ACTIVITATEA UMANĂ ŞI IMPACTUL TEHNOLOGIILOR ASUPRA

MEDIULUI

Student:
Scarlat Elena Nicoleta
Anul: IV-IEI ID
 Omul este parte integrantă a naturii. Toate elementele din natură
se află într-o relaţie de interdependenţă, ceea ce conduce la echilibrul
natural.

Poluarea reprezintă contaminarea mediului înconjurător cu

materiale care interferează cu sănătatea umană, calitatea vieții sau
funcția naturală a ecosistemelor (organismele vii și mediul în care
trăiesc). Chiar dacă uneori poluarea mediului înconjurător este un
rezultat al cauzelor naturale cum ar fi erupțiile vulcanice, cea mai mare
parte a substanțelor poluante provine din activitățile umane.
Contaminarea umană a atmosferei Pământului poate lua multe forme și
a existat de când oamenii au început să utilizeze focul pentru
agricultură, încălzire și gătitul alimentelor. În timpul Revoluției
Industriale poluarea aerului a devenit o problemă majoră.

Exista doua categorii de poluanti:

-naturali: exploziii solare, pulberi din dezintegrarea meteoritilor,
furtuni de praf, tornade, eruptii vulcanice, alunecari de teren, curgeri,
inendieri;
-antropici: raspandirea unor substante solide, lichide, gazoase,
radioactive;
Principala cauza a poluării, cum este şi de imaginat este omul.
Printre felurile în care omul poluează planeta de menţionat sunt
extinderea construcţiilor, consumul de materiale (schimbarea uleiului la
maşină, vopsirea unei case şi chiar masa de prânz sunt exemple de
consumuri care cauzează poluarea mediului) şi rezidurile menajere.
 Principalele forme de poluare sunt:
• Poluarea aerului

– se referă la introducerea substanţelor chimice şi particulelor in

atmosferă. Substanţele uzuale variază de la monoxid de carbon până la
oxizi de nitrogen şi sunt produse în urma proceselor industriale şi a
consumului de carburant de către automobile.
•Poluarea apei
 – se referă la deversarea în apele curgătoare sau bălţi de
substanţe contaminante, cel mai adesea rezultate în urma unor procese
industriale.
•Poluarea solului

– principalele substanţe care poluează solul sunt hidrocarburile,

metalele grele, erbicide, pesticide.
•Contaminarea radioactivă

– rezultată în urma testelor nucleare, accidentelor nucleare sau

pur şi simplu rezultată în urma exploatării centralelor nucleare. Este cea
mai “modernă” forma de poluare, apăruta in secolul XX.
 •Poluarea fonică

– apare îndeosebi în zonele urbane aglomerate sau in aproprierea

aeroporturilor, şoselelor şi zonelor industriale.
•Poluarea cu lumina
 – apare tot în zonele urbane aglomerate.
•Poluarea vizuală

– este o forma mai puţin nocivă, dar care are un impact vizual
semnificativ. In aceasta categorie intră bannerele outdoor, panourile
publicitare, cablurile aeriene etc.
•Poluarea termală

– este schimbarea temperaturii apelor ca urmare a influentei

umane precum folosirea apelor pentru răcirea instalaţiilor industrial.
 SURSELE DE POLUARE ATMOSFERICA SI TIPURI DE POLUANTI

