Evaluat de cititori:

Visand la somnul cel odihnitor de altadata...(MAMI)   

De când a apãrut pe lume mogâldeata, somnul tãu de noapte a
devenit mai degrabã un vis inaccesibil decât o realitate. Si totusi...
cum poti face sã dormi ca un prunc lângã pruncul tãu? În timp ce toti
ceilalti dorm fãrã griji, numai pe tine si pe micutul tãu somnul parcã
vã ocoleste. Nu trebuie sã disperi, somnul dulce de altãdatã se va
întoarce la tine, cu conditia sã controlezi chiar tu cauzele dezordinii
care a apãrut în viata ta.

Oare poate fi o consolare sã stii cã, asemenea tie, toate mamele au parte de ceea ce psihologii
denumesc deprivare de somn si considerã cã acest tip de epuizare este la fel de severã în
consecintele ei psihice si organice ca deprivarea de hranã, oxigen, apã si celelalte nevoi de bazã
ale organismului? De fapt, e bine sã stii cã în aceste conditii mamele ajung sã piardã cam 700 de
ore de somn într-un an calendaristic.

Sirena de alarmã a epuizãrii

Elena, mamã a unui bebelus care va împlini în curând 4 luni, descrie astfel starea ei de epuizare:
„Nu mai am nici mãcar cinci minute ale mele. Ziua umblu ca o somnambulã, uit lucruri esentiale,
cum ar fi, de exemplu, sã încerc temperatura biberonului. Maldãrul de rufe din baie si dezordinea
din camere mã deprimã. Noaptea nu pot adormi, pândindu-i rãsuflarea: am instalat chiar
„senzori“, care însã nu mã scutesc de grija cã se va sufoca în somn. Cel mai mult mã enerveazã
sfaturile sotului si somnul lui calm... Ar exista o solutie la tot zbuciumul meu, dar nu am încredere
sã-l las pe el sã-i vegheze somnul...“

Sunt multe studii asupra epuizãrii datorate lipsei de somn sau a somnului insuficient. De fapt,
ceea ce simti tine de schimbãrile clinice din corp si de schimbãrile psihice care sunt un semn cã
trebuie sã-ti reorganizezi viata, si nu o stare definitivã. Cercetãrile dezvãluie rapiditatea cu care
organismul reuseste sã se refacã o datã ce lucrurile încep sã se ordoneze - câteva ore de somn
continuu alungã starea de epuizare generatã de câteva nopti nedormite, o sãptãmânã de somn si
mai ales de regim ordonat pentru tine si copil vã pun pe amândoi pe linia de plutire dupã o
perioadã mai lungã de insomnii, cosmaruri si idei obsesive legate de pericole si nesigurante.

O orã de somn pierdutã îti scade performanta intelectualã

Traditional, se considera cã somnul este important doar pentru creier. Cercetãrile contemporane
spun cã deprivarea de somn, cu cât este mai accentuatã, cu atât duce la o crestere a activitãtii
sistemului nervos simpatic, care controleazã multe dintre functiile involuntare si, de asemenea,
are consecinte si pentru functiile hormonale si metabolice. Tu însãti poti sã recunosti
incapacitatea de a-ti mai controla miscãrile, uneori chiar echilibrul si, nu în ultimã instantã,
tulburãrile emotionale prin care treci: neîncrederea în tine si în partenerul tãu, spaimele tot mai
obsesive legate de pericolele care îl pândesc în timpul noptii pe cel mic - nu mai respirã, se
sufocã, se sperie... toate sunt ecoul stãrii tale de epuizare tot mai accentuate.

Performantele legate de deprinderile obisnuite de miscare devin tot mai slabe si, mai ales,
capacitatea de a gândi logic, rational, descreste dramatic spre irational si spaime. Sunt rapoarte
de cercetare care indicã, de exemplu, cã, o datã cu instalarea stãrii de obosealã, o orã de somn
pierdutã scade sensibil nivelul de performantã intelectualã. Încã o orã de nesomn reduce si mai
mult performantele... deci, în cazul unei persoane cu un intelect mediu, nesomnul din timpul unei
sãptãmâni poate provoca starea de retard intelectual!
Si toate acestea duc la scãderea încrederii în tine însãti si în propriul tãu copil pânã acolo, încât
sã-l învinovãtesti de ceea ce el nu poate controla - tensiunea, frustrarea, spaima în fata vietii...
care sunt de fapt transmise si întãrite de stãrile tale.

