Studia Universitatis „Vasile Goldiș” Arad Veziria Științe Economice Anul 22/2012 Partea I

POLITICA FISCALĂ ȘI CREȘTEREA ECONOMICĂ ÎN

FRANȚA, GERMANIA ȘI GRECIA

Luis-Raul Boroacă
„Alma Mater” Universitatea din Sibiu, 57 Someșului Str., 550003 Sibiu, România
Telefon: 0768415028, e-mail: luisboroaca@yahoo.com

Abstract
Politica fiscală este o componentă majoră a politica economică a unei țări. Pentru a contracara
efectele negative ale factorilor economici sau extraeconomici, statul poate folosi o serie de
politici anticiclice. Politica fiscală este una dintre cele mai importante politici pe termen scurt
care pot fi aplicate la nivel macroeconomic. Prin urmare, politica fiscală poate afecta oțării
dezvoltare economică. Folosind software-ul statistic, autorul examinează posibilele
corelații dintre politica fiscală și creșterea economică în trei țări ale UE: Franța,
Germania și Grecia. Perioada luată în considerare pentru studiu este 1996-2009.
Cuvinte cheie: politica fiscală, creșterea economică, deficit, PIB, corelație

1. Introducere
Acest articol se concentrează pe studiul influenței politicii fiscale
asupra creșterii economice. Ca studiu de caz, autorul a luat în considerare trei
țări din Uniunea Europeană: Germania, Franța și Grecia. Perioada luată în
considerare este 1996-2009. Alegerea celor trei țări s-a făcut pe principiul
„extremelor”: Germania și Franța reprezintă două dintre economiile puternice
ale Uniunii Europene (și, în special, ale zonei euro); Grecia reprezintă o
economie grav afectată de criza mondială financiară.
În teorie, creșterea economică poate fi abordată din mai multe puncte de
vedere.
Principalii indicatori utilizați în cazul creșterii economice sunt produsul intern
brut (PIB), produsul național brut, produsul intern brut pe cap de locuitor și produsul
național brut pe cap de locuitor (Jessua și colab., 2006).
În strânsă legătură cu conceptul de „creștere economică” apare noțiunea
de „dezvoltare economică”.
Relația dintre creșterea economică și dezvoltarea economică este o relație
de la o parte la alta. Creșterea economică se transformă în dezvoltare economică
atunci când creșterea implică schimbări structurale și calitative la nivelul
economiei naționale și schimbări pozitive în calitatea vieții (Băbăiță și colab.,
2003).
Politica fiscală poate stimula creșterea economică și dezvoltarea umană printr-
o serie de canale.

1
Studia Universitatis „Vasile Goldiș” Arad Veziria Științe Economice Anul 22/2012 Partea I

Politica fiscală reprezintă modul în care guvernul folosește cheltuielile și

colectarea veniturilor (adică impozitul) pentru a influența activitatea economică
(Sullivan, Steven, 2003).
Influența politicii fiscale poate fi la nivel macroeconomic (de exemplu,
prin influența deficitului bugetar asupra creșterii) sau la nivel microeconomic (de
exemplu, prin influența sa asupra eficienței utilizării resurselor) (Gupta, 2004).
La nivel macroeconomic, guvernul poate influența cererea agregată prin
cheltuieli publice și cote de impozitare.
Într-o situație în care există un surplus bugetar (adică cheltuielile publice sunt mai
mici decât veniturile guvernamentale), atunci înseamnă că statul cheltuiește mai puțin decât
primește prin impozite. În cazul unui deficit bugetar (adică cheltuielile publice sunt mai mari
decât veniturile publice), atunci înseamnă că statul cheltuiește mai mult decât încasează
prin impozite (Hardwickși colab., 2002).

