Sunteți pe pagina 1din 11

COLABORAREA CONSILIERULUI ȘCOLAR

CU COPII AI CĂROR FAMILII SUNT PLECAȚI LA MUNCĂ ÎN STRĂINĂTATE


ȘI CU FAMILIILE ACESTORA

Material destinat consilierilor școlari, copiilor, elevilor, cadrelor didactice și părinților

Prof. Cristina Smaranda AMBRUȘ


consilier școlar, CJRAE MM/CJAP

28 Martie 2020

ROMÂNIA, Maramureş - Baia Mare, str. 8 Martie, nr. 7, CP - 430406


Tel.: 0040.262.211.228, Fax: 0040.262.211.227, http://www.cjraemm.ro, cjraemm@yahoo.com
ARGUMENT

Am fost și suntem contemporanii expansiunii, cunoașterii, noului. Dinamica mobilității pe


piața forței de muncă, alături de fenomenul globalizării au atras fenomene sociale care au putut fi
într-o oarecare măsură prevăzute, dar care nu au putut fi evitate. Sărăcia extremă, imposibilitatea
satisfacerii unor nevoi materiale au adus numeroase familii din România în situații lipsite de
alternative. Munca în străinătate a apărut dintr-o dată ca o soluție salvatoare pentru multe familii
aflate în vârtejul incertitudinilor sociale și economice. Așadar, țara noastră, a început să cunoască
fenomenul complex al migrației în afara granițelor țării, fenomen care a adus cu sine oportunități,
dar în egală măsură și costuri/probleme. Acesta nu a avut o existență seculară, dar a cunoscut o mai
mare amploare în ultimii ani (Vîlcu, 2015).
Ne aflăm însă la o răscruce de drumuri…. Fața lumii, așa cum o cunoșteam până acum, se
schimbă.
Pe fondul războiului sanitar și economic pe care multe popoare îl duc în aceste săptămâni,
putem cădea de acord cel puțin asupra unui lucru, acela că omenirea nu va mai fi la fel. Realitatea
socială, cea pe care am cunoscut-o până acum, cu toate fațetele sale, își va modifica configurația și
structura. Criza pandemică i-a determinat pe foarte mulți dintre cei plecați în străinătate să se
reîntoarcă, iar familiile, în mod paradoxal, se reîntregesc. Suntem într-un moment dificil de
depășit, în toate segmentele cruntei realități sociale și economice.
Noțiuni precum globalismul, migrația, remigrația, mobilitatea profesională către alte țări
vor fi restructurate: „S-a spus că este o minune ceea ce trăim, putem circula liber pe tot globul,
totul e minunat… Cred că se vor revaloriza noțiuni precum națiune, popor, comunități de limbă, de
valori fără ca respectându-le să trebuiască neapărat să încălcăm drepturi fundamentale ale omului”
(Gabriel Liiceanu, interviu Radio France International, martie 2020).

ROMÂNIA, Maramureş - Baia Mare, str. 8 Martie, nr. 7, CP - 430406


Tel.: 0040.262.211.228, Fax: 0040.262.211.227, http://www.cjraemm.ro, cjraemm@yahoo.com
ASPECTE TEORETICE

