”Cartea ,canal de comunicare”

„Nu este alta mai frumoasă şi mai de folos

zăbavă decât cetitul cărţilor…”
(Miron Costin)
Nevoia de comunicare este una din datele fundamentale ale întregii
vieți sociale.
La nivel eurpean ,prima carte publicată în serie ,în anul 1455 ,de către
parintele tiparului Gutenberg a fost Biblia.Dar la nivel global s-a dovedit
ca este cartea numită Jikji,tipărită pe support de hârtie ,de către strămoșii
coreenilor ,în anul 1377.
CARTEA este și va rămâne cea mai mare invenție și cucerire a
civilizației umane.Anume în cărți s-a sedimentat înțelepciunea și
simțirea a sute de generațiide homo sapiens.”Citește !Numai citind
mereu ,creierul tău va devein un laborator nesfârșit de ideii și de
imagini”,ne îndeamnă Mihai Eminescu.Desigurl marele nostru înaintaș
se referea și la manualele școlare,și la cartea științifico-cognitivă,zisă și
de referință,dar și la cartea artistică.Poate în primul rând la cartea de
proză și cea de poezie ,din care se poate alimenta sufletul omului.Căci
nu întâmplător literature artistică mai este numită la figurat ”hrană
spiritual”.
Careta este canal de comunicare pentru că,când unui scriitor îi vine
inspirația ,el nu știe niciodată din timp și cu exacitate ce anume cuvinte
va așterne pe coala imaculată de hârtie,câte catrene sau versete va avea
poezia,sau câte capitol va avea proza,va fi o lucrare ritmată sau va fi o
poezie în vers alb,va scrie un roman,o nuvelă ori o povestire.Realizarea
totală a lucrării este un miracol ,dar cert este faptul că creatorul are
formulată o temă , intenționează să transmită prin această lucrare un
anumit mesaj.
 Anume grație cărții,prin fixarea și perpetuarea cunoștințelor a zeci și
sute de generații de oameni,au fost posibile și celelalte
invenții:computerul,telefonul mobil etc.Este un canal de comunicare
pentru că are miros!Miros de hârtie,miros de tuș sau cerneală.Imagini
,fel de fel, care fac ca imaginația ta recepte niște semnale ...Poate este
cel mai important și rezistent în timp canal de comunicare căci cartea nu
are nevoie să fie conectată la priza electrică,ci solicită doar o singură
condiție:să te conectezi tu la ea,la firul de derulare a conținutului
ei...Fără de comunicarea cărților,sufletul nostru s-ar atrofia de foame,iar
propriile noastre emoții ar deveni niște umbre virtuale.
În ciuda globalizării,cartea rămâne ași păstra măreția,pentru că nici o
instituție de învățământ ,până în prezent ,nu își desfășoara activitatea
renunțând la cărți.Care alt argument poate fi mai presus decât acesta ?!
Comunicați cât mai mult cu cărțile și prin intermediul lor.Poftă bună la
lectură!