PROIECT

Profesor îndrumător:

-
 Tema:

Îngrijirea pacientului cu boala

Parkinson

2
MOTTO:“ Organismul uman este un sistem
cibernetic.”-(Norbet Wiener)

3
 CUPRINSUL LUCRARII

CAPITOLUL I

 ISTORIC SI DEFINITIE

CAPITOLUL II

 1.2.1- ETIOPATOGENIE

 1.2.2- TABLOU CLINIC

 1.2.3- NOTIUNI DE ANATOMIE A SISTEMULUI NERVOS CENTRAL

 1.2.4- STRUCTURA NEURONULUI

 1.2.5- METODE DE INVESTIGARE

CAPITOLUL III

 SIMPTOMATOLOGIE

CAPITOLUL IV

 TRATAMENT

CAPITOLUL V

 FIŞE TEHNICE

 1.5.1- CAZURI

 1.5.2- CONCLUZII DESPRINSE DIN CAZURILE REZOLVATE

4
CAPITOLUL VI

 ANEXE

 1.6.1- EFECTUAREA INJECŢIEI INTRAMUSCULARE

 1.6.2- INJECŢIA INTRAVENOASĂ

 1.6.3- RECOLTAREA PRODUSELOR BIOLOGICE

 1.6.4- ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR SOLIDE PE CALE ORALA

BIBLIOGRAFIE

5
 CAPITOLUL I
ISTORIC

JAMES PARKINSON a descries boala Parkinson in 1817 sub denumirea de “Paralizie agitata”
boala ce-i poartă numele si care este mai frecventă la bărbati, după vârsta de 40-50 de ani, având
o evolutie lentă, progresivă.

Definitie:

Este o afecţiune extrapiramidală de cauză necunoscută, caracterizată prin tremurături

rigiditate bradikinezie (mişcări lente), faţa îşi pierde mobilitatea şi expresivitatea devine rigidă,
mersul are mişcări încete şi paşi mici (mers stepat).

Nu de multe ori in stagiile de neurologie am observat dependenţa acestor pacienţi de cei din
jur, în special in stadiile avansate ale bolii, ceea ce face o dramă socială a existenţei acestor
bolnavi care sunt abadonaţi in suferinţă, atât de familie cât şi de prieteni.

Bolnavii de Parkinson nu trebuie considerati o povară ci trebuie ajutaţi şi înteleşi deoarece

handicapul lor este involuntar, tremurătura si hipertonia reprezentand simptomatologia de temut
a acestei afecţiuni. Nu de multe ori conflictele acestor bolnavi cu cei din familie se leagă chiar de
aceste simptome care determină pacientul de a-si pierde fineţea miscărilor si de a deveni “mari
neîndemanatici”.

INCIDENTA

Boala Parkinson debutează dupa varsta de 40 ani şi are o incidentă maximă in jurul vârstei de
60 de ani.

După multi autori maladia Parkinson detine unul dintre primele locuri între bolile care
produc invaliditate permanentă.

6
 CAPITOLUL II

Etiopatogenie

Sindromul parkinsonian poate fi cauzat de:

-intoxicaţii cu oxid de carbon, mangan, sulfuri de carbon;

-afectiuni vasculare cerebrale: ateroscleroza cerebrală;

-traumatism cranian;

Tumorile cerebrale;

-nu se consideră a avea caracter ereditar, dar există o predispozitie familială.

Mecanismul patologic este reprezentat de procesele degenerative ale nucleelor si căilor

extrapiramidale.

Anatomia patologică

Leziunile de la nivelul lui locus niger sunt constante şi caracteristice. Degenerescenţa este
vizibilă adesea macroscopic.
Examenul histologic arată dispariţia unui mare număr de neuroni pigmentaţi cu atrofia
neuronilor rămaşi. Pigmentul melanic eliberat se găseşte răspândit în ţesutul învecinat, fie
extracelular, fie fagocitat de celulele gliale.

7
TABLOU CLINIC

Sindroame parkinsoniene de altă etiologie

1. Sindroame parkinsoniene post-encefalice

Tabloul parkinsonismului postencefalic prezintă câteva particularităţi. Apariţia sa la o vârsta

tânară nu este rară, debutul situându-se în general în jurul vârstei de 40 ani.

2. Sindroame parkinsoniene vasculare

Etiologia vasculară a unui sindrom parkinsonian este discutabilă. La bolnavii ateromatosi şi
hipertensivi, simptomatologia parkinsoniană este frecvent atipică şi asimetrică, putându-se asocia
cu semne neobişnuite, cum ar fi un semn al lui Babinski sau un sindrom pseudo-bulbar.

3. Sindroame parkinsoniene tumorale

Etiologia tumorală este rară. Meningeoamele parasagitale, tumorile frontale, septale şi de

ventricol III pot produce un asemenea sindrom.

4. Sindroame parkinsoniene traumatice

Etiologia traumatică a unui sindrom parkinsonian va fi admisă cu prudenţă. În majoritatea

cazurilor, traumatismul joacă doar un rol revelator.

8
 5. Sindroame parkinsoniene toxice

Sindromul parkinsonian ce poate surveni în urma unei intoxicaţii cu oxid de carbon

îmbracă un aspect hipertonico - hiperkinetic. Examenul histopatologic evidenţiază leziuni
necronice bilaterale ale palidului.