Ordoneazã-ti viata - tu SI el, nu tu SAU el

Nu porni orbeste în marea aventurã sperând cã te vei adapta din mers, gândeste-te logic încã
dinainte, stabileste-ti repere, discutã cu partenerul despre schimbãrile necesare în viata voastrã.

Dacã mersul, vorbirea, cresterile în greutate sunt repere importante în dezvoltarea normalã a
micutului tãu, un pas critic pentru pãrinti este antrenarea nou-nãscutului în somnul linistit de peste
noapte.

Majoritatea pãrintilor ar da orice pentru a ajunge din nou la o noapte întreagã de odihnã, ideal ce
pare iremediabil pierdut. Nu te speria, pregãteste-te pentru o perioadã destul de lungã, la capãtul
cãreia treptat, treptat vei putea sã-ti recapeti somnul cel de dinainte.

Când cel mic are doar câteva zile, problema principalã stã într-adevãr în inversarea somnului
diurn cu cel nocturn. Lucrul nu este de mirare dacã ne gândim cã luni de zile blândetea
întunericului a fost mediul cel normal al existentei lui intrauterine, ceea ce contrasteazã extrem cu
lumina din sala de nastere si cu zgomotele din salonul de nou-nãscuti al spitalului!

Ajutã-l sã se pregãteascã pentru somn

Majoritatea bebelusilor se pot adapta singuri, cam în primele 2-3 sãptãmâni, la orarul zi-noapte,
dar, e adevãrat, este foarte obositor pentru pãrinti sã stea treji în decursul acestor prime
sãptãmâni pentru a-l veghea.

Ca sã-l ajuti pe cel mic sã facã mai usor aceastã schimbare, micsoreazã sursele de stimulare în
timpul noptii - deci hrãneste-l, schimbã-l si tine-l în brate pe cât posibil pe întuneric sau în
semiîntuneric, încet, în liniste. Iar în timpul zilei, încearcã sã-l mentii treaz si activ cam 20 de
minute dupã fiecare hrãnire, prin schimbãri de pozitie, stimulare vizualã, o variatie de sunete:
vorbeste-i, maseazã-l, joacã-te cu el.

În general, un nou-nãscut poate dormi cam trei ore între mesele de noapte - patru dacã ai noroc.
Dar cele trei ore sunt calculate de la începutul unei hrãniri pânã când începe urmãtoarea - deci
nu uita sã incluzi în calcul faptul cã, la început, o orã din cele trei este necesarã pentru hrãnirea
propriu-zisã, eliminarea aerului si schimbatul scutecelor, ceea ce va reduce sansa ta de a dormi
între mese la un maxim de douã ore!

O datã ce micutul va ajunge la 2-3 mese în timpul noptii (intervalul dintre ora 8 seara si 6
dimineata), si tu ai sansa unui prim pas spre odihnã. Dar mai ai mult pânã la somnul de noapte
neîntrerupt cu care erai obisnuitã înainte. Unii copilasi - cei care si-au stabilizat orarul nevoilor si
au început sã-si trãiascã noua conditie mult mai confortabil, care resimt plãcerea de a trãi,
bucuria si echilibrul pãrintilor - vor putea trece singuri, cam dupã 3-4 luni, la somnul neîntrerupt
de peste noapte, dar încã îti vor cere sã mãnânce cel putin o datã pânã la ziuã.

Prin urmare, cam de la aceastã vârstã poti începe sã introduci un ritual al adormirii care sã-i dea
copilului confort si relaxare. La început, trebuie sã instaurezi reguli simple, un sir de evenimente
predictibile, care sã îl ajute sã se pregãteascã pentru somn.

