06.01.

2016

Hibridareaeste metoda de ameliorareprin care se dirijazaprocesul

de incrucisaresexuataintre doi parteneri alesi, cu scopulrealizariide
genotipurinoi

Hibridarea constituie o vQFUXFLúDUH vQWUH doi

genitori care se deosebesc prin cel SXĠLQ o pereche
HIBRIDAREA CA METOD
ĂDE de caractere.
AMELIORARE
Comparativ cu selectia , care restrange variabilitatea
,
hibridarea este o actiune inversa, care sporeste
variabilitatea
.

Din acestmotiv hibridareatrebuie urmata intotdeaunade selectie, pentru a

uniformizasi stabilizapopulatiahibrida panala obtinerea unui nou cultivar.

Bazateoretica a hibridarii o constituie legile ereditare si anume: Etapele hibridarii

- legilemendeliene
Selectia formelor parentale cu calitati diferite
- legilemorganiste,
-legile transmiterii si segregariicaracterelor in functie de relatiile dintre
gene Inlaturarea anterelor de la formele parentale femele

Principala consecinţă a hibridării este recombinarea JHQHWLFă. Colectarea polenului de la formele parentale mascule

Prin unirea celor doi gameţi, proveniţi de la cele două forme

Poleniyarea florillor femele cu polen colectat
parentale se realizează combinaţii noi de gene, fiecare genitor participând
cu zestrea sa genetică.
Izolarea inflorescentelor femele cu pungi izolatoare

Colectarea semintelor mature de la plantele materne

La sporirea variabilităţii concură şi alte fenomene genetice:

înlănţuirea genelor, crossing-over-ul diferite interacţiuni între

genele alele ori nealele

Gene alele -sunt gene ce controlează acelaşi caracter, situate pe cromozomi

omologi la acelaşi nivel, respectiv în acelaşi locus.

In cazul in care aceste gene alele sunt identice organismul va fi

homozigot, (NN, sau AA) iar daca genele alele sunt diferite genotipul va fi
heterozigot (NA)

1
 06.01.2016

7,385,'(+,%5,'$5()2/26,7(Ì1$0(/,25$5($
PLANTELOR.

Cu toate că hibridarea este o metodă veche, va naturală,

După modul în care se realizează,
rămâne în continuare modalitatea principală prin care se artificială.

poate provoca variabilitatea la toate speciile supuse

ameliorării.

simplă ,
Uşurinţa cu care se aplică este un argument în
După numărul genitorilor ce participă la
plus pentru menţinerea ei ca metodă de bază. realizarea hibridului,
complexă.

apropiată
După gradul de înrudire a formelor parentale,
(intraspecifică)

îndepărtată-

Toate tipurile de hibridare, cu excepţia unuia, oricare ar fi criteriul de

interspecifică intergenerică clasificare, sunt divergente.

Excepţie face un caz aparte a hibridării simple, back-cross-ul,

duce la prin care se revine la un genotip existent anterior.
divergentă, diversificare,
Dupăscopul care se
urmăreşte
a fi realizat, deci la apariţia
variabilităţii, Efecte asemănătoare back-cross-ului se pot obţine şi prin
aplicarea unor hibridări succesive.

convergentă

are ca efect
restrângerea
variabilităţii.

 Hibridarea artificială este o activitate controlată

care necesită
intervenţia
1.Hibridarea în funcţie
. de realizarea
omului în
modul hibridului.
de realizare
 Hibridareanaturală
- încrucişările
se realizează
spontan,
În
obţinerea
dirijată
a unor hibrizi trebuie controlată
foarte strict polenizarea
.
 nu se cunoaşte
de la cine a provenit polenul,
Stabilireapartenerilor care se vor încrucişaeste elementulhotărâtorîncreareaunor
hibrizi valoroşi
. Încrucişările nu se fac la întâmplare
. Formele parentale se aleg
 deci nu se ştiecare este combinaţiahibridă. judicios,după
un studiu prealabilfoarte bine fundamentat.
Este specifică plantelor alogame,polenizarease realizează
liber Metoda este specifică
atâtplantelor autogamecât şi
celor alogame
cu ajutorul factorilor naturali.

2
 06.01.2016

2.Hibridarea – după numărul genitorilor.

