele b5
sunt fixate pe poziţia LOCAL).
Maneta dispozitivului de comandă PN-1 este fixată pe poziţia STOP. Pe această poziţie,
conform tabelului 17.1, este închis contactul microîntrerupătorului IV care permite efectuarea
lansării. De asemenea, în urma efectuării operaţiunii de pregătire a lansării sunt alimentate
contactoarele 1C1 – 1C4.
Prin contactul 1C1 (2-4) este alimentat releul 3d8 şi acesta închide contactele 3d8 (7-6)
pregătind circuitul de lansare şi 3d8 (9-11) (schema 6) prin care alimentează lămpile 6h9 în
timonerie şi 7h3 în PSCM şi se semnalizează “Comanda posibilă”.
Lansarea motorului se execută prin apăsarea butonului b1. Este alimentat releul 3d1 care
realizează:
- închide contactul 3d1 (2-4) prin care se alimentează electrovalvula s1 şi se deschide
circuitul de aer spre demarorul pneumatic. Demarorul roteşte motorul pentru pornire;
- se închide contactul 3d1 (6-8) (schema 5) şi este alimentat releul 5d5 care prin închiderea
contactului 5d5 (1-3) blochează acţiunea protecţiei şi îşi menţine acest contact închis cca. 5
secunde după încetarea alimentării acestui releu;
- se deschide contactul 3d1 (3-5) din circuitul releului 5d3 de oprire voită a motorului.
Demarorul funcţionează cât timp se menţine apăsarea pe butonul b1. Când motorul porneşte,
încetează apăsarea pe butonul b1.
La încetarea apăsării pe butonul b1 se întrerupe circuitul de alimentare a electrovalvulei s1 şi
a releului 5d5. Se închide circuitul de aer spre demaror şi prin deschiderea cu întârziere a
contactului 5d5 (1-3) se restabileşte acţiunea protecţiei.
De asemenea se închide contactul 3d1 (3-5) restabilind posibilitatea de oprire voită a
motorului.
La terminarea operaţiunii de lansare motorul funcţionează cu turaţia de mers în gol (relanti).
Presiunea aerului de comandă a acceleraţiei este zero, dispozitivul de comandă PN-1 este pe
poziţia STOP.
2.1.5. Cuplarea reductorului
După pornirea motorului cu turaţia de mers în gol este necesar să se menţină o anumită
perioadă în acest regim pentru încălzirea motorului înaintea cuplării sarcinii.
Pentru valori normale ale temperaturilor apei de răcire şi uleiului de ungere contactele
traductoarelor sunt închise, releele 4d4, 4d6, 4d10 (schema 4) sunt alimentate şi contactele
acestora din circuitul releului 5d1 sunt închise. Ca urmare acest releu este alimentat şi menţine
închis contactul 5d1 (1-3) din circuitul electrovalvulelor de cuplare a reductorului 30 şi 31.
Principalele elemente ale schemei de cuplare a reductorului sunt prezentate în schema 3 din
figura 17.2.
Cuplarea reductorului, de exemplu pentru mersul ÎNAINTE, se face prin împingerea
manetei dispozitivului de comandă PN-1 pe poziţia ATENŢIE CUPLARE. Corespunzător
acestei poziţii, conform tabelului 17.1., se închide contactul microîntrerupătorului I şi se
stabileşte circuitul de alimentare pentru releul 3d2 care execută:
- închide contactul 3d2 (2-4) şi prin contactele închise 5d4 (7-9), 3d6 (1-4), 5d1 (1-3) se
stabileşte circuitul de alimentare al electrovalvulei 30. Electrovalvula 30 permite trecerea uleiului
spre cilindrul de forţă care urmează să execute cuplarea reductorului pentru mers ÎNAINTE.
- închide contactul 3d2 (10-12) (schema 5) şi pe durata cuplării reductorului sunt
alimentate electrovalvulele s4, s5. Prin circuitul creat de electrovalvulele s4, s5 trece aer
spre regulatorul de turaţie la presiunea de cca. 0,6 bar. ceea ce permite o uşoară accelerare
a motorului pe durata cuplării, necesară pentru preluarea sarcinii.
- închide contactul 3d2 (6-8) care pregăteşte circuitul de acţionare la terminarea cuplării.
După efectuarea cuplării sertarul distribuitor se blochează la limita extremă şi închide
contactul microîntrerupătorului ÎNAINTE. Este alimentat releul 3d6 care realizează:
- deschide contactul 3d6 (1-4) şi întrerupe alimentarea electrovalvulei 30. Sertarul rămâne
blocat în poziţia extremă şi presiunea în cilindrul de forţă se menţine constantă.
- închide contactul 3d6 (6-7) şi alimentează releul 3d7.
Releul 3d7, cu temporizare cca. 15 secunde, deschide contactul 3d7 (1-4) şi întrerupe
alimentarea releului 3d6.
Realizarea presiunii normale de cuplare a reductorului pentru mers ÎNAINTE este sesizată
de traductorul de presiune care închide contactul din circuitul releului 3d4. Este alimentat releul
3d4 şi prin acţionarea contactelor sale execută:
- deschide contactul 3d4 (3-5) din circuitul releului de pornire 3d1 interzicând o nouă
comandă de pornire atâta timp cât reductorul este cuplat;
- deschide contactul 3d4 (7-9) (schema 5) şi se întrerupe alimentarea electrovalvulelor s4,
s5. Se închide circuitul de aer realizat pe durata cuplării şi se reface circuitul PN-1-s3-s4
– regulator de turaţie. În continuare aerul de comandă pentru modificarea turaţiei va fi dat
de deplasarea manetei dispozitivului de comandă PN-1;
- se închide contactul 3d4 (2-4) (schema 6) prin care se alimentează lampa de semnalizare
6h5 din timonerie, REDUCTOR CUPLAT ÎNAINTE.
De asemenea, după cuplarea reductorului se închide contactul b6 (schema 4) stabilind
circuitul de alimentare al releului 4d12 care execută:
- deschide contactul 4d12 (1-4) din circuitul releului 3d1, interzicând o nouă pornire cu
reductorul cuplat.
- deschide contactul 4d12 (11-8) (schema 6) şi în timonerie se stinge lampa de semnalizare
6h9, COMANDA POSIBILÃ.
- închide contactul 4d12 (7-6) (schema 8) şi la postul local se aprinde lampa 8h1,
REDUCTOR CUPLAT.
Treapta I. Semnalizare.
Se semnalizează optic şi sonor la depăşirea parametrilor nominali atunci când apare una sau
mai multe din următoarele defecţiuni posibile:
a) presiunea uleiului de ungere a motorului principal a scăzut până la valoarea minimă,
treapta I. Se deschide contactul traductorului din circuitul releului 4d1 şi se întrerupe
alimentarea acestuia.
b) temperatura apei de răcire a motorului principal a crescut până la valoarea maximă, treapta
I. Traductorul de temperatură deschide contactul şi întrerupe alimentarea releului 4d3.
c) temperatura uleiului de ungere a MP a crescut până la valoarea maximă, treapta I.
Traductorul de temperatură deschide contactul şi se întrerupe alimentarea releului 4d5.
d) presiunea uleiului de comandă a reductorului a scăzut la valoarea minimă, treapta I.
Traductorul deschide contactul şi se întrerupe alimentarea releului 4d7.
e) Presiunea uleiului de ungere a reductorului a scăzut la valoarea minimă, treapta I.
Traductorul de presiune întrerupe alimentarea releului 4d8.
f) temperatura uleiului de ungere a reductorului a crescut peste limita normală. Traductorul
de temperatură întrerupe alimentarea releului 4d9.
Prin întreruperea alimentării releelor 4d1, 4d3, 4d5, 4d7, 4d8, 4d9, se execută:
- la postul de comandă locală (schema 8) se aprind lămpile de semnalizare: 8h2 “Tmax apă
răcire MP tr.I.”, 8h4 “Tmax ulei MP tr.I.”.
- la postul de comandă de la distanţă (schema 6) se aprind lămpile de semnalizare: 6h1
“Alarmă MP”, 6h3 “Alarmă reductor”.
- punerea în funcţiune a alarmei sonore în PSCM, postul local de comandă şi postul de
comandă de la distanţă – Alarma sonoră, prezentată în schema 9 intră în funcţiune la
deschiderea unui circuit sau mai multor circuite, din cele controlate. În situaţia normală
toate circuitele controlate sunt închise şi alarma sonoră nu funcţionează. La apariţia uneia
sau mai multe din defecţiunile corespunzătoare treptei I de protecţie, releele respective
întrerup circuitele şi pun în funcţiune semnalul sonor.
Se deschide contactul 5d4 (3-5) şi se întrerupe alimentarea releelor 2d8a şi 2d8. Se deschid
contactele releului 2d8 şi se întrerupe funcţionarea instalaţiilor de forţă (schema 1)
În acelaşi timp, prin contactele releelor 4d2 şi 4d11 se semnalizează la posturile de comandă
de la distanţă şi local această avarie:
la punctul de comandă local se aprinde lampa de semnalizare 8h7 “Pmin ulei MP tr.II”.
la punctul de comandă de la distanţă se aprind lămpile 6h2”Avarie MP” şi 6h4”Avarie
reductor”
funcţionează alarma sonoră la toate posturile de comandă.
După înlăturarea cauzelor, pentru o nouă pornire se efectuează toate manevrele prezentate
pentru pornirea normală a motorului.
În afara semnalizărilor pentru situaţii de avarie, schema mai conţine semnalizări care, în
funcţionarea normală a motorului indică anumite stări, cum sunt:
a) semnalizarea cuplării reductorului
– la mersul ÎNAINTE după terminarea cuplări reductorului se alimentează releul 3d4 şi prin
închiderea contactului 3d4 (2-4) se aprinde lampa de semnalizare 6h5”Reductor cuplat
înainte”.
– la mersul ÎNAPOI după terminarea cuplării reductorului se alimentează releul 3d5 şi prin
închiderea contactului 3d5 (2-4) se aprinde lampa de semnalizare 6h6”Reductor cuplat
înapoi”.
– la mersul ÎNAINTE sau ÎNAPOI după terminarea cuplării se închide contactul b6, este
alimentat releul 4d12 şi prin închiderea contactului 4d12 (6-7) se aprinde lampa
8h1”Reductor cuplat”.
b) semnalizarea locului de unde se comandă.