Setea voastrã de somn - la fel de mare

Epuizarea apare când devine din ce în ce mai evident cã nu ajungi sã dormi niciodatã mãcar
câteva ore la rând în timpul noptii. Existã strategii care te pot ajuta sã te simti mult mai confortabil
dormind cu si o datã cu cel mic.

Copilul are deja 8 luni si Maria îl hrãneste si la sân. „Mai ales noaptea, dupã ce-l hrãnesc, îl culc
în pãtut si dupã douã ore se trezeste iar... Îl aduc în pat cu mine si, dupã ce adoarme, îl pun iar în
pãtut. Si asa toatã noaptea, încât am început, în ciuda sfaturilor, sã-l las în pat cu mine. Nu stiu
dacã nu fac de fapt o gresealã. Cum îl pot face sã doarmã în pãtutul lui toatã noaptea? Adevãrul
e cã sunt foarte obositã, sunt la pãmânt!“

Când pãrintii adorm alãturi de micutii lor, toti reusesc sã doarmã mai bine. Ceea ce îi ajutã, mai
ales pe pãrinti, sã fie mai odihniti dimineata.

Sunt studii care demonstreazã, de exemplu, cã hormonul matern, prolactina, creste cantitativ o
datã cu somnul, cu hrãnirea la sân si cu mângâierile - iar somnul alãturi de cel mic satisface toate
cele trei conditii! Cresterea nivelului de prolactinã te ajutã sã te relaxezi si sã te simti mai odihnitã.

Stim deja cã micutul nu se trezeste noaptea doar pentru cã are nevoie de mângâieri si de
dragostea mamei - pentru cei mici, pânã la 12-13 luni, mesele din noapte înseamnã cam o treime
din necesarul de hranã. Si, în plus, se poate întâmpla sã descoperi, observând cu grijã tabieturile
de masã ale copilului tãu - mai ales pentru bebelusii cu temperament mobil, care sunt atrasi în
timpul zilei de plãcerea de a explora - cã nu mãnâncã suficient ziua! Hrãnirea adecvatã în timpul
zilei poate reduce consistent nevoia compensatoare de hranã din timpul noptii. Poti încerca sã-l
hrãnesti într-o camerã linistitã, în semiîntuneric, fãrã zgomote si alte stimulente din mediul
înconjurãtor, si vei vedea cum începe sã mãnânce mai bine în timpul zilei.

Sunt si controverse legate de dorinta copilului de a sta tot timpul în apropierea mamei, a
pãrintilor. Trupul mamei, respiratia, bãtãile inimii ei sunt universul lui pe care l-a cunoscut treptat,
de când s-a format în uter. Pe mãsurã ce trece de 6-7 luni, prin limitãrile acestei nevoi care l-ar
putea tine captiv ca un fel de satelit al mamei, copilul trebuie sã primeascã semne care sã-i
încurajeze si nevoia de independentã. De la a-l adormi în brate, la a-i balansa leagãnul, la a-l
primi alãturi, în marele pat al familiei - iatã modalitãti diferite de a trata aceastã nevoie!

Odihneste-te când  si micutul se odihneste

Sunt cãrti care te sfãtuiesc sã-l pui de la început în leagãn, voci care îl trimit într-o altã camerã cu
sau fãrã usi deschise, ori care cer sã-l lasi sã plângã. 

În prezent, tot mai multe cercetãri asupra dezvoltãrii considerã important ca pãrintii sã doarmã
alãturi de nou-nãscut. Sunt strategii care vã ajutã, pe tine si pe tatãl copilului, sã vã simtiti
confortabil dormind cu cel mic alãturi de voi în patul mare, fie pus într-un leagãn sau un pat mai
mic lângã cel parental. Copilul nu trebuie neapãrat asezat între voi doi. Poate sta la marginea
protejatã de perete. Mai mult, se pare cã dormitul alãturi de tatã favorizeazã un somn continuu în
timpul noptii!

Copiii vor pãrãsi patul pãrintilor atunci când vor fi gata sã se confrunte singuri cu lumea din jur! 

Ti-a pierit somnul? 

 Fii atentã! Observã-ti copilul, ca sã stii când este cu adevãrat obosit. Culcã-l atunci, nici
mai devreme si nici mai târziu.
 Construieste un „ritual” pentru ora când cel mic trebuie sã adoarmã. Altfel, momentul te
va prinde când esti prea obositã pentru a te mai putea organiza.
  Creeazã o rutinã care îti serveste si tie, si copilului si care vi se potriveste amândurora.
De exemplu, o astfel de secventã poate include îmbãierea, spãlarea dintilor, o poveste,
un cântec de leagãn sau o altã melodie, rostirea unei urãri amuzante, cum ar fi „somn
usor, vise plãcute, puricii sã te sãrute“, anticiparea unui vis plãcut etc., rutinã care prin
familiarizare ajunge sã vã relaxeze pe amândoi.
 Acordã timp suficient pentru momentele de tandrete dinaintea lui „somn usor“ - învatã sã
te organizezi în asa fel, încât sã fii liberã la ora de somn si vei ajunge sã nu mai resimti si
sã-i transmiti tensiune, frustrare, nerãbdare. Îi vei transmite calm, relaxare si seninãtate si
va pãsi usor si împãcat în bratele lui Mos Ene.
 Înainte de a te culca, gândeste-te un moment la ziua care a trecut si stabileste-ti
prioritãtile pentru cea care va urma, centrându-te pe ceea ce este pozitiv, pe ceea ce te
multumeste. Poti sã descoperi astfel cât de multe lucruri merg bine în viata ta.
 Împarte poverile si încãrcãtura. Partenerul si copiii mai mari pot sã te ajute - decideti cu
totii, ca o familie, care sunt prioritãtile, ce poate face fiecare si ce responsabilitãti poate
fiecare sã-si asume. Ordinea va adãuga calm, echilibru în viata ta si a familiei.
 Nu te neglija. Ai grijã de corpul tãu si de sufletul tãu, continuã sã te gândesti si la tine. Si,
mai ales, fixeazã-ti un timp cât mai precis când îti vei relua viata socialã si profesionalã.
Tine un jurnal care sã-ti oglindeascã progresele tale si ale copilului. Din când în când
citeste din urmã si bucurã-te de pasii fãcuti!
 Pe mãsurã ce creste, ajutã-l sã devinã tot mai sigur de el si mai independent când
doarme.

Reguli de Aur
Iatã câtiva pasi posibili de antrenament pentru somnul independent, aplicabil mai ales dupã 7-8
luni, dupã ce ai introdus deja o rutinã a adormirii:
 

1. Vorbeste-i bebelusului despre faptul cã va dormi separat, dar cu voi alãturi.

2. Dacã plânge, mai ales la început îti va fi foarte greu. Revino dupã câteva minute, fãrã sã
aprinzi lumina, fãrã sã îl iei neapãrat în brate, dar stând alãturi si vorbindu-i pânã
adoarme. Nu-l lãsa prea mult sã plângã - nici tu nu poti suporta, si existã si pericolul sã
intre într-un fel de crizã epuizantã de plâns, din care greu îl mai poti scoate.
3. Mângâie-i bratele, fata pânã se calmeazã si apoi pãrãseste camera fãrã sã te simtã.
4. Dacã continuã sã plângã, lasã-l, dar nu mai mult de 10 minute.
5. Continuã reluând acesti pasi pânã va ajunge sã adoarmã.
6. Dacã ti se pare prea dificil, poti introduce pasi intermediari:
7. Începe prin a sta alãturi de copil, tinându-l de mânã pânã adoarme.
8. Apoi stai lângã pãtut fãrã a-l mai tine de mânã.
9. Pasul urmãtor înseamnã sã stai alãturi de pat, dar mai la distantã.
10. Poti sta deja în dreptul usii deschise, asa încât sã te poatã vedea dacã deschide ochii.
11. Abia acum, dupã ce s-a obisnuit sã nu mai fii aproape de patul lui, poti pãrãsi camera,
dar pãstrând în minte, pentru câteva minute, imaginea lui înainte de a începe sã faci
altceva...

din Revista MAMI, text: Ana Moga

Mai cititi:

 Despre ... frustrare

 Citeva secrete despre sex pentru parinti

 Femeia echilibrata vs. Superfemeia