• Hibridarea directă poziţionează unul dintre genitori ca formă
• Hibridarea simplă constă în încrucişarea a
mamă, iar celălalt ca formă tată.
două genotipuri diferite (A x B), acestea putând fi
A x B,
soiuri, linii, linii consangvinizate.
Forma mai precoce se va utiliza ca mamă pentru avea flori neajunse
Hibridarea simplă poate apărea sub mai multe forme, în la maturitate. Acesta este doar un criteriu arbitrar pentru stabilirea
• funcţie de modul în care se folosesc genitorii. poziţiei în hibridare.
Dacă se are în vedere poziţia pe care o ocupă genitorii în • Hibridarea reciprocă – este încrucişarea în care poziţia partenerilor
hibridare, hibridarea simplă poate fi : se schimbă.
- directă şi
B x A;
- reciprocă.
Hibridarea reciprocă se efectuează atunci când hibridul direct încercat
nu s-a putut obţine.

Modul de utilizare a genitorilor în hibridarea simplă a dus la apariţia unor  Hibridarea complexă
modalităţi aparte de lucru care constituie metode distincte de ameliorare Se realizează prin folosirea la realizarea hibridului a
convergentă : mai mult de doi genitori.
- (retroîncrucişarea sau backcrossul) - Tripla (AxB)xC sau Cx(AxB), - hibrizi tripli
( AXB) X B X B X B ...X B=ABn - Dubla (AxB)x(CxD), -hibrizi dubli
- metode de studiu genetic al determinismului caracterelor (bazate pe - Sintetica- se incrucisaza 6-8 parteneri intre ei
diferite sisteme de calcul), randomizat,- hibrid sintetic
- studiul valorii unor genitori ca forme parentale în obţinerea hibrizilor Hibrizii complecşi sunt des utilizaţi în
comerciali: ameliorare, în cadrul acestora putându-se combina un
- hibridarea ciclică, număr mai mare de însuşiri, în final rezultând un
(A xT)+(BxT)+(CxT)+(DxT) genotip care reuneşte caractere din surse diferite.
-hibridarea dialelă,
(AxB)+(AxC)+(AxD)+(BxC)+(BxD)+(CxD)

Hibridarea în masă (poly-cross) se aplică la plantele

Utilizarea mai multor genitori se poate face în două moduri:
alogame şi constă în încrucişarea liberă, fără castrare a mai
multor elite reţinute din două sau mai multe soiuri diferite,
după care urmează un studiu al descendenţelor rezultate şi
alegerea celor mai valoroase, care prin amestecare vor
forma un soi nou.
prin hibridare în Hibridarea în masă este mai puţin utilizată. Ca
prin hibridare în perechi.
masă
metodă de ameliorare, de foloseşte în ameliorarea unor
specii furajere care se pot înmulţi şi vegetativ.

3

Hibridarea în perechi este mult mai utilizată, atât în ameliorare cât şi
în producerea de sămânţă. Printr-o astfel de hibridare se poate modela
un viitor genotip, care, fie că va fi cultivat, fie că va fi prelucrat prin
selecţie pentru obţinerea de noi soiuri.
Hibridarea complexă în perechi poate crea mai multe tipuri de hibrizi.
Hibrizii triliniari sunt hibrizi la realizarea cărora concură trei genitori şi
se obţin din încrucişarea unui hibrid simplu cu un al treilea genitor:
(A x B) x C.
La acest tip de hibridare procentul din zestrea genetică a fiecărui genitor
este de 25% pentru genitorul A, 25% pentru genitorul B si 50% pentru
genitorul C.
3.Hibridarea după gradul de înrudire a formelor parentale.
Hibridarea intraspecifică este cel mai mult utilizată
în
ameliorare. Hibridarea
• încrucişarea între două specii diferite. Dacă cele două
apropiată
constă în încrucişarea unor forme (soiuri, linii, populaţii locale)
ce aparţin aceleiaşi specii.
06.01.2016
Hibrizii dublii sunt hibrizi obţinuţi din încrucişarea a
doi hibrizi simpli, deci la realizarea hibridului dublu participă
patru genitori diferiţi: (A x B) x (C x D).
La acest tip de hibridare, fiecare din cei patru genitori
au o contribuţie egală 25% la zestrea ereditară a hibridului
dublu.
Hibrizii complecşi se obţin prin încrucişarea a două
genotipuri pentru obţinerea unui hibrid simplu după care
succesiv acesta se va încrucişa cu un al treilea, al patrulea sau
al cincilea genitor până când se reuşeşte îmbunătăţirea
corespunzătoare a materialului respectiv.
((A XB )XC)XD
12,5% 12,5% 25% 50%
•Hibridarea îndepărtată (interspecifică) constă în
speciiaparţin
la douăgenuridiferite,se va numi intergeneric
.
Utilizată foarte mult la:
transferarea unor gene de rezistenţă la boli sau la factorii de mediu
nefavorabili de la formele sălbatice
se pot obţine soiuri cu o largă plasticitate ecologică şi cu rezistenţă la o
paletă mai cuprinzătoare de agenţi patogeni şi de rase fiziologice a
acestora.
Utilizarea hibridării îndepărtate în ameliorare este limitată de:
- diferenţele genetice dintre specii care împiedică realizarea fecundării şi
obţinerea seminţei hibride.
- hibrizii îndepărtaţi sunt parţial sau total sterili.
4
 06.01.2016

