Efecte și utilizare[modificare 

| modificare sursă]
Una dintre utilizările caracterului higroscopic este în conservarea alimentelor, medicamentelor și a
altor substanțe care pot fi afectate de umezeală. În același recipient sau ambalaj cu materialul ce
trebuie protejat împotriva umezelii se introduce o cantitate mică de substanță puternic higroscopică,
astfel încît umezeala să fie absorbită preponderent de către aceasta. Materialele higroscopice
folosite în acest scop se numesc desicanți; exemple de desicanți sînt oxidul de calciu și silica
gelul (gelul de silice).
Prin absorbția umezelii unele substanțe se dilată iar altele (mai puțin numeroase) se comprimă. De
exemplu lemnul este un material higroscopic care se dilată; încă din antichitate această proprietate a
fost folosită la spargerea blocurilor de piatră: dacă se înfige o pană de lemn uscat într-o crăpătură a
blocului de piatră și se toarnă apă peste lemn acesta se dilată și duce la creșterea fisurii. Fenomenul
se mai poate observa la cărțile cu coperte de hîrtie lăcuite (numai pe o parte, spre exterior) cu o
peliculă subțire de material plastic; acest material nu este higroscopic, deci nu-și modifică
dimensiunile în funcție de umezeală, în timp ce hîrtia își mărește volumul și, implicit, suprafața. Ca
urmare coperta se curbează spre exterior. (Un fenomen similar se petrece la
materialele bimetalice supuse variațiilor de temperatură.) Aceeași proprietate de variație a
dimensiunii sub influența umezelii este folosită în unele higrometre (aparate de măsură pentru
umiditatea atmosferei), unde un fir de păr de om sau de animal este folosit ca senzor de umiditate.