Statul roman, deşi a apărut în istorie destul de târziu, cu mult în urma unor state din Orientul

antic şi a unor cetăţi greceşti vestite prin civilizaţia lor, a reuşit totuşi să devină într-un timp
relativ scurt cea mai mare putere din lumea antică. Roma devine şi centrul vieţii sociale şi
religioase al unui vast imperiu şi al unei limbi, latina, care a reuşit să înlocuiască limbile
vechi ale multor popoare ce şi-au găsit a doua patrie în spaţiul european.
De la firavele expresii de religiozitate ale micului, ţinut Latium, concretizate la Roma în
câteva sanctuare, s-a ajuns la construirea unor temple impozante, măreţe, durabile şi
maiestuoase, în care spiritul practic al romanilor s-a împletit armonios cu înclinaţia spre
mister a popoarelor supuse. Se poate vorbi, de aceea, despre o sinteză specific romană a
vechii religiozităţi mediteraneene, din Spania până în Siria şi din ţinuturile Scoţiei până la
izvoarele Nilului.
Religia în viaţa romanilor condiţionează fiecare moment al existenţei. Este punctul de
plecare al organizării sociale şi politice ale oraşului. Latinescul religio semnifică atenţia pe
care o acordă romanii faţă de voinţa zeilor, care se revelează prin sentinţele lor (fatum), care
arată calea şi direcţia ce trebuie urmată de credincioşi. Neglijarea voinţelor zeilor
(negligentia), nerespectarea fidelă a actelor religioase duce la perturbarea existenţei.
Romanii stabileau cu divinităţile un fel de contact personal prin care omul îi consultă pe zei
înainte de a face ceva pentru a primi aprobarea acestora. În schimb, zeii trebuie să asigure
protecţia omului şi să-i asigure reuşita.
Dacă acestea sunt realizate viaţa omului este guvernată de pax deorum (pacea zeilor), o
stare de siguranţă ce-i insuflă curaj şi forţă în viaţă. Însă această stare este precară,
deoarece zeii care nu sunt buni le ameninţă continuu echilibrul fragil al existenţei.
Primele exprimări religioase manifestate prin încercări de explorare a fenomenelor naturii
(tunet, fulger, ploaie) s-au făcut în paleoliticul superior. Oamenii plecaţi la vânătoare au
încercat prin totemuri să se investească cu puteri supranaturale. Când omul începe să
practice agricultura apar religiile legate de apariţia vegetaţiei. Aceasta este ciclică, în funcţie
de anotimp. Divinităţile sunt feminine.
Migraţia popoarelor indo-europene (civilizaţia bronzului) conduce la apariţia primelor
divinităţilor masculine. Atributele divinităţilor masculine se leagă de cer, iar cele feminine de
pământ. Aceste popoare aduc o serie de culte de peste tot, care se suprapun peste fondul
din neolitic. Populaţia autohtonă – siculii – au o divinitate numită Pales şi o sărbătoare
Palelia, tipică pentru Italia.
Romanii au împrumutat de la vecinii lor etruscii o mulţime de denumiri de zei şi de formule
sacre, ba chiar şi cărţile lor sfinte, pe care le-au tradus în limba latină. Chiar dacă aceste
cărţi s-au pierdut, ici şi colo se mai păstrează spiritul lor în operele unor scriitori latini, antici
şi creştini. Un alt mod de a cunoaşte spiritul religiozităţii romane îl constituie studierea
inscripţiilor, a riturilor funerare, a statuilor şi a multor altor vestigii religioase. A doua influenţă
importantă asupra religiei romane este religia greacă de la care romanii au preluat toate cele
12 divinităţi. Pe unele nu le-au schimbat – ex. Esculap (zeul medicinii).
Izvoarele literare care ne permit cunoaşterea religiei romanilor sunt: De re rustica, scrisă de
Cato (234–149 î.Hr.), unde se păstrează rituri şi formule magice şi religioase; Antiquitatum
romanorum, humanorum et divinorum libri XLI şi De re rustica, ale lui Terentius Varro (sec.
II–I î.Hr.); De natura deorum a lui Cicero (106–43 î.Hr.) şi De finibus, De divinatione şi De
legibus ale aceluiaşi, Aeneida lui Vergilius, Poemul naturii scris de Lucretius, De civitate Dei
a Fericitului Augustin, Saturnalia lui Macrobius şi alte lucrări vechi romane şi creştine.
Pentru cunoaşterea unor aspecte ale religiei romanilor un ajutor ni-l oferă şi monedele,
statuile, basoreliefurile şi picturile romane, altarele şi alte vestigii care au rezistat timpului.