2. Corelații teoretice între politica fiscală și creșterea economică

Pentru a studia corelațiile teoretice dintre politica fiscală și creșterea
economică, trebuie să alegeți indicatorii economici concreți care trebuie luați
în considerare. Astfel, în cazul politicii fiscale, autorul a ales ca indicator
deficitul bugetar care reflectă evoluția comparativă a veniturilor publice și a
cheltuielilor publice. În cazul creșterii economice, autorul a ales ca indicator
produsul intern brut (PIB).
Pentru a evidenția posibilele influențe ale politicii fiscale asupra creșterii economice,
autorul a plecat de la o identitate macroeconomică de bază. Această identitate macroeconomică
este reprezentată de ecuațiile (1) - (3).

(1)
Y = C + G + I + NX Y = Yd

+ (TA - TR) (2)

Y = C + S + (TA - TR) (3)

În ecuațiile (1) - (3), Y reprezintă ieșirea. În ecuațiile (1) și (3), C reprezintă consumul.
În ecuația (1), G reprezintă cheltuieli guvernamentale; I este investiție; NX este export net. În
ecuația (2), Yd este venit disponibil. În ecuațiile (2) și (3), TA reprezintă impozite, iar TR
reprezintă transferuri către sectorul privat. În ecuația (3), S reprezintă economii în sectorul
privat (Băcescu-
Cărbunaru, 2002).
Politica fiscală, prin impozite, pe de o parte, și cheltuielile publice, pe de
altă parte, pot influența nivelul producției în economie.
Politica fiscală are un caracter expansiv, stimulând creșterea economică,
atunci când cheltuielile publice sunt mai mari decât veniturile publice. Caracterul
expansiv al politicii fiscale constă în faptul că o creștere a cheltuielilor publice G duce la
creșterea cererii agregate; prin urmare, creșterea producției Y este stimulată. O astfel
de situație poate fi explicată prin ecuația (1).
2
Studia Universitatis „Vasile Goldiș” Arad Veziria Științe Economice Anul 22/2012 Partea I

Politica fiscală poate fi transformată într-o politică expansivă prin reducerea impozitelor. Astfel,
în ecuația (2), dacă taxele TA sunt mai mici decât transferurile TR, atunci va exista o creștere a producției.
Impozitele mai mici duc la o creștere a venitului disponibil, ceea ce stimulează disponibilitatea populației
pentru consum și disponibilitatea companiilor pentru investiții; creșterea consumului și a investițiilor va
duce la o creștere a cererii agregate și, în cele din urmă, la stimularea creșterii producției

Y.
Politica fiscală este restrictivă, inhibând creșterea economică, atunci când
cheltuielile publice sunt mai mici decât veniturile publice. În ecuația (1), reducerea
cheltuielilor publice G duce la o scădere a cererii agregate și, în cele din urmă, la o scădere a
nivelului producției Y.
Creșterea nivelului impozitelor transformă politica fiscală într-o politică
restrictivă care inhibă creșterea economică. Prin creșterea impozitelor, statul
reduce nivelul venitului disponibil Yd, care se reflectă în reducerea consumului și,
în cele din urmă, în scăderea cererii agregate; reducerea cererii agregate are ca
rezultat o scădere a producției Y.
Există situații în care politica fiscală (expansivă sau restrictivă) nu are
efectele dorite în economie, datorită acțiunii unor factori economici sau
extraeconomici.
Folosind Microsoft Excel, autorul a comparat dinamica deficitului
bugetar și, respectiv, a PIB-ului, pentru a estima o ecuație care ar trebui să
descrie corelația dintre cei doi indicatori economici (PIB și deficitul bugetar),
pentru Franța, Germania și Grecia. Metoda utilizată pentru a estima ecuația
de regresie este metoda celor mai mici pătrate. Ecuația de regresie estimată
de software-ul statistic are forma ecuației (4).
Y = C (1) * X + C (2) (4)
În ecuația (4), Y este variabila dependentă; X este variabila independentă; C (1)
este coeficientul variabilei independente; C (2) este interceptarea. În cazul acestui
studiu, Y reprezintă PIB, iar X reprezintă deficitul bugetar.