NOTIUNI DE ANATOMIE A SISTEMULUI NERVOS CENTRAL

NOTIUNI DE ANATOMIE SI FIZIOLOGIE A

SISTEMULUI NERVOS CENTRAL

Sistemul nervos, împreună cu cel endocrin, reglează

majoritatea funcţiilor din organism.

Sistemul nervos este alcătuit din tesut nervos, având la baza,

funcţia reflexă, asigura legătura organismului cu mediul
,realizând unitatea organism-mediu, Iar pe de alta parte
coordoneaza activitatea tuturor organelor şi aparatelor
corpului, asigurând unitatea funcţională a organismului.

1. Creier

2. S.N.C. (creier + măduva spinării)

3. Măduva spinarii
9
 Sistemul nervos este diferenţiat în organe receptoare, care culeg stimuli din mediul intern si
extern:

-exteroceptorii ; în care intră şi organele de simţ, ce culeg stimuli:

1. Tactili;

2. Termici;

3. Dureroşi;

4. Vizuali;

5. Auditivi, olfactivi, gustative,

6. din mediul extern

- proprioceptorii, culeg stimuli de la nivelul aparatului locomotor, legat de starea de tensiune a

muşchilor, de poziţia segmentelor corpului etc.

-interoceptorii, care culeg informaţii de la nivelul organelor interne.

Acesti stimuli sunt transmişi prin: fibre sensitive si prin căile de conducere ale sensibilităţii
(tactile,termice etc.), până la centrii superiori de integrare şi în ultima instanta la scoarţa
cerebrală. Aceasta îi supune la analiză si sinteză şi elaborează comenzi pe care le transmite
organelor efectoare (muşchi,organe interne,glande etc.)

Pe considerente morfologice si funcţionale, sistemul nervos poate fi împărţit în:

 sistemul nervos central sau cerebrospinal (SNC), cuprinzând encefalul si

măduva spinării;

 sistemul nervos periferic(SNP) –conţine prelungirile neuronilor care constituie nervii pe

traiectul cărora se pot găsi şi ganglioni (corpii neuronali). Sub raport histologic, sistemul
nervos este alcătuit in principal din neuroni.

10
 Structura neuronului

Neuronul este unitatea anatomo-funcţională a sistemului nervos fiind format din: corpul celular
si prelungirile sale. Acestea sunt:

 Axonul, prelungire de obicei unică şi lungă prin care influnxul nervos pleacă de la celula;

 Dendritele, prelungiri scurte, prin care influxul vine la celulă.

- Fibra nervoasă este continuarea axonului şi este constituită dintr-un fascicul de neurofibrile,
numit cilindrax, învelit sau nu de o teacă de mielină.

11
- Prin intermediul fibrelor nervoase se realizează legătura dintre doi neuroni, legătura care se
numeste sinapsă.

- Energia care circulă de–a lungul fibrei nervoase se numeste influx nervos.

- După sensul impusului nervos se deosebesc:

1. neuron afferent care conduce impulsul de la periferie către centru (calea senzitivă);

2. neuron eferent, care conduce impusul de la centru spre periferie (calea motoare).

Corpii neuronali formează substanta cenusie a sistemului nervos, iar prelungirile acestora
substanta albă.

Encefalul este format din: două emisfere cerebrale;

formaţiunile de la baza creierului;

trunchiul cerebral;

cerebelul.

Emisferele cerebrale reprezintă partea cea mai dezvoltata a sistemului nervos, învelite în cele
trei foite meningiene.

Fiecare dintre ele cuprinde câte patru lobi:

- frontal;

- parietal;

- temporal;

- occipital;

Coordonând functionarea sistemului nervos, scoarţa cerebrală controlează întreaga activitate

a organismului.

Ea deţine în primul rând funcţia de reprezentare si selectionare, de elaborare a ideilor, gândirea

(rationamentul), denumită de Pavlov activitate nervoasă superioară.

12
 Spre deosebire de reflexele necondiţionate, care sunt înnăscute, reflexele condiţionate sunt
dobândite, apar pe parcursul existentei individului, determinate de diferite condiţii ale mediului
extern.

La nivelul scoartei se realizează integritatea superioară, cu alte cuvinte adaptarea

organismului la schimbările mediului extern, înregistrate cu precizie precum şi legătura dintre
diferitele părti ale organismului.

13
Metode de investigare

-Notiuni de semiologie

Examenul unui bolnav cu o afectiune neurologică cuprinde interogatoriul, examenul fizic şi

examene paraclinice.

*Interogatoriu trebuie să cerceteze sistematic simptomele funcţionale de care se plânge

bolnavul:

 tulburări de mers;

 tulburări de sfinctere

de limbaj

şi psihice: afectivitate;

atentie;

rationament.

*Examenul fizic este examenul neurologic propiu-zis, se face de obicei într-o anumită ordine:

 Examenul sensibilităţii este legat de colaborarea bolnavului. Se incepe cercetând

tulburările subiective putând să existe: senzatii de înţepături; furnicături; dureri spontane.
Examenul sensibilitătii se completează cu cercetarea simţului stereognostic care constă în
recunoaşterea unui obiect prin atingere cu ochii închişi.

 Examenul mobilităţii voluntare urmăreşte depistarea deficitului motor prin studiul

mişcărilor spontane si al forţei musculare segmentare. Se realizează prin colaborare cu
pacientul si i se cere să execute mişcări de flexie; extensie; abductie; rotatie, observâdu-se
daca acesta le execută cu usurinta sau nu.

