UNIVERSITATEA DE STAT DE EDUCATIE FIZICA ŞI SPORT

FACULTATEA KINETOTERAPIE

CATEDRA KINETOTERAPIE

Specialitatea Kinetoterapie şi Terapia Ocupaţională

Referat / Lucrare de curs

Tema: Kinetoterapia în deviația cubitală a degetelor

Elaborat de:Orbu Vasile an. II, grupa 210

Evaluator: Corman Mariana

Chişinău, 2021
CUPRINS
1
 Introducere.................................................................................................................... 3
.

1. Etiopatogeneza şi clinica bolii……….………………………………………………. 4

1.1. Factori etiologici......................................................................................... 4
1.2. Clinica afecţiunii …………………………………………………………. 6

2. Diagnosticarea şi tratamentul afecţiunii……………………………………………. 10

2.1. Diagnosticarea şi farmacoterapia............................................................ 12
2.2. Kinetoterapia în afecţiune dată………………………………………… 16
2.3. Program de exerciţii fizice recomandate în afecţiune………………… 18

Concluzii………………………………………………………………………………. 21

Bibliografie……………………………………………………………………………. 22

Introducere
2
Deviația cubitală a degetelor este o afecțiune care se caracterizează prin
deplasarea articulațiilor mâinii, astfel încât degetele se îndoaie spre osul ulnei
din exteriorul antebrațului. Afecțiunea dată este cauzată de poliartrita
reumatoidă care la rîndul ei este o boală inflamatorie cronică recurentă,
caracterizată de o inflamaţie proliferativă a sinovialei articulare. Poliartrita
reumatoidă este o boala autoimuna, cronica care poate provoca dureri
articulare si leziuni in intregul corp. In cazuri rare, boala poate afecta vasele
de sange, pielea, plamanii sau ochii. Se estimeaza ca apare la 1% din
populatie in decursul vietii si este catalogata drept o boala autoimuna,
deoarece sistemul imunitar „vede” celulele proprii (in acest caz, articulatiile)
drept un invadator care trebuie eliminat. Daca in cazul bolii artrozice,
simptomele apar in urma solicitarii articulatiilor, la poliartrita reumatoida
acestea apar ca urmare a unei inflamatii primare a unor articulatii anterior
normale.

Epidemiologie
Poliartrita reumatoidă reprezintă aproximativ 10% din totalul bolilor
reumatice. Încidenţa bolii este de aproximativ 0.5/1000 la femei şi 0.2/1000
la bărbaţi, prevalenta este aproximativ 1.7% pentru femei şi 0.7% pentru
bărbaţi, afectează persoanele de vârstă tânără, raportul femei: bărbaţi este de
2,2-2,5:1 pentru vârsta medie (de la 35 la 55 ani) ajunge la 5:1, către vârsta
de 70 ani femei = bărbaţi