SELECŢIA ÎN POPULAŢII HIBRIDE

4. Hibridarea dXSăVFRSXOFDUHVHXUPăUHúWHDILUHDOL]DW

Hibridarea divergenta- cuprinde toate tipurile de

incrucisari care au ca scop recombinarea genelor utile de la
Prelucrareapopulaţiilor
rezultate în
urma hibridării
se realizează
cei 2 parteneri.
în
funcţie
de tipul de polenizarea specieicu care se lucrează
.
Hibrizii obtinuti vor avea in F1 numarul maxim de gene utile
! Diferenţele
dintre speciirezultă
din:
de la cei 2 părinti.
 efectulpe care îl
are hibridarea,
Hibridarea convergenta presupune transferul unor
caractere sau insuşiri utile, de la un partener sau de la mai  din scopulfinal al selecţiei
.

multi, la un material biologic valoros din mai multe puncte de

vedere dar deficitar pentru genele care controlează caracterul
respectiv.

6HOHFĠLD JHQHDORJLFă (pedigree)-- prelucrează variabilitatea încă de la începutul

La plantele autogame hibridarea se efectuează pentru a provoca variabilitate. manifestării ei.
Din variabilitatea creată se vor alege forme care corespund - Extragerea de elite se face în generaţia F2, în această generaţie segregantă proporţia
obiectivelor de ameliorare spre a fi înmulţite, în final obţinându-se un nou soi. heterozigoţilor este cea mai ridicată,

Variabilitatea care începe să se manifeste începând cu generaţia F2
oferă posibilitatea aplicării selecţiei ceea ce în cazul unor populaţii existente
(soiuri, populaţii locale) are o foarte slabă eficacitate datorită limitării acesteia,
şi a epuizării în scurt timp.
Variabilitatea maximă se întâlneşte în F2, însă gradul de homozigoţie
este redus. Dacă se începe selecţia în prima generaţie segregantă, trebuie să
se adopte o metodă cu verificare a genotipului, adică o metodă bazată pe
principiile unei selecţii individuale repetate.
- selecţia trebuie să se aplice după varianta alegerii repetate, şansele de a selecţiona
forme stabile fiind foarte reduse.
Selecţia genealogică este o VHOHFĠLH LQGLYLGXDOă UHSHWDWă extragerea de elite
făcându-se din descendenţele elitelor reţinute anterior.
Această repetare poate să continue până în generaţiile F5 – F7, F10.
Alegerea de elite din descendenţe se RSUHúWH FkQG GHVFHQGHQĠD va fi
XQLIRUPă.
Uniformitatea DUDWă Fă s-a ajuns la starea de KRPR]LJRĠLH moment vQ
care GHVFHQGHQĠD poate deveni linie spre a trece din FkPSXO de VHOHFĠLH
vQ verigile XUPăWRDUH ale FkPSXOXL de ameliorare.

Această metodă poartă numele de VHOHFĠLH JHQHDORJLFă şi este Are avantajul că :

metoda cea mai precisă, care valorifică toată variabilitatea ce apare. •evaluează mai complet decât oricare metodă materialul hibrid
•permite identificarea timpurie a genotipurilor valoroase, mai ales în
privinţa caracterelor calitative (rezistenţe la boli, precocitate, culoare, etc).

Efectuarea hibridării Cămp de hibridare

AxB
6HOHFĠLD vQ SRSXODĠLL hibride avansate WDUGLYă
Câmp hibrizi F1

Câmp alegere
F2
Metoda are la ED]ă conceptul Fă extragerea elitelor Vă vQFHDSă GXSă realizarea
KRPR]LJRWăULL GXSă 5-7 JHQHUDĠLL de autopolenizare.
x Câmp
x selecţie (alegere)
F3

Studiile arată că în F6 proporţia homozigoţilor este de 96,9%, iar în F 10 de 99,8%.

