Scena XVI

EA, EL

EA Pot să-ţi pun o întrebare personală?

EL E dintr-un film, nu?
EA îl priveşte nedumerită.
EL Replica. E dintr-un film. Asta: „pot să-ţi pun o întrebare personală?”.
EA Nu ştiu. Poate. Ce importanţă are?
EL N-are. (Pauză) Adică... nu suntem într-un film. Sau într-o piesă de teatru.
EA Sper.
EL Ziceam că replica asta am auzit-o în filme.
EA Numai în filme?
EL Şi-n piese. Cred. În orice caz, am mai auzit-o.
EA Ce vrei să spui? Că nu-s originală?
EL Nu.
EA Dacă vrei o femeie originală, caut-o pe Eva.
EL (Pufneşte) Presupun că pentru bărbaţi, original e Adam!
EA Bingo!
EL Nu eşti originală spunând că Eva e originalul.
EA Totul s-a spus, toate au fost făcute. Hai să ne sinucidem.
EL Ce aforistică eşti azi...
EA Pot să te-ntreb ceva sau nu?!
EL Păi de ce mă-ntrebi dacă poţi să mă-ntrebi?! Întreabă-mă!
EA Nu vreau să te superi.
EL Şi dacă-ntrebarea nu-mi convine, pot să nu-ţi răspund?
EA Da. Cred că da. (Pauză) Da' credeam că-ntre noi e ceva... autentic.
EL Păi e.
EA Vreau să zic sinceritate.
EL Păi... cred că e.
EA Până la capăt, adică.
EL Adică... până la capătul capătului...?!
EA Ţi-e frică?
EL Ce-nseamnă pentru tine „până la capăt”?
EA Să ne spunem totul.
EL Totul?! Tot timpul?!
EA Totul, tot timpul.
Pauză.
EL Eu cred că tu... vrei s-arunci lumea în aer!
EA Ce treabă am eu cu lumea?
EL Păi noi suntem „celula de bază a societăţii”. Dacă ne-arunci pe noi în aer, arunci lumea întreagă.
EA Deci asta crezi: că dac-am fi sinceri, ne-am distruge.
EL Nu! (Pauză scurtă) Adică da.
EA Măcar eşti sincer. La faza asta, zic.
EL Deci crezi că nu sunt sincer. În general, zic.
EA Nu ştiu. De obicei, probabil că da. Da' nu întotdeauna.
EL Şi tu nu crezi că sinceritatea asta „de tot”, tot timpul, o să ne-arunce-n aer...?
EA Nu ştiu. Poate. Da' ar fi frumos...
EL Frumos?! Eşti nebună.
EA Iar tu... un conformist. Eşti aşa de... nu ştiu... de vechi.
EL (Ironic) Mulţumesc!
EA Sunt sinceră.
EL Şi asta justifică totul?!
EA Păi aşa ne putem cunoaşte cu adevărat.
EL Nu ne cunoaştem îndeajuns?
EA Nu ştiu. Nu ştiu cât de bine ne cunoaştem.
EL Câtă cunoaştere vrei, draga mea?
EA Câtă încape.
EL Unde să-ncapă?
EA Păi... aici. Între noi. Nu ştiu.
Pauză.
EL Ia stai... Cum adică... sunt „vechi”?
EA (După o pauză) Uite... de pildă... nu vrei să foloseşti detergent lichid. Sau săpun lichid.
EL Nu ştiu cum aş putea spăla vasele cu lichid. Se scurge. La fel şi săpunul lichid.
EA Şi apa cu care speli e... tot lichid.
EL Până să mă mut cu tine, spălam cu detergent solid. Mi-e mai uşor să-mi înmoi buretele în pastă. Sau
să-mi dau cu săpunul pe piele.
EA Dacă tot îl înmoi, nu crezi că lichidul e mai bun decât ceva solid?
EL Cu tine nu se poate discuta. (Scută pauză) Ştii, detergentul lichid se consumă mai repede.
EA râde. EL dă din mână a lehamite.
EL Şi pentru atâta... sunt... „vechi”?
EA Ştii bine că nu doar de asta. Ce, vrei să-ţi înşir toate alea...?
EL Păi ziceai să fim sinceri. Şi ce, sunt chiar aşa de multe?
EA Nu ştiu. Nu ţi-am numărat... apucăturile.
EL o interoghează din priviri.
EA Păi... uite... farfuria de tablă.
EL O am din studenţie.
EA Zici că-i de pe vremea războiului. Nu ştiu cum poţi mânca din ea.
EL Mie-mi place.
EA Tocmai.
EL ridică din umeri.
EA Cine mai mănâncă din farfurii de tablă? Avem o groază de farfurii de porţelan.
