DEFINIŢIA DEŞEURILOR

Un material poate avea calitatea de produs, subprodus sau deşeu.

Produsul este materialul principal (primar), cel care face obiectul activităţii tehnologice
de bază.
Subprodusul este un produs secundar intr-un proces de fabricaţie (al unui produs primar),
adică este un material auxiliar, care rezultă ca insoţitor al produsului primar şi care, in urma unor
prelucrări, poate fi reintrodus in fluxul de fabricaţie al produsului primar sau poate să constituie
material primă pentru alte industrii.
Deşeul reprezintă materialul refolosibil sau nu, care nu mai poate fi valorificat direct in
procesul tehnologic prin care a fost produs, necesitand depozitarea in condiţii de asigurare a
protecţiei mediului. Deşeul ultim (reziduul) reprezintă un material, produs sau substanţă obţinute
in urma unui proces de producţie, transformare sau utilizare, ce nu mai poate fi valorificat prin
reciclare sau reutilizare, necesitand depozitarea in condiţii de protecţie a mediului.
In concluzie, prin deşeu (conform legilor in vigoare) se inţelege orice produs (substanţă)
auxiliar, rezultat in urma unui proces biologic sau tehnologic, care nu mai poate fi folosit ca atare
şi pe care deţinătorul nu-l mai utilizează sau pe care are intenţia ori obligaţia să nu il mai
utilizeze.

CLASIFICAREA DEŞEURILOR
La nivel european s-a încercat elaborarea unor criterii de clasificare ale deşeurilor precum
şi metode standard de gestionare a deşeurilor, sarcină ce întâmpină dificultăţi datorită unor cause
cumulative, printre care se pot enumera: lipsa unei baze de date complete, a unui sistem de
monitoring integrat, stadiile diferite de dezvoltare socio-economică a unor state.
Ca un exemplu concludent, în România pâna în anul 2007, anul aderării la UE, nu a
existat o bază credibilă de date, pentru monitoringul deşeurilor la nivel naţional.
Deşeurile pot fi clasificate in funcţie de mai multe criterii:
• în funcţie de provenienţa lor;
• în funcţie de consistenţă;
• în funcţie de biodegradabilitatea lor.
După sistemul EEA (European Environment Agency) deşeurile pot fi impărţite în
următoarele categorii: deşeuri periculoase; deşeuri municipale; nămoluri de epurare; deşeuri de
la ambalaje, deşeuri de la producerea energiei electrice, deşeuri electronice.
1) O primă clasificare a deşeurilor, după destinaţie, arată constituirea a două subgrupe:
deşeuri recuperabile şi deşeuri irecuperabile (reziduuri).
2) Din punct de vedere chimic, deşeurile se impart in: deşeuri organice şi deşeuri
anorganice.
3) După caracteristicile principalilor constituenţi, deşeurile pot fi:
- deşeuri combustibile: hartie, cauciuc, mase plastice, lemn etc.
- deşeuri fermentabile: resturi alimentare, legume, fructe etc.
- deşeuri inerte: metale, sticlă, ceramică etc.
- deşeuri fine: cenuşă, zgură, praf, pămant etc.
4) Din punct de vedere biologic, se deosebesc:
- deşeuri biodegradabile, adică acele deşeuri care sunt descompuse de bacteriile aerobe şi
anaerobe;
deşeuri nonbiodegradabile, care nu sunt afectate de procesele biologice.

1
 5) Din punct de vedere al naturii şi locului de producere, deşeurile se clasifică:
a) Deşeuri menajere, adică acele deşeuri provenite din sectorul casnic sau din sectoare
asimilabile cu acestea (inclusiv deşeurile metabolice şi deşeurile periculoase componente);
b) Deşeuri stradale, care sunt specifice căilor de circulaţie publică şi provin din
activitatea cotidiană a populaţiei, de la intreţinerea spaţiilor verzi, de la animale, din depunerea
de substanţe
solide din atmosferă;
c) Deşeuri asimilabile cu deşeurile menajere, adică deşeurile provenite de la mica sau
marea industrie, din comerţ, din sectorul public sau admmistrativ care prezintă compoziţie şi
proprietăţi similare cu deşeurile menajere, putand fi colectate, transportate, prelucrate şi
depozitate impreună cu acestea;
d) Deşeuri voluminoase sunt deşeuri solide de diferite provenienţe, care din cauza
dimensiunilor nu pot fi prelucrate cu sistemele obişnuite de precolectare sau colectare,
necesitand o tratare diferenţiată;
e) Deşeuri din construcţii, adică deşeuri provenite din demolarea sau construirea de
obiective industriale sau civile;
f) Deşeuri agricole, provenite din unităţile agricole şi zootehnice (gunoi de grajd, dejecţii
animaliere, deşeuri de la abatoare şi din industria de prelucrare a cărnii, peştelui, laptelui,
legumelor etc.);
g) Deşeuri industriale, care cuprind deşeurile rezultate din desfăşurarea proceselor
tehnologice;
h) Deşeuri spitaliere, provenite din activitatea spitalelor, unităţilor sanitare şi care sunt
incinerate in crematoriile spitalelor;
i) Deşeuri periculoase, care cuprind deşeurile toxice, inflamabile, explozive, infecţioase,
corozive, radioactive sau de altă natură care, introduse in mediul inconjurător, dăunează
plantelor, animalelor sau omului.