1. Etiopatogeneza şi clinica bolii

3
 1.1. Factori etiologici
Etiologia bolii nu este cunoscută, se consideră că etiologia
reumatoide este multifactorială, factorii favorizanţi fiind: - genetici
- infecţioşi - autoimunitatea Factori favorizanţi: facto
Susceptibilitatea genetică este susţinută de: studiile de agregare fam
gemelare. Astfel a fost determinată o asociere strânsă între
reumatoidă şi antigenele de histiocompatibilitate HLA clasa I
frecvente fiind DR1 şi DR4.
 Factori favorizanţi: Sexul. Încă în 1938 Hench P.S., a menţionat
simptomelor clinice la 90% dintre paciente în timpul sarcinii şi o
marcată a activităţii AR în perioada postpartum. Femeilor le este
un răspuns imun mai exagerat, cu o hiperactivitate a verigii umorale
 Factori favorizanţi: sexul Androgenii au acţiune supresoare a
umorale a imunităţii. Este stabilit că scăderea activităţii răspu
umoral şi a celui celular la bărbaţi are loc imediat după maturiz
când creşte nivelul testosteronului
 Factori favorizanţi: agenţi infecţioşi. Multe modele experimentale
animale, asemănătoare AR au fost obţinute prin imunizări cu A
Totuşi, nu există dovezi convingătoare asupra implicării unei ba
studii au incriminat mycobacterii şi streptococul în apariţia AR.
tipuri de virusuri au fost luate în considerare ca posibili agenţi etio
virusul Epstein-Barr, parvovirusurile (la unii pacienţi s-au
serologice de infecţie cu parvo-virusul B19), lentivirusuri, HTL
rujeolei, dovezile rămânând în continuare incerte
 Factori favorizanţi: autoimunitatea Principalii candidaţi la
menţionaţi de cercetători sunt: colagenul tip II, proteoglicani
condrocitare, imunoglobulinele şi proteinele de şoc termic (hsp60
4
 deosebită se acordă în ultimul timp superantigenelor, care reprez
virale sau bacteriene capabile să activeze un număr sporit de
Factorii reumatoizi (FR) - reprezentat prima dovadă de autoimunita
activează complementul şi contribuie la formarea complexel
exacerbând sinovită şi procesele vasculitice. Astfel, la ora actu
consideraţi o consecinţă, nu o cauză în imunopatogenia PR.
In ciuda lipsei unei cauze precise a aparitiei poliartritei reumatoide
s-au pus de acord in privinta unor factori de risc ce duc la cresterea
de imbolnavire. Mai jos sunt cei mai importanti dintre acestia:
 Sexul - femeile sunt mult mai predispuse la poliartrita reumatoida d
 Varsta - desi poate aparea la orice varsta, cele mai multe cazuri
reumatoida au fost raportate dupa varsta de 55 de ani;
 Genetica - daca o ruda apropiata are sau a avut poliartrita reumato
un risc mai mare de imbolnavire;
 Fumatul - persoanele care fumeaza au un risc mai mare d
reumatoida, in special atunci cand este asociat cu factorul genet
evidentiat o crestere de 25% a riscului de dezvoltare a poliartritei
fiecare 10 pachete de tigari fumate pe an.
 Expunerea la azbest si silicati - in special, persoanele care lucreaza
constructiilor;
 Obezitatea - femeile de peste 55 de ani care sunt supraponderale sau
risc mai mare de a dezvolta poliartrita reumatoida; aceasta situ
asociata nivelului mai mare de de leptina, hormon care este
raspunsul imun inflamator.

1.2. Clinica afecţiuni

5
 Procesul începe cu o sinovită inflamator-exudativă care progresează
spre o formă proliferativă şi infiltrativă, rareori leziunile inflamatorii
regresează, cel mai des boala având o evoluţie progresivă.

Debutul bolii se produce la vârste tinere, de obicei în decadele 3-5, dar

boala poate debuta practic la orice vârstă.
• Debutul insidios (primar cronic) este cel mai frecvent întâlnit, apărând
la 60-65% dintre cazuri.
• Debutul acut sau subacut apare la aproximativ 15-20% dintre cazuri.
Manifestările articulare Afectarea articulară este de tip inflamator:
• Durerea şi redoarea matinală Redoarea matinală poate apărea înaintea
durerii propriuzise şi e datorată edemului şi acumulării de lichid
sinovial din timpul somnului. în AR redoarea matinală durează cel
puţin 1 oră.
• Tumefacţia şi căldura locală sunt cauzate de: edem, infiltrat
inflamator, creşterea cantităţii de lichid sinovial, proliferarea sinovialei
etc. • Înroşirea tegumentelor supraiacente este singurul element al
inflamaţiei care lipseşte
• Simetricitatea - prinderea unei articulaţii este urmată de afectarea
articulaţiei simetrice într-un interval mai mic de 3 luni;
• Aditivitatea - o nouă articulaţie este afectată înainte ca afectarea celei
precedente să fie ameliorată;
• Evolutivitatea - afectarea articulară evoluează cronic spre eroziuni,
deformări, anchiloze.
Sindromul articular, articulaţiile cel mai frecvent afectate sunt
articulaţiile diartrodiale şi mai ales articulaţiile mici ale mâinilor: •
metacarpofalangiene (MCF), interfalangiene proximale (IFP) (91%) •
radiocubitocarpiene (RCC) • carpiene (78%) • interfalangiene distale
(IFD) rămân indemne sindromul articular (mîinile) • Tumefacţia
6
 articulaţiei IFP şi lipsa afectării celei distale duc la apariţia „degetelor
fuziforme".

