Sunteți pe pagina 1din 4

Cunoașterea contextului Istoric, cultural, Lingvistic al Noului Testament, după părerea mea este una

din cheile succesului în interpretarea corectă a textului sfânt.

Ca orice altă opera scrisă, Noul testamet are particularitățile sale proprii. Diferența de școlarizarea a
aautorilor, domeniul lor de activate, punctul de vedere pe care vor să-l accentuieze, aspectele pe care
le vor scoase în evidență. La fel de important mi se pare și aspectul destinatarilor scriierilor din NT.

Ca și fundamente istorice care au precedat scrierea NT au fost un șir de evenimente ce pregătesc


calea scrierii acestor texte sacre.

În Peroada de tăcere pe are o cunoaștem ce începe odată cu cartea profetului Maleahi, poporul lui
Dumnezeu nu mai promește nici o intrucțiune atât proclamată fonic cât și scrisă. Este o perioadă
îmbibată cu evenimente mai puțin plăcute pentru Evrei. Pentru început Evrei cad sub ocupație
greacă, Alexandru cel Mare cucerește palestina, după răscoala Macabeilor ei își recapătă
independența și nu după multă vreme nimeresc sub Dominația Imperiului Roman. Aflându-se în
situații dificele, aici se nasc discuții apocaliptice, și chiar se dezvoltă o anumită literatură
apocaliptică, la fel se accentuiază așteptările mesianice ale Evreilor.

În ceea ce privește situația pe plan religios în sânul iudaismului se dezvoltă mai multe școli de
teologie pe de o parte și pe de altă parte mișcări religioase cu caracter uneori naționalist.

Aceste grupări religioase sunt amintite de autorii NT, totuși în mijlocul acestor evenimente este și
aparația în lume a Domnului Isus. Domnul Isus cel care sau despre care se scrie NT este
protagonistul la unele din aceste lucruri se confruntă de foarte multe ori cu aceste mișcări religioase
și ține piept oricărei ispitiri din partea acestoa.

De exemplu fariseii sunt oamenii care nu au făcut nici un compromis cu gândirea grecească care de
fapt și cucerise pe Romani. Se spune că romanii au cucerit Grecia cu sabia , iar grecii i-au cucerit cu
filozofia și înțelepciunea. Farisei erau acea grupare religioasă care erau strict pe litera legii, nu
făceau nici un compromis nici o adăugire sau vrio eliminare din legea mozaică. De aceasta de foarte
multe ori fariseii îl confruntă pe Domnul Isus cu întrebări strict legat de legea lui Moise. Vreau să
spun aici că fariseii erau și comentatorii sau ce ce interpretau scriptrile ebraice, și toate aceste
comentarii au fost notate și chiar strânse în Talmud. Din această cauză Domnul Isus îi confruntă, că
ei așa de minuțios au interpretat unele legi că aceste legi în viziunea lor a căpătat cu totul și cu totul
o altă interpretare.
Ex Matei 23:23 Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi daţi zeciuială din izmă, din
mărar şi din chimen şi lăsaţi nefăcute cele mai însemnate lucruri din Lege: dreptatea, mila şi
credincioşia; pe acestea trebuie să le faceţi, şi pe acelea să nu le lăsaţi nefăcute.

În viziunea acestora zeciulea trebuia data din orice venit îl ai chiar și din cele mai neînsemnate
ierburi ce cresc pe lângă casă, și totuși Isus îi atenționează că pentru Dumnezeu cu totul alte lucruri
au valoare mai mare decât cee ace au interpretat ei și țineau cu strictețe.

O altă grupare religioasă pe care o cunoaște sunt saducheii, acești oameni sunt din aceea ce au
cochetat cu filozofia grecească și încercat să facă un compromise între legea lui Dumnezeu și
filozofie. Dacă nu am cunoaște contextual cultural-religios al acestor oameni ni-ar fi mult mai dificil
să înțelegem NT. Deși ni se spune că acești oameni nu credeau în înviere 23 În aceeaşi zi, au venit
la Isus saducheii, care zic că nu este înviere. Ei I-au pus următoarea întrebare: totuși textul nu intră
în detalii pentru a ne explica de ce acești oameni nu credeau în înviere. Cunoașterea contextului ne
permite să-I înțelegem mai bine pe ei cât și întrebarea pe care i-O Lansează Domnului Isus.
24 „Învăţătorule, Moise a zis: ‘Dacă moare cineva fără să aibă copii, fratele lui să ia pe nevasta
fratelui său şi să-i ridice urmaş.’
25 Erau dar la noi şapte fraţi. Cel dintâi s-a însurat şi a murit şi, fiindcă n-avea copii, a lăsat
fratelui său pe nevasta lui.
26 Tot aşa şi al doilea, şi al treilea, până la al şaptelea.
27 La urmă, după ei toţi, a murit şi femeia.
28 La înviere, nevasta căruia din cei şapte va fi ea? Fiindcă toţi au avut-o de nevastă.”
Observăm aici o dublă identitate a întrebării acestora, pe de o parte ei păstrează învățătura Torei prin
care se spune clar că dacă unul din frați moare, un alt frate este responsabil să i-a văduva de nevastă
pentru a continua numele și nemaul fratelui său. Pe de altă parte ei propun un studiu de caz, ipotetic
de altă parte, pentru a confirma necredința lor în învierea morților. Acest concept probabil are
strânsă legătură cu nemurirea sufletului, și un suflet nemuritor nu mai are nevoie de o înviere.
Aceste exeple mă ajută să înțeleg gândirea omenilor și preocupările lor religioase cât și cotidiene.