Atunci când poziţiile comutatoarelor b5 coincid la postul local şi la distanţă sunt alimentate
releele 2d1 şi 2d5 când se execută comanda din postul local sau releele 2d2 şi 2d6 dacă comanda
se execută de la distanţă. Semnalizarea locului din care se efectuează comanda se face:
la postul local prin aprinderea lămpilor de semnalizare 8h10 LOCAL sau 8h9
DISTANŢĂ.
la postul de comandă de la distanţă prin aprinderea lămpilor de semnalizare 6h7 LOCAL
sau 6h8 DISTANŢĂ.
la PSCM prin aprinderea lămpilor de semnalizare 7h1 LOCAL sau 7h2 DISTANŢĂ.
c) semnalizarea în situaţia în care de la unul din posturile de comandă se solicită
schimbarea punctului de comandă.
De exemplu, comanda se execută de la postul local şi de la timonerie se solicită transferul
comenzii la distanţă. Solicitarea se face prin fixarea comutatorului b5 de la timonerie pe poziţia
DISTANŢĂ. În această situaţie sunt alimentate releele 2d1 – 2d6 şi în schema 7 din figura 17.2
se închide contactul 2d1 (14-16) şi se deschide contactul 2d6 (5-6). Prin contactele închise 2d1
(14-16) şi 2d5 (5-6) se alimentează releul 7d1 care prin închiderea contactului 7d1 (6-7)
alimentează blocul de pâlpâire. Contactul de ieşire al acestui bloc se închide şi se deschide cu
intermitenţă şi în acelaşi mod va funcţiona şi releul 7d2.
Contactele releului 7d2 pun în funcţiune alarma sonoră intermitentă la postul de comandă
locală şi la postul de comandă de la distanţă.
Semnalizarea sonoră intermitentă încetează atunci când la postul local se pune comutatorul
b5 pe poziţia DISTANŢĂ, poziţie care coincide cu cea de la timonerie.
d) blocare alarme false.
La întreruperea voită a motorului, prin apăsarea pe butonul b2, scăderea presiunilor uleiului
de ungere ar urma să pună în funcţiune schema de protecţie şi semnalizare. Pentru blocarea
alarmei false acţionează, aşa cum s-a prezentat la subcapitolul 2.1.7., releul 5d6 şi prin contactele
sale se întrerupe semnalizarea.
2.1.9. Anularea protecţiei
În anumite situaţii este necesară anularea protecţiei pentru a împiedica scoaterea motorului
din funcţiune. O asemenea situaţie poate apare uneori şi la pornire, dacă timpul de întârziere la
deschidere al contactului 5d5 (1-3) care blochează acţiunea protecţiei la pornire nu este suficient
pentru ca presiunile uleiului de ungere pentru motor şi reductor să ajungă la valori peste limitele
minime corespunzătoare treptei a II-a.
Pentru anularea protecţiei se apasă pe butonul b4 (schema 5). Pe durata apăsării pe butonul
de anulare a protecţiei se realizează:
– închiderea contactului b4 (6-8) prin care se menţine alimentarea releului 5d2 interzicând
posibilitatea de oprire automată a motorului indiferent de situaţia contactelor schemei de
protecţie din circuitul său. De asemenea se blochează acţiunea de protecţie a releului
5d1.
– se deschide contactul b4 (3-5) (schema 5) şi se interzice posibilitatea de alimentare a
electromagnetului de oprire s2.
– se închide contactul b4 (2-4)2耀are scurtcircuitează contactul 3d8 (6-7) din circuitul
releului 3d1.
– se deschide contactul b4 (7-9) din circuitul releului 3d6.
Pe timpul apăsării butonului b4 acţiunea protecţiei este anulată. La încetarea apăsării schema
revine în poziţia avută înainte de apăsarea pe acest buton.
8) SEMNALIZARE LA PANOUL LOCAL M.P.
2.2. Instalaţia de telecomandă a motorului principal de propulsie MAN
Instalaţia de telecomandă, protecţie şi semnalizări prezentată corespunde unui compartiment
maşini cu două motoare de propulsie de tip MAN: motorul principal babord (MP-Bb) şi motorul
principal tribord (MP-Tb). Schema electrică de alimentare şi modulul de alarmă sunt comune
pentru cele două motoare, iar instalaţiile de semnalizare şi protecţie fiind identice, se prezintă
complet instalaţia pentru motorul babord şi pentru ambele motoare în situaţiile când schemele
sunt comune.
Pentru uşurinţa înţelegerii şi a simbolizării aparatelor electrice cât şi pentru a păstra sistemul
de notare folosit în documentaţia navei, instalaţia electrică de telecomandă, protecţie şi
semnalizări este împărţită în mai multe scheme care reprezintă anumite funcţiuni numerotate în
ordine, astfel:
1. Instalaţia electrică de alimentare - şi modulul de alarmă - 2 planşe.
2. Semnalizări motor principal treapta I - 3 planşe.
3. Semnalizări şi protecţie motor principal treapta a II-a şi a III-a - 3 planşe.
4. Semnalizări reductor, motor principal - 2 planşe.
5. Subtelegraf motor principal - 4 planşe.
Pentru fiecare schemă electrică aparţinând unui domeniu s-a început numerotarea coloanelor
de la zero iar aparatele electrice (relee, traductoare, siguranţe, întrerupătoare) sunt notate cu
numărul coloanei pe care se află.
Atunci când contactele unui releu dintr-o schemă sunt folosite în altă schemă, s-au adaptat
notaţii corespunzătoare pentru identificare. De exemplu, pentru releul do din schema 2 care are un
contact normal deschis în schema 1, notaţiile sunt:
– în schema 2 contactul normal deschis al releului do este notat 1.44 precizându-se că se află
în schema 1 pe coloana 44.
– în schema 1 contactul este notat cu 2 do şi se înţelege că acest contact aparţine releului do
din schema 2.
2.2.1. Dispozitivul de comandă pneumatică
Lansarea motorului se realizează prin introducerea aerului din buteliile de lansare în cilindrii
motorului. Dispozitivul pneumo-electric de comandă de la distanţă este prezentat în figura 2.3.
Variaţia turaţiei motorului MAN, ca şi în cazul motorului ALCO, se obţine prin modificarea
presiunii aerului de comandă care se aplică regulatorului de turaţie al motorului. Valvula L 125
alimentată la presiunea de 7 bar., în funcţie de poziţia manetei dispozitivului de comandă,
asigură:
- 0,7 bar. pentru turaţia minimă 130 rot/min.;
- 4,2 bar. pentru turaţia maximă 450 rot/min.
În cazul defectării comenzii de la distanţă sau a automatizării este prevăzută şi posibilitatea
funcţionării în regim de avarie. În acest regim comanda motorului se execută de la postul local
aflat pe motor.
2.2.2. Instalaţia electrică de alimentare şi modulul de alarmă
Elementele instalaţiilor de supraveghere, semnalizare şi protecţie a motoarelor principale sunt
montate în tabloul de semnalizări şi alarmă maşini (TSAM) dispus într-un compartiment P.C.C.
climatizat, izolat de zgomotul şi temperaturile excesive din compartimentul maşini.
Schema electrică a instalaţiei de telecomandă, protecţie şi semnalizări este prezentată în figura
2.5. Instalaţia electrică de alimentare T.S.A.M. şi modulul de alarmă sunt prezentate în schema 1
din figura 2.5.
Alimentarea cu 3 x 220 V, 50 Hz, se face pe două circuite: unul din tabloul principal de
distribuţie (T.P.D.) şi al doilea din tabloul de distribuţie la avarie (T.D.A.). În mod normal
alimentarea se face din T.P.D. prin fixarea comutatorului b03 pe poziţia 1.
Staţiile de măsurarea a temperaturii, detectoarele de ceaţă şi iluminatul panoului frontal al
tabloului T.S.A.M. se alimentează la 220 V pe circuite protejate cu siguranţe.
Circuitele de semnalizare şi protecţie sunt alimentate cu 24 V curent continuu obţinut de la
redresorul format din transformatorul trifazat şi puntea redresoare.
Prezenţa tensiunii de 24 V c.c. este sesizată de releul d15 care prin închiderea contactului
d15(1-3) stabileşte alimentarea contactorului C16. Se închid contactele C16 (R-A), C16 (T-C) şi
se stabileşte alimentarea circuitelor de protecţie şi semnalizări de la redresor. Se deschid
contactele C16 (3-5), C16 (7-9) prin care se întrerupe alimentarea contactorului C17 şi a releului
d19.
În cazul în care se întrerupe alimentarea de la redresor, se întrerupe alimentarea contactorului
C16 şi automat sunt conectate circuitele de alimentare a contactorului C17 de la bateria de
automatizări şi a releului d19 de la tabloul de încărcat acumulatori T.I.A. Prin contactele C17
(R-A), C17 (T-C) circuitele importante pentru semnalizări şi protecţie treapta a II-a şi a III-a sunt
alimentate de la bateria de acumulatori iar modulul de alarmă este alimentat de la tabloul de
încărcat acumulatori prin închiderea contactelor d19 (2-4), d19 (14-16).
Schema electrică de semnalizare a prezenţei tensiunii de alimentare şi modulul de alarmă este
prezentată în schema 1, planşa 2/2.
Releul d44 controlează prezenţa tensiunii de la sursa de alimentare prin închiderea contactelor
d18 (1-3), d20 (1-3), precum şi a tensiunii de alimentare care se aplică circuitelor de semnalizare
şi protecţie, prin închiderea contactelor: 2do (1-3) - semnalizare treapta I, 3do (1-3) - semnalizare
treapta a II-a şi a III-a, 4do (1-3) - semnalizare reductor, 5do (1-3) - alimentare subtelegraf MP.
În situaţia normală, când toate circuitele sunt alimentate, contactele din circuitul releului d44
sunt închise şi se realizează alimentarea releului.
Releul d45 controlează alimentarea circuitelor de protecţie pentru comanda ventilelor STOP
motor principal şi comanda electromagnetului de reducere a turaţiei. Prezenţa tensiunii de
alimentare este sesizată de releele d41, d44 (schema3) care închid contactele 3d41 (1-3) din
circuitul releului d45. Stabilind alimentarea acestuia.