3. Impactul politicii fiscale asupra creșterii economice în Franța, Germania și

Grecia
În cazul Franței, politica fiscală din anii 1996-2009 a avut un caracter
expansiv.
După cum se poate vedea în Figura 1, în perioada 1996-2007, politica fiscală
expansivă din Franța s-a reflectat în creșterea anuală a PIB-ului.
Dinamica PIB-ului nu a observat întotdeauna poziția politicii fiscale în
Franța. De exemplu, în 1997-2000, deși a existat o scădere a poziției
expansive a politicii fiscale, PIB a înregistrat o tendință ascendentă.
În 2008-2009, poziția expansivă a politicii fiscale din Franța nu a avut efectul
scontat asupra PIB-ului. În această perioadă, PIB-ul Franței a înregistrat scăderi anuale. În
2009, în timp ce deficitul bugetar a crescut, PIB-ul a înregistrat o scădere în comparație cu
nivelul său înregistrat în anul precedent.

3
Studia Universitatis „Vasile Goldiș” Arad Veziria Științe Economice Anul 22/2012 Partea I

Figura 1. Dinamica PIB-ului și a deficitului bugetar în Franța

Sursa datelor: http://data.worldbank.org

Grafic de date: prelucrare proprie a autorului

Graficele din Figura 2 ilustrează evoluția politicii fiscale și a creșterii

economice din Germania în perioada 1996-2009.

4
Studia Universitatis „Vasile Goldiș” Arad Veziria Științe Economice Anul 22/2012 Partea I

Figura 2. Dinamica PIB-ului și a deficitului bugetar în Germania

Sursa datelor: http://data.worldbank.org

Grafic de date: prelucrare proprie a autorului

Poziția politicii fiscale din Germania a fost în general expansivă în

1996-2009. Politica fiscală a fost restrictivă doar în anul 2000 (așa cum se
arată în Figura 2).
Poziția expansivă a politicii fiscale din Germania s-a reflectat în
creșterea anuală a PIB în 1996-1999, 2001-2002, 2004-2008.
În ciuda poziției fiscale restrictive, PIB-ul Germaniei a crescut în
2000.
În 2003 și 2009, poziția fiscală expansivă în Germania nu a avut în
creșteri anuale determinate ale PIB-ului. Dimpotrivă, au existat scăderi
PIB.
Graficele din Figura 3 ilustrează dinamica politicii fiscale și
creșterea economică în Grecia în 1996-2009.

5
Studia Universitatis „Vasile Goldiș” Arad Veziria Științe Economice Anul 22/2012 Partea I

Figura 3. Dinamica PIB-ului și a deficitului bugetar în Grecia

Sursa datelor: http://data.worldbank.org

Grafic de date: prelucrare proprie a autorului

Așa cum se arată în Figura 3, politica fiscală din Grecia a avut

un caracter expansiv în toți anii 1996-2009.
În ciuda poziției fiscale expansive, PIB-ul Greciei a crescut abia
în 1996-2007. În anii 2008-2009, PIB a înregistrat o tendință de
scădere.

4. Modelarea matematică a corelațiilor

Pe baza datelor tabulare prezentate în Figura 1, se poate face o
analiză a corelației dintre PIB și deficitul din Franța, pentru anii
1996-2009. Folosind Microsoft Excel, autorul a făcut o astfel de
analiză; rezultatele analizei sunt rezumate în Tabelul 1.
Coeficientul de determinare „Piața R” arată proporția variației
variabilei dependente Y (în jurul mediei sale Y-bar) care depinde de
variabila independentă X.
După cum se arată în tabelul 1, pătratul R este 0,6828. Înseamnă că
68,28% din variația variabilei dependente Y în jurul mediei sale se explică prin
variabila independentă X. În cazul Franței, Y reprezintă creșterea PIB-ului și X
reprezintă deficitul.
tabelul 1
Analiza relației dintre PIB și deficit în France(1996-2009)
a) Statistici de regresie
6
Studia Universitatis „Vasile Goldiș” Arad Veziria Științe Economice Anul 22/2012 Partea I