EL Nu te oblig să mănânci din ea.
EA Mi-e suficient s-o văd...
EL Hai nu mai exagera!
EA Atunci nu mai exagera nici tu cu ordinea!
EL Asta-i bună!
EA Da! Uite, păturica aia cu care-mi încălzesc picioarele. O las şi eu pe pat cum se nimereşte, că mai
plec în grabă sau că... pur şi simplu! Şi tu o-mpătureşti imediat, frumos, o pui pe marginea patului,
frumos...
EL Şi ce dacă?! Nu arată mai bine aşa?
EA Da' dă-o-ncolo de cârpă! Las-o să stea cum rămâne, cu toate cutele din lume! Doar peste câteva ore
o folosesc din nou!
EL Păi aşa nu mai punem nimic la loc! (Ironic) Hai să lăsăm totul cum o fi! Să nu mai adunăm nimic!
EA Bine! Să lăsăm!
EL A, şi asta-i o chestie „veche” la mine?!
EA Nu. Da' ce mai contează că te arată „vechi” sau... maniac...?
EL Pedanterie. Aşa se numeşte. Nu manie.
EA Da, cum să nu... Cum pun o cană pe altceva decât pe suport, cum te-ataci!
EL Păi de ce-s făcute chestiile alea de carton? Nu ca să pui paharele pe ele?!
EA Nu-s întotdeauna la-ndemână. Şi nu mă pot gândi tot timpul: „băi, să pun cana pe suport, să pun
cana pe suport, să pun...”
EL N-am zis asta. Da' fii şi tu mai atentă. Şi cel mai tare mă deranjează când pui paharele pe cărţi.
Dacă le pătezi?!
EA Da, bine...
EL Mai ales pe coperta din faţă.
EA Bine, de-acuma o să pun cărţile cu coperta din faţă în jos.
EL Nu-ţi bate joc... Şi apropo de cărţi: nu le mai lăsa deschise cu paginile desfăcute în jos. Se
lăbărţează. Avem atâtea semne de carte, de ce nu le foloseşti?
EA îl priveşte exasperată.
EL Ce, n-am dreptate? Sau şi asta-i ceva „vechi” la mine?
EA Ştii ce-i vechi la tine? Că nu găteşti.
EL Cum adică?
EA Păi da, că tu ai concepţia ta că femeia trebuie să gătească, nu bărbatul.
EL Şi nu aşa-i normal?!
EA Nu! Tu de ce nu găteşti?
EL Auzi, eşti feministă, sau ce?
EA Nu mă lua cu de-astea. Tu spune de ce nu găteşti!
EL Nu ştiu să gătesc. Şi acasă, maică-mea găteşte, nu taică-miu.
EA Ca pe vremea lui Pazvante. N-ai văzut că la televizor sunt mai mulţi bucătari decât bucătărese?
EL (Satisfăcut) Ai văzut şi tu, nu? Sunt mult mai multe bucătărese decât bucătari, da' cei mai tari tot-
EA Nu cred că e-n interesul tău să iei partea bucătarilor.
EL înghite în sec. Scurtă pauză.
EL Ştii ceva? Şi dac-aş găti, pentru tine totuna ar fi...
EA Nu cred. Probabil m-aş îmbolnăvi de stomac.
EL Uiţi că-ntotdeauna laşi în farfurie resturi. Ca un copil mic...
EA Eşti chiar nesimţit!
EL Ce, nu aşa faci?
EA Şi ce dacă las câteva bucăţele de legume în farfurie...?
EL Nu ştiu, e ciudat. Nu termini de mâncat – ţi se pare normal?
EA Te legi de mărunţişuri. Aşa cum te legi şi de faptul că nu-s perdele şi draperii în sufragerie.
EL Dacă ţie ţi se pare c-a avea draperii la geamuri e un mărunţiş...
EA Ce dacă n-ai draperii?
EL N-am intimitate! Dacă vreau să stau gol puşcă în propria casă? Dacă vreau să mă travestesc? N-am
chef să se uite oricine la mine.
EA Paranoic! (Scurtă pauză) Ia stai – cum adică să te travesteşti...?!
EL Era un exemplu. Nu zic c-o şi fac.
EA Eu n-am ce ascunde.
EL Nu? Deci seara, când lumina e aprinsă şi de-afară se vede totul, nu te deranjează să stai cu sânii
goi...?!
EA Da' nu stau cu sânii goi!
EL Nu zic s-o faci intenţionat. Da' să zicem că te-ai dezbrăcat în dormitor şi-ţi dai seama c-ai uitat
cămaşa de noapte în sufragerie. Ce faci?
EA Ce să caute cămaşa de noapte în sufragerie?!