14
  Examenul tonusului muscular se realizează spunându-i bolnavului să-si relaxeze complet
membrul examinat, în timp ce examinatorul mobilizează pasiv fiecare membru cercetând
rezistenţa musculara si amplitudinile miscării.

 Examenul contracţiilor si al miscarilor involuntare cum ar fi clipitul, pendularea membrelor

în mers sunt diminuate sau abolite în sindromul Parkinson.

 Examenul stationării si al mersului implică nu numai coordonarea mişcărilor dar şi

echilibrarea acestora. Se examinează observând bolnavul in ortostatism; pe varful
picioarelor sau pe calcaie; precum si caracterul mersului.

 Examenul echilibrului se face în ortostatism cerând bolnavului să îşi lipească picioarele.

 Examenul reflexelor comportă cercetarea: -reflexelor cutanate;

-de postura;

-patologice

-osteotendinoase.

 Examenul troficităţii permite de asemenea informaţii importante. Atrofiile musculare sunt

in general de origine periferică.

 Examenul limbajului constă în punerea în evidenţă a tulburărilor de vorbire. Tulburările de

vorbire pot interesa întelegerea limbajului:

-afazie (imposibilitatea exprimării şi înţelegerii cuvintelor);

-disartrie (articularea cuvintelor);

-disfazia (bâlbâiala);

-dislalia (imposibilitatea de a pronunţa anumite sunete);

Coordonarea miscărilor este facultatea de a pune în actiune cât mai mulţi muşchi pentru a
efectua o mişcare si este tot o metodă de investigare. Ea se realizează prin mecanisme complexe
la care participa: cerebelul; aparatul vestibular; trunchiul cerebral şi scoarţa cerebrală.

15
 CAPITOLUL III

Simptomatologie

Debutul bolii este insidios. Simptomele bolii apar când nivelul de dopamina din creier scade
cu circa 20%.
Primele semne sunt adesea puţin evocatoare:

 dureri nesistematizate
 oboseală rapidă
 reducerea activităţii

16
 Nu rareori aceste manifestări iniţiale conduc la un diagnostic eronat (reumatism, stare
depresivă). Adesea, apariţia tremurăturii este aceea care atrage atenţia bolnavului şi anturajului
său conducând la diagnostic. Chiar înaintea apariţiei acestui semn, care poate fi tardiv sau chiar
să lipsească, există un ansamblu de semne ce permit recunoaşterea sindromului parkinsonian.
Hipochinezia, caracterizată prin sărăcia şi lentoarea mişcărilor, este un semn fundamental
şi precoce al tabloului clinic.

Simptomele se manifestă numai pe o jumătate a corpului extinzându-se apoi si la cealaltă

jumătate.

Bolnavul observă o greutate în efectuarea miscarilor, o întepenire a membrelor mişcările

devin mai încete, mai puţin îndemânatice.

Parkinsonianul este un bolnav puţin mobil, a cărui expresie gestuală este remarcabil redusă.
La nivelul extremităţii cefalice, raritatea clipitului fixitatea privirii şi sărăcia mimicii conferă
faciesului un aspect de mască rigidă, inexpresivă, impasibilă, pe care nu se reflectă emoţiile.

În această boală există o tulburare importantă a iniţiativei motorii, bolnavul pare că îşi
economiseşte mişcările care sunt rare, lente, uneori doar schiţate. Timpul necesar îmbrăcării,
alimentaţiei durează foarte mult.

Tremurătura parkinsoniană este o tremuratură de repaus care dispare in timpul mişcărilor

voluntare şi în somn.

17
Aceasta este foarte evidentă la nivelul extremităţilor membrelor.

Tremurătura mâinilor seamănă cu mişcarea de numărare a banilor.

La nivelul picioarelor, tremurătura imită mişcarea de pedalare.

Tremuraturile cuprind si muschii mimicii, ai limbii, ai masticaţiei – sincron, iar odată cu

trecerea anilor devin mai ample, sunt exagerate la emoţii sau oboseală si dispar în timpul
somnului.

Rigiditatea musculara – este un alt semn caracteristic acestei afecţiuni, este datorată unei
hipertonii cu caracter particular, al musculaturii si poate fi pusă în evidenţă în timpul mişcărilor
pasive (flexia sau extensia antebratului pe brat), avem impresia ca îndoim –dezdoim un baston de
ceara sau plumb.

Alteori miscarile de flexie – extensie se fac sacadat, dând impresia că mişcăm o roată
dinţata, semnul “roţii dinţate”.

Ca si tremuraturile, rigiditatea musculaturii cuprinde treptat musculatura mimicii, limbii,

masticatiei – bolnavul are fata imobilă, rigidă, înghetată, seamană cu o mască tristă sau
indiferentă.

Vorbirea devine monotonă, lentă, dizartritică, din ce în ce mai greu de inteles, astfel încât în
stadiile avansate ale bolii, bolnavul este complet mut.

În ortostatism, corpul bolnavului are o atitudine tipică, cu trunchiul aplecat inainte.