Sursele principale ale poluarii atmosferice se pot sintetiza in 3

mari grupe:
 procesele industriale
 transporturile
 activitatile casnice

Industria este principalul poluant la scara mondiala. Emisiile

sunt substante eliberate in atmosfera de catre uzine, sau alte centre.
Procedeele de productie industriala elibereaza emisiile, care se redepun
in cazul in care nu exista filtre pentru epurarea gazelor reziduale.
Substantele specifice sunt atunci eliberate si pot provoca local
catastrofe.
In momentul procesului de combustie, substantele gazoase,
lichide si solide sunt eliberate in atmosfera de furnale. In functie de
inaltimea furnalelor si de conditiile atmosferice, gazele de esapament
provenind din focare se raspandesc local sau la distante medii, - uneori
chiar si mari - cazand din nou sub forma de particule mai fine decat
poluarea atmosferica masurabila in locurile de emisie.
Degajarile industriale in ultima instanta nimeresc in sol, e
cunoscut faptul ca in jurul uzinelor metalurgice in perimetrul a 30-40
km in sol e crescuta concentratia de ingrediente ce intra in compozitia
degajatilor aeriene a acestor uzine.
 Transporturile sunt o alta importanta sursa de poluare.
Autovehiculele care functioneaza cu motor cu combustie, sunt un
factor poluant care este luat din ce in ce mai mult in seama. Orasele
mari sau aglomeratiile urbane dense sunt afectate in mare masura de
transporturile cu eliberare de noxe.
Poluarea aerului relizata de autovehicule prezinta doua mari
particularitati: in primul rand eliminarea se face foarte aproape de sol,
fapta care duce la realizarea unor concentratii ridicate la inaltimi foarte
mici, chiar pentru gazele cu densitate mica si mare capacitate de
difuziune in atmosfera. In al doilea rand emisiile se fac pe intreaga
suprafata a localitatii, diferentele de concentratii depinzand de
intensitatea traficului si posibilitatile de ventilatie a strazii. Ca substante
care realizeaza poluarea aerului, formate dintr-un numar foarte mare
(sute) de substante, pe primul rand se situeaza gazele de esapament.
Volumul, natura, si concentratia poluantilor emisi depind de tipul de
autovehicul, de natura combustibilului si de conditiile tehnice de
functionare. Dintre aceste substante poluante sunt demne de amintit
particulele in suspensie, dioxidul de sulf, plumbul, hidrocarburile
poliaromatice, compusii organici volatili (benzenul), azbestul, metanul
si altele.
Activitatile "casnice" suntde asemenea o sursa de poluare. Astazi,
in multe tari in curs de dezvoltare, asa cum este si tara noastra, lemnul
de foc este la fel de vital ca si elementele, iar ca pret, in unele locuri,
are un ritm de crestere mai mare decat alimentele. Fumul emis de
sobele cu lemne are o culoare albastra fumurie si contine o cantitate
insemnata de materii organice, care se apreciaza ca pot fi cancerigene.
Dar in scopuri casnice nu se ard numai lemn, ci si cantitati enorme de
carbuni, petrol, si gaze naturale, din care rezulta de asemenea
substante toxice.
 Principalii poluanti din aer pot fi grupati in:
- particule mari al caror diametru depaseste 5 microni si care cad pe
sol prin propria greutate.Ele nu stau in atmosfera decat foarte putin si
sunt nocive mai ales dupa caderea lor.
- particule mici(fum,diversi aerosoli)cu diametrul sub 5 microni ,care
se mentin in suspensie  in aer.Acesti poluanti pot contine hidrocarburi
cancerigene si dupa unele calcule o particula de fum ramine in
suspensie in aer in medie de 3 zile.
- gaze rezultate din arderea combustibililor (oxizi de sulf,de azot,de
carbon).
Organismele din cadrul Organizatiei Natiunilor Unite studiaza poluarea
atmosferica a oraselor, a zonelor industriale si rurale. Dupa mai multe
statistici facute, concentratia dioxidului de sulf in atmosfera, in mai
multe state dezvoltate, a scazut ca urmare a aplicarii diferitelor
reglementari, dar exista zone unde emisiile au crescut.
S-au incheiat acorduri regionale sau mondiale referitoare la:
• supravegherea si evaluarea poluarii atmosferica in orase, largirea
retelei de supraveghere in tarile in curs de dezvoltare;
• formularea unor strategii de supraveghere integrata a poluantilor pe
termen lung;
• elaborarea de noi metode de descriere a propagarii la mari distante a
poluantilor, metode de supraveghere a depozitelor uscate si a
oxidantilor fotochimici.
Pentru alegerea masurilor de combatere a poluarii atmosferei cu gaze
nocive industriale trebuiesc cunoscute principalele procese generatoare
de poluanti: arderea combustibililor, topitorii, turnatorii, industria
chimica , arderea incompleta, motoare de explozie , instalatiile
frigorifice, explozivii, lacuri, vopsele, ingrasamintele , combustiile la
temperaturi ridicate , gravarea pe sticla, fabricarea ingrasamintelor ,
arderea combustibililor, procesele de descompunere si activitatea
vulcanica.