Multiple R 0,8263
Piața R 0,6828
R ajustat 0,6564
Pătrat
Eroare standard 0,97
Observații 14

b) Analiza varianței
df SS DOMNIȘOARĂ F Semnificație F
Regressio 1 24.3173 24.3173 25.842 0,0002
n
Rezidual 12 11.292 0,941
Total 13 35.6093

c) Coeficienți de regresie
Coeficienți Eroare standard t Stat Valoarea P

Intercepta 4.6944 0,6464 7.26210

Bani gheata 0,9465 0,1862 5,0835 0,0002
excedent / deficit (%
din PIB)
Sursă: prelucrarea proprie a autorului

Multiple R (adică rădăcina pătrată a lui R Square) arată corelația

dintre Y și Y-hat (adică valoarea medie Y prevăzută pentru un X dat,
găsită utilizând ecuația de regresie).
Așa cum este dat în Tabelul 1, R multiplu este 0,8263.
Înseamnă că corelația dintre Y și Y-hat este de 82,63%. În cazul
Franței, Y reprezintă PIB în 1996-2009.
Valoarea P (vezi Tabelul 1) este numită „valoare de probabilitate” sau „marginal
nivel de semnificație ”. Având un P-valoare, se poate spune dintr-o privire dacă ipoteza
nulă a unui coeficient zero este respinsă sau acceptată. De exemplu, dacă cineva
efectuează un test la nivelul de semnificație de 5%, o valoare P mai mică decât
0,05 este luat ca dovadă pentru a respinge ipoteza nulă a unui coeficient zero.
Semnificația F (a se vedea tabelul 1) este valoarea P (sau nivelul de
semnificație marginală) al testului F. F-test (vezi „F” în tabel 1) este un test al
ipoteza că toți coeficienții de pantă (excluzând constanta sau interceptarea) într-o
regresie sunt zero. De exemplu, dacă cineva efectuează un test la nivelul de
semnificație de 5%, o valoare P a semnificației F mai mică de 0,05 este

7
Studia Universitatis „Vasile Goldiș” Arad Veziria Științe Economice Anul 22/2012 Partea I

luate ca dovezi pentru a respinge ipoteza nulă că toți coeficienții de pantă sunt
egali cu zero.
Așa cum se arată în Tabelul 1, atât semnificația F cât și valoarea P sunt mai mici decât
0,05. Înseamnă că, pentru un nivel de semnificație de 5%, ipoteza nulă a unui coeficient zero este
respinsă pentru fiecare coeficient (deoarece valoarea P a fiecărui coeficient este mai mică de 0,05);
se respinge ipoteza nulă că toți coeficienții de pantă sunt egali cu zero (deoarece Semnificația F
este mai mică decât
0,05).
Având în vedere rezultatele analizei din Tabelul 1, există o corelație
între Y și X; ecuația de regresie este ecuația (5). Conform ecuației, o creștere a
unității în variabila independentă X determină o creștere de 0,94 unități în
variabila dependentă Y.

Y = 0,94 * X + 4,69 (5)

În cazul Franței, variabilele din ecuația (5) sunt creșterea PIB (adică Y)
și excedent / deficit de numerar (adică X). În anii 1996-2009, dinamica
deficitului bugetar a avut o influență semnificativă asupra creșterii PIB:
deficitele mai mari au determinat creșteri ale PIB-ului.
Reprezentarea grafică a ecuației (5) este linia de regresie liniară
(PIB față de deficit) din figura 4.