Tonusul postural este notabil modificat la parkinsonieni în sensul unei atitudini generale în
flexie. Această tendinţă la flexie apare precoce la nivelul cotului. Bolnavul este înţepenit, fixat în
această atitudine anormală pe care o păstrează în toate activităţile, mai ales în mers care se face
fără supleţe, cu paşi mici, ce uneori se accelerează până la fugă şi nu se poate opri decât atunci
când se loveşte de o rezistenţă.

Tremurătura, fără a fi constantă, se observă într-o bună parte din cazuri. Este o
tremurătură de repaus ce apare la un anumit grad de relaxare musculară, dispărând în timpul

18
mişcărilor voluntare şi adeseori la menţinerea unei atitudini. Este exagerată de emoţii, oboseală
şi dispare în somn.
Bradikinezia sau seipokinezia un alt semn caracteristic: miscarile sunt lente, mersul devine din
ce in ce mai dificil, mai lent, cu pasi mici taraiti, fara balansul membrelor superioare.

În cele din urma, bolnavul nu mai poate merge.

Forme clinice

Dacă diferitele simptome ale sindromului parkinsonian - tremurătura, hipochinezia,

rigiditatea - sunt reunite în mod obişnuit, este posibil însă şi disocierea lor, dând loc la forme în
care predomină fie tremurătura, fie sindromul hiperton - hipochinetic; acestea din urmă sunt
cele mai grave sub raport funcţional.

Evolutie

Boala are o evolutie lent – progesivă care se poate desfăşura pe durata a 10-20 de ani si
chiar peste.

Prognostic

Din punct de vedere al supravietuirii prognasticul este bun. Din păcate însă, tulburarile
extrapiramidale descrise progresează, astfel încât dupa trecera anilor, bolnavul nu mai poate
depune nici un fel de activitate devenind un invalid permanent.

Rigiditatea se accentuează şi în final bolnavul zace la pat, imobil ca “o statuie” nu se mai

poate misca, nu se mai poate hrani, nu poate vorbi.

În aceasta stare survine moartea prin infectii respiratorii, urinare sau ale pielii (ecarele de
decubit).

19
 CAPITOLUL IV

TRATAMENTUL

Nu exista nici un tratament care sa oprească distrugerea celulelor nervoase ce duce la

aparitia acestei afectiuni.

Tratamentul medicamentos:

20
  s-a bazat pâna în ultimii ani pe antiparkinsonienele de sinteză, care au înlocuit aproape
total alcaloizii de solanacee (atropina, hioscina, scopolamina).

Anticolinergicele de tip: ROMPARKIN, AKINETON, METIXEN la care se adauga L-DOPA

(NAXON, MADOPAR, SINEMET) având în vedere că în cursul acestei boli, dopamine (metabolit
intermediar al catecolaminelor de la nivelul celebral) scade în nuclei de la baza creierului. Alte
medicamente ce se pot administra sunt VIREGIT sau SELEGIN.

Tratamentul chirurgical :

 constă în producerea printr-o intervenţie stereotoxică a unei leziuni, fie în partea internă a
palidului, fie în nucleul latero-ventral al talamusului. Rezultatul constă în suprimarea
tremurăturii şi diminuarea rigidităţii, hipokinezia, nefiind influenţată uneori chiar
agravată.

Interventia neuro-chirurgicală asupra talamusului duce la ameliorarea rigiditatii si/sau a

tremuraturii în special când acestea sunt unilateral (hemiparkinson). Dieta echilibrată este foarte
importantă în cadrul tratamentului. În perioadele terminale, bolnavul imobilizat la pat trebuie să
primească aceleasi ingrijiri ca si bolnavii comatosi.

Tratamentul fizic :

 are o importantă considerabilă. Se va căuta ca bolnavii să-şi conserve cît mai mult timp
posibil, toate activităţile profesionale şi extraprofesionale, şi pentru aceasta o
psihoterapie de susţinere este adesea utilă.

Tulburătorilor de mers, hipokineziei şi tendinţei de distonie în flexie, trebuie să li se opună

metode de reeducare activă şi gimnastică funcţională.

Aplicate chiar într-un stadiu foarte avansat al bolii, aceste metode au dat rezultate
remarcabile, permiţând bolnavului o anumită autonomie.

21
 CAPITOLUL V
Prezentarea cazurilor

CAZ I

PREZENTAREA PACIENTULUI H.I

Date identificare : Nume -H

Prenume - I

22
 Varsta -69 ani

Nationalitate - romana

Profesie - inginer mecanic, actualmente pensionar

Data internării : 6 .12. 2010 -SECTIA NEUROLOGIE FOCSANI

Data externării: 18.12.2010

Diagnostic internare: BOALA PARKINSON

Motivele internării: hipertonie musculara cu alterarea gravă a mişcării posturii, tulburări

echilibru, oboseală marcată, dizartrie, depresie, inapetenţă, constipaţie cronică, risc crescut de
accidente, nu poate vorbi, nu se poate hrăni.

Antecedente personale: nesemnificative

Antecedente heredo-colaterale: – fără importantă

Situatie familială şi socială: pacientul este căsatorit, a lucrat ca inginer mecanic la o mare
uzină, este pensionar, locuieste cu soţia, fostă profesoară, pensionară.

Conditii de viata: bune, locuieste cu sotia la bloc, nu fumează, nu consuma alcool, duce o
viata echilibrata si in bună armonie.

