asaasasasasasaCarol I al României, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen, pe numele său

complet Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen, (n. 20

aprilie 1839,[1][2][3][4][5][6][7][8][9] Sigmaringen, Hohenzollern-Sigmaringen[10] – d. 10 octombrie 1914,[1][2]
[3dadadad][11][4][6][7][8][9]
 Castelul Peleș, România) a fost domnitorul, apoi regele României, care a
condus Principatele Române și apoi România după abdicarea forțată[13][14] a lui Alexandru Ioan
Cuza în urma unei lovituri de stat.
Din 1867 a devenit membru de onoare al Academiei Române, iar între 1879 și 1914 a fost protector
și președinte de onoare al aceleiași instituții.
În cei 48 de ani de domnie (cea mai lungă din istoria statelor românești), Carol I a
obținut independența țării, datorită căreia i-a și crescut imens prestigiul, a redresat economia, a dotat
România cu o serie de instituții specifice statului modern și a pus bazele unei dinastii. A construit
în Munții Carpați Castelul Peleș, care a rămas și acum una dintre cele mai vizitate atracții turistice
ale țării. După războiul ruso-turc (1877-1878), România a câștigat Dobrogea (dar a pierdut sudul
Basarabiei)[15], iar Carol a dispus ridicarea podului peste Dunăre, între Fetești și Cernavodă, care să
lege noua provincie de restul țării.
Neîmplinirea cea mai importantă a domniei regelui Carol I, ca și a succesorilor lui în perioada
monarhică a istoriei moderne a țării, a fost eșecul rezolvării problemelor tipice unei țări a cărei
economie era bazată pe agricultură și a cărei populație era reprezentată în covârșitoare majoritate
de țărani.[16] După urcarea pe tron a lui Carol I, situația țărănimii române începe să se degradeze
serios[17], pe măsură ce moșierimea, pentru a face față competiției pe piețele externe, ridică continuu
nivelul de exploatare al țărănimii. [18] Sistemul injust pentru covârșitoarea majoritate a populației
României din acea perioadă era în plus aproape o excepție în regiune [19][20][21], fapt care totuși nu l-a
stimulat pe suveran să inițieze un program de reformă agrară, situație care a condus la
repetate[22] explozii sociale în mediul rural la finele secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-
lea, inclusiv Rāscoala de la 1907. Rezultatul a fost că principalul sector al economiei românești în
epocă, în care era antrenată majoritatea covârșitoare a populației, a rămas într-o stare primitivă. [23][24]

Cuprins

 1Tinerețea
 2Intrarea în România
 3Prima Constituție a României
 4Un rege devotat
 5Viața politică
 6Sfârșitul domniei
 7Viața de familie
 8Moștenirea lui Carol I în istoria modernă a României
 9Anecdotică
 10Monumente și obiective numite în cinstea lui Carol I
o 10.1Statuia ecvestră
 11Ecranizări
 12Jurnal
 13Galerie de imagini
 14Arbore genealogic
 15Note
 16Bibliografie
 17Bibliografie suplimentară
 18Legături externe
 19Vezi și