I. Construirea rezilienței la copiii cu părinți plecați la muncă în străinătate


Reziliența copilului și adolescentului poate fi definită ca fiind setul de achiziții pozitive pe
care acesta le dobândește de-a lungul dezvoltării sale și folosirea lor pentru evitarea
răspunsurilor dezadaptative în fața situațiilor problematice.
Se pot identifica 3 niveluri de definire a rezilienței, fiecare dintre acestea fiind consistent cu
datele prezentate în literatura de specialitate:
a. reziliența ca proces – competența sau abilitatea de a obține un rezultat pozitiv.
Reziliența este definită ca un mecanism care îl ajută pe individ să atingă starea de bine
subiectivă, indiferent dacă se confruntă sau nu cu situații traumatice (Masten, 2001). Ca proces,
reziliența este abordată atât în relație cu evenimente percepute ca traumatice, cât și în absența
acestora. O persoană care dovedește reziliență depășește cu succes factorii de risc.
b. reziliența ca sumă de prerechizite – o resursă care, odată utilizată determină rezultate
pozitive.
Din această perspectivă reziliența este puternic asociată cu prezența și reziliența persoanelor
semnificative din viața tinerilor. Considerată sub aspect de prerechizite, reziliența este asociată cu
rezultate pozitive, dar accentul cade pe prezența unor anumiți factori protectivi decizionali în
atingerea stării de bine subiectivă (optimism, auto – eficacitate, sprijin emoțional, statut socio –
economic ridicat). Literatura existentă arată că nu este necesară prezența unor anumite resurse,
ceea ce este important e ca tânărul să recunoască și să demonstreze capacitatea de a utiliza
resursele de care dispune. Reziliența poate fi considerată ca o combinație de factori protectivi,
unică pentru fiecare persoană. Dar, chiar și în momentele în care o persoană demonstrează toate
premisele pentru reziliență, este inoportun să numim o persoană ca fiind rezilientă. Diferiți
cercetători au propus termenul de „pattern rezilient” mai degrabă decât cel de „persoană
rezilientă”. Prin aceasta argumentează faptul că pot exista situații în care o persoană poate ajunge
la rezultate pozitive, dar aceeași persoană poate să obțină rezultate negative, eșuând în încercarea
sa de a se adapta pozitiv.
c. reziliența ca rezultat – prezența unor rezultate pozitive într-un context caracterizat de
factori de risc (Ghimbuluț, 2012).

ROMÂNIA, Maramureş - Baia Mare, str. 8 Martie, nr. 7, CP - 430406


Tel.: 0040.262.211.228, Fax: 0040.262.211.227, http://www.cjraemm.ro, cjraemm@yahoo.com
În termeni de rezultat, reziliența este definită ca fiind succesul cu care o persoană
manevrează anumiți factori de risc. Din acest punct de vedere, reziliența este considerată a fi un
rezultat bun în măsura în care individul are capacitatea de a face față dificultăților (Masten, 2001).
În studiile revizuite, reziliența este percepută în contextul adaptării pozitive. Accentul nu cade pe
procesul prin care individul reușește să atingă starea de bine, ci pe factorii identificați ca predictori
pentru atingerea rezilienței în situații stresante. Literatura existentă sumarizează factorii protectivi
asociați cu reziliența, în șase categorii:
1. Maniera activă de a realiza managementul emoțional și centrarea pe sarcină;
2. Activitatea fizică desfășurat în mod costant;
3. Optimismul;
4. Prezența valorilor morale și a principiilor de natură axiologică;
5. Promovarea suportului social;
6. Demonstrarea flexibilității în rezolvarea de probleme.
Aceleași studii argumentează faptul că toate categoriile menționate mai sus sunt formate pe
baza unor factori specifici, cum ar fi autoeficacitatea, robustețea, strategiile de coping adaptativ și
atitudinea pozitivă în fața provocărilor/adversităților.
În ciuda absenței unei definiții unice a rezilienței, există un acord între specialiști în privința
a două aspecte esențiale:
• Reziliența caracterizează o persoană care a trăit sau trăiește un eveniment cu
caracter traumatic sau adversitate cronică și care dă dovadă de o bună adaptabilitate
(în funcție de vârstă sa sau de contextul socio – cultural în care trăiește);
• Reziliența este rezultatul unui proces interactiv între persoană, familie și mediul
înconjurător.
Studiile sugerează că, deşi copiii rezilienţi pot avea unele reacţii tranzitorii în raport cu
evenimentul traumatic (preocupare accentuată, somn neliniştit), ei nu vor dezvolta patologie de
tip stres posttraumatic; dimpotrivă, se vor caracteriza prin emoţii pozitive şi funcţionare
psihologică sănătoasă o dată cu trecerea timpului. În mod unanim, este acceptat faptul că
rezilienţa există dinaintea traumei. Dintre factorii asociaţi cu rezilienţa la copii, cei mai
consistenţi sunt (Goldstein & Brooks, 2013):
- abilităţi superioare cognitive, verbale, de rezolvare de probleme;
- capacitatea de autoreglare a comportamentului;
- capacitatea de a cere ajutor adultului;