Istoricul bolii: Este diagnosticat cu boala Parkinson de aproximativ 15-20 ani, dispensarizat
la cabinetul de neurologie din ambulatoriul de specialitate, unde lunar vine pentru a primi
tratamentul medicamentos si i se face evaluarea stării de sănătate. Face tratament
continuu, conform prescriptiei, dar simptomele se agravează progresiv: rigiditatea se
accentuează tot mai mult, tremuraturile devin violente (scutura patul), pacientul este
imobil, nu se poate hrăni, spăla, nu se poate întoarce în pat, întepeneste în ortostatism, nu
se poate odihni, manifestă comunicare deficitară (verbal si in scris), incapacitate totală de
autoîngrijire si accentuarea stării depresive.

23
 Simptome subiective: fata este rigidă, imobilă, încremenită, îngheţată, vorbire
neinteligibilă, tremuratură de repaus accentuate, capul si trunchiul sunt aplecate înainte,
merge sustinut bilateral, cu pasi mici rigizi, târâiţi, se blochează în mers şi se
dezechilibrează. Tegumentele sunt palide, unsuroase (hipersecretie sebacee), prezintă o
salivaţie excesivă ca urmare a tulburarilor de deglutiţie, este depresiv.

Simptome obiective:

TA = 150/90mmHg;

puls=80-90p/min;

temp.=36,5°C

resp.= 15-25r/min;

gr.sangv.= AB IV, fără alergii.

T= 170 cm ;

G=74 kg

Explorări paraclinice:

VSH= 16mm/h (VN=2- 10mm/h)

Hb=11,2 g (VN=13- 15g)

L= 6500 mmc (VN=3500- 8000 mmc)

Glicemie= 1g/100 ml (VN=0,8- 1,1G/100 ml)

Trigliceride=800mg% (VN= 250- 500mg%)

Uree= 50 mg% (VN= 20- 40 mg%)

Colesterol= 400 mg% (VN=150- 280 mg%)

24
 TGO= 30 UI/L (VN= 15-20 UI/L)

TGP= 26 UI/L (VN=10- 40 UI/L)

NURSING - Manifestari de dependenta in satisfacerea celor

14 nevoi fundamentale

Cadrul conceptual al Virginiei Henderson se bazează pe definirea celor 14 nevoi

fundamentale, cu componente biologice, psihologice, sociale, culturale si spirituale ale
individului. Atingerea de către pacient a independenţei în satisfacerea acestor nevoi este defapt
ţelul profesiei de asistentă medicală.

25
 O nevoie fundamentală este o necesitate vitală, esentială fiintei umane pentru a-şi asigura
starea de bine, în apararea fizică si mentală.

Articol I. Ca să-si mentină un echilibru fiziologic si psihologic, pacientul trebuie să

atingă un nivel minim de satisfacere a nevoilor sale.

Independenţa în satisfacerea nevoilor reprezintă atingerea unui nivel acceptabil în

satisfacerea nevoilor (un bun echilibru fiziologic si psihologic) prin acţiuni pe care le îndeplineste
individul însusi, fără ajutorul unei alte persoane. Independenţa este deci satisfacerea uneia sau
mai multor nevoi prin actiuni proprii, îndeplinite de persoana însăşi.

Dependenţa în satisfacţia nevoilor reprezintă în capacitatea persoanei de a adopta

comportamente sau de a indeplini singur, fara ajutorul unei persoane, actiuni care sa-i permita un
nivel acceptabil în satisfacerea nevoilor astfel încât să fie independent.

Manifestari de dependenta in satisfacerea celor 14 nevoi fundamentale

1. Nevoia de a respira si a avea o buna circulatie

Probleme de dependenta in satisfacerea nevoiei de a respira: Alterarea vocii

Manifestări de dependenţă:
Disfonie/ Afonie/ Senzatia de sufocare/Dispnee
Manifestări de dependenţă:
Ortopnee/ Bradipnee/ Tahipnee/ Tuse/ Hemoptizie/ Mucozităţi

26
 Amplitudine modificata/ Hipoventilatie/ Dispnee de tip Cheyene Stockes, Kusmaul/ Zgomote
respiratorii/ Cianoza/Obstructia cailor respiratorii
Manifestări de dependenţă:
Respiratie dificila pe nas/Prezenta unor secretii abundente/ Epistaxis/ Deformări ale nasului/
Stranutul/ Aspiratia pe nas sau sforaitul/ Cornaj/ Tirajul
Probleme de dependenta in satisfacerea nevoi de a avea o circulatie buna se manifesta prin
circulatie inadecvata, care are sursa de dificultate de ordin fizic (alterarea muschiului cardiac,
alterarea peretilor arteriali, alterarea debitului cardiac sau supraincarcarea inimi sau obstructiile
arteriale), psihologic (anxietate, stres, situatii de criza, alimentatia, sedentarismul, etc.).
Manifestari de dependenta:Tegumente modificate (reci, palide,
cianotice)/Tahicardie/Bradicardie/Aritmii cardiace, puls filiform, asimetric, aritmic,
dicrot/Hipertensiunea arteriala/Hipotensiunea arteriala/Hipoxia si hipoxemia

2. Nevoia de a te alimenta si hidrata

Apar doua probleme de dependentă în cadrul nesatisfaceri acestei nevoi:

 Alimentaţie si hidratare inadecvată prin deficit
Manifestări de dependenţă:
Anorexie alimentară/ Disfagie/ Conditia cavitătii bucale (ulceraţii, glosite , carii, gingivite,
etc.). /
Dificultăti în digestie si malabsorbtie/ Greaţa, vărsături, aerofagie/ Pirozis/ Recurgitare/
Eructare/ Hidratare insuficienţă – cantitati mici/
Dezechilibru fizic (slăbiciune, tegumente si mucoase uscate)/ Gustul şi valoarea
alimentelor (obiceiuri greşite)
 Alimentatie inadecvată prin surplus

Manifestari de dependenta:
Indice ponderal peste 10-15 %/ Greturi, varsaturi/ Bulimie/ Polifagie/ Dificultate de
a se alimenta si hidrata/ Dificultate de a urma dieta/. Greturi sau varsaturi/Refuz de a se
alimenta si hidrata

27
3. Nevoia de a elimina

Probleme de dependenţă :
1. Eliminare urinara inadecvată:
2. Manifestări de dependenţă : Cantitativa : poliurie/oligurie/anurie
3. Manifestări de dependenţă : Calitativa :Polakiuria/Nicturia/Disuria
4. Alte manifestări: Hematuria/ Albuminuria/ Glicozuria / Hiperstenuria/ Hipostenuria/
Izostenuria/ Urina tulbure/ Retenţia de urina (ischiuria)/ Glob vezical/ Ischiuria
paradoxala/ Polakiuria/

- Incontinenţă urinară si de materii fecale.

Probleme de dependentă :
 Enurezis
 Incontinenţă urinară şi materii fecale
- Diareea
Manifestări de dependenţă:
 frecvenţa, consistenţa, cantitate, culoare, miros, aspect,
 crampe, colica, durere locală, semne de deshidratare

- Constipaţia
Manifestări de dependenţă :
- frecvenţa, orar cantitate, consistenţă, formă, culoare,
- crampe, meteorism, flatulenţă, tenesme, fecalom, anorexie, cefalee,
iritabilitate.

- Vărsăturile
Se urmăreşte: frecvenţa, orarul, cantitatea, conţinutul, culoarea, mirosul, forţa de
proiectie si simptomele ce o însotesc (dureri, cefalee, greaţă, transpiraţii)
Pot fi: Ocazionale/ Frecvente/ Incoercibile
- Menstra
- Diaforeza (transpiratii abundente)
28
 Se manifesta în funcţie de orar, cantitate, miros, dupa localizare poate fi:
 Generalizată
 Localizată
- Expectoratia
Manifestari de dependenta, în functie de:
 Culoare
 Miros
 Consistenta
 Forma sputei, Aspect, Cantitate

4 .Nevoia de a se misca şi a avea o postura bună

Probleme de dependenţă :
 Imobilitate
Manifestări de dependenţă :
Absenţa sau diminuarea miscărilor/ Atonie, musculară, atrofie, hipertrofie musculara/ Escare
de decubit/ Contractura musculara/ Râs sardonic (in tetanie)/ Anchiloza/ Crampe/ Diminuarea
interesului pentru miscare.
 Hiperactivitate :
Manifestari de dependenţă :
Vorbire caracteristică/ Reactie la toti stimuli/ Spasme, ticuri, manie, euforie/ Miscări
caracteristice.
 Necoordonarea miscarilor
Tulburări prin lipsa sau diminuarea miscărilor normale (ataxie, convulsii, tremuraturi, tulburari
de mers, etc.)

 Postura inadecvată

Manifestari de dependenta :

29
 Oboseala musculara/ deformări ale coloanei vertebrale/ deformări ale soldului/ poziţii
inadecvate date de boală/ dificultate în schimbarea poziţiei/ torticolis/ bătături
 Circulaţie inadecvată

5. Nevoia de a dormi si a se odihni

Probleme de dependenţă :
 Insomnia
Vorbim de somn perturbat: - initial/- insomnie terminala
Tipuri de insomnie : - Insomnie dormiţională ;
- Insomnie predormiţională ;
- Insomnie postdormiţională ;
Manifestări de dependenţă :
- Aţipiri în timpul zilei/ Coşmaruri/ Somnambulism/ Apatie/ Pavor nocturn/
Nelinişte/ Confuzia/ Iritabilitate/
- Sentiment de tristeţe, depresie/ Concentrare scăzută, oboseală
 Hipersomnia
Manifestări de dependenţă : - somn modificat ;
- somnolenţă ;
- letargie ;
- narcolopsie ;
- oboseală ;
 Disconfort

Manifestari de dependenţă :
- iritabilitate ; - stare de disconfort ;
-diaforeza ;
- dureri musculare ;

Dificultate sau incapacitate de a dormi

6. Nevoia de a se îmbrăca, de a se dezbraca

30
 Manifestări:
Dificultate sau incapacitatea de a se îmbraca si a se dezbrăca
- Dezinteres fată de tinuta- stare de apatie ;
- Dezinteres sau refuz faţă de a se îmbraca/ dezbraca ;
- Alegere neadecvată de îmbrăcăminte/Dezbracare continua ;