Printre semnele si simptomele asociate poliartritei reumatoide se afla:

 articulatiile calde, umflate si dureroase;

 articulatiile intepenite (rigide) mai ales dimineata si dupa o perioada de

inactivitate;
 oboseala;

 febra;

 lipsa poftei de mancare.

Boala debuteaza prin durere la nivelul articulatiilor degetelor de la
maini sau picioare, iar pe masura ce progreseaza, poate afecta
articulatiile mari, genunchii, gleznele, coatele, soldurile si umerii. In
general, simptomele afecteaza articulatiile de pe ambele parti ale
corpului.Persoanele cu poliartrita reumatoida pot sa aiba si simptome
mai generale precum senzatia de oboseala sau lipsa de energie,
transpiratii, lipsa poftei de mancare, scadere ponderala. De asemenea,
in cazul a 40% dintre bolnavi, poliartrita reumatoida poate afecta
pielea, ochii (apare senzatia de ochi uscat), plamanii (pot sa apara
dureri toracice), inima, rinichii, glandele salivare, maduva spinarii sau
vasele de sange. Simptomele pot varia in severitate sau pot aparea si
disparea. De exemplu, durerea se produce dupa o perioada de
inactivitate, dimineata, de exemplu, apoi intra in remisie atunci cand
durerea si umflaturile incep sa se calmeze. Pe termen lung si in lipsa
tratamentului, poliartrita reumatoida poate duce la deformarea
articulatiilor.

7
 2.Diagnosticarea şi tratamentul

1.3. Diagnosticarea şi farmacoterapia

Este dificil de diagnosticat deviația cubitală a degetelor in debutul bolii,

deoarece simptomele timpurii sunt comune mai multor afectiuni ale
articulatiilor. In timpul controlului, medicul va verifica articulatiile
pentru a vedea daca exista umflaturi, caldura si roseata. Se poate sa fie
nevoie de testarea reflexelor si a fortei musculare.In fazele mai avansate
ale bolii, testele de sange pot detecta primele indicii cu privire la prezenta
poliartritei reumatoide. Persoanele care au boala prezinta un nivel ridicat
al ratei de sedimentare a eritrocitelor (VSH-viteza de sedimentare a
hematiilor) sau a proteinei C-reactive (CRP); un nivel prea ridicat al
acestora indica prezenta unei inflamatii. Se pot face analize de
determinare a nivelului factorilor reumatoizi. Mai apoi, testele de
imagistica (radiografii, scanare RMN) ofera indicii referitoare la
progresul poliartritei reumatoide si la severitatea sa.

Umflaturie articulare simetrice sunt caracteristice poliartritei reumatoide

care a fost persistenta pentru o perioada de timp. Cu toate acestea, atunci
cand doar cateva articulatii sunt afectate la inceputul bolii, este posibil ca
simetria sa nu fie vazuta si nu trebuie sa impiedice diagnosticarea
poliartritei. Palparea atenta a articulatiilor poate ajuta la distingerea
umflarii si inflamatiei articulare. Umflarea articulatiilor proximale
interfalangiene si metacarpofalangiene ale mainilor este o descoperire
obisnuita. Incheieturile, coatele, genunchii, gleznele sunt alte articulatii
frecvent afectate, iar umflarea este detectata cu usurinta.