ROMÂNIA, Maramureş - Baia Mare, str. 8 Martie, nr. 7, CP - 430406


Tel.: 0040.262.211.228, Fax: 0040.262.211.227, http://www.cjraemm.ro, cjraemm@yahoo.com
- optimism legat de propria persoană şi de viitor:
- talente, hobby-uri, abilităţi speciale;
- părinte sau persoană de îngrijire stabilă, plină de afecţiune, familie extinsă suportivă,
experienţe şcolare pozitive;
- modelarea reacţiilor pozitive de către părinţi;
- mediu familial consistent;
- tradiţii, ritualuri, rutine;
- conexiuni culturale puternice, identitate culturală.
Factorii de rezilienţă pot fi aşadar deopotrivă factori individuali şi de mediu. Dintre toţi, cel
mai puternic factor de rezilienţă pare a fi relaţia cu părintele sau un alt adult de referinţă.
Ataşamentul părinte-copil oferă resurse care cresc abilităţile de coping: optimism, încredere în
sine, încredere în ceilalţi, capacitatea de a dezvolta relaţii cu ceilalţi. La nivel neurobiologic un
ataşament securizant permite dezvoltarea unui sistem nervos eficient în reglarea arousal-ului
datorat crizei/traumei; din punct de vedere psihologic, ataşamentul permite reglarea stresului,
dezvoltarea mecanismelor atenţionale (selectivitate, focalizare a atenţiei), dezvoltarea capacităţii de
mentalizare (reflecţia în termeni psihologici asupra comportamentului propriu/al unei alte
persoane). De asemenea, copiii cu un ataşament securizant au răspunsuri mult mai organizate în
timpul evenimentului şi pot procesa psihologic materialul traumatic, structurându-l într-o naraţiune
coerentă, cu sens.
Factorii care determină reziliența la elevi și măsurile luate la nivelul cadrelor didactice
pentru dezvoltarea rezilienței trebuie să includă:
▪ Interesul real manifestat de către cadrele didactice față de elevi prin atitudine pozitivă
plină de căldură și respect față de elevi și față de activitățile ce urmează a fi derulate,
inclusiv față de problemele elevilor.
▪ Interesul cadrelor didactice, la nivel comportamental manifestat prin stabilirea de relații cu
agențiile de servicii sociale, oferirea de asistență elevilor prin materiale suplimentare și
tratarea cu interes a relațiilor cu familia elevilor și discuții cu părinții.
▪ Expectanțe pozitive ale cadrelor didactice cu privire la performanțele elevilor prin
folosirea punctelor tari ale elevilor, sporind astfel, motivația intrinsecă a elevului.
▪ Oportunități create de cadrele didactice pentru ca elevii să participe activ la derularea
activităților fiiind tratați ca persoane responsabile.