7. Nevoia de a fi curat, de a proteja tegumentele

Probleme de dependenţă :
Carenţă de igienă la nivelul:
- părului/ unghiilor/ nas/ cavitate bucală/ piele/ deprinderi igienice
 Alterarea tegumentelor si a fanerelor
- eritem ,acne , hemoroizi , excoriaţii , furunculul ,ulcere varicoase , cruste ,inpetigo
,alopecia ,vezicule ,vitiligo ,pustule, ulceraţii ,papule ,escare , fisuri ,edeme ,descuamaţii ,varice
 Dezinteres faţă de igienă
 Dezinteres de a urma prescriptiile de igienă
 Alterarea mucoaselor
8. Nevoia de a mentine temperatura corpului la limite normale

Probleme de dependenţă :
 Hipertermia

Manifestari de dependenţă :
frisoane/ subfebrilitate/ sindrom febril/ Piele rosie, umedă, caldă
Tipuri de curbe febrile :
Febra intermitentă ; Febra continuă ;Febra remitentă ; Febra recurentă; Febra ondulată
 Hipotermia
Manifestari de dependenta :

31
 -hipotensiune arterială/ cianoză /eritem/ edeme/oboseală/tulburări de
vorbire/somnolenţă/ degerături/

9.Nevoia de a evita pericolele

Probleme de dependenta:
 Vulnerabilitate în faţa pericolelor
Manifestari de dependenţă :
o Risc de accidente, răniri, căderi ;
o Risc de infecţii ;
o Risc de imbolnăvire, fatigabilitate, surmenaj ;
o Comportament agresiv sau depresiv ;

11.Nevoia de a comunica

Probleme de dependenta:
Comunicare ineficienţă la nivel senzorial si motor
Manifestari de dependenţă :
 Tulburări senzoriale (cecitate, anosmie, hipoestezie,hiperestezie, surditate)
 Tulburări motorii (pareze, paralizi, )
 Tulburări de limbaj (afazie, dizartrie,bâlbâială, dislalia, mutism)
 Reacţii afective - insuficienţă sau exces senzorial (neliniste, inactivitate, anxietate,
halucinatii, izolare)

Comunicare ineficientă la nivel intelectual

Manifestari de dependenţă :
o Dificultate de a-şi aminti evenimente (amnezie)
o Dificultate de a face o judecata, vorbire incoerentă
o Comportament neadecvat

32
 o Confuzie, obnubilare

 Comunicare ineficienta la nivel afectiv

-(agresivitate, devalorizare, apatie, egocentrism, fobie, agorafobie, claustrofobie, nozofobie,

euforie, delir, idei de suicid, halucinatii, etc.)
- Confuzie/Singurătate/Atingerea integritatii funcţiei si rolului sexual
-Izolare socială/Perturbarea comunicării familiale

11.Nevoia de a acţiona conform propriilor convingeri si valori, de a

practica religia

Probleme de dependenţă: Culpabilitate

Manifestări de dependenţă:
- Sentiment de vinovăţie/Depresie;
-Anxietate/Tegumente reci si umede, respiraţie accelerate;
-Frustrare;
Manifestări de dependenţă:
Sentiment de pierdere, de inutilitate/ Supunerea la un regim/ Incapacitate de a exercita practica
religioasa/ Tulburări de gândire/ Ignoranta fata de sensul propriei sale existente/ Dificultate de a
actiona dupa credintele si valorile sale/ Dificultate de a participa la activitati religioase;
Neliniste fata de semnificatia propriei existente

12.Nevoia de a fi ocupat si util

Probleme de dependenta:
 Devalorizarea

Manifestări de dependenţă :

33
 Sentiment de inferioritate, descurajarea, incapacitate de a trece unele dificultăţi,
somnolenţa, agresivitate, diminuarea motivatiei
 Neputinţa

Manifestari de dependenta :
Conflict personal, eşec professional
Dificultate in luarea deciziilor
Retragere, resumarea
Fatigabilitate
Agasare, lipsa de ambitie, oboseala
Dificultate de a se realiza
Dificultate de a-si asuma roluri sociale

13.Nevoia de a te recrea

Probleme de dependenta:
- Neplăcerea de a efectua activităţi recreative ;
- Dificultatea de a îndeplini activitaţi recreative ;
- Refuz de a îndeplini activitati recreative ;
Manifestari de dependenţă :
o Inactivitate
o Plictiseala
o Tristete

14.Nevoia de a invaţa cum să-ti păstrezi sănătatea

Probleme de dependenţă:
34
 - Ignoranţa
- Dificultate de a invaţa
- Cunoştiinţe insuficiente

NEVOILE FUNDAMENTALE ALE BOLNAVULUI H.I

Nr curent Nevoia fundamentala Manifestari de Sursa de dificultate
dependenta
1 Nevoia de a respira si de a Sialoree Hipersalivatie
avea o buna circulatie

2 Nevoia de a bea si de a Alimentatie si hidratare Tremuraturi ale

manca prin deficit membrelor superioare

3 Nevoia de a elimina Incotinenta urinara Relaxare sfincteriana

4 Nevoia de a se misca si de Restrictie in miscare Rigiditate musculara

a avea o buna postura

5 Nevoia de a dormi si a se Insomnie In decubit dorsal capul

odihni ramane ridicat de pe
perna/”perna psihica”

6 Nevoia de a se imbraca si Dificultate de a se Diminuarea mobilitatii

a se dezbraca imbraca dezbraca necoordonarea miscarilor
active voluntare

7 Nevoia de a mentine Racirea extremitatilor Vasoconstrictie periferica

temperatura corpului in
limite normale
8 Nevoia de a fi curat;ingrijit Dificultate in autoingrijire Imposilitatea unei bune
. igiene corporale
9 Nevoia de a evita Risc de accidente casnice Tremuraturi
pericolele ;necoordonarea miscarilor
35
10 Nevoia de a comunica Comunicare ineficienta la Anxietate
nivel afectiv