EL Să zicem. Ce, nu se poate întâmpla?
EA Mă duc şi-o iau din sufragerie.
EL Nu ţi-e ruşine?! „Faci poze” oricărui trecător, aşa, că ţie nu-ţi pasă?!
EA Sunt în casă la mine, stau cum vreau!
EL Tocmai! Sunt în casă la mine şi vreau să stau cum vreau, da' nu pot fiindcă n- am draperii. Gata, m-
am hotărât, mâine mă duc şi cumpăr perdele şi draperii!
EA Da' vreau să intre cât mai multă lumină! Şi-n plus, nu ştii ce draperii se potrivesc, câţi metri să aibă
în lungime ca să facă falduri...
EL Atunci cumpără tu!
EA N-am găsit ceva potrivit. Ba n-aveau culoarea, ba n-aveau destui metri...
EL (Ironic) S-au terminat materialele în toată ţara... Ce să zic! Atunci du-te-n... Europa! Sunt cincizeci
de state! Undeva o să găseşti!
EA Vorbeşti şi tu...
EL Da' ştiu de ce n-ai luat încă. O laşi pe maică-ta să aleagă totul: culoarea, dimensiunile, clemele,
alea, alea... Că tu n-ai nici un cuvânt de spus în propria casă...
EA Las' că are maică-ta! Fantoma casei!
EL Ai grijă ce spui!
EA De ce i-ai făcut dublură la cheile noastre? Ca să intre când vrea, s-apară când ne e lumea mai
dragă?!
EL Ştii bine că nu vine neanunţată când suntem acasă.
EA Ai dreptate: vine când nu suntem acasă.
EL Face curăţenie, doar ai văzut. Mai spală... Ne prinde bine. Şi e bine intenţionată.
EA Şi dacă dă peste noi când ne doamne-iartă-mă?!
EL Ei, dă...
EA Şi-n plus, mută lucrurile de nu le mai găsesc. Să-i spui să le lase locului!
EL Probabil mai uită şi ea... Ştii cum e să faci curăţenie...
EA Eu ştiu. Da' tu ştii?
EL Hai că mai fac şi eu...
EA Da, şi atunci arunci ce nu trebuie.
EL Ce-am aruncat? Am aruncat ceva...?
EA Balsamul ăla de păr, de pildă.
EL S-a-ntâmplat o dată. Hai, de două ori...
EA În ritmul ăsta...
EL Ce ritm? Ce ritm? Şi lasă, că şi-aşa ai o sută de tuburi, sticluţe, loţiuni, şampoane...
EA Şi ăsta-i motiv să le-arunci?!
EL N-am făcut-o dinadins. Balsamul ăla am crezut că se terminase. Părea gol.
EA Nu se terminase.
EL Tot tu eşti de vină: am văzut balsamul nou, şi-am zis că, la cât era de uşor ăla vechi, s-a terminat.
EA Eşti imposibil!
EL Şi, până la urmă, de ce cumperi alt balsam până nu-l termini pe celălalt?
EA Băi, cum poţi să gândeşti aşa?!
EL Nu, serios! Că de-aia se strâng zeci de flacoane şi sticluţe pe marginea căzii, de nu mai pot face şi
eu o baie relaxat... Nu mai zic de alea de pe raftul de la oglindă şi de pe dulăpior – că-năuntru oricum
nu mai încap!
EA Ştii şi tu că la femei e altfel. Şi-apoi, îţi convine când sunt aranjată, nu?
EL Da' chiar ai nevoie de un magazin întreg?!
EA Las' că ai tu doar cât încape-ntr-un buzunar: after shave-ul şi... (Scurtă pauză) Chiar, şi mai ce...?
Că deodorant nu-ţi iei, deşi te-am rugat. Să-ţi mai dai şi tu pe la subsuori...
EL Săpunul e de-ajuns.
EA Trogloditule!
EL Las' că eşti tu rafinată şi pentru mine!
EA Păi să ştii!
EL Da, atât de rafinată că nu eşti în stare să storci tubul de pastă de dinţi de la capăt.
EA îl priveşte curioasă.
EL Da, ce te uiţi aşa? Îl gâtui, de fapt. Ai văzut cum arată tubul ăla după ce-l storci tu? Ca un... relief
vulcanic.
EA îl priveşte nedumerită.
EL (Cumva jenat de nereuşita comparaţiei)...Aşa, în mic...
EA Da' tu ai văzut cum laşi aşternuturile dimineaţa? Mototolite şi alandala. Pătura zici că-i... Himalaya.
EL o priveşte nedumerit.
EA (Cumva jenată de nereuşita comparaţiei) ...Aşa, în mic...
EL izbucneşte în râs. Aproape imediat începe să râdă şi EA.