Câmp selecţie (alegere)
F4

Câmp selecţie Populaţiile hibride înmulţite pe parcursul generaţiilor segregante sunt supuse
F5-7
selecţiei naturale, care favorizează înmulţirea biotipurilor cu însuşiri valoroase
Câmp de control în lupta pentru existenţă (rezistenţă la condiţiile nefavorabile de mediu, la boli
şi dăunători).
Culturi
comparative de Din această cauză se ajunge ca selecţia artificială care se execută în F5-F7 să
orientare
se facă pe populaţii cu biotipuri adaptate. Prin diferite măsuri se pot intensifica factorii
Culturi
comparative de
selecţiei naturale şi astfel se elimină biotipurile neadaptate, în funcţie de indicele de
concurs
selecţie pe care selecţia naturală îl are asupra genotipului.

5
 06.01.2016

Efectuarea hibridării A x B
6HOHFĠLD vQ SRSXODĠLL SDUĠLDOH.
F1
Alegerea de elite începe în F2 făcându-se apoi o triere a
F2
descendenţelor acestora, cele mai bune descendenţe se vor înmulţi până în
F3
generaţiile F5-F7.
F4

F5-7

Pe parcursul înmulţirii, fiecare descendenţă va da naştere unei

Câmp selecţie populaţii. Prin acest mod de lucru se elimină de timpuriu multe din
genotipurile nevaloroase.
Câmp de control
Pentru a nu se pierde din variabilitatea apărută se recomandă ca

Culturi comparative de numărul elitelor reţinute în F2 să fie foarte mare.

orientare
Observarea descendenţelor în timpul înmulţirii se face cu mare

Culturi comparative de atenţie pentru ca să nu fie eliminate populaţii ci indivizi valoroşi.

concurs

Efectuarea hibridării
AxB

F1

F2

Câmp selecţie
F3

Inmulţire
F4
CONSANGVINIZAREA ÎN
Înmulţire
AMELIORARE
F5

Câmp de selecţie

Câmp de control

Culturi comparative de
orientare

Culturi comparative de
concurs

Prin consangvinizare se înţelege procesul de înmulţire a

plantelor alogame care se realizează prin autofecundare la
În final, în urma consangvinizării se ajunge la starea de
plantele hermafrodite şi unisexuat monoice şi prin încrucişarea
homozigoţie care oferă posibilitatea manifestării în fenotip şi a genelor
descendenţilor unei singure plante la cele dioice.
recesive.
În urmacosangvinizarilor repetate se obţin liniile
Consangvinizarea -este singura metodă prin care se pot cosangvinizate care prin încrucişarea între ele după o prealabilă
izola genotipurile valoroase şi se elimină genele recesive verificare a însuşirilor acestora formează hibrizii la care se manifestă
nevaloroase din populaţiile alogame. efectul heterozis

Liniile conangvinizate sunt materialul de bază în obţinerea hibrizilor care să

manifeste fenomenul heterozis.

6
 06.01.2016

EFECTELE CONSANGVINIZĂRII. Principalul efect este depresiunea de consangvinizare care constă în

reducerea pronunţată a vitalităţii şi fecundităţii.

Efectul se observă prin scăderea înălţimii plantelor, a mărimii şi

fonotipice genotipice
numărului fructelor şi seminţelor.

Efectul este foarte puternic în prima generaţie, iar după un

Se manifesta prin reducerea
insemnataa vitalitatii descendentilor Scade gradul de heterozigotie cu anumit număr de generaţii de consangvinizare scăderea nu mai este
care afecteaza 50% in fiecare generatie.
evidentă.

-Capacitatea de crestere, Acest moment se numeşte prag minim de consangvinizare.

- Capacitatea de adaptare,
-Capacitatea de reproducere,
-Micsorarea taliei, volumului si
greutatii individului consancvin.
F2 50 % heterozigotie+50% homozigotie
Atingerea pragului minim depinde de specie şi de caracter, reacţiile fiind
F3 25%heterozigotie+75% homozigotie
F4 12,5% heterozigotie+87,5% homozigotie
diferite.
F8 0,78% heterozigotie+99,11% homozigotie
Efectul depresiv este foarte puternic la porumb şi floarea soarelui şi mai
puţin evident la sfeclă.