Figura 4. Relația dintre PIB și deficit în Franța

8
Studia Universitatis „Vasile Goldiș” Arad Veziria Științe Economice Anul 22/2012 Partea I

Sursa: prelucrare proprie a autorului

Pe baza datelor tabulare prezentate în Figura 2, autorul a făcut

o analiză a corelației dintre PIB și deficitul din Germania, pentru anii
1996-2009. Rezultatele analizei sunt rezumate în Tabelul 2.

masa 2
Analiza relației dintre PIB și deficit în Germulți(1996-2009)
a) Statistici de regresie
Multiple R 0,523
Piața R 0,2735
R ajustat
0,213
Pătrat
Eroare standard 1.8972
Observații 14

b) Analiza varianței df
SS DOMNIȘOARĂ F Semnificație F
Regressi
1 16.2666 16.2666 4.5191 0,0549
pe
Rezidual12 43.19413.5995
Total 13 59.4607

c) Coeficienți de regresie
Coeficienți Eroare standard t Stat Valoarea P

Intercepta 2.5784 0,865 2,9806 0,0114

Bani gheata

excedent / deficit (% 1,0567 din 0,497 2.1258 0,0549

PIB)
Sursă: prelucrarea proprie a autorului

Așa cum se arată în tabelul 2, pătratul R este 0,2735. Înseamnă că doar

27,35% din variația lui Y în jurul valorii sale medii este explicată de variabila
independentă X. În cazul Germaniei, Y reprezintă creșterea PIB-ului și X reprezintă
deficitul.
După cum se arată în Tabelul 2, R multiplu este 0,523. Înseamnă
că corelația dintre Y și Y-hat este de 52,30% (când R Square este
0,2735). În cazul Germaniei, Y reprezintă PIB în 1996-2009.
9
Studia Universitatis „Vasile Goldiș” Arad Veziria Științe Economice Anul 22/2012 Partea I

Așa cum se arată în Tabelul 2, atât semnificația F cât și valoarea P sunt mai
mari de 0,05; singura excepție este valoarea P a interceptării. Înseamnă că, pentru un
nivel de semnificație de 5%, ipoteza nulă a unui coeficient zero nu este respinsă pentru
fiecare coeficient (deoarece valoarea P a unui coeficient este mai mare de 0,05);
ipoteza nulă că toți coeficienții de pantă sunt egali cu zero nu este respinsă, de
asemenea (deoarece semnificația F este mai mare de 0,05).
Având în vedere rezultatele analizei din tabelul 2, corelația dintre Y (adică
creșterea PIB-ului în Germania în perioada 1996-2009) și X (adică deficitul în Germania
în perioada 1996-2009) este prea slabă; ecuația de regresie care ar putea fi obținută
din analiză nu este suficient de bună pentru a fi utilizată.
Tabelul 3
Analiza relației dintre PIB și deficit în Greece(1996-2009)
a) Statistici de regresie
Multiple R 0,8186
Piața R 0,6702
R ajustat 0,6427
Pătrat
Eroare standard 1.4013
Observații 14

b) Analiza varianței df
SS DOMNIȘOARĂ F Semnificație F
Regressi 1 47.8975 47.8975 24.3912 0,0003
pe
Rezidual12 23.56461,9637
Total 13 71,4621

c) Coeficienți de regresie
Coeficienți Eroare standard t Stat Valoarea P

Intercepta 6.9861 0,8817 7.92340

Bani gheata 0,6159 0,1247 4,9387 0,0003
excedent / deficit (%
din PIB)
Sursă: prelucrarea proprie a autorului