8
 Ocazional, articulatiile inflamate se vor simti calde la atingere. Inflamatia,
deformarea structurala sau ambele pot limita gama de miscare a
articulatiei. In timp, unii pacienti cu poliartrita reumatoida dezvolta
deformari la nivelul mainilor sau picioarelor. Examenul fizic poate
dezvalui alte semne, cum ar fi noduli reumatoizi sau febra scazuta.

Tratament medicamentos

Medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene sunt medicamente menite

sa amelioreze durerea si sa reduca inflamatia. Acestea pot fi cumparate
fara reteta sau pot fi prescrise doze mai puternice. Multi oameni sunt deja
familiarizati cu aniinflamatoarele, deoarece sunt utilizate pentru a trata
durerile de cap, febra si alte afectiuni comune, in siguranta la domiciliu.
Ibuprofenul (Advil) si naproxenul (Aleve) sunt doua antiinflamatoare de
baza care vor reduce temporar durerea si inflamatia. Medicamentele mai
slabe vin cu mici efecte secundare sau riscuri, dar, de asemenea,
gestioneaza doar simptomele si durerea - nu vor ajuta la incetinirea
activitatii bolii.
Antiinflamatoarele mai puternice sunt disponibile pe baza de prescriptie
medicala si pot oferi o ameliorare a durerii, reducand in acelasi timp
inflamatia in organism. Medicamentele cu doze mai mari au efecte
secundare grave, incluzand: Exista medicamente antiinflamatoare
nesteroidiene speciale care sunt mai sigure pentru persoanele predispuse
la probleme de stomac. Ele pot fi administrate pe cale orala sau aplicate
direct pe articulatie ca plasture sau crema.

9
 2.2. Kinetoterapia în afecţiune

Obiectivele principale ale kinetoterapiei sunt:

- realiniamentul şi corectarea axelor articulare în scopul
menţinerii paternului mişcării;
- menţinerea sau creşterea mobilităţii articulare pentru a
permite menţinerea amplitudinii mişcării în limitele funcţionale;
- menţinerea sau creşterea forţei musculare;
- recuperarea prehensiunii (abilitatea de a apuca diverse
obiecte).
Realiniamentul segmentelor şi corectarea axelor articulare:
Acest obiectiv se urmăreşte încă din perioada de debut a bolii pentru a
evita fixarea articulaţiilor în poziţii vicioase, nefuncţionale. El se realizează
prin repaus articular în timpul puseelor inflamatorii (evitând
microtraumatismele generatoare de deformaţii) şi prin posturări realizate cu
atele şi orteze.
Avantajele aplicării de atele şi orteze constau în:
- asigurarea unei întinderi musculare uşoare, dar susţinută şi
prelungită, luptând împotriva contracturii:
- realizarea unui suport pasiv ce preia funcţia de susţinere,
anulând forţele deformante;
- împiedicarea modificării fibroase a ţesutului conjunctiv
inflamat şi fixarea
articulaţiilor în poziţii vicioase;
- evitarea microtraumatismelor gestuale.

10
 III Mijloace utilizate în tratamentul kinetoterapeutic: kinetoterapia se
împarte în trei perioade: acută, subacută şi cronică. Perioada acută:
- imobilizarea posturală (pentru combaterea durerii şi a
inflamaţiei); - mobilizare articulară (pentru menţinerea mobilităţii
articulare):
- mobilizări activo-pasive (până la limita funcţională fără
apariţia durerii);
- mobilizări active contralaterale;

Ansamblul cibernetic „creier – mână”, ca "organ de execuţie" permite actul

complex al prehensiunii (abilitatea de apucarea şi manipularea obiectelor) şi
în plus, ca "organ de informare" degetele sunt un adevărat receptor senzorial
care permite omului să palpeze obiectele din jur şi să interpreteze informaţiile
vizuale. Orice alterare a elementelor structurale ale mâinilor poate
compromite parţial sau total unele din funcţiile lor complexe cu consecinţe
dintre cele mai grave pentru activitatea profesională şi pentru viaţa socială al
omului. Tipuri de prehensiune (după Cordun Mariana, 1999):