Deşeuri ce provin din diferite activităţi industriale.

Diferitele activităţi industriale constituie surse de poluare, importante de luat in calcul, de
la procesul de exploatare a materiei prime şi prelucrare, până la depozitarea materialelor
reziduale.
Atunci când vorbim despre industria prelucrătoare considerăm diferitele activităţi de
producţie: din industria alimentară, industria băuturilor, industria forestieră, industria textilă.
Industria energetică, care are doua mari ramuri: producerea de energie şi energetic
nucleară, are un impact semnificativ asupra mediului precum si asupra sănatăţii umane.
În ceea ce priveşte problema generării deşeurilor, în procesul de producere a energiei
electrice se consideră în primul rând depozitarea haldelor de steril, rezultate în urma exploatării
cărbunilor, care au un impact semnificativ asupra ecosistemelor terestre, a apelor subterane dar şi
emisiile din procesul de rafinare al petrolului.
Industria energeticii nucleare a luat un mare avânt în ultimul secol, marile puteri militare
sunt din ce în ce mai preocupate de dezvoltarea acestei ramuri, însă generarea şi depozitarea
deşeurilor radioactive rezultate, foarte periculoase, ridică mari probleme.
Industria chimica, are un potenţial mare de poluare, genereaza compuşi chimici organic şi
anorganici toxici.
Printre aceştia putem enumera: fenoli, fluoruri, aldehide, pesticide, solvenţi cloruraţi,
materiale plastice, cianuri; care poluează toate tipurile de ecosisteme.

2
 Deşeuri ce provin din minerit
În urma extracţiei de minereuri rezultă diferite tipuri de materiale, fragmente de roci,
minereuri ce nu mai sunt utilizate, zguri, care sunt de obicei depuse la gura minelor sau sunt
depozitate în halde de steril.
Deşeurile de acest tip sunt foarte periculoase din cauza substanţelor toxice conţinute, mai
ales metalele grele, poluează ecosistemele terestre, apele de suprafaţă şi cele subterane (prin
scurgeri şi infiltrări) şi cel mai grav este faptul ca efectele persistă timp îndelungat.

Deşeuri din construcţii şi demolări

Aceste deşeuri sunt constituite din materiale ce rămân în urma construirii, demolării,
renovărilor de clădiri.
Deşeurile provenite din construcţii şi demolări reprezintă o buna sursă de materie
secundara, însă, din păcate nu toate ţările le reciclează, aşadar, ele sunt depozitate, constituind
surse de poluare.
Un material foarte periculos se consideră a fi azbestul, ce provine din renovarea sau
demolarea construcţiilor vechi (EEA, Europe's environment: the third assesment).

Deşeuri generate din activităţi medicale

Deşeurile medicale infecţioase (DMI) au un impact semnificativ atât asupra mediului cât
şi asupra sănătăţii umane.
Ele pot fi grupate în trei mari clase: deşeuri infecţioase, unde intră tifoane, bandaje,
lenjerie, manuşi chirurgicale etc.; deşeuri înţepătoare: seringi, ace, lamele, cuţite şi deşeuri
menajere: deşeuri din hârtie, carton, mase plastice, sticla. Aceste deşeuri trebuiesc neapărat
sterilizate, mărunţite şi apoi depozitate.

Deşeuri ce provin din activităţi agrozootehnice

Activităţile agricole generează de asemenea deşeuri, acestea sunt constituite din resturi
vegetale, dejecţiile animalelor, si necesită o atenţie deosebită din cauza faptului că pot reprezenta
o sursă de ingraşăminte sau pot fi folosite ca şi combustibili însă numai dacă sunt gestionate
corect.

Deşeuri municipale
Nu există o definiţie unanim acceptată în ceea ce priveşte deşeurile municipale, în general
variază de la o ţară la alta, chiar şi de la o regiune la alta.
Conform EEA, deşeurile municipal sunt considerate a fi acele deşeuri rezultate din
gospodării, colectate de municipalităţi, deşeuri menajere, dar şi acelea colectate de la instituţii,
intreprinderi mici, şcoli, deşeuri care sunt similare cu cele colectate de la gospodării.