ROMÂNIA, Maramureş - Baia Mare, str. 8 Martie, nr. 7, CP - 430406


Tel.: 0040.262.211.228, Fax: 0040.262.211.227, http://www.cjraemm.ro, cjraemm@yahoo.com
II. Anxietatea de separare la copiii cu părinți plecați la muncă în străinătate
Anxietatea de separare este acum o tulburare care poate fi prezentă și totodată diagnosticată
în oricare etapă a vieții. Ea reprezintă o etapă normală în dezvoltarea psihologică a copilului și se
încheie, de regulă în jurul vârstei de 2 ani, atunci când copiii înțeleg că părinții pot lipsi fizic acum,
dar se vor întoarce mai târziu. Trăsătura principală a anxietății de separare este reprezentată de
momentul în care frica depășește nivelul așteptat pe parcursul dezvoltării ontogenetice a unei
persoane. Când se produce separarea de părinți (cum este cazul celor care pleacă la muncă în
străinătate pentru o perioadă de timp îndelungată), copiii pot părea retrași, triști, au dificultăți în a
se concentra în sarcini școlare sau activități cotidiene. În funcție de vârstă, aceștia pot experenția
- atacuri de panică, teamă de hoți, animale, monștri, întuneric, călătorii sau alte situații
percepute ca potențial periculoase. Totodată, copiii pot dezvolta tulburări de natură
psihosomatică la separarea de figurile/persoanele de atașament, cum ar fi: greață,
vărsături, dureri de cap, coșmaruri etc. Indiferent de simptome, anxietatea de separare a
copilului este o situație frustrantă pentru membrii familiei, conducând adesea la
conflicte între aceștia.
Durata anxietății de separare depinde de copil și de tipul de reacție al părinților la situație.
În cazurile în care anxietatea de separare interferează cu activitățile normale ale copilului, acest
lucru poate indica prezența unei tulburări de anxietate mai serioase. Pe de altă parte, unii părinți se
pot simți vinovați pentru că petrec foarte mult timp fără copil sau îl lasă pe acesta în grija altor
persoane (frați, surori mai mari, adulți din familia lărgită). Alți părinți sunt copleșiți de cât de multă
atenție are nevoie copilul din partea acestora. Este bine ca părintele să-și amintească faptul că
dorința copilului de a nu fi părăsit este o reacție normală, dovada sigură a unui atașament sănătos.
Plecarea părintelui poate fi astfel privită ca o oportunitate pentru copil să-și dezvolte abilități de a
face față unor situații noi și de a câștiga autonomie/independență.
Cum pot părinții să spună „la revedere” fără lacrimi?
Aceste strategii îi ajută și pe copii și pe părinți deopotrivă:
- să păstreze o relație cât se poate apropiată și constantă cu copiii pe perioada plecării (unii
dintre părinți îi sună zilnic tocmai pentru a-i sprijini în dificultățile/problemele pe care le
întâmpină);
- să-l pregătească pe copil treptat pentru plecare. Cele mai bune relații, de încredere reciprocă
se stabilesc atunci când copilul știe clar la ce să se aștepte, când cunoaște exact situația în

ROMÂNIA, Maramureş - Baia Mare, str. 8 Martie, nr. 7, CP - 430406


Tel.: 0040.262.211.228, Fax: 0040.262.211.227, http://www.cjraemm.ro, cjraemm@yahoo.com
care se află părinții, când participă la de deciziile luate de părinți în legătură cu viitorul
familiei (Munteanu & Tudor, 2007);
- crearea unui „ritual de plecare”. Acest ritual detensionează atmosfera, îi arată copilului că
părintele are deplină încredere în acesta. Este important ca părintele să se întoarcă atunci
când a promis.

OBIECTIVELE CONSILIERII COPIILOR CU PĂRINȚI PLECAȚI ÎN STRĂINĂTATE

❑ formarea și dezvoltarea abilităților de comunicare și


relaționare asertivă cu alți copii dar și adulții;
❑ învățarea și exersarea unor abilități de adaptare pentru a
face față cât mai bine schimbărilor legate de vârstă și
problemelor cu care se confruntă (criza provocată de
plecarea părinților);
❑ formarea și consolidarea unei imagini de sine pozitive,
adecvate și realiste;
❑ înțelegerea propriilor emoții și învățarea unor strategii
de autocontrol;
❑ dezvoltarea responsabilității pentru propriile acțiuni și
decizii;
❑ formarea unor deprinderi și abilități de dezvoltare
personală;
❑ dezvoltarea și valorificarea abilităților de explorare a
traseului educațional și profesional.

EFECTE POZITIVE VS. EFECTE NEGATIVE ALE MIGRAȚIEI PĂRINȚILOR

Îmbunătățirea condițiilor de trai


Abandon școlar
pentru copil
Participare școlară scăzută
Dezvoltarea la copii a abilităților de
Izolare
luare a deciziilor;
Comunicare slabă cu colegii
Dobândirea unor abilități de viață
Delincvență juvenilă
independentă
Consum de droguri
Creșterea gradului de alfabetizare
Conflicte cu frați, surori
digitală
Depresie
Tulburări de anxietate
Abuz și trafic de minori

ROMÂNIA, Maramureş - Baia Mare, str. 8 Martie, nr. 7, CP - 430406


Tel.: 0040.262.211.228, Fax: 0040.262.211.227, http://www.cjraemm.ro, cjraemm@yahoo.com
Părinții care aleg să plece în străinătate, cu intenția de a îndeplini misiunea față de copil și
familie, este convins că asigurarea bunăstării va menține pozitiv relația cu cei de acasă. Experiența
ne arată că relația părinte – copil poate căpăta un alt contur, marcat de: distanță emoțională,
neînțelegere în comunicare, conflicte etc. copiii și familia se confruntă cu efecte negative ale
migrației, dar nu sunt de neglijat nici efectele pozitive ale migrației, enumerate mai sus.