Situaţia fiecărui circuit este controlată de câte două relee şi o lampă de semnalizare, astfel:
alimentare 24Vc.c. de la redresor, d15 (C16), d51 şi lampa h53; alimentarea circuitelor de
protecţie motor Bb, d45, d46 şi lampa h54; alimentare module de semnalizare d44, d52 şi lampa
h56.
La funcţionarea normală sunt alimentate releele d15, d44 şi d45, contactele comutatoare de
acestor relee din circuitele lămpilor de semnalizare sunt în poziţia 6-7 şi lămpile sunt stinse. De
asemenea sunt închise contactele d45 (1-3), C16 (2-4), d44 (1-3) şi releul d60 este alimentat
întrucât, aşa cum se va prezenta ulterior, şi celelalte contacte din circuitul releului d60 sunt
închise.
Releul d60 deschide contactul d60 (1-4) din circuitul releului d64 şi întrerupe funcţionarea
acestuia. Releul d64 este un releu de pâlpâire realizat cu un releu obişnuit şi o schemă cu
tranzistori astfel încât la alimentarea acestuia contactele lui se închid şi se deschid cu
intermitenţă obţinându-se întreruperi periodice de scurtă durată ale semnalului luminos sau
acustic produs de surse alimentate prin contactele acestui releu. Contactele releului d64 sunt
multiplicate de releul d66.
Întrucât semnalizarea avariei este asemănătoare pe toate circuitele controlate, se prezintă,
pentru exemplificare, circuitul care controlează alimentarea pentru modulele de semnalizare.
La dispariţia uneia sau mai multe din tensiunile controlate, se deschide unul sau mai multe
contacte din circuitul releului d44. Prin întreruperea alimentării releului d44 se realizează: se
deschide contactul d44 (1-3) şi se întrerupe alimentarea releului d60, se închide d60 (1-4) şi este pus
în funcţiune releul de pâlpâire d64, în circuitul lămpi de semnalizare h56”Alimentare module de
semnalizare” se comută contactul d44 în poziţia 6-5 şi prin contactul închis d52 (5-6) lampa de
semnalizare este conectată la bara alimentată de contactul releului d64. Lampa funcţionează cu
pâlpâire indicând întreruperea alimentării modulelor de semnalizare. De asemenea prin întreruperea
releului d60 se închide contactul d60 (11-8), intră în funcţiune alarma sonoră locală h72 iar prin
contactele releului d66 funcţionează cu intermitenţă semnalizarea sonoră în compartimentul maşini,
h73.
După constatarea avariei se apasă pe butonul b70 de anulare a alarmei acustice. Prin apăsarea
pe acest buton este alimentat releul d70, se închide contactul d70 (1-3) şi prin contactul închis
d44 (11-8) este alimentat releul d52 care realizează: închide contactul d52 (11-9) de
automenţinere după încetarea apăsării pe butonul b70, închide contactul d52 (1-3) şi restabileşte
circuitul de alimentare al releului d60, comută contactul din circuitul lămpi de semnalizare în
poziţia d52 (6-7). Ca rezultat încetează funcţionarea semnalului acustic iar lampa de semnalizare
h56 funcţionează cu lumină continuă. Această situaţie se menţine atât timp cât durează avaria. La
înlăturarea avariei este din nou alimentat releul d44, care prin acţionarea contactelor sale
întrerupe alimentarea releului d52, întrerupe funcţionarea lămpii de semnalizare iar alimentarea
releului d60 se menţine prin contactul d44 (1-3).
Pentru verificarea lămpilor de semnalizare se apasă pe butonul b68, este alimentat releul d68
şi prin închiderea contactului d68 (2-4) se aplică tensiunea la bara la care, în situaţia normală,
prin comutarea contactului d44 în poziţia 6-7, este conectată lampa de semnalizare. Situaţia fiind
normală pe toate circuitele controlate, lămpile de semnalizare sunt conectate la o bară comună
prin contactele 6-7 şi se aprind la apăsarea pe butonul b68. La încetarea apăsării pe acest buton
se sting şi lămpile de semnalizare.
Întrucât în schemele de semnalizări sunt necesare mai multe contacte, multiplicarea acestora
se realizează punându-se în paralel mai multe relee: d66-d67 contactele releului de pâlpâire,
d68-d69 contactele releului de verificare lămpi, d70-d71 contactele releului de anulare a
semnalului acustic.
2.2.3. Semnalizări MP, treapta I
În schema 2 din figura 7.5 este reprezentată instalaţia electricã de semnalizări treapta I. În
regim normal de funcţionare contactele traductoarelor f. care controlează parametrii motorului,
prezentaţi în schemã sunt închise şi sunt alimentate releele aflate pe circuitele traductoarelor.
Întrucât atunci când motorul este oprit presiunile sunt nule iar după pornire este necesară a
anumită durată pentru ca presiunile să ajungă la valorile nominale, în această perioadă releele de
semnalizare de pe circuitele de controlul presiunii pentru a nu semnaliza situaţia ca avarie, sunt
alimentate prin contactul închis al butonului b44”Anulare semnal acustic”. După un timp,
suficient pentru stabilirea presiunilor normale, contactele traductoarelor de presiune se închid şi
prin apăsarea pe butonul b44, cu reţinere în poziţia apăsat, se activeazã schema de semnalizare.
Releele de semnalizare sunt alimentate prin contactele traductoarelor care controlează presiunile.
În situaţia în care unul sau mai mulţi parametrii controlaţi depăşesc limitele normale, se
deschid contactele traductoarelor şi este pusă în funcţiune semnalizarea acustică şi optică.
Semnalizarea acustică locală în compartimentul TSAM (h47) şi la distanţă în compartimentul
maşini (h73) avertizează personalul despre depăşirea limitelor normale ale unuia sau mai mulţi
parametri controlaţi. Identificarea parametrului sau parametrilor care au depăşit limitele normale
se realizează prin semnalizare optică cu pâlpâire individuală pentru fiecare din circuitele
controlate (lămpile de semnalizare h52÷h71).
Funcţionarea circuitelor de semnalizare pentru parametrii controlaţi de schema de protecţie şi
semnalizare treapta I este aceeaşi. Pentru exemplificare se prezintă primul circuit care
controlează”presiunea diferenţială maximă filtru automat ulei de ungere”. Pentru valoarea
normală a presiunii diferenţiale contactul traductorului f.01 este închis şi este alimentat releul
do1. Se închide contactul do1 (1-3) din circuitul releului d48 şi pentru că situaţia este normală pe
toate circuitele de semnalizare controlate de releul d48 sunt închise toate contactele înseriate cu
do1 (1-3) având ca urmare alimentarea releului d48. Releul d48 alimentat în situaţia normală
închide contactul său 1d48 (1-3) aflat în schema 1 pe coloana 60 şi menţine alimentarea releului
de alarmă d60. De asemenea se deschide contactul do1 (11-8) din circuitul releului do2 şi se
comută contactul do1 din circuitul lămpii de semnalizare h52”Presiune diferenţială maximă filtru
ulei de ungere” pe poziţia 6-7. Lampa de semnalizare nu funcţionează. Situaţia fiind normală pe
toate circuitele, contactele traductoarele sunt închise, releele corespunzătoare fiecărui circuit sunt
alimentate şi contactele acestora din circuitele lămpilor de semnalizare sunt comutate în poziţia
6-7 în care lămpile de semnalizare h52÷h71 sunt stinse. Pentru verificarea lămpilor de
semnalizare se apasă pe butonul 1.b68 (cifra 1 scrisă înaintea simbolului indică faptul că acest
buton se află în schema 1). Prin apăsarea pe acest buton este alimentat d68 (schema1) şi se
închide contactul 1d68. prin care se pune sub tensiune linia comună la care, prin contactele 6-7,
sunt conectate toate lămpile de semnalizare. Aprinderea lămpilor de semnalizare indică starea
normală de funcţionare a acestora.
Urmărind în continuare circuitul ales pentru exemplificare, atunci când presiunea diferenţială
de ulei depăşeşte limitele normale, se deschide contactul traductorului f01 şi se întrerupe
alimentarea releului do1 care realizează: deschide contactul do1 (1-3) prin care întrerupe
alimentarea releului d48., închide contactul do1 (8-11) din circuitul releului do2, comută
contactul do1 din circuitul lămpii de semnalizare h52 în poziţia 6-5. Prin întreruperea alimentării
releului d48 se pune în funcţiune modulul se alarmă prezentat în schema 1., astfel: se întrerupe
alimentarea releului d60 prin deschiderea contactului 1d48 (1-3) se închid contactele d60 (1-4),
care pune în funcţiune releul de pâlpâire d64, şi d60 (11-8) care pune în funcţiune alarma sonoră
locală. De asemenea prin contactul releului d64 (6-7) sunt alimentate releele d66-67 de
multiplicare a contactelor. Funcţionează cu intermitentă alarma sonoră în compartimentul maşini
iar prin contactul 1d66 se aplică semnal de tensiune intermitent liniei la care este conectată
lampa h52 prin contactele închise do1 (5-6), do2 (5-6).
Semnalizarea sonoră indică starea de avarie iar aprinderea cu pâlpâire a lămpii h52 arată
parametrul care a depăşit limitele normale.
După identificarea circuitului de semnalizare a avariei, operatorul comandă anularea
semnalului acustic prin apăsarea butonului b70 din schema 1 (modulul de alarmă). Este alimentat
releul d70-71 de anulare a semnalului acustic, se închide contactul 1d70 (6-8) şi este alimentat
releul do2 care realizează: închide contactul do2 (9-11) de automenţinere a alimentării după
încetarea apăsării pe butonul b70, închide contactul do2 (1-3) şi restabileşte circuitul de
alimentare al releului d48, comută contactul do2 din circuitul lămpii de semnalizare h52 în
poziţia 6-7. Prin alimentarea releului d48. şi închiderea contactului 1d48 (1-3) se restabileşte
alimentarea releului d60 şi încetează funcţionarea alarmei sonore precum şi a releului de
pâlpâire. Lampa de semnalizare h52 funcţionează cu lumină continuă, fiind conectată prin
contactele do1 (5-6) şi do2 (6-7) la tensiunea de alimentare. Funcţionarea lămpii se menţine pe
toată durata în care presiunea diferenţială de ulei este în afara limitelor normale. După revenirea
parametrului controlat în limitele normale, se închide contactul traductorului fo1, este alimentat
releul do1 şi schema revine la situaţia iniţială. Se deschide contactul do1 (11-8) şi se întrerupe
alimentarea releului do2, se comută contactul do1 din circuitul lămpii de semnalizare h52 în
poziţia 6-7 şi lampa se stinge, se închide contactul do1 (1-3) din circuitul releului de alarmă d48.