O altă grupare care după părerea mea nu prea se cercetează dar care prin adepții acesteea ne ajută
înlegem anumite texte din NT. Această grupare religioasă este cea a Esenienilor. Cercetătorii spun
că este o mișcare care presupune în sine o separare dar nu în sensul de monasticism. Adepții acestei
mișcări s-au localizat în jurul mării moarte și aveau adepți bărbați, femei cât și copii. Cred că acestor
oameni le datorăm unele din dovezile arheologice pe car ele avem cu privire la textul scripturii. Ce
vroiam să accentuiez este de fapt cu totul altceva. Intersantlucru că toate aceste mișcări religioase
aveau un set de doctrine una dintre ele era așteptarea mesianică. Esenienii ăn dreptul lor aveau un
concept deosebit despre mesia, ei ar tine să creadă că mesia este un concept mai larg și nu neapărat
se referă la o persoană ci sar putea să fie vorba despre un grup de persoane. Aici și am vrut să ajung,
dacă nu aș fi știut aceste informații nu aș fi înțeles niciodată întrebare alui Ioan Botezătorul.

După predicarea lui Ioan și toate faptele sale publice, acuzare de incest pe care io face asta lui Irod
este arestat șși plasat la închisoare. Irod se temea să facă ceva cu Ioan pentru că se temea de furia
poporului pentru că acestea au văzut în Ioan glas de proroc, însuși venirea sa pe lume a venit ca un
eveniment supranatural și ei recunoșteau autoritatea lui Ion Botezătorul. Fiind în detenție observăm
cum acesta trimite pe unul din ucenicii săi s-L întrebe ceva pe Isus.

Aici vreau să accentuiez prima despre Uceni sau în altă parte chiar vorba merge despre mai mulți
ucenici. Un om așa de simplu și cu o viață sărăcăcioasă ți s-ar părea că nu ar putea avea adepți,
totuși din prisma faptul că știm despre existența esenienilor, despre modul lor simplu de viața, dar si
păstrarea intactă a legii lui Dumnezeu înțelegem că aces om cu toate drepturile în regulă ar putea să
aibă ucenicii săi. Foarte interesant mi se pare misiunea cu care sun însărcinati ucenicii lui Ioan
Botezătorul. 2 Ioan a auzit din temniţă despre lucrările lui Hristos

3 şi a trimis să-L întrebe prin ucenicii săi: „Tu eşti Acela care are să vină sau să
aşteptăm pe altul?” Matei 11:2-3

De ce Ioan ar fi dat o astfel de întrebare, el care l-a Botezat pe Isus care a afirmat că nu este vrednic
nici să-i dzlege încălțămintea, la momentul de față dă o întrebare așa de îndoielnică. Răspunsul stă
ascuns în înțelegerea Esenienilor despre Mesia. Ioan aștepta continuitate poate, nu era sigur dacă
toată teologia și profețiile despre mesia se întruchipează în persoana Domnului Isus. Totuși Domnul
Isus îi răspunde foartea înțelept, prin răspunsul Său El își expune propria sa teologie despre Mesia,
cel promis sa u Unul lui Dumnezeu prin asta va arăta că el este Mesia și anume: 4 Drept răspuns,
Isus le-a zis: „Duceţi-vă de spuneţi lui Ioan ce auziţi şi ce vedeţi:
5 Orbii îşi capătă vederea, şchiopii umblă, leproşii sunt curăţiţi, surzii aud, morţii înviază, şi
săracilor li se propovăduieşte Evanghelia.
6 Ferice de acela pentru care Eu nu voi fi un prilej de poticnire.”

Ioan după acest răspuns probabil și-a mai reformulate niște postulate din teologia s-a și a înțeles
identitatea adevărată a Domnului Isus.

Ceea ce privește domeniul scrierii sau lingvisticii aici tot sunt foarte multe nuanțe care merită a fi
știute și olosite în studiul textului. Cel mai simplu cred că e acest aspect: „De ce noul tetament scris
în rpoporție de 80-90 % de evrei și despre evrei este găsit în limba greacă,s au original a fost în
limba creacă. Ca să răpund la acestă întrebare mă ajută contextul isutoric în care s epetrec
evenimentele și anume ocupația romană, cultura și limba greacă de aceasta și autorii evrei scriu în
grecește.

Traducerea în greacă a VT este din nou un pod de legătră dintre evrei și crierea în greacă. O dată cu
extinderea evreilor pe porțiunea bazinului mării mediterane ei citeau VT în greacă de aici și
infloiența mare a acestei limbi asupra scrierii NT.

Un lucru care m-a marcat mine în ultima perioadă a fost avenimentele de la utima masă a ucenicilor
cu Domnul Isus. De ani de zile citeam acele relatări și mi se păreau lucruile destu de simple, cineva
a aranjat masa, Isus a spălat picioarele după care au cinat împreună au cântat cântarea au ieșit în
grădină.

Am fost uimit să înțeleg aranjamentul la masă atunci când venea vorba despre un Învățător, Rabin ,
și ucenicii acestuia.

Știind aceste lucruri mi-a fost mai ușor să înțeleg de c eunul din ucenici stătea pe peptul Domnului
Isus, dece un altul a întint cu el în blid. Rabinii evrei spună că la masă niciodată nu se așeza la voia
întâmplării, mereu lângă învțător se așeza cel mai tânăr, în cazul nostru fiind vorba despre Ioan, și
cel mai bătrân, suprinzător sau nu acesta se pare că ar fi fost Iuda, în fața Învățătorului se așeza cel
mai autoritar și mai departe în ordinea autorității acestora. Nuștiu dacă acest aspect este foarte
important sau vital, totuși mă conving că cunoșterea contextului este vitală în interpretarea textului.