CE POATE FACE CONSILIERUL ȘCOLAR?

Consilierul școlar face parte dintr-o echipă de specialiști care abordează și evaluează în
detaliu fiecare situație în parte. Această echipă trebuie să identifice cât mai corect: problemele de
natură emoțională și comportamentală cu care se confruntă copilul (natura, forma și intensitatea
lor), modul în care problemele copilului sunt legate de dezvoltarea sa, de istoricul său personal și
familial (tipul de atașament, calitatea relațiilor cu persoanele în grija cărora rămâne), modalitatea
de raportare a copilului la plecarea părintelui/părinților și la situația prezentă.
Obiectivul principal al intervenției psihologice în cazul copiilor rămași acasă este ca aceștia
să fie capabili să traverseze perioada de absență a părinților și să regăsească sentimentul de
securitate în relația copil – părinte.

Tipuri de activități desfășurate de către consilierul școlar:


▪ elaborarea unei baze de date cu informații relevante despre copiii din școală a căror părinți
sunt plecați la muncă în străinătate;
▪ consilierea psihologică individuală/de grup a copiilor (inclusiv online) pe diferite teme:
probleme de natură emoțională, comportamentală, eșec școlar, absenteism, risc de abandon
școlar, motivație scăzută pentru învățare, stil de viață, apartenența la grupuri sociale
nepotrivite etc.;

ROMÂNIA, Maramureş - Baia Mare, str. 8 Martie, nr. 7, CP - 430406


Tel.: 0040.262.211.228, Fax: 0040.262.211.227, http://www.cjraemm.ro, cjraemm@yahoo.com
▪ consilierea psihologică individuală/de grup (inclusiv online) a părinților rămași acasă sau a
persoanelor, tutorilor legali care au în grijă copii;
▪ implicarea copiilor din grupul țintă în activități extrașcolare (de exemplu, activități de
voluntariat);
▪ crearea unor grupuri de suport (online sau prin whatsap) pentru copiii cu părinți plecați la
muncă în străinătate sau pentru frații/surorile acestora;
▪ crearea unor grupuri de suport (online sau prin whatsap) pentru părinții plecați la muncă în
străinătate;
▪ crearea grupuri de suport (online sau prin WhatsApp„) pentru educatoare, învățători,
profesori diriginți, consilieri educativi care au în grupă/clasă copii ai căror părinți sunt
plecați la muncă în străinătate.

ACTIVITATE DE CONSILIERE PENTRU COPII (model)

Activitatea este intitulată „Sunt un SuperErou – care este puterea mea?”, poate fi
realizată atât față în față, cât și online și are drept scop reducerea efectelor negative ale migrației și
eficientizarea beneficiilor acesteia în vederea îmbunătățirii relației părinte – copil.
Grup țintă: elevi din ciclul primar și gimnazial
Număr de participanți: 12 – 15 copii
Obiectivele activității:
➢ înțelegerea fenomenului migrației ca eveniment caracteristic societății românești;
➢ sensibilizarea copiilor cu privire la necesitățile/așteptările părinților;
➢ facilitarea dezvoltării abilităților de comunicare la distanță cu părinții.
Durata: 30 minute
Desfășurarea activității (etape):