Întrucât sunt multe circuite de semnalizare, în schemă s-au folosit două relee de alarmă, d48,
d51 a căror funcţionare este identică şi care acţionează prin intermediul modului de alarmă
prezentat în schema 1. Contactele acestor relee 1d48 (1-3), 1d51 (1-3) sunt înseriate în circuitul
de alimentare al releului d60 prin intermediul căruia se pune în funcţiune alarma sonoră şi releul
de pâlpâire d 64.
2.2.4. Semnalizare şi protecţie motor principal treapta a II-a şi a III-a
Instalaţia de semnalizare şi protecţie motor principal treapta a II-a şi a III-a este prezentată în
schema 3 din fig.7.5 şi conţine 3 planşe.
Treapta a II-a semnalizare şi reducerea turaţiei acţionează la depăşirea limitelor normale
pentru următorii parametrii:
- temperatură maximă apă răcire MP (releul d 23 şi lampa de semnalizare h24);
- temperatură maximă ulei ungere MP (releul d25 şi lampa de semnalizare h26);
- temperatură maximă gaze evacuare MP (releul d27 şi lampa de semnalizare h28);
- suprasarcină MP (releul d29 şi lampa de semnalizare h30).
În situaţia normală, contactele traductoarelor care măsoară parametrii controlaţi sunt normal
deschise, releele de pe aceste circuite nu sunt alimentate şi lămpile de semnalizare sunt stinse.
La depăşirea limitelor normale, de exemplu pentru temperatura apei de răcire MP, se închide
contactul traductorului f23, este alimentat releul d23 şi lampa de semnalizare h24 “Temperatură
maximă răcire MP”. Releul d23 închide contactul d23 (1-3) prin care este alimentat releul d34 şi
contactul d23 (6-7) prin care conectează semnalizarea de alarmă în timonerie. Releul d34 fiind
alimentat anclanşează cu temporizare. Temporizarea este necesară pentru a evita acţiunea
releului la şocuri de scurtă durată. După un timp, stabilit de temporizarea releului, se închide
contactul d34 (7-6) de automenţinere a alimentării şi contactul d34 (9-11) prin care este alimentat
releul d40. Releul d40 realizează: închide contactele d40 (2-4), d40 (14-16) şi stabileşte circuitul
de alimentare al electrovalvulei s46 de reducere a turaţiei, în schema 5 (subtelegraf MP) închide
contactul 3d40 (16-18) şi pe panoul de semnalizare MP - Bb se aprinde lampa h30 “Reducere
turaţiei MP - Bb”, în schema 4 (semnalizări reductor) se deschide contactul 3d40 (11-8) şi este
pus în funcţiune circuitul de semnalizare format din releele d13 şi d14 a cărui funcţionare este
identică cu cea prezentată pentru semnalizare treapta I-a. Se întrerupe alimentarea releului d21
prin deschiderea contactului d13 (1-3). Releul d21, la rândul său, întrerupe alimentarea releului
d60 din schema 1 (modulul de alarmă) prin deschiderea contactului 4d21 (1-3). Prin contactele
releului d60 este pusă în funcţiune alarma sonoră şi este alimentat releul de pâlpâire. Prin
contactele de multiplicare ale releului d66 funcţionează cu intermitenţă alarma sonoră în
compartimentul maşini şi în schema 4 (semnalizări reductor) se aprinde cu pâlpâire lampa de
semnalizare h31 “Reducere sarcină MP”.
Ca şi în cazul schemei de semnalizare treapta I-a, întreruperea semnalului acustic se face prin
apăsarea pe butonul b70 din schema 1 (modulul de alarmă). După reducerea automată a sarcinii
ca urmare a acţiunii protecţiei, schema rămâne blocată pe această poziţie atât timp cât
electrovalula s46 este alimentată.
Pentru deblocare şi repunerea motorului în funcţionare normală, se apasă pe butonul b36
(schema 3 din fig.17.5). Prin apăsarea pe acest buton se întrerupe alimentarea releului d34 care la
rândul său întrerupe alimentarea releului d40. Se întrerupe alimentarea electrovalvulei s46 şi
încetează funcţionarea semnalizării optice a avariei prin închiderea contactului 3d40 (11-8) şi
restabilirea alimentării releului d13 din schema 4 (semnalizări reductor MP).
În mod asemănător funcţionează şi celelalte circuite pentru parametrii controlaţi pe treapta a
II-a de semnalizare şi reducere automată a turaţiei.
17.2.6. Subtelegraf MP
Pregătirea motoarelor principale pentru funcţionare se face din compartimentul maşini prin
punerea în funcţiune a agregatelor auxilare care deservesc aceste motoare.
Întrucât lansarea motoarelor principale şi reglarea turaţiei se realizează de la distanţă,
subtelegraful electric permite comunicarea între punctul de comandă şi compartimentul maşini
pentru transmiterea ordinului de pregătire a motoarelor şi liber de la maşini după încheierea
misiuni şi ancorarea sau acostarea navei.
De asemenea subtelegraful semnalizează postul din care se execută comanda motoarelor
principale, local sau distanţă, reversarea greşită a motoarelor, poziţia vizorului, cuplat sau
decuplat, precum şi acţiunea protecţiei.
Subtelegraful MP este prezentat în schema 5 din fig.17.5. şi corespunde pentru ambele
motoare principale: MP- Bb şi MP- Tb.
Elementele din schema de protecţie şi semnalizare care aparţine motorului MP- Tb, cu acelaşi
simbol şi rol funcţional ca şi în cazul prezentat pentru MP - Bb, sunt puse între paranteze.
Comanda “Pregătire MP” - se dă de la distanţă, din timonerie, prin apăsare pe butonul bo1.
Este alimentat releul do1 care realizează: închide contactul do1 (2-4) de automenţinere a
alimentării după încetarea apăsării pe buton, închide contactul do1 (6-8) prin care se alimentează
releul de semnalizare d18, închide circuitele de alimentare pentru lămpile de semnalizare la
distanţă h21 “Comandă pregătire MP” şi local, pe panourile motoarelor, a lămpilor h26 şi h33
“Pregătire MP”. Releul d18 în schema 1 a modulului de alarmă închide contactele 5d18 (6-7)
prin care pune în funcţiune alarma sonoră şi releul de pâlpâire. Lămpile de semnalizare
alimentate prin contactul 1d66 funcţionează cu pâlpâire.
Darea comenzii de pregătire a motoarelor este semnalizată la distanţă şi local prin alarma
sonoră şi optică. Alarma încetează în momentul în care din compartimentul maşini se transmite
confirmarea ordinului primit.
Confirmarea comenzii “Pregătire MP” se dă din C.M. sau din P.C.C. (punct comandă
control) prin apăsarea pe unul din butoanele b09, b10 sau b11. De exemplu, prin apăsarea pe
butonul b09 de pe panoul MP- Bb este alimentat releul do9 care execută: deschide contactul do9
(7-9) prin care întrerupe alimentarea releului de semnalizare d18, închide contactul do9 (2-4) de
automenţinere a alimentării după încetarea apăsării pe buton. Ca urmare, semnalizarea acustică
încetează, este deconectat releul de pâlpâire şi prin contactul 1d66 (7-9) normal închis se menţine
funcţionarea cu lumină continuă a lămpilor de semnalizare de la tabloul de comandă, h21 şi de
pe panourile locale ale motorului h26 şi h33 “Pregătire MP”.
În continuare în compartimentul maşinii se trece la pregătirea motoarelor prin punerea în
funcţiune a mecanismelor auxiliare care le deservesc. Terminarea operaţiunilor de pregătire şi
aducerea motoarelor în situaţia de a fi gata lansare se comunică la punctul de comandă.
Comunicare din C.M.”MP - Pregătite” se execută prin apăsarea pe butonul bo3 de pe
panoul local pentru MP - Bb sau bo5 de pe panoul local pentru MP Tb. Prin apăsarea, de
exemplu, pe butonul bo3 este alimentat releul do3 care execută: deschide contactul do3 (3-5), se
întrerupe alimentarea releului do1 şi se stinge lampa de semnalizare h21 “Pregătire MP” de la
comandă, se închide contactul do3 (6-8) şi este alimentat releul de semnalizare d18 care prin modul
de alarmă pune în funcţiune alarma sonoră şi releul cu pâlpâire, se închide contactul do3 (10-12) şi
se deschide contactul do3 (15-17), se stinge lampa h26 “Pregătire MP” de pe panoul MP - Bb şi se
aprind cu pâlpâire lămpile h22 “MP -Bb pregătit” la punctul de comandă şi h27 “Pregătit” de pe
panoul MP - Bb.
În cazul în care şi motorul MP - Tb a fost pregătit, se apasă şi pe butonul bo5, funcţionarea
este identică cu cea prezentată anterior şi ca urmare se aprind cu pâlpâire şi lămpile h23 “MP -Tb
pregătit”, h34 “Pregătit”.
Semnalizarea acustică şi funcţionarea cu pâlpâire a lămpilor se menţine până când de la
punctul de comandă se transmite recepţionarea mesajului transmis.
Confirmarea comunicării “MP - Pregătite” din timonerie se face prin apăsarea pe unul din
butoanele b11 sau b12 în situaţia în care s-a transmis pregătirea numai a unui singur motor, MP -
Bb sau MP - Tb, sau prin apăsarea pe ambele butoane în situaţia în care ambele motoare sunt
pregătite pentru lansare. La apăsarea pe butoanele b11 şi b12 sunt alimentate releele d12 şi d14
care prin deschiderea contactelor d12 (15-17), d14 (15-17) întrerup alimentarea releului de
semnalizare d18. Se întrerupe avertizarea sonoră iar lămpile de semnalizare h22, h23, h27, h34
trec în regim de funcţionare cu iluminare constantă.
Din acest moment comanda de lansare şi regimul de turaţie al motoarelor principale se
execută de la distanţă prin manevra dispozitivului de comandă prezentat în subcapitolul 17.2.1.