11 Nevoia de a actiona Frustare Neacceptarea bolii

conform propiilor
convingeri si valori,de a
practica religia

12 Nevoia de a fi preocupat in Diminuarea Depresie

vederea realizarii motivitatii;interesu-lui

13 Nevoia de a se recreea Dificultate de a se angaja Vorbire

intr o activitate recreativa monotona;dizartrie
14 Nevoia de a invata cum sa Cunostinte insuficiente Lipsa de interes
–ti pastrezi sanatatea despre boala

Plan de ingrijire

Obiective pentru pacient

 să se străduiască să-şi amelioreze mobilitatea fizică

 să-şi controleze parţial coordonarea mişcărilor
 să ştie să preîntâmpine accentuarea posturii inadecvate
 să-şi câştige şi să-şi păstreze, pe cât posibil, autonomia în autoîngrijire
 să exprime sentimente pozitive
 să-şi păstreze capacitatea de vorbire
 să nu rănească
 să nu prezinte depresie, să-şi exprime interesul pentru activităţi zilnice

36
 Intervenţiile asistentei

Planifică :

 program zilnic de exerciţii fizice, care cresc forţa musculară, atenuează rigitatea
musculară şi menţin funcţionalitatea articulaţiilor
 mersul, înotul, grădinăritul, bicicleta ergonomică
 exerciţii de extensie şi flexie a membrelor; de rotaţie a trunchiului, asociate cu
mişcarea braţelor (exerciţii active şi pasive)
 exerciţii de relaxare generală, asociate cu exerciţii de respiraţie
 exerciţii posturale.

Asistenta sfătuieşte pacientul:

 să meargă ţinându-se drept, asigurându-şi o bază de susţinere mai mare (mersul cu

picioarele îndepărtate la 25 cm)
 să facă exerciţii de mers în ritm de muzică
 să forţeze balansarea membrelor superioare şi să-şi ridice picioarele în timpul
mersului
 să facă paşi mari, să calce mai întâi cu călcâiul pe sol şi apoi cu degetele
 să-şi ţină mâinile la spate, când se plimbă (îl ajută să-şi menţină poziţia verticală a
coloanei şi previne căderea rigidă a braţelor lateral).
 în perioadele de odihnă, să se culce pe un pat tare, fără pernă, sau în poziţie de
decubit ventral (aceste poziţii pot ajuta la preîntâmpinarea aplecării coloanei în faţă)
 când este aşezat în fotoliu, să-şi sprijine braţele pe fotoliu, putându-şi, astfel, controla
tremurul mâinilor şi al braţelor.
Pentru câştigarea şi păstrarea autonomiei în autoîngrijire :
 să folosească îmbrăcăminte fără nasturi, încălţăminte fără şireturi, lingură mai adâncă
pentru supă, carne tăiată mărunt, cana cu cioc.
Pentru a evita căderile
37
  în locuinţă se recomandă parchet nelustruit, fără carpete, linoleum antiderapant,
W.C.-uri mai înalte, balustrade de sprijin
 înainte de a se ridica din pat, să stea aşezat câteva momente pe marginea patului .
Pentru a-şi păstra capacitatea de a vorbi, să facă exerciţii de vorbire.
Pentru prevenirea depresiei şi ameliorarea stării afective, se planifică:
 program de activităţi zilnice (să lucreze cât mai mult posibil)
 obiective realiste
 discuţii cu membrii familiei pentru a găsi metodele care să-i asigure pacientului o
viaţă normală şi sprijin psihologic.

Plan de îngrijire –pacient H.I.

Diagnostic nursing Obiective Interventii Evaluare
Tulburari ale Realizarea unei bune Recomand si ajut Obiectiv realizat
circulatiei datorita mobilitatii pacientul sa mearga
rigiditatii musculare cu cadrul de sustinere
largita pentru a
preveni eventualele
traumatisme ii explic
cum sa si coordoneze
miscarile la trecerea
peste obstacole
Alimentatie Pacientul sa fie Ajut pacientul sa se Obiectiv realizat
ineficienta prin deficit alimentat si echilibrat hraneasca sau in
datorita imposibilitatii hidro-electrolitic imposibilitate il
alimentelor pe cale hranesc cu alimente
bucala usor digerabile cu un
grad crescut de
vitamine
Institui perfuzii cu
glucoza si solutii
electrolitice (la

38
 indicatia medicului)

Comunicare Pacietul trebuie sa fie Asigur un mediu Obiectiv realizat

ineficienta datorita linistit sa colaboreze linistit placut ii explic Pacientul comunica si
anxietatii pacientului ca trebuie colaboreaza cu echipa
sa colaboreze si sa medical si cu cei din
comunice cu cadrele jur
medicale si cu cei din
jurul sau
Administrez
medicamente
sedative anxiolitice la
indicatia medicului si
respect concentratia
si doza recomandata

Evaluare la sfârsit:
-pacientul respecta tratamentul , nu acuza efecte secundare
-mobilitate si postura ameliorate
-manifesta confort fizic si psihic

-