Pe baza datelor tabulare prezentate în Figura 3, autorul a făcut

o analiză a corelației dintre PIB și deficitul din Grecia,

10
Studia Universitatis „Vasile Goldiș” Arad Veziria Științe Economice Anul 22/2012 Partea I

pentru anii 1996-2009. Rezultatele analizei sunt rezumate în Tabel

3.
Așa cum se arată în Tabelul 3, pătratul R este 0,6702. Înseamnă că 67,02%
din variația lui Y în jurul mediei sale se explică prin variabila independentă
X. În cazul Greciei, Y reprezintă creșterea PIB-ului și X reprezintă
deficitul.
După cum se indică în Tabelul 3, R multiplu este 0,8186.
Înseamnă că corelația dintre Y și Y-hat este de 81,86%. În cazul
Greciei, Y reprezintă PIB în 1996-2009.
Așa cum se arată în Tabelul 3, atât semnificația F cât și valoarea P sunt mai mici decât
0,05. Înseamnă că, pentru un nivel de semnificație de 5%, ipoteza nulă a unui coeficient zero este
respinsă pentru fiecare coeficient (deoarece valoarea P a fiecărui coeficient este mai mică de 0,05);
se respinge ipoteza nulă că toți coeficienții de pantă sunt egali cu zero (deoarece Semnificația F
este mai mică decât 0,05).
Având în vedere rezultatele analizei din Tabelul 3, există o corelație
între Y și X; ecuația de regresie este ecuația (6). Conform ecuației, o creștere a
unității în variabila independentă X determină o creștere de 0,61 unități în
variabila dependentă Y.

Y = 0,61 * X + 6,98 (6)

În cazul Greciei, variabilele din ecuația (6) sunt creșterea PIB (adică Y)
și excedent / deficit de numerar (adică X). În anii 1996-2009, dinamica
deficitului bugetar a avut o influență semnificativă asupra creșterii PIB:
deficite mai mari au determinat creșteri ale PIB-ului.

11
Studia Universitatis „Vasile Goldiș” Arad Veziria Științe Economice Anul 22/2012 Partea I

Figura 5. Relația dintre PIB și deficit în Grecia

Sursa: prelucrare proprie a autorului

Reprezentarea grafică a ecuației (6) este linia de regresie liniară

(PIB versus deficit) din figura 5.

5. Concluzii
Conform datelor statistice, în perioada 1996-2009, Franța,
Germania și Grecia au avut politici fiscale predominant expansive. Cu
toate acestea, efectele poziției expansioniste a politicii fiscale au fost
diferite în cele trei țări.
În Franța și Grecia, politica fiscală expansivă a determinat creșteri
ale PIB în perioada 1996-2007.
În Germania, PIB-ul a crescut în fiecare an al perioadei 1996-2009,
cu excepția anilor 2003 și 2009.
Anul 2008 a marcat începutul declinului economic atât pentru Franța,
cât și pentru Grecia; pe de altă parte, în 2008, PIB-ul Germaniei a crescut. În
2009, PIB-ul a scăzut în toate cele trei țări, probabil din cauza crizei financiare
mondiale.
În cazul Franței și Greciei, există o corelație matematică între
deficitul bugetar și creșterea PIB pentru perioada 1996-2009. În cazul
Germaniei, nu există o astfel de corelație matematică.

12
Studia Universitatis „Vasile Goldiș” Arad Veziria Științe Economice Anul 22/2012 Partea I

Referințe
Băbăiță, I., Silași, G., Duță, A., Imbrescu, I., 2003, Macroeconomie,
Editura Mirton, Timișoara
Băcescu-Cărbunaru, A., 2002, Analiză macroeconomică, Editura
Economică, București
Gupta, S., 2004, Ajutarea țărilor să se dezvolte: rolul politicii fiscale,
Fondul Monetar Internațional, Washington, DC
Hardwick, P., Langmead, J., Khan, B., 2002, Introducere în
economia politică modernă, Editura Polirom, Iași.
Jessua, C., Labrousse, C., Vitry, D., Gaumont, D., 2006, Dicționar
de științe economice, Editura Arc
Sullivan, A., Steven MS, 2003, Economie: principii în acțiune,
Pearson Prentice Hall, New Jersey
http://data.worldbank.org, 19 februarie 2012

13