• prohensiunea terminală - între extremitatea pulpei policelui

aproape de unghie şi extremitatea pulpei fiecărui deget, în particular a
indexului;
• prehensiunea subtermlnală— între pulpa polibelui şi pulpa altui
deget când este bidigitală, sau pulpele a două degete , când este tridigitală:
• prehensiunea subtermino-laterală - între pulpa policelui şi faţa
laterală a unui deget (mai frecvent a indexului);
• prehensiunea palmară - între palmă şi ultimele patru degete şi
police;

11
 • prehensiunea prin opoziţie digito-palmară - între palmă şi
ultimele patru degete; prehensiunea latero-laterală - interdigital, între feţele
laterală şi medială a două degete apropiate;

2.3. Program de exerciţii fizice recomandate în afecţiune

 Din poziţia aşezat pe un scaun la o masă, pacientul execută o

mobilizare autopasivă a articulaţiilor metacarpofalangiene prin
poziţionarea .mâinii cu faţa cubitală pe masă (adică: poziţionarea în ax
a degetului 3 - în continuarea antebraţului) corectarea realizându-se
după axa mediană a mâinii; din poziţia stând depărtat cu marginea
cubitală a mâinii afectate sprijinită de un perete, se execută corectarea
poziţiei degetelor cu ajutorul greutăţii corporale care apasă pe marginea
cubitală „a degetelor"; se menţine această poziţie aproximativ 30
secunde;
 Din poziţia aşezat, kinetoterapeutul fixează priza pe faţa posterioară a
degetelor, contrapriza fixează mâna în prelungirea antebraţului, apoi
mobilizează pasiv degetele aducându-le în poziţie corectă; se menţine
această poziţie aproximativ 20-30 secunde;
 Din aşezat la o masă; pe masă se află un vas cu apă călduţă; pacientul
dispune mâna în imersie cu faţa cubitală sprijinindu- se de fundul
vasului, creindu-se o presiune asupra degetelor pentru a reveni în
poziţie normală; se menţine aceasta aproximativ 20-30 secunde;
 Din aşezat, cu o bandă elastică care înconjoară degetele, antebraţul
mâinii afectate sprijinit pe coapsa de aceeaşi parte iar mâna în pronaţie;
cealaltă mână a pacientului fixează capetele benzii elastice; pacientul

