Sunteți pe pagina 1din 3

MODALITĂȚI DE MANIFESTARE A CULTURII ORGANIZATIONALE

Orice popor în evoluția sa se manifestează pe istoria și cultura, educație.


Valorile și normele care stau la baza culturii și cu care trebuie să fie înzestrate
oriece lider sunt foprmate în 4 moduri (mai ales cultura organizatională), în primul
rînd cultura este formată din liderii în organizații mai ales de cei care au participat
la formarea acestora în trecut. Economistul englez. Sheiin încă la începutul anilar
90 indică faptul ca oamenii se identifică cu liderii vizionari, adică ei se analizează
cum se comportă aceștia și ceea ce așteaptă de la ceilalți. Ei au observat la ce
acordă o atenție deosebită astfel de lideri și îi tratează ca modele. În al doilea rînd
CO este formată datorită unor incidente critice –întimplări sau evenimente
importante din care sunt învățate lectii despre comportamnete dorite sau nedorite,
în al treilea rînd cultura se dezvoltă din necesitatae de a menține relații de lucru,
printre membrii organizației și acesta satbilește valori și asteptari, în al patrulea
rînd cultura este influiențată de mediu organizației, mediul poate fi intern sau
extern. Mediul extern poate fi dinamic sau relativ neschimbător.

Cultura se învață întrun mediu de timp, există 2 moduri în care are loc
învățarea acestei culturi:

Prima așa numitul model traumei în care membrii organizației învață să


coopereze atunci cind trebuie să facă față unei amenințări prin activarea unor
mecanisme de învățare.

AL doilea model de utilizare pozitia în cazul în care lucrările poate să meargă


bine, ele st încorporate și înrădăcinate, învățarea are loc ca oamenii să se
adaptezeși să facă față presiunilor extrene și pentru ca ei să dizvolte abordări de
succes și mecanismele pentru a gestiona provocările interne, procesele și
tehnologiile în organizația lor. De obicei în companii mari ca Ford, Hipace, Gaz-
Prom, acolo unde cultura se dezvoltă în perioade lungi de timp și unde cultura
organizațională a fost încorporată ferm, poate fi deficil să se schimbe rapid cu
excepția cazului în care apare un eveniment traumatic.

Procesul de dezvoltarte examinat mai sus poate avea ca rezultat o C.O. care
caracterizează întrega organizații, dar in cadrul același organizații pot exista culturi
diferite, de ex: cultura departamentului de marketing care are orientare spre mediu
extern poate să nu coincidă cu cea a serviciului de producție orientat pe plan intern.
Dar ar putea să existe anumite valori sau norme organizaţionale comune, dar în
unele privinţe aceste valori vor varia. C.O. poate fi deschisă în termeni de valori,
norme, artifacţii şi stilul de conducere(leadership). Germani Shifman şi Canuc care
au studiat cultura în ferme mari din domeniul industriei chimice, afirmă că valorile
ajută pu a determina ceea ce credeau că este corect sau greşit ceea ce important, şi
ceea ce este de dorit.Valorile sunt convingerile în ceea ce este mai bun sau bun
pentru organizaţie şi ceea ce ar fi trebuit să fie sau să se întîmple. Setul de valori al
unei organizaţii poate fi recunoscut doar la nivel administrativ şi nu poate fi
partajat pu toate diviziunile inferioare, deoarece ar fi induse, cu cît sunt mai mari
valorile cu atît influienţează departamentele, acest lucru nu depinde de modul lor
de articulare. Valorile implicite care st încorporate profund în cultura unei
organizaţii şi st întărite de comportamentul managerului pot fi foarte influiente în
timp ce valorile care sunt idealiste şi nu st reflectate în comportamentul managerial
pot avea putin sau deloc efect. Cele mai importante sunt valorile de uz, adică
valorile care induc comportamente dorite de organizaţie. Unele din cele mai tipice
zone în care valorile pot fi exprimate implicit sau în mod explicit sunt performanţa,
competenţa, competitivitatea, inovarea, calitatea, serviciu clienţi, lucru în echipă,
îngrijirea si consideraţia pu oameni. Valorile st traduse şi adaptate prin norme şi
artifacte, dar depinde de popor ori ele mai pot fi exprimate prin limbaj sau jargon
organizaţional, titulari cu ritualuri şi mituri. Normele sunt reguli nescrise de
comportamente, adică nişte reguli ale jocului care îţi dă orientare despre cum
trebuie să te comporţi. Normele spun oamenilor ceea ce ei ar trebui să facă, sau
cum trebuie să se comporte, ele nu sunt exprimate în scris ori nu sunt politici sau
proceduri, ele st transmise din gură în gură sau prin comportament şi pot fi reiterate
de reacţiilor oamenilor dacă st încălcate, ele pot exercita o presiune foarte
puternică asupra comportamentului, din cauza acestor reacţii şi cu ajutorul lor
putem controla pe ceilalţi.

Normele se referă la aspectele de comportament cum ar fi:

1. Modul în care managerii îi tratează pe membrii echipei(stil de conducere) şi


modul în care aceştia din urmă reacţioneză la acest stil.
2. Etica muncii performante
3. Imaginea care spune (arată ), ocupă în permanenţă sau relaxată în
permanenţă.
4. Poziţia leadership este important cît de mult liderul este ataşat de statutul
organizaţiei
5. Ambiţia –ambiţia pură este aşteptată şi aprobată, iar norma presupune o
abordare mai subtilă
6. Standartele de performanţă
7. Loialitatea aşteptată
8. Accesibilitatea
9. Formalitatea în lucru
10.Codul vestimentar
Alt aspect pe lîngă norme important st doar faptele- aspecte vizibile şi tangibile ale
unei organizaţii în care oamenii aud, văd sau simt artifacţiile pot include lucruri
cum ar fi: mediul de lucru, tonul şi limbajul adresat în mesaje, scrisori, modul în
care oamenii se abordează unii pe ceilalţi, cind telefonează la întîlniri, primirea
călduroasă, rece.
Cu toate că în lit. găsim o mulţime de clasificări a C.O. deoseori numite
ideologii sau politici ale organizaţiei considerăm că ele sunt doar patru:
1) Orientate spre putere;
2) Orientate spre oameni;
3) Orientate spre sarcină;
4) Orientate spre rol în organizaţie.

S-ar putea să vă placă și