Reacţia faţă de consangvinizare este diferită de la o specie la alta. Alt efect este desfacerea populaţiei heterozigote iniţiale
Toate speciile sunt sensibile la consangvinizare, numai că unele în biotipuri componente care pot fi :
• homozigot'recesive,
nu ajung la sterilitate decât după un număr mare de generaţii de
• homozigot'dominante,
autopolenizare, altele însă devin sterile după un număr redus de • homozigot'recesive pentru anumiti loci si
consangvinizări. • homozigot'dominante pentru alti loci.
Acest aspect al consangvinizării poartă denumirea de toleranţă la
Genotipurile
homozigot'recesive
se
identifică
relativ
consangvinizare. usor si
prezintă
în
unele
cazuri
caracteristici
Între specii există diferenţe în ceea ce priveşte toleranţa la dăunătoare,
cum ar fi:
consangvnizare. plante pitice, debile, sterile, cu deficiente clorofiliene. etc.
Ele pot fi
identificate
în
C 1 sau C2
Speciile tolerante se pretează a fi prelucrate prin această metodă
si pot fi eliminate usor.
(floarea soarelui, porumb), însă la cele sensibile metoda nu poate fi
aplicată (lucerna).

OBŢINEREA ŞI SELECŢIA LINIILOR CONSANGVINIZATE

Homozigotarea populaţiilor iniţiale nu constituie un
Crearea liniilor consangvinizate
se face prin autopolenizare forţată
obiectiv în sine ci mijloc de a izola genotipurile 7-10 generaţii, în funcţie
de gradulde heterozigoţie.
valoroase şi stabile şi a elimina genotipurile
Aceastapresupune:
necorespunzătoare.  izolareainflorescenţelor înainte de înflorit,
În urma consangvinizării, din populaţia iniţială  colectareapolenuluişi distribuireaacestuiape stigmate.
Seminţele autopolenizatese păstrează separatde la un la altul pentru
pot rezulta un număr de 2n biotipuri, n reprezentând a se continuaconsangvinizarea .
numărul perechilor de alele heterozigote din populaţia Selecţialiniilor consangvinizatese realizează
înmai multe etape.
Pentru caracterelemonogenice(însuşiri de rezistenţă,calitate,etc.) care
iniţială. nu sunt afectatede depesiuneade consangivnizare, selecţia are loc pe
parcursulconsangvinizării, excluzând de la polenizareplanteleatacate
de boli sau care nu evidenţiază caraterele dorite a fi păstrate în
populaţia consangvinizată
.

7
 06.01.2016

Tipul testării Liniile consangivnizate Testerul Hibrizii rezultaţi din testare

supuse testării
UTILIZAREA HIBRIZILOR COMERCIALI
Hibridarea A, B, C, D, E, F, G, H T AxT, BxT, CxT, DxT, ExT, FxT,
test-cross GxT, HxT Liniile consangvinizatenu prezintă
valoare economică
din cauza depresiunii de
Hibridarea A, B, D, E, G, H AxB, AxD, AxE, AxG, AxH, BxD,
dialelă BxE, BxG, BxH, DxE, DxG, DxH,
ExG, ExH, GxH consangvinizare
.
Selecţia în privinţa valorii ca forme parentalepentru hibrizii comerciali se realizează
Ele se folosescla obţinerea de hibrizi,încrucişându
-se întreele.
după finalizarea consangvinizării, prin testarea capacităţii combinative a liniilor
În urma hibridării,
la hibrizii din prima generaţie se manifestă efectul heterozis care
consangvinizate .
duce la stimulareamultor însuşiri valoroasedin punct de vedere agronomic.
Primaetapă a selecţiei pentru capacitateacombinativă se referă la evaluareacapacităţii
Cel mai frecvent este stimulată capacitateade a produce seminţe sau fructe,
combinativegeneraleprin efectuareahibridărilor ciclice (test-cross).
heterozisul în acestcazfiind denumit generativ sau reproductiv.
Înacestscop liniile consangvinizate se încrucişează
cu un tester, liniile fiind reţinute în
La alte speciise manifestăo creştere a părţilor
vegetative(rădăcini,frunze sautulpini),
funcţie de performanţele hibrizilor rezultaţi
.
heterozisul de acesttip fiind denumit somatic sau vegetativ.
Liniile a căror hibrizi nu sunt superiori martorului utilizat, vor fi eliminate. Cu cele
În foarte multe situaţiise constată o mai bună toleranţăla acţiunea factorilor de
care rămân se continuă testarea prin organizareahibridărilor dialele în care sunt
mediu nefavorabili, heterozisul fiind denumit adaptativ.
cuprinseliniile consangvinizate cu o bună capacitatecombinativă generală .
Pe bazaacestuiheterozis,prin cultivareahibrizilor s-a extins mult arealulde cultură a
Acestease vor încrucişa
între
ele în
toate modurile posibile. Hibrizii rezultaţi
se vor comparacu un martor
şi
for fi testaţi
în
culturi comparativedoar cei care s-au dovedit a fi superiori martorului. unor speciişi
în
zonelemai puţin
favorabile.