După executarea misiunii şi ancorarea sau acostarea navei de la punctul de comandă se
transmite punerea motoarelor în repaus.
Comanda “Maşină liberă” se dă din timonerie prin apăsarea pe butonul bo7. La apăsarea
acestui buton este alimentat releul do7 care execută: deschide contactele normal închise din
circuitele releelor do1, do3, do5 şi întrerupe funcţionarea acestora, închide contactul do7 (2-4)
prin care îşi menţine alimentarea după încetarea apăsării pe butonul bo7, închide contactul do7
(6-8) prin care este alimentat releul de semnalizare d18, închide contactele pentru alimentarea
lămpilor de semnalizare h24, h35, h43 “Maşină liberă”. Este pusă în funcţiune alarma sonoră iar
lămpile alimentate prin contactul releului 1d66 funcţionează cu pâlpâire.
Încetarea alarmei sonore şi pâlpâirea lămpilor de semnalizare are loc atunci când din
compartimentul maşini se confirmă înţelegerea ordinului dat .
Confirmare din CM a comenzii “Maşină liberă” se face prin apăsarea pe unul din
butoanele: b15 de pe panoul MP-Bb, b16 de pe panoul MP-Tb sau b17 din P.C.C. Prin apăsarea
pe unul din butoane este alimentat releul d15 care prin deschiderea contactelor sale întrerupe
circuitele de alimentare ale releelor d12, d14 şi releului de semnalizare d18. Prin întreruperea
alimentării releului de semnalizare încetează alarma acustică, lămpile de semnalizare h24, h28 şi
h35 “Maşină liberă” trec din regim de pâlpâire în regim constant de iluminare, iar lampa h43
care semnalizează la timonerie “Maşină liberă” se stinge.
Din acest moment în compartimentul maşini se trece la executarea lucrărilor pentru punerea
motoarelor în repaus.
Acţiunea protecţiei treapta a II-a şi a III-a prezentată în subcapitolul 1.2.4., este semnalizată în
schema electrică a subtelegrafului prin aprinderea lămpilor h29 “STOP avarie MP- Bb”, h30
“Reducere sarcină MP- Bb” de pe panoul MP-Bb şi respectiv h36 “STOP avarie MP-Tb”, h37
“Reducere sarcină MP-Tb”.
În cazul în care se efectuează comenzile pentru lansarea motorului într-un sens şi se constată
că motorul a pornit în sens invers, subtelegraful semnalizează “Reversare greşită – MP”. Pentru
MP- Bb semnalizarea reversării greşite se face de către releul d47. La fixarea comenzii pentru
mersul ÎNAINTE contactele comutatorului electric sunt în poziţia figurată în schemă şi la
lansarea corectă se închide contactul traductorului de presiune f46 rămânând deschis circuitul
releului d47. Dacă lansarea este greşită şi motorul porneşte “ÎNAPOI” se închide contactul
traductorului de presiune f47 şi este alimentat releul d47 care care deschide contactul 5d47 (5-6)
din schema 4 (semnalizări reductor) şi pune în funcţiune circuitul de semnalizare format din
releele do9, d10.Intră în funcţiune alarma sonoră şi lampa de semnalizare h29 “Reversare greşită
MP” din schema 4 (semnalizare reductor) funcţionează cu pâlpâire. Tot odată se închide
contactul d47 (1-3) şi se aprinde cu pâlpâire lampa h31 “Reversare greşită MP-Bb” de pe panoul
MP-Bb. Anularea semnalului acustic şi trecerea lămpilor de semnalizare din regim cu pâlpâire în
regim de iluminare constantă se face prin apăsarea butonului b70 care aparţine modului de
alarmă.
Pentru MP-Tb funcţionarea semnalizării reversării greşite este similară.
Subtelegraful permite de asemenea, semnalizarea locului de unde se comandă motoarele
principale. Dacă comutatorul montat pe instalaţia aerului de comandă al MP-Bb este pus pe
poziţia local, contactul traductorului f50 este deschis, releul d50 nu este alimentat şi prin
contactul normal închis d50 (1-4), este alimentată lampa de semnalizare h53 “Local”. În situaţia
în care comutatorul se pune pe poziţia distanţă, se închide contactul traductorului f50, este
alimentat releul d50 şi prin contactele sale se stinge lampa h53 şi se aprinde lampa h52
“Distanţă” care indică transferul comenzii la postul de la distanţă (timonerie). În acelaşi mod
funcţionează şi semnalizarea locului de unde se comandă MP-Tb
Semnalizarea la subtelegraf a poziţiei virorului se realizează prin intermediul contactelor
limitatoarelor de cursă. Dacă virorul motorului MP-Bb nu este cuplat, contactul limitatorului de
cursă este deschis, releul d56 nu este alimentat şi prin contactul său normal închis este alimentată
lampa de semnalizare h59 “Decuplat”. La cuplarea virorului se închide contactul limitatorului de
cursă şi prin alimentarea releului d56 se stinge lampa h59 şi se aprinde lampa h58 “Cuplat”.
Semnalizarea poziţiei virorului este importanţă întrucât lansarea motorului este permisă numai în
situaţia în care virorul este decuplat.
Semnalizările: postului din care se comandă, reversare greşită, poziţie viror, prin contactele
aceloraşi relee se transmit şi la pupitrul de comandă de la distanţă. (Timonerie). La acelaşi
pupitru se transmit şi semnalizările lipsă aer de lansare MP-Bb, MP-Tb ale căror circuite de
semnalizare sunt prezentate în schema 2 (semnalizări MP treapta I).
3. Instalaţii de protecţii şi semnalizări pentru motoare de antrenare
a generatoarelor navale (grupuri D-G)
Debit Volumul
Presiunea Suprafaţa Volumul Greutatea
nominal spaţiului de
de lucru de încălzire de apă fără apă
abur vaporizare
bar m2 m3 kg
kg/h m3
250 9 0,3 0,8 2.980
500 17 0,56 1,5 4.210
800 26 0,75 2,2 5.450
1000 29 1,10 2,4 5.800
1250 7 37,5 1,25 2,5 6.570
1600 - - - -
2000 66 2 6 9.700
2500 80 2,6 6,5 10.300
3200 98 2,8 8,5 12.600
4000
5000
Prin aplicarea tensiunii la borna 3 se comandă efectuarea primei etape - aerisirea focarului.
La pornirea electroventilatorului se alimentează bobina releului prin contactul căruia tensiunea
de la borna 8 se aplică şi la borna 4.
Faza de prepurjare (aerisire a focarului) are o durată minimă t1 = 30 secunde şi maximă t1 + t2
= 60 secunde.
După prima etapă de prepurjare se deschide contactul XIIa şi se închide XIIb realizând un
nou circuit de alimentare a micromotorului SM prin contactul a.r.3.
După parcurgerea timpului de prepurjare tensiunea de la borna 4 se aplică la borna 6.
Întrerupătorul UL2 are două poziţii: în poziţia din schemă aprinderea este comandată imediat, în
a doua poziţie, contactul se pune pe poziţia din stânga, comanda de aprindere se dă după
închiderea contactului IVb la expirarea timpului t1 + t2.
La aplicarea tensiunii la borna 6 se comandă apariţia scânteii de aprindere. După 3 secunde
se închide contactul VII, tensiunea de la borna 4 se aplică la borna 5 şi se comandă intrarea în
funcţiune a diuzei 1 de pulverizare a combustibilului în focar.
Se produce aprinderea combustibilului. După 2 secunde de la darea comenzii de aprindere se
deschide contactul XIa şi este deblocat amplificatorul semnalului dat de fototraductorul LF. În
prezenţa flacărei semnalul de tensiune de la ieşirea amplificatorului alimentează bobina releului
FR.
Anclanşarea releului FR confirmă apariţia flăcării. Se închide contactul XIb şi prin fr1 se
stabileşte un nou circuit de alimentare pentru releul AR. După confirmarea aprinderii se continuă
funcţionarea programatorului.
Apariţia flăcării este aşteptată un timp t3. După acest timp se deschide contactul IIa şi se
întrerupe alimentarea releului AR. Condensatorul montat în paralel cu releul AR asigură
menţinerea anclanşării releului 9 secunde după întreruperea alimentării. Dacă în acest interval de
timp, denumit perioadă de siguranţă, nu este confirmată aprinderea, releul AR declanşează şi prin
declanşarea contactelor sale opreşte funcţionarea caldarinei şi blochează funcţionarea
programatorului. Pentru deblocare se apasă pe butonul b12 programatorul este adus în starea
iniţială şi se reiau de la început toate fazele descrise până în prezent.
Reducerea flăcării. Când presiunea aburului ajunge la valoarea de 5,5 bar, apropiată de
presiunea nominală, traductorul de presiune e35 îşi deschide contactul şi se întrerupe alimentarea
releului d35.
În circuitul servomotorului clapetei de aer m24 se comută contactul d35 în poziţia iniţială
1-3 şi se comandă închiderea clapetei de aer pe poziţia corespunzătoare de debit parţial. În
această poziţie a clapetei axul cu came deschide contactul b32 şi se întrerupe circuitul de
alimentare al electrovalvulei s32. Se întrerupe funcţionarea diuzei 2 şi arzătorul lucrează în
continuare cu capacitate redusă, având în funcţiune numai diuza 1.
Oprirea caldarinei. Comanda de oprire a caldarinei se dă atunci când presiunea aburului
ajunge la valoarea de 7 bar. La această valoare a presiunii aburului se deschide contactul
traductorului e14 şi se întrerupe tensiunea aplicată la borna 9 a programatorului.
Se întrerupe alimentarea releului programatorului şi prin deschiderea contactelor sale se
întrerupe tensiunea aplicată la bornele 3, 4, 5 şi 7 având ca urmare: întreruperea alimentării
contactorului C22 şi deconectarea electromotorului arzătorului, întreruperea alimentării
electrovalvulei s27 şi încetarea funcţionării diuzei 1.
Arzătorul caldarinei îşi întrerupe funcţionarea. Dispariţia flacărei este sesizată de
fototraductor şi se întrerupe alimentarea releului FR aparţinând programatorului. Se reia
funcţionarea programatorului din momentul întreruperii la secunda 93 şi se continuă până la
secunda 120. În această perioadă contactele celor 13 microîntrerupătoare revin în poziţia iniţială
pregătind circuitele pentru o nouă reluare a programului.
