Evaluat de cititori:

Jumari de ou   
- de Andrei MANOLESCU

din revista Dilema - Nr.384 / 23-29 iun. 2000

Cînd devii prima oara tata esti buimac. Desi ai avut noua luni la dispozitie sa te gîndesti, nu
pricepi totusi cum se face ca, asa dintr-o data, a aparut un suflet nou, foarte apropiat. Esti
întrebat daca nu simti o responsabilitate în plus. (Aiurea!). Femeile îti dau tot felul de sfaturi.
Prietenii îti cer sa le dai de baut. Unii te întreaba de ce nu esti deja beat. Depasesti o multime de
maruntisuri care-ti cad în sarcina. Si te simti vinovat ca pe tine nu te-a durut nimic în timpul
nasterii. Ti-e mila de sotie. Vezi copilul cu emotie si curiozitate. E în bratele unei asistente pe care
n-o cunosti. De fapt nici pe el nu-l cunosti. E o fiinta curioasa, cum n-ai mai vazut niciodata. Si
cica ai fi tatal lui. Ce înseamna asta? Te hotarasti sa dai de baut. Bei si tu. Speri ca asa vei
întelege mai bine. Prietenii te felicita cu mult zgomot. Esti retinut (prima atitudine diferita). Dar
înca nu te simti tata. Ar trebui sa-ti fie rusine? Tu petreci ca-n timpul burlaciei în vreme ce
nevasta si copilul (nevasta si copilul!?) stau într-un spital îngrozitor. Fiindca ai aflat deja ce
înseamna o maternitate. Nu-i o institutie diafana si ocrotitoare, asa cum poate îti imaginai odata.
E o macelarie în care se produc miracole. Oamenii compenseaza metafizica nasterii cu multa
fizica: trageri, împingeri, taieri, carucioare, stative, clesti, ace si furtune. Brutalitate profesionala.
Copii cu etichete. Nume scrise cu pixul direct pe boneta de pe capul micutilor. Industrie. Exista si
rebuturi... rateuri. Aproape în fiecare zi moare cîte un prunc. Mamele aud de pe culoare plînsete
sfîsietoare. Morti naturale sau neglijente? Cine poate sti? Totul e învaluit de un mecanism perfect
de taceri complicate. Simti ca în spatele fiecarui halat alb e ceva cît se poate de negru.

Doua fete diametral opuse. Adica, una e sa-ti ofere copilul viu si sanatos si alta sa nu ti-l mai dea
deloc. Ai intuit deja toate astea. Noroc ca al tau e sanatos. Si bei mai departe. Prietenii tai, fara
copii, nu stiu la ce te gîndesti. Cred probabil ca la marea idee de a fi tata, de a avea un urmas.
Chiar de-ai vrea, nu ai timp de asemenea cugetari. Urmeaza o adevarata scoala. Cum sa-l
schimbi. Cum sa-i pregatesti un biberon. Ce fel de biberon. Ce fel de tetina. Cum si cînd sa il dai.
Ce fel de suzeta. Ce fel de pampers. Ce fel de ceai. Cînd trebuie sa bea ceai. Cum trebuie sa
arate caca. Cum sa-i strîngi buricul. Cum sa-i faci baie. Cum sa-i pui termometrul. Cum sa-i pui
picaturi în nas. Ce sa faci daca are colici (nimic). Cum sa-l culci. Cum sa-l îmbraci. De ce sa-l
feresti. Cînd sa-l plimbi. Ce înseamna un carut bun. Ce înseamna o jucarie buna (e aceea care
se poate baga în gura si care are suprafete bune de pipait, care dezvolta cica simtul tactil). Le
înveti pe toate, nu sînt chiar asa de grele. Le vei exersa apoi de milioane de ori. Vei mai exersa si
"protocolul" initial cu prietenii. Rude peste rude îti vor calca pragul. Vei constata ca e bine sa ai
tot timpul în casa sampanie si piscoturi. Si ceva energie suplimentara sa faci fata. În orice caz,
nimic nu mai e ca înainte. Nici macar somnul. Nu mai poti citi decît cel mult lucruri simple si
scurte. Nu mai poti pleca în week-end. Nu te mai poti întîlni cu prietenii. Nu mai poti cheltui banii
aiurea. Tu care erai liber ca pasarea cerului. Dar lucrurile astea nu mai au importanta. Te bucuri
cînd gasesti dimineata în pampers-ul copilasului un caca "jumari de ou", cum scrie la carte. Iar
zîmbetul fara dintisori te face praf.