• În funcţie de numărul liniilor participante la )2/26,5($$1'5267(5,/,7Ăğ,, Ì1352'8&(5($ '(6Ă0Æ1ğĂ

crearea hibridului, în producţie
diferite tipuri de hibrizi.
• hibrizi simpli HS (între
consangvinizate, Lc x Lc),
• hibrizi triliniari HT (între
şio linie consangvinizată,
• hibrizi dublii HD (între
HS x HS) şi
• sorto-liniari (între o linie şi
două soiuri,sauîntre două
+,%5,'Ă
se cultivă Androsterilitatea este fenomenul care determină ca plantele să nu producă polen sau
să producă polen steril.
Aceasta este un avantaj deosebit pentru că uşurează lucrările de hibridare
două linii nemaifiind necesară castrarea formei mamă.
Se cunosc trei tipuri de determinare a acestui fenomen: JHQLFă nuceo-FLWRSODVPDWLFă
úL FLWRSODVPDWLFă.
Dintre tipurile de androsterilitate, în producerea de sămânţă se utilizează două
un hibrid simplu tipuri de androsterilitate, cea genică (tot mai puţin utilizată în prezent) şi cea
nucleocitoplasmatică.
HS x Lc), Androisterilitatea JHQLFă este determinată de gene recesive situate în
nucleul celulei, notate “ms”. Înmulţirea liniei androsterile se face prin polenizare cu o
doi hibrizi simpli, formă polenizatoare asemănătoare ei , fertilă, care prezintă gena de androsterilitate în
stare heterozigotă. În urma polenizării rezultă un amestec de indivizi androfertili şi
androsterili. Cei androfertili trebuie eliminaţi din lotul de hibridare înainte de înflorit.
Aceasta se realizează prin înlănţuirea genei de fertilitate a polenului cu o genă
un soi, întremarcatoare care să evidenţieze un caracter uşor de sesizat înainte de înflorit.
linii), /LQLDDQGURVWHULOă
ms ms
x 0HQĠLQăWRUXOGHIHUWLOLWDWH
MS ms

• hibrizi complecşi (între mai mult de 4 linii 50 % MS ms + 50 % ms ms ± OLQLDPDPăGLQORWXOGHKLEULGDUH

consangvinizate) Mk ± SODQWHOHFXJHQDPDUFDWRDUHVHHOLPLQă

Androsterilitatea nucleo-FLWRSODVPDWLFă -este determinată de gene recesive din nucelu

$QGURVWHULOLWDWHDFLWRSODVPDWLFăeste determinată de factori
care sunt în inteacţiune cu factori din citoplasmă.
Înmulţirea liniei androsterile se face prin polenizare cu o formă căreia îi lipseşte ereditari situaţi în citoplasma celulei.
factorul din citoplasmă numită “analog fertil”. Pentru ca hibridul să fie fertil, forma tată Liniile consangvinizate de acest tip nu se pot înmulţi prin
trebuie să posede nişte gene speciale prin care să se anihileze interacţiunea genelor din
seminţe, ci numai pe cale vegetativă.
nucleu cu factorii din citoplasmă. Aceste gene se numesc restauratoare de fertilitate şi se
notează “Rf”. Acest tip de androsterilitate este cel mai utilizat în producerea seminţei Caracterul se transmite la urmaşi, ca urmare şi hibrizii vor fi
hibride. androsterili.
Linia DQGURVWHULOă x Analogul fertil
ms ms (S) ms ms (F) Acest tip de androsterilitate ar putea fi uilizat la plantele cu
100% ms ms (S) ± VăPkQĠD pentru lotul de hibridare înmulţire vegetativă care sunt cultivate pentru părţi vegetative,
deoarece fertilitatea polenului nu poate fi restabilită.
Forma PDPă x Forma WDWă (lotul de hibridare)
ms ms (S) Rf Rf (F)

Rf ms (S) hibrid comercial androfertil

8
 06.01.2016

 VA MULŢUMESC PENTRU ATENŢIE!