Reluarea ciclică a funcţionării. Releele diferenţiale de presiune sunt astfel reglate încât
traductorul de presiune e35 deschide contactul la depăşirea limitei de 5,5 bar şi închide contactul
când presiunea este mai mică de 4-4,5 bar iar traductorul de presiune e14 îşi deschide contactul
pentru valoarea nominală a presiunii 7 bar şi îl închide când presiunea scade sub limita de 3,5
bar.
După parcurgerea primului ciclu şi oprirea caldarinei atunci când presiunea aburului a ajuns
la valoarea nominală, presiunea aburului începe să scadă treptat ca urmare a utilizării lui în
instalaţia de încălzire a compartimentelor navei. La atingerea valorii de 4-4,5 bar se închide
contactul traductorului e35. Instalaţia nu porneşte. Închiderea contactului e35 face posibilă
funcţionarea treptei a doua la reluarea ciclului de lucru.
Ciclu de funcţionare se reia atunci când presiunea aburului scade până la limita de 3,5 bar şi
se închide contactul traductorului e14. Prin închiderea contactului traductorului e14 se reia
funcţionarea arzătorului parcurgându-se toate etapele prezentate anterior. Urmează o nouă
perioadă de funcţionare care se va întrerupe automat atunci când presiunea aburului ajunge la
valoarea nominală, 7 bar.
În acest mod automatizarea caldarinei MONARCH realizează o funcţionare ciclică a
arzătorului caldarinei pentru menţinerea presiunii aburului în limitele 3,5-7 bar.
20.5 Funcţionarea instalaţiei în regim manual
Pentru funcţionarea caldarinei în regim manual se execută în prealabil toate operaţiunile
prezentate la pregătirea pentru pornire. Comutatorul de alegere a regimurilor de lucru, b39, se
pune pe poziţia 1 “MANUAL”.
La aplicarea tensiunii de alimentare este conectat releul d38 care prin acţionarea contactelor
sale pregăteşte circuitele pentru funcţionarea în regim manual. Se aprinde lampa de semnalizare
h39 “MANUAL”.
Pornirea se execută prin manevrarea aceluiaşi comutator b2. Se fixează iniţial b2 pe poziţia
1 şi se alimentează releul d2. Se întrerupe alimentarea lămpii de semnalizare h4 “Blocare” şi se
închide contactul de automenţinere a alimentării d2 (13-14).
Se trece comutatorul b2 pe poziţia 2 “Conectat” şi prin contactele d2 (33-34), b2 poziţia 2 se
aplică tensiune la schema de comandă. În regimul de lucru manual programatorul LAE-1 nu este
alimentat şi ca urmare acesta nu lucrează în acest regim.
În continuare, prin conectarea manuală într-o anumită ordine a întrerupătoarelor, se execută
fazele aprinderii. Schema este astfel concepută încât să se asigure ordinea normală a
operaţiunilor şi nu se poate trece la faza următoare decât după executarea fazei precedente.
Durata fazelor este stabilită de operator.
Faza I. Prepurjarea. Se închide întrerupătorul b22 şi se stabilesc circuitele de alimentare
pentru contactorul C22 şi servomotorul clapetei de aer prin contactele închise d38 (13-14), b26,
b29, d40 (71-72). Servomotorul m24 deschide clapeta de aer pentru debit parţial şi prin
închiderea contactelor principale C22 porneşte electromotorul ventilatorului.
Se introduce aer în focar şi se execută prepurjarea acestuia pentru eliminarea gazelor rămase
de la funcţionarea anterioară. Se aprinde lampa h18 care indică funcţionarea
electroventilatorului.
Se închide contactul C22 (13-14) prin care se menţine alimentarea contactorului C22 în
etapele următoare când se vor deschide b29 şi b26. De asemenea se închide contactul C22
(23-24) şi se permite alimentarea circuitului de aprindere în faza următoare.
Durata operaţiunii de prepurjare este stabilită de operator.
Faza a II-a Aprinderea. Se conectează circuitul de aprindere prin închiderea întrerupătorului
b15. Este alimentat releul d15 şi acesta cu temporizare închide contactul d15 (5-8) prin care se
alimentează transformatorul de aprindere m17, releul d16 şi lampa de semnalizare h18
“Aprindere”. Tensiunea înaltă de la transformator se aplică la electrozi şi se produce scânteia
electrică. Releul d16 închide contactele d16 (13-14) şi d16 (23-24) pregătind momentul următor.
Pentru pulverizarea combustibilului în focar se conectează întrerupătorul b26 şi prin contactele
închise d38 (23-24), b26, d16 (13-14) se aplică tensiunea de alimentare pentru electrovalvula s27
care prin închiderea returului de combustibil pune în funcţiune diuza 1.
Prezenţa aerului, a scânteii electrice şi a combustibilului pulverizat de diuza 1 realizează
aprinderea şi apariţia flacărei.
Funcţionarea diuzei 1 este semnalizată de aprinderea lămpii de semnalizare h 28 “Funcţionare
treapta I”. În acelaşi timp cu alimentarea electrovalvulei s27 este alimentat şi releul d30. Prin
închiderea contactelor d30 (13-14) şi d30 (23-24) se menţin alimentările pentru electrovalvula s27
şi releul d35 după întreruperea funcţionării releului d16 ca urmare a deconectării circuitului de
aprindere.
Faza a III-a Mărirea flăcării. Pentru mărirea capacităţii de lucru a arzătorului se conectează
întrerupătorul b29. Prin contactele închise d38 (43-44), b29, d16 (23-24) se stabileşte circuitul de
alimentare a releului d35. Acest releu prin comutarea contactului său din circuitul
servomotorului m24 comandă deschiderea clapetei de aer în poziţia de debit maxim. Când
clapeta a ajuns în poziţia de debit maxim, axul cu came închide contactul b32 şi se aplică
tensiunea de alimentare pentru electrovalvula s32 prin contactele d38 (53-54), b32.
Diuza 2 intră în funcţiune şi arzătorul lucrează la capacitate maximă. Funcţionarea diuzei 2
este semnalizată de lampa h33 “Funcţionare treapta a II-a”.
În continuare, pe durata de funcţionare a arzătorului, urmarirea flacărei se face de către
operator care în cazul dispariţiei flacărei intervine prin comenzi manuale pentru oprirea
instalaţiei.
Prezenţa operatorului pentru supravegherea caldarinei este permanentă în situaţia în care se
lucrează în regim manual. Urmărind continuu funcţionarea operatorul intervine pentru reducerea
capacităţii arzătorului prin scoaterea din funcţiune a diuzei 2 atunci când presiunea aburului
ajunge în apropierea valorii nominale si întreruperea funcţionării arzătorului când presiunea
aburului are valoarea nominală. Reluarea ciclică a funcţionării caldarinei se face de asemenea de
către operator.
Regimul de lucru manual constituie un regim de rezervă care se aplică numai în situaţia
în care sistemul automat nu funcţionează.
Când nu sunt urme de freon flacăra lămpii este albastră. În momentul în care apar urme de
freon în aerul care este preluat cu ajutorul furtunului de la locul de căutare a scăpărilor de freon,
flacăra capătă o culoare verde. În acelaşi scop se foloseşte şi aparatură electronică capabilă să
determine scăpările de agent frigorific.
Scăpările mari de agent frigorific pot fi depistate şi prin urmărirea brumărilor sau umezirilor
locale pe conductele de lichid fisurate.
Freonul 22 este folosit ca agent frigorific cu precădere pe navele de pescuit şi nave de
transport frigorific. Comparativ cu freon 12 are performanţe îmbunătăţite: temperatura de
vaporizare la presiunea atmosferică este –400C, are puterea frigorifică mai mare, şi o solubilitate
la apă de 8 ori mai mare. Detecţia scăpărilor de agent se face la fel ca pentru freon 12.
În prezent este în curs de desfăşurare un proces de înlocuire a freonului 12 din instalaţiile
frigorifice de cambuză şi de climatizare cu freon 22 care nu este poluant pentru mediu.
În fig. 5.2 este prezentată schema instalaţiei frigorifice navale de cambuză cu 5 camere.
Două camere cu temperaturi negative (-100C -140C) pentru păstrare carne (camera A); peşte
(camera B) şi trei camere cu temperaturi pozitive (+10 C +40 C) pentru păstrare legume
(camera C), produse uscate (camera D) şi băuturi (camera E).
Elementele componente ale instalaţiei frigorifice sunt:
Vaporizatoarele Realizează vaporizarea agentului frigorific lichid. Fenomenul este
A, B, C, D, E însoţit de absorbţia căldurii din camera în care este montat
vaporizatorul. Vaporizatoarele cu acelaşi regim de temperaturi se
montează pe acelaşi circuit.
Ventilele de reglaj Reglează debitul de agent frigorific lichid spre vaporizator astfel încât să
se facă vaporizarea completă şi să corespundă cu debitul aspirat de
compresor. Asigură laminarea agentului de la presiunea de condensare la
presiunea de vaporizare.
Rezistenţe pentru Sunt folosite pentru dezgheţarea răcitoarelor şi tăvilor din camerele cu
degivrare temperaturi negative. Periodic, automat sau manual, se blochează
r1, r2, r3, r4 funcţionarea compresoarelor şi se conectează pentru o anumită durată
rezistenţele pentru topirea gheţei formată pe răcitoare şi tăvi.
În cazul în care debitul apei de răcire este insuficient sau se întrerupe, presiunea de
refulare creşte peste limita normală. Depăşirea presiunii normale de refulare este sesizată de
presostatul diferenţial de ulei (U1 sau U2) şi se întrerupe funcţionarea compresorului. Repunerea
în funcţiune se face manual după luarea măsurilor corespunzătoare.
Filtrul uscător (cu silicagel) reţine urmele de apă din freon. Eliminarea apei este deosebit
de importantă pentru buna funcţionare a instalaţiei având în vedere solubilitatea redusă a apei în
freon 12. Orificiile valvulelor de reglaj (de laminare) sunt foarte mici, de ordinul 0,1 – 0,5 mm şi
particulele mici de apă pot constitui dopuri de gheaţă care blochează funcţionarea acestora.