12
 execută mişcarea de înclinare radiată a degetelor contra-rezistenţă;
revenire la poziţia iniţială;
 Din aşezat cu mâna afectată şi antebraţul în pronaţie pe o masă,
pacientul execută mişcarea de înclinare radială a degetelor contra
rezistenţei opuse de către kinetoterapeut;
 Din poziţia aşezat la o masă pe care se află un vas cu apă călduţă,
pacientul aşează mâna afectată, în imersie, în pronaţie, pe fundul
vasului; pacientul acţionează asupra mâinii afectate prin mobilizări
autopasive pentru a corecta poziţia acesteia; mobilizările se execută
lent cu tensiuni prelungite; pacientul se ghidează după linia mediană a
antebraţului;
 Antebrațul va sta sprijinit pe o masă în pronație, iar pacientul execută
mișcarea de înclinare radială, pentru început singur, apoi împotriva
rezistenței opuse de kinetoterapeut;
 Antebrațul și mâna cu vârful degetelor sprijinite pe o masă, iar
pacientul execută percuții repetate pe planul mesei, degetele se mențin
în semiflexie.
 Din poziţia aşezat cu antebraţul mâinii afectate sprijinit pe masă în
pronaţie, pacientul acţionează asupra mâinii afectate prin mobilizări
autopasive pentru a corecta poziţia acesteia; mobilizările se execută
lent cu tensiuni prelungite; pacientul se ghidează după linia mediană a
antebraţului;
 Din poziţia stând uşor depărtat cu faţa ia un perete; mâna afectată
sprijinită cu faţa cubitală de perete; pacientul acţionează asupra mâinii
afectate cu greutatea propriului corp, încercând să corecteze deviaţia
cubitală a mâinii; se execută lent iar tensiunea se menţine aproximativ
20 – 30 secunde; din poziţia aşezat, cu un suport lateral, de partea
13
 mâinii afectate (eventual o măsuţă); antebraţul mâinii afectate este
dispus pe suport (măsuţă) cu faţa radială iar mâna afectată în afara
planului de sprijin; la nivelul articulaţiilor metacarpo-falangiene (de
jurîmprejurul lor) este fixat un săcuieţ cu nisip; se menţine poziţia
aproximativ 30 secunde;
 Din aşezat, cu o bandă elastică care înconjoară degetele, antebraţul
mâinii afectate sprijinit pe coapsa de aceeaşi parte iar mâna în pronaţie;
cealaltă mână a pacientului fixează capetele benzii elastice; pacientul
execută mişcarea de înclinare radiată a degetelor contrarezistenţă;
revenire la poziţia iniţială.
 Antebraţul sprijinit pe marginea mesei, pumnul relaxat, mana in afara
mesei: se efectuează mobilizări active de flexie-extensie a pumnului.
 Cu antebraţul si mana cu varful degetelor sprijinite pe masă se
efectuează percuţii repetate pe planul mesei menţinand degetele in
semiflexie.
 Prinzand in mană o minge de tenis, cu degetele desfăcute se efectuează
flexii, extensii, rotaţii la nivelul pumnului.
 Mingea poate fi prinsă printr-un fir elastic intrun punct fix, executand
in acest fel aceleasi miscări cu contrarezistenţă
 Din poziție șezând cu antebraţul sprijinit pe masă se prinde un baston in
mană cu policele asezat in axul bastonului si se ridică bastonul de 20 de
ori
 Din poziţia sezand, bolnavul prinde buretele cu degetele si strange de
mai multe ori concomitent cu extensii ale pumnului si presiuni asupra
buretelui cu partea volară a regiunii RCC

14
  Din aceeasi poziţie bolnavul răsfoieste cu degetele filele unei cărţi
concomitent cu extensii ale pumnului, ajungand in final cu degetele in
palmă, policele fiind ţinut in abducţie maximă
 Cu mana sprijinită pe masă, pe marginea sa cubitală,se execută presiuni
repetitive polidigitale (cu fiecare deget in parte), terminal, asupra unui
burete cu consistenţă fermă.
 Antebraţul sprijinit cubital pe masă, palmele apropiate, degetele
impreunate: se efectuează extensii ale degetelor in buretele fixat in faţa
degetelor sau contrarezistenţei opuse de kineziterapeut.
 Din poziţia de plecare cu palmele sprijinite pe masă se efectuează
miscări de abducţie a degetelor contrarezistenţei opuse de terapeut (sau
mana opusă a bolnavului) si aceleasi miscări contra rezistenţei unor
bureţi asezaţi interdigital sau unui elastic.
 Aceleasi exerciţii pentru interososi se pot efectua cu palmele lipite si
mainile sprijinite pe marginea cubitală.
 Antebraţul sprijinit pe masă, pumnul sprijinit cu partea volară pe un
burete, cu MCF in flexie de 90° si IF flectate: se exercită presiuni
asupra buretelui prin extensia ultimelor două falange cu pumnul
menţinut fix.

Terapia ocupaţională - este o metodă de elecţie pentru reeducarea mainii

in poliartrita reumatoidă si un element de reinserţie familială si socială.
Activităţi si jocuri recomandate:
 scris cu inele corectoare;
 rularea unei fesi sau a altor materiale in direcţie radial
 invartind sfarleaza radial, antiorar
 joc cu bile
15
16