ROMÂNIA, Maramureş - Baia Mare, str. 8 Martie, nr. 7, CP - 430406


Tel.: 0040.262.211.228, Fax: 0040.262.211.227, http://www.cjraemm.ro, cjraemm@yahoo.com
- copiii sunt rugați să se gândească la personaje (din filme sau desene animate) care au puteri
speciale (de exemplu Spider Man, Thor, Gandalf, Batman, Captain America, Aquaman,
Robocop, Iron Man, Hulk etc.).
- ulterior, aceștia sunt invitați să se identifice cu unul dintre personaje și să spună ce anume îi
place la personajul ales (ce calități/puncte forte are);
- copiii pot desena personajul preferat pe o coală de desen sau îl pot decupa dintr-o revistă și
lipi pe un carton;
- în baza alegerilor făcute de copii, se inițiază o discuție cu aceștia. Întrebări suport:
Dacă ai avea o super putere (în afară de cea pe care o are personajul ales de tine), care ar fi
aceea?, Cum ar fi dacă această putere ți-ar permite să ajungi într-o clipă la părinții tăi
plecați?, Ce le-ai transmite părinților dacă ai putea ajunge la ei atât de repede? (copiii pot fi
rugați să scrie mesajul pe desenul realizat), Dacă părinții tăi ar avea o super putere care
credeți că ar fi aceea?, Cu ce personaj îi asociați pe părinții voștri?
- copiii pot arăta desenele și mesajele părinților lor (în următoarea întâlnire online pe care o
au).

ACTIVITATE DE CONSILIERE PENTRU PĂRINȚI (model)

Această activitate este intitulată „Migrația – de vorbă cu părinții”, poate fi realizată față în
față dar și online și are drept scop ghidarea adulților în gestionarea eficientă a efectelor negative ale
plecării acestora.
Grup țintă: părinți plecați în străinătate.
Număr de participanți: 12 – 16 persoane
Obiectivele activității:
➢ înțelegerea fenomenului migrației ca eveniment caracteristic societății românești;
➢ sporirea gradului de responsabilitate al părinților cu privire la creșterea și educația copiilor;

ROMÂNIA, Maramureş - Baia Mare, str. 8 Martie, nr. 7, CP - 430406


Tel.: 0040.262.211.228, Fax: 0040.262.211.227, http://www.cjraemm.ro, cjraemm@yahoo.com
➢ facilitarea dezvoltării abilităților de comunicare la distanță cu copilul.
Durata: 40 – 50 minute
Desfășurarea activității (etape):
- participanții se prezintă pe scurt grupului (nume, prenume, ocupație/profesie, țara de
migrație, de când au părăsit România, câți copii au, cum au luat decizia de a pleca la muncă
în străinătate etc.);
- se face un exercițiu de brainstorming. Participanții sunt rugați să spună cu voce tare cuvinte
sau sintagme care le vin în minte atunci când aud „migrație”;
- în baza asociațiilor pe care le fac cu părinții se inițiază o discuție cu aceștia.
Întrebări suport:
Este migrația un fenomen caracteristic doar societății românești? De ce?,
Ce avantaje, respectiv dezavantaje are migrația/munca peste hotare?,
În ce măsură poate fi aceste fenomen oprit/stopat?
Care sunt efectele migrației asupra copilului, familiei, comunității? Identificați efectele
pozitive dar și pe cele negative.
Cum credeți că se simte un copil al cărui părinți sunt plecați la muncă într-o altă țară?
Care credeți să sunt cele mai frecvente întrebări pe care credeți că le adresează copiii
părinților care urmează să plece la muncă în străinătate? Cum discutați cu copilul dvs.? etc.

BIBLIOGRAFIE:

1. Dezvoltarea socio – emoțională a copiilor cu părinți plecați la muncă în străinătate,


proiect județean derulat de către CJRAE Maramureș, Ianuarie – Iunie 2014;
2. Masten, A. S. (2001). Ordinary magic: Resilience process and development. American
Psychologist, 56, pag. 227 - 238
3. Ghimbuluț, O. (2012). Utilizarea educației rațional – emotivă și comportamentală în
dezvoltarea rezilienței la adulți tineri, rezumat teză de doctorat
4. Goldstein, S., Brooks, R. (2013). Why study resilience? în Handbook of resilience, second
edition, Editura Springer, New York, pag. 3 – 14
5. Munteanu, M., Tudor, E. (2007). Impactul migrației părinților asupra copiilor rămași acasă,
organizația Salvați Copiii, București
6. Vîlcu, M. (2015). Migrația părinților la muncă în străinătate și efectele ei asupra copiilor
rămași în țară, rezumat teză de doctorat

ROMÂNIA, Maramureş - Baia Mare, str. 8 Martie, nr. 7, CP - 430406


Tel.: 0040.262.211.228, Fax: 0040.262.211.227, http://www.cjraemm.ro, cjraemm@yahoo.com

S-ar putea să vă placă și