DESCRIEREA UNUI PROCEDEU DE EPURARE A APELOR UZATE

Epurarea – reprezintă procesul complex de reținere  şi neutralizare a

substantelor daunatoare dizolvate, în suspensie sau coloidale prezente
în apele uzate industriale sau menajere în stații epurare pentru redarea
lor în circuitul apelor de suprafața la parametrii avizați de normele în
vigoare.
Epurarea apelor reziduale constitue ansamblul de masuri si procedee
prin care impuritatile de natura minerala, organica, chimica sau
bacteriologica continute in apele uzate sunt reduse la anumite limite,
astfel incat aceste ape sa nu mai dauneze emisarului in care se
evacueaza si sa nu mai pericliteze folosirea apelor acestuia.
Metodele de epurare a apelor reziduale pot fi clasificate astfel:
-mecanice, in care procesele de epurare sunt in principal de natura
fizica;
- chimice, in care procesele de epurare sunt in principal de natura
fizico-chimica;
- biologice, in care procesele de epurare au un caracter combinat de
natura fizica si biochimica.
 Metode de epurare mecanica
Metoda de epurare mecanica asigura eliminarea din apa a
corpurilor mari vehiculate de aceasta, a impuritatilor care se depun si a
celor care plutesc sau pot fi aduse in stare de plutire.
Tipurile de instalatii folosite pentru epurarea mecanica sunt in
general urmatoarele:
-gratarele si sitele, care retin corpurile si murdariile plutitoare
aflate in suspensie in curentul apei (carpe, hartii, fibre, etc).
-separartoarele de grasimi, care retin grasimile si uleiurile care
plutesc la suprafata apei, functionand prin flotare cu sau fara aer
comprimat;
-desnisipatoarele, care retin si elimina particulele minerale mai
grele din apa, ca: nisip, pietricele etc ;
-decantoarele, care retin restul si cea mai mare parte a
impuritatilor insolubile a caror greutate specifica este mai mare decat a
apei.
Instalatiile anexe ale treptei de epurare mecanica sunt
urmatoarele:
-instalatii pentru colectarea,faramitarea (dezintegrarea) si
evacuarea corpurilor plutitoare retinute pe gratare si site;
-instalatii pentru colectarea, transportul, spalarea si uscarea
depunerilor (nisipului) retinute in desnisipatoare;
-instalatii pentru digestia (fermentarea) depunerilor (namolului)
retinute in decantoare (digestoarele) ;
 -instalatii pentru dezhidratarea namolurilor fermentate: campuri
de uscare, filtre presa, filtre cu vid, masini centrifuge.