Funcţionarea instalaţiei frigorifice se prezintă pe etape urmărindu-se schemele din fig. 21.3.
Pregătirea pentru pornire constă în executarea următoarelor operaţiuni:
- se conectează manual întrerupătoarele automate a0, a1, a2, a3, a4 (fig. 21.3a). Prezenţa
tensiunii de alimentare este semnalizată de aprinderea lămpii h0 (fig. 21.3d);
- sunt alimentate rezistenţele r5, r6 (fig. 21.3b) pentru încălzirea uleiului de ungere din
carterul compresoarelor. Funcţionarea rezistenţelor de încălzire este semnalizată de
aprinderea lămpilor h1, h2 (fig. 21.3d). În situaţia în care temperatura mediului este
ridicată şi nu este necesară încălzirea uleiului prin apăsarea pe butoanele b1, b2 cu reţinere
în poziţia apăsat, se deconectează circuitele rezistenţelor de încălzire;
- se stabileşte regimul de lucru pentru compresoare prin poziţionarea comutatorului b4 (fig.
21.3b) pe una din poziţiile: 1-funcţionare compresor nr.1; 2- funcţionare compresoare nr.1
şi nr.2; 3- funcţionare compresor nr.2. Considerăm că se fixează comutatorul pe poziţia 2
corespunzătoare funcţionării ambelor compresoare;
- se alege pompa de răcire care urmează să lucreze punând comutatorul b12 (fig. 21.3c) pe
poziţia 1 sau 2.
- se verifică integritatea lămpilor de semnalizare prin conectarea de scurtă durată a
întrerupătorului b13 (fig. 21.3d). Pe durata conectării sunt alimentate lămpile de semnalizare
h1 – h4, releul d5, şi prin închiderea contactului d5 (22-24) sunt alimentate lămpile h5 – h16.
Pornirea instalaţiei se realizează prin apăsarea pe butonul cu reţinere b3 (fig. 1.3b). Este
alimentat releul d1 care realizează: închide contactul d1 (2-4) din circuitelereleelor d2, d3 şi pune
sub tensiune circuitele electrovalvulelor s4, s5, s6 care aparţin camerelor cu temperaturi pozitive;
închide contactul d1 (6-8) şi prin contactul închis C10(3-5) se aplică tensiunea circuitelor
electrovalvulelor s2, s3 aparţinând camerelor cu temperaturi negative.
Este alimentată electrovalvula s1 care deschide circuitul de absorbţie pentru
compartimentele cu temperaturi negative. De asemenea sunt alimentate contactoarele C5, C6
(fig.22.3c) care pun în funcţiune ventilatoarele m5, m6 din camerele cu temperaturi negative; se
închide contactul d1 (10-12) (fig. 21.3c) prin care se alimentează contactoarele C7, C8, C9 şi
sunt puse în funcţiune ventilatoarele m7. m8, m9 din camerele cu temperaturi pozitive.
Funcţionarea ventilatoarelor este semnalizată local de aprinderea lămpilor h12 – h16
(fig. 21.3e).
În momentul pornirii, temperaturile în camerele frigorifice sunt peste limitele reglate,
contactele termostatelor b 1 – b 5 (fig. 21.3b) sunt în poziţia prezentată în schemă şi prin
contactele lor închid circuitele de alimentare a electrovalvulelor s2, s3, s4, s5, s6. Ca urmare sunt
deschise circuitele agentului frigorific spre vaporizatoare.
Agentul frigorific pătrunzând în vaporizatoare se produce fenomenul de vaporizare însoţit de
absorbţie de căldură. Vaporii de freon ajungând pe conducta de absorbţie creşte presiunea pe
acest circuit. Când presiunea de aspiraţie ajunge la limita maximă, 2 bar, presostatele de joasă
presiune bp1, bp2 închid contactele şi stabilesc circuitele de alimentare pentru releele d2, d3 prin
contactele închise ale presostatelor diferenţiale de ulei, U1, U2 şi contactele închise ale
întrerupătoarelor automate a1, a2 acţionate anterior în faza de pregătire a pornirii.
Releele d2, d3 anclanşează şi prin contactele lor realizează: alimentarea contactorilor C1, C2
prin închiderea contactelor d2 (2-4), d3 (2-4); prin închiderea contactelor d2 (6-8), d3 (6-8)
(fig.21.3e) sunt alimentate lămpile h6, h7 pe panoul local şi h17, h18 la distanţă care
semnalizează funcţionarea compresoarelor; se închid contactele d2 (10-12), d3 (10-12) pregătind
circuitele de alimentare pentru lampa de semnalizare h9 “Lipsă apă de răcire”. Această lampă nu
se aprinde atâta timp cât există presiune pe circuitul apei de răcire şi contactul b14 este deschis.
Contactoarele C1, C2 prin închiderea contactelor principale realizează punerea în funcţiune
a compresoarelor nr.1 şi nr.2. În acelaşi timp se deschid contactele auxiliare C1 (3-5), C2 (3-5)
(fig. 21.3b) care deconectează rezistenţele de încălzire ale uleiului şi se închid contactele C1
(6-8), C2 (6-8) (fig. 21.3c) prin care se alimentează contactorul C3 sau C4 în funcţie de poziţia
comutatorului b12 stabilită în faza de pregătire a pornirii.
Prin contactorul C3 sau C4 este pusă în funcţiune una din pompele sistemului de răcire.
Funcţionarea pompei de răcire este semnalizată local de aprinderea lămpii h10 “Funcţionare
pompă răcire”. Presiunea apei pe circuitul de răcire deschide contactul b14 şi întrerupe
funcţionarea lămpilor h9, local şi h12 la distanţă, care semnalizează “Lipsă apă răcire”.
Funcţionarea instalaţiei. În funcţionare, pe măsură ce în camere se ajunge la temperatura
reglată, termostatele b 1 – b 5 (fig. 21.3b) comandă pe rând închiderea electrovalvulelor s2 – s6
şi se întrerupe alimentarea cu freon lichid a vaporizatoarelor din camere. La decuplarea
termostatelor se închid contactele normal deschise ale acestora şi sunt alimentate releele d6 – d10
(fig.21.3d) care întrerup funcţionarea lămpilor de semnalizare la distanţă h23 – h27 (fig. 21.3f),
stingerea treptată a acestor lămpi indică la postul de supraveghere de la distanţă că în camerele
frigorifice s-a stabilit temperatura reglată.
Pe măsură ce circuitele spre vaporizatoare se închid ca urmare a ajungerii la valoarea
temperaturii reglate scade presiunea pe circuitele de absorbţie spre compresoare. După
închiderea ultimului vaporizator de pe fiecare din cele două circuite independente, compresoarele
continuă să absoarbă gazele de după electrovalvule, presiunea pe circuitele de absorbţie scade
treptat şi când ajunge la limita minimă, 0,2 bar, presostatele de joasă presiune, bp1 pentru
compresorul nr.1 şi bp2 pentru compresorul nr.2, îşi deschid contactele şi întrerup funcţionarea
compresoarelor.
Când ambele compresoare sunt oprite ca urmare a acţiunii presostatelor de joasă presiune, se
întrerupe şi funcţionarea pompei de răcire.
Acţiunea presostatelor bp1, bp2 este semnalizată local de aprinderea lămpii h3 (fig.21.3d) şi
la distanţă de aprinderea lămpii h19 (fig. 21.3f) “Decuplat presostat bp1, bp2”.
După o perioadă de timp, când în una sau mai multe camere creşte temperatura peste limita
maximă reglată, automat termostatele din camerele respective comandă alimentarea
electrovalvulelor şi deschiderea circuitelor de alimentare cu freon lichid a vaporizatoarelor.
Vaporizatoarele intră în funcţiune, creşte presiunea pe circuitele de absorbţie şi când valoarea
acesteia ajunge la limita maximă 2 bar, presostatele de joasă presiune, bp1, bp2, comandă
pornirea compresoarelor. Compresoarele şi pompa de răcire lucrează până la refacerea temperaturii
reglate în camerele respective. Ciclul se repetă automat ori de câte ori se depăşesc temperaturile
reglate, menţinându-se permanent, în camere, temperatura în limitele reglate.
Ventilaţia în camerele frigorifice lucrează continuu pentru omogenizarea temperaturilor în
volumul camerelor. În situaţia în care după stabilirea regimului termic în unele camere nu se
intră o perioadă mare de timp, ventilaţia în aceste camere poate fi oprită manual prin apăsarea
butoanelor cu reţinere b5 – b9 (fig. 21.3c).
Degivrarea. În funcţionare, pe vaporizatoarele din camerele cu temperaturi negative se
formează gheaţa care este izolant temic şi împiedică transferul de căldură.
Pentru topirea gheţii este necesar ca periodic să se efectueze operaţiunea de degivrare.
Degivrarea se poate efectua automat sau manual. Regimul este ales prin fixarea
comutatorului b10 (fig. 21.3c) pe poziţia dorită. Regimul automat constituie regimul de bază şi
se consideră, în cele ce urmează, că s-a ales acest regim.
Funcţionarea în regim automat este comandată de releul programator u3 (fig. 21.3c). La
pornirea instalaţiei, prin închiderea contactului d1 (10-12) contactul închis u3 (4-5) al
programatorului şi contactul b10 (A-B), se stabileşte circuitul de alimentare al releului d4.
Concomitent este alimentat şi servomotorul releului programator.
Prin închiderea contactului d4 (2-4) se stabileşte un nou circuit de alimentare a releului d4 prin
contactul propriu şi contactul presostatului bp3 închis numai în perioada în care presiunea pe
circuitul de absorbţie este sub limita minimă şi deci compresorul nu lucrează.
Se închide contactul d4 (6-8) pregătind circuitul de alimentare al contactorului C10.
Releul programator în funcţie de reglajul efectuat poate asigura până la 12 operaţiuni de
degivrare în 24 ore cu durate cuprinse în limitele 10-90 minute. Comanda de degivrare este dată de
releul programator prin deschiderea contactului u3 (4-5) şi închiderea contactului u3 (5-6) care
stabileşte circuitul de alimentare al contactorului C10.
