 Microurmele

Definiţie
Cuvântul „microurmă" este o expresie din două componente cuprinzând
conţinutul ambelor noţiuni, adică a noţiunilor de micro şi urmă. Cuvântul „micro"
provine de la cuvântul din limba greacă „MIKROS" şi are două semnificaţii: „micro"
poate însemna mic, foarte mic sau mărunt, iar în a doua accepţiune „micro"
înseamnă a milioana parte a unei unităţi de bază.
Microurmele pot fi definite ca fiind acele particule de materie sau caracteristici
mecanice invizibile sau slab vizibile cu ochiul liber, putând fi cercetate numai prin
folosirea metodelor microanalitice.

Clasificarea microurmelor

 După mecanismului producerii:

o particule secundare ale unor macrourme;
o particule mici ale unui obiect care iniţial a fost mare;
o microobiecte naturale

o După modalitatea de transmitere

o microurme de contact care i-au naştere în toate situaţiile în care două
obiecte intră în contact, indiferent dacă acestea au un caracter stabil sau
dinamic.
o microurme transmise unilateral, din categoria cărora fac parte cele
transmise către obiecte sau persoane, provenind din atmosfera impurificată,
precum şi ca rezultat al activităţilor desfăşurate de infractori la locul faptei.

 În funcţie de clasificarea criminalistică a urmelor

o microurme ale omului: particule de fire de păr, pete de sânge,
de spută, spermă; fragmente de piele; cantităţi mici de secreţie
organică, particule de grăsime, etc.
o microurme animale: în categoria acestora intră atât cele
enumerate mai sus (însă de provenienţă animală), cât şi particule de
pene, solzi de peşte şi de reptile, microorganisme animale făcând parte
din microfaună, etc.
o microurme vegetale: particule de alge, licheni, ciuperci, muşchi,
ferigi, flori, fructe, seminţe, microorganisme vegetale făcând parte din
microfaună, etc.
o microurme ale obiectelor: particule de sticlă, vopsea, lac sau
coloranţi; particule de pământ, tencuială, resturi de lubrifianţi, particule
de materiale plastice şi sintetice, pulbere arsă şi nearsă provenind de la
o tragere cu o armă de foc, etc.

 Concepţia investigării criminalistice la locul faptei depinde de

următorii factori:
o natura faptei;
 o locul comiterii;
o urmările produse şi amplasarea acestora;

 Respectarea obligatorie a anumitor principii de maximă

importanţă:
o prioritatea care trebuie acordată microurmelor, adică căutării, descoperirii
şi ridicării microurmelor;
o trebuie cercetată în primul rând suprafaţa orizontală, ţinând seama de
locurile în care în mod probabil şi ipotetic s-a găsit sau a trecut făptaşul;
o începerea cercetării din locul sosirii făptaşului şi terminarea acesteia pe
drumul lui de plecare (iter criminis).

 Descoperirea microurmelor necesită folosirea diferitelor

instrumente şi materiale auxiliare ca:
o dispozitive de mărire; lupa, dispozitivul tip binoclu cu putere de
mărire de circa zece ori şi microscopul stereoscopic portabil;
o diferite surse de lumină surse reglabile de iluminare, lămpi cu
halogen transportabile cu o putere de 30-50 W, surse de radiaţii
ultraviolete, infraroşii;
o luminofore lusinol, lucigenina sau siloxen

În unele cazuri, poate fi de utilitate mare folosirea radiaţiilor infraroşii în

combinaţie cu un set de televiziune industrială, la care camera de luat vederi este
echipată cu o optică corespunzătoare şi cu un tub vidicon sensibil la radiaţii infraroşii.
Rezultatele cercetărilor pot fi înregistrate în acest caz pe o bandă magnetică video.
Descoperirea microurmei înseamnă deja foarte mult, însă constituie abia o parte
din succes. Mai trebuie documentată existenţa ei la locul evenimentului/faptei, iar
urma/microurma trebuie ridicată/conservată pentru cercetări.

PROCEDEE SI MIJLOACE DE RIDICARE A MICROURMELOR

Ridicarea microurmelor descoperite se face cu ajutorul:

 aspiratorului de praf, prevăzut cu un sistem de recolectare a
microurmelor pe hârtia de filtru;
 benzi adezive incolore; recipientelor de sticlă; magneţilor pentru
pulberile metalice
La ridicarea microurmelor, trebuie ţinut seama şi de necesitatea culegerii de
material comparativ care este absolut necesar pentru eliminarea elementelor
componente ale suportului.

Conservarea microurmelor

Conservarea microurmelor se face în coli de hârtie curate sau, atunci când la

ridicare se foloseşte banda adezivă aceasta se va aplica peste o altă bandă adezivă,
folie de plastic ori lamelă de sticlă curată. Este interzis cu desăvârşire, pentru o cât
mai bună conservare a microurmelor, ca obiectele sau celelalte categorii de urme să
fie ambalate în vată.

Probleme ce pot fi rezolvate prin examinarea microurmelor

Probleme de ordin tehnic ce pot fi rezolvate de expertiză - care este natura

microurmei; - caracteristicile microurmei; - dacă este sau nu asemănătoare cu
probele care se pun la dispoziţie pentru examinare.

Probleme de interes operativ care pot fi soluţionate în baza rezolvărilor

tehnice:
o stabilirea aproximativă a locului unde s-a comis fapta în raport de
microorganisme specifice microflorei şi microfaunei terenului;
o stabilirea legăturii dintre făptuitori şi locul faptei, de exemplu pe baza
urmelor de sol, de pe tălpile făptuitorului sau a noxelor determinate pe
îmbrăcămintea acestuia;
o stabilirea legăturii între instrumentele folosite de făptuitor şi locul faptei
o stabilirea faptului dacă este vorba de o infracţiune sau o înscenare (de
exemplu pe baza piliturii de fier descoperită în manşeta de la pantalonii
gestionarului care a înscenat furtul);
o determinarea profesiunii făptuitorului (pe baza prafului profesional lăsat la
locul faptei de către acesta);
o tipul şi culoarea îmbrăcămintei făptuitorului (pe baza fibrelor textile găsite
la fata locului);
o stabilirea faptului dacă este vorba de omor sau de înec (pe baza
determinării prezenţei planctonului în rinichi).