DESCRIETI O TEHNICA DE DEPOLUARE A ATMOSFEREI

Poluarea atmosferei
Ecologistii acorda o atentiei deosebita protectiei aerului atmosferic
deoarece poluarea atmosferei cauzeaza la consecinte negative pe scara
globala:
- distrugerea stratului de ozon;
- efectul de sera, legat de majorarea volumului emisiilor in atmosfera a
bioxidului de carbon, protoxidului de azot si metanului;
- ridicarea temperaturii planetei;
- inrautatirea sanatatii oamenilor, impactul nociv asupra plantelor si
animalelor.
Sursele de poluare a aerului atmosferic se impart in:
- naturale (eruptii vulcanice, furtuni de praf ),
- de caracter antropogen, legate cu activitatea vitala a omului.
Sursele cele mai importante de poluare a atmosferei sunt: transportul,
obiectele industriale, centralele termoelectrice. Aceste surse elimina
cantitati mari de substante toxice specifice,care uneori nu pot fi
identificate,dar principalii poluatori, care se elimina in cantitati mari
sunt: oxizii de carbon, de azot, bioxidul de sulf, praf s. a. Pentru
micsorarea nivelului poluarii atmosferei de catre intreprinderile
industriale se utilizeaza diferite metode, cum ar fi,de exemplu: se
perfectioneaza procesele tehnologice, se efectueaza ermetizarea
instalatiilor tehnologice, se construiesc diferite instalatii de purificare .
Tehnologii de depoluare a aerului.
Instalatiile industriale din domeniul prelucrarii minereurilor,
materialelor de constructii, industriei chimice, industria energetica sunt
surse de poluare cu:
Praf
Cenusa
Gaze de ardere
Compusi organici volatili
Procedee de depoluare a aerului.
Sedimentarea.
Centrifugarea.
Filtrarea.
Epurarea prin procedee umede.
Absorbtia.
Denoxarea prin reactii de reducere.
Electrofiltrele
Sedimentarea
Este o metoda de depoluare care se bazeaza pe greutate proprie a
particulelor materiale.
Asupra unei particule aflate in repaus actioneza trei forte: forta de
greutate, forta de rezistenta a aerului si forta ascensionala
Deoarece p >>> a rezulta ca in cazul sedimentari Fr=Fg

Pentru o particula de diametru d viteza de sedimentare este data de

expesia:
W=1/18 (d2 p g/ m
In realitate particulele se afla in suspensie cu aerul care se deplaseaza
cu o viteza v astfel ca viteza de sedimentare a unei particule este direct
proportionala cu viteza de deplasare a aerului inaltimea si lungimea
camerei de sedimentare confom relatiei:
W=vH/L
Daca se considera o camera de sedimentare de inaltime H si lungime L
conditia ca o particula sa sedimenteze este ca traiectoria acesteia sa se
situeze sub diagonala camerei:
Inlocuind expresia vitezei de sedimentare W se poate afla diametrul
particulei care sedimenteaza daca se cunsc celelalte marimi
W=1/18 (d2 p g/ m)=vH/L
d2=(18 mv H/ p g L)
In felul acesta se poate estima care este diametrul particulelor ce pot fi
retinute intr-o camera de sedimentare.

DESCRIEREA UNEI PROCEDURI DE MONITORIZARE SI APLICAREA UNEI

TEHNOLOGII DE DECONTAMINARE A UNUI SOL POLUAT IN URMA
EXPLOATARII NECORESPUNZATOARE A TEHNOLOGIEI IDENTIFICATE.