Contactorul C10 prin contactele sale principale conectează rezistenţele de încălzire r1, r2, r3,
r4 (fig. 21.3a) pentru topirea gheţii de pe vaporizatoare şi tăvi. Se deschide contactul C10 (3-5)
având ca urmare: blocarea circuitului de absorbţie spre compresor prin întreruperea alimentării
electrovalvulei s1; întreruperea tensiunii aplicată termostatelor b 1, b 2 din camerele cu
temperaturi negative şi contactorilor C5, C6. Prin această întrerupere se interzice posibilitatea
pornirii vaporizatoarelor şi funcţionarea ventilaţiei în camerele cu temperaturi negative. Se
închide contactul C10 (2-4) (fig. 21.3e) şi la postul local se aprinde lampa h11 iar la postul de la
distanţă lampa h22 (fig. 21.3f) care semnalizează “Funcţionare degivrare”.
După parcurgerea perioadei fixate pentru degivrare, releul programator u3 comută din nou
contactele; se deschide u3 (5-6) şi se închide u3 (4-5), restabilind situaţia iniţială.
Efectuarea periodică a operaţiunii de degivrare împiedică formarea de gheaţă cu grosimi mai
mari de 2-3 mm asigurând permanent transmisia optimă a căldurii. Prezenţa contactului
presostatului bp3 montat pe circuitul de aspiraţie împiedică aplicarea regimului de degivrare în
perioada în care lucrează compresorul.
În situaţia în care se alege regimul manual pentru efectuarea degivrării se pune comutatprul
b10 pe poziţia 2 “Manual”. Funcţionarea este aceeaşi cu deosebirea că momentul degivrării şi
durata acestei operaţiuni este stabilită de operator.
Protecţia instalaţiei. Electromotoarele compresoarelor şi pompelor de răcire sunt protejate
cu întrerupătoare automate care asigură protecţie la suprasarcină şi scurtcircuite. Protecţia
electroventilatoarelor este realizată cu siguranţe pentru scurtcircuite şi cu relee termice pentru
suprasarcină. Circuitele de alimentare a contactoarelor, releelor, lămpilor de semnalizare şi
rezistenţele de încălzire sunt protejate cu siguranţe.
Releele diferenţiale de ulei, U1, U2 asigură protecţia compresoarelor şi a instalaţiei la
depăşirea presiunii maxime de refulare. Schema electrică a presostatelor diferenţiale de ulei este
prezentată în fig. 21.3b.
Situaţia fiind similară pentru cele două presostate, în continuare se prezintă funcţionarea
presostatului diferenţial de ulei U1.
Atât timp cât diferenţa de presiune între aspiraţia şi refularea uleiului de ungere este în
limitele normale, contactul presostatului diferenţial de ulei U1 (4-5 este deschis). Circuitul de
alimentare al elementului termic este întrerupt şi ca urmare este închis contactul U1 (1-3) şi este
deschis contactul U1 (1-2). Prin contactul închis U1 (1-3) este permisă funcţionarea
compresorului comandată de presostatul de joasă presiune bp1.
Prezenţa releului termic este necesară pentru ca presostatul diferenţial să nu acţioneze pe
durata regimului tranzitoriu de pornire a compresorului. La pornire, iniţial presiunea de ulei este
nulă şi creşte treptat după pornirea compresorului. Pe durata acestui regim tranzitoriu contactul
presostatului U (4-5) este închis întrucât diferenţa de presiune este sub limita normală. Elementul
termic al releului este parcurs de curent pe circuitul: d1 (2-4), b4 (I-H), U1 (1-3), r, element termic,
U1 (4-5), C1 (2-4). Durata întârzierii acţionării releului termic este reglabilă în limitele 45 – 90
secunde. Această durată se stabileşte prin alegerea corespunzătoare a valorii rezistenţei r. Dacă în
această perioadă se formează presiunea normală de ungere, se deschide contactul presostatului
diferenţial de ulei U (4-5), se întrerupe trecerea curentului electric prin elementul termic al releului
şi se continuă funcţionarea compresorului. În situaţia în care în această perioadă nu se formează
presiunea nominală, acţionează elementul termic al releului, se deschide contactul U1 (1-3) şi se
întrerupe funcţionarea compresorului.
În funcţionare, la depăşirea presiunii maxime pe conducta de refulare şi acest lucru poate
avea loc dacă debitul pompei de răcire este insuficient sau se întrerupe circuitul de răcire,
presostatul diferenţial de ulei închide contactul U1 (4-5), este alimentat releul termic şi aceasta
cu temporizare deschide contactul U1 (1-3) întrerupând funcţionarea compresorului.
Funcţionarea releelor diferenţiale de ulei pentru protecţia compresoarelor este semnalizată
local de aprinderea lămpii h20 “Decuplat presostat diferenţial de ulei”. Circulaţia apei de răcire
este de asemenea importantă pentru funcţionarea normală a instalaţiei. În cazul în care se
întrerupe circuitul apei de răcire, se închide contactul b14 şi se aprind lămpile de semnalizare h9
la postul local şi h 21 la distanţă “Lipsă apă răcire”. Dacă nu se iau măsuri pentru refacerea
circuitului apei de răcire, după un timp, creşte presiunea pe circuitul de refulare şi acţionează
presostatul diferenţial de ulei care comandă oprirea compresorului.
6. Centrala automată de avertizare incendiu CUAM-N
6.1 Descrierea funcţionării centralei de avertizare
Prezentare generală
Centralele automate de avertizare incendiu pentru mediul marin, tip CUAM-N, sunt
echipamente electronice complexe destinate în principal sesizării şi semnalizării locale (optic şi
acustic) a începuturilor de incendiu la bordul navelor maritime şi fluviale.
Pe lângă funcţia principală, de semnalizare a începutului de incendiu, centrala de avertizare
execută permanent autosupravegherea circuitelor proprii aflate în stare de aşteptare şi alarmează
(optic şi acustic) la apariţia unor avarii ale circuitelor proprii, ale liniilor de legătură cu
traductoarele de incendiu sau ale sistemului de alimentare.
Pentru supravegherea tuturor compartimentelor, nava este împărţită în zone de supraveghere
marcate cu lămpi de semnalizare şi prezentate pe o schemă sinoptică a navei. Fiecare zonă de
supraveghere constituie o linie de alarmare. Numărul detectoarelor (traductoarelor) pe o linie se
stabileşte astfel încât să se asigure acoperirea integrală a zonei supravegheată.
Centrala automată prelucrează informaţiile primite de la traductoarele montate în zonele
supravegheate.
Traductoarele pot fi active, dacă pentru funcţionare primesc energie electrică şi pasive dacă
funcţionează fără consum de energie electrică. Din punct de vedere electric, traductoarele active
şi pasive prezintă, în starea de veghe, un contact electric normal închis care la apariţia
începutului de incendiu se deschide şi produce alarma de incendiu.
Avertizoarele manuale de incendiu (butoane) se utilizează în locuri unde există o
supraveghere permanentă, orice început de incendiu putând fi observat. Butoanele de
semnalizare sunt vopsite cu roşu, amplasate sub geam şi prevăzute cu iluminare.
Avertizoarele automate (traductoare active sau pasive) se montează în zone nesupravegheate
sau fără o supraveghere continuă. Principiile de funcţionare de detectoarelor
(traductoarelor)automate de incendiu se bazează pe fenomenele fizice care însoţesc apariţia
începutului de incendiu: ridicarea temperaturii, mărirea vitezei de creştere temperaturii, lumina
flăcării, degajarea fumului. Din această categorie fac parte: detectoare termostatice, detectoare
termovelocimetrice, detectoare de flacără, detectoare de fum.
Detectoarele de temperatură sunt detectoare automate cu pastilă fuzibilă realizată dintr-un
aliaj special cu punct fix de topire: 500C (pastilă roşie), 700C (pastilă neagră), 1000C (pastilă
maro), 1300C (pastilă verde). La atingerea pragului de temperatură fixat, se topeşte fuzibilul şi
prin deschiderea unui contact, normal închis, se dă alarma de incendiu.
Detectoarele termovelocimetrice acţionează la o valoare determinată a vitezei de creştere a
temperaturii. Indiferent de valoarea temperaturii mediului ambiant, aceste traductoare
reacţionează imediat ce viteza de creştere depăşeşte un prag stabilit.
Funcţia termovelocimetrică este asigurată de două termistore cu constante de timp diferite
conectate la un amplificator cu semiconductoare având ieşirea pe un releu. În starea de veghe
releul este acţionat se închide contactul iar la apariţia începutului de incendiu se deschise
contactul şi se declanşează alarma de incendiu.
Detectorul de fum este format din două camere de ionizare şi un amplificator diferenţial cu
semiconductoare. Prima cameră de ionizare are rolul de etalon iar ce-a de-a doua, de măsură. În a
doua cameră ionizarea este variabilă în funcţie de atmosferă din încăperea supravegheată.
Amplificatorul diferenţial, cu ieşirea pe un releu, sesizează diferenţa dintre camerele de ionizare.
În de starea veghe releul este alimentat şi contactul de alarmare este închis. La apariţia fumului
se deschide contactul şi se dă alarma de incendiu.
Caracteristicile tehnice ale centralei CUAM-N
- tensiunea de alimentare a sursei principale: 220V - 50Hz
- tensiunea nominală de lucru: 24V c.c. + 10% - 15% obţinută de la un redresor stabilizat
- sursa de rezervă: baterie de acumulatori 2 x 12V/45Ah conectată în tampon cu un redresor
alimentat de la reţeaua navei
- rezistenţa maximă a liniei: RL = 10 ohmi
- curentul maxim absorbit pe o linie: 200mA
- curentul maxim absorbit de centrală cu 40% linii alarmate: 3A
- numărul de linii supravegheate:
CUAM - N2 - 10 linii
CUAM - N4 - 20 linii
CUAM - N6 - 30 linii
- temperatura mediului ambient: - 100C ÷ +500C
- umiditatea relativă a aerului: 95 3%
Conectarea detectoarelor pasive (fără consum de energie electrică) este prezentată în fig. 6.8.
Fig. 6.8 Linie de detectoare pasive
În paralel, pe contactul normal închis al fiecărui detector, se montează o rezistenţă de 3,9 k ,
0,5w.
Pentru detectarea scurtcircuitelor pe liniile de legătură dintre centrală şi detectoare se
montează o rezistenţă de scurtcircuit, RSC, de 470 .
În figura 6.9 se prezintă o linie de detectoare active (alimentate de la centrala de avertizare
incendii).