Poluarea solului este strâns legată de : poluarea atmosferei ,

hidrosferei ,datorită circulației natural a materiei în ecosferă. Metodele
irationale de administrarea solului au degradat serios calitatea lui,au
cauzat poluarea lui si au accelerat eroziunea.
Principalele procee de degradarea solului sunt :
- eroziunea
- degradarea materiei organice
- contaminarea
- salinizarea
- compactizarea
- pierderea biodiversității solului
- scoaterea din circuitul agricol
- alunecările de teren şi inundațiile.
Principalii indicatori ai poluarii solului sunt:
- conținutul de elemente ,substanțe ,microorganisme;
- deprecierea calitativă şi cantitativă a recoltelor;
- creşterea cheltuielilor pentru menținerea recoltelor la parametrii
anteriori poluării;
- cheltuieli pentru lucrări de drenaj ,antierozionale;
- restricții la exportul unor produse (legume ,fructe sau cereale cu un
continut prea mare de nitrati);
- restricții în utilizarea furajelor din terenurile contaminate cu plumb.
Mecanismul bioremedierii
Pornind de la activitatile degradative ale microorganismelor au fost
elaborate numeroase tehnologii de depoluare, care sunt cuprinse
generic in termenul de bioremediere.
Orice compus chimic a carui acumulare in natura devine periculoasa
pentru mediu poate fi considerat drept POLUANT, iar inlaturarea lui cu
ajutorul microorganismelor poate fi considerata BIOREMEDIERE.
Adoptarea unei decizii privind alegerea unei anume metode de
remediere trebuie sa tina seama de urmatoarele etape:
- identificarea tuturor poluantilor prezenti in zona;
- evaluarea riscului pentru mediu si populatie luand in considerare toti
poluantii;
- investigarea spectrului hidrodinamic al curgerii subterane;
- estimarea volumului poluantilor din zona;
- analiza proceselor fizice, chimice sau biochimice de degradare sau
atenuare ;
- calcularea duratei proceselor de remediere pentru toate metodele
propuse;
- analiza cost-eficienta pentru toate metodele propuse;
- investigarea reactiei sociale pentru metodele propuse;
- alegerea si aplicarea metodei de remediere potrivita.
Microorganismele capabile sa degradeze substantele xenobiotice sunt
prezente, in general, in respectivele medii poluate, insa biodegradarea
naturala are loc cu rate foarte scazute. De aceea, s-au elaborat diverse
tehnologii de bioremediere care presupun: cunoasterea cailor de
optimizare a conditiilor biodegradarii, cunoasterea comportarii si
efectelor substantelor chimice introduse in sol asupra ecosistemului
selectarea unor microorganisme cu abilitati degradative superioare. S-
au identificat principalele bacterii ce contribuie la degradarea
petrolului(Pseudomonas, Flavobacterium, Corynebacterium etc),
bacterii care se intalnesc si in zacamintele de titei. De asemenea, s-au
stabilit unele conditii in care aceste bacterii prolifereaza sau dispar si
modul cum pot fi stimulate. S-au efectuat si studii asupra plantelor
pionier ce se instaleaza pe terenurile poluate si asupra speciilor
cultivate ce pot fi folosite in cursul ameliorarii.
In sol, desi reprezinta o fractiune minuscula din greutatea totala
(0,35%), microorganismele au o importanta esentiala, fiind „motorul
functiilor de fertilitate a solului . Activitatea microorganismelor din sol
este influentata de prezenta mic nutrienti si de factorii de mediu ,ai
habitatelor, de tipul de sol, de structura si textura acestuia, de
asigurarea cu substante organice si nutrienti si de factorii de mediu. In
functie de multitudinea de factori care actioneaza, activitate
microorganismelor este variabila, atat din punct de vedere biologic
(alternanta fazelor vegetative cu fazele de latenta), cat si din punct de
vedere al activitatii metabolice si de nutritie.
Numeroase microorganisme din sol au capacitatea de a utiliza
hidrocarburile gazoase, solide si lichide din seria alifatica si aromatica
drept unica sursa de carbon si energie, descompunandu-le la compusi
cu greutate moleculara mai mica, sau chiar la dioxid de carbon si apa.
Depoluare prin metode biotehnologice
Folosirea bacteriilor pentru depoluari
Se stie de mult timp ca microorganismele si mai ales bacteriile au
capacitatea impresionanta de tratare a substantelor. Pe acest principiu,
deja functioneaza de mult timp majoritatea statiilor de epurare a apelor
uzate in Europa unde bacteriile glutone digera poluantii ca sa le reduca
sau sa le elimine.

Schema de eliminare a poluantilor apelor uzate prin actiunea

bacteriilor
Efluentii minieri sunt tratati si acum cu aceste tehnici folosite de ani. S-a
constatat de asemenea ca deseurile menajere puse in groapa de gunoi,
degaja gaz metan prin activitatea bacteriana anaeroba care poate fi
exploatata ca o sursa de energie.
 Astazi, bacteriile degradeaza fenolul, hidrocarburile, pesticidele,
contribuie la eliminarea arsenicului si a metalelor grele. Alte
perspective se vor deschide pentru reducerea impactului de CO2. Astfel,
hidrocarburile extrase prin foraj sunt contaminate de CO2 si H2S care
trebuie separate prin tehnici costisitoare.

Tehnologia biologica permite tratare « in situ » care limiteaza mult

costurile.
Solul adaposteste cantitati fenomenale de microorganisme. Fiecare
gram de sol poate contine mii de specii microbiene: bacterii, ciuperci,
alge. Doar 5% sunt cunoscute si pot fi izolate si cultivate in laborator.
Aceasta biomasa, care se gaseste ca atare pana la 500 m de adancime,
poate fi considerata precum o imensa masina de spalat biologica si
naturala, capabila de a trata si de a recicla, chiar de a elimina
elementele nedorite sau periculoase,  precum hidrocarburi le sau
metalele grele. Folosind activitatea unor bacterii, este posibil reducerea
caracterului periculos al metalelor prin fixare sau, in opozitie, a facilita
recuperarea lor. 
Pentru a acoperi nevoile energetice, aceste bacterii vor lua drept hrana,
compusi organici, minerali sau lumina,  pornind astfel procesul de
biodegradare. In stare naturala, aceste microorganisme vor reduce
impactul poluarii intr-un timp destul de lung. Aici, intervine mana
omului astfel incat putem accelera procesul de reabilitarea a terenului.
 Asta presupun analize precise: izolarea a familiei de bacterii active si de
procesele bacteriene, metodele de implementari si extrapolarea
principiului de la scara laboratorii la scara semi-industriala, ultimul
popas inainte implementarea unui proces de tratare.
 Prezenta unor metale grele in apele freatice este o problema frecventa
cu implicari grave asupra sanatatii. Cercetarile in acest domeniu au
ajuns la implementarea tratarii prin bacterii sulfo-reductoare. Aceste
bacterii transforma sulfatul in sulfuri care precipita metalele grele in
ape, putand astfel fi recuperati si eliminati.
 Cercetarile au condus la implementarea tratarii cromului si arsenicului:
Bacteriile modifica starea de oxidare a metalului precum cromul, care
trece din starea Crom 6 poluant solubil, periculos pentru sanatate si
cancerigen, la starea Crom 3 putin solubil, putin toxic si chiar la doze
mici, necesar sanatatii. 
Problematica arsenicului se aseamana: se pot folosi procese bacteriene
care transforma Arsenic 3 care este o forma toxica al metalului, la
Arsenic 5, care se mai gaseste sub forma naturala si care este mai putin
periculos.
Folosirea bacteriilor nu se limiteaza numai la depoluare, ci si la
extragerea metalelor valoroase. Aceasta stiinta se cheama Bio-
hidrometalurgie. Anumite microorganisme pot degrada minereuri
sulfurate principalii constituienti ai metalelor neferoase, favorizand
recuperarea metalelor care le contin. Aceasta tehnica a fost
implementata in Ouganda pentru minele de Cobalt. Acest proiect a
facut parte dintr- un program selectionat si sprijinit de Uniunea
Europeana (BioMinE si Bioshale)
Scopul a fost identificarea resurselor minerale care puteau fi
valorificate de biotehnologie precum cobaltul, cupru, nichel, argint,
prezente in minereurile aflate in Europa Centrala si in Scandinavia.
Bio-hidrometalurgia are in primul rand, un scop industrial: optimizarea
recuperarii metalelor cu tehnici mai ieftine si de a exploata zacamintele
cu concentratia metalelor mai slabe. Dar, aceasta stiinta are si o ambitie
asupra mediului. Intr-adevar, bio-hidrometalurgia evita degajarea
dioxidului de sulf, gaz periculos produs in cantitati mari de piro-
metalurgie, procedeu de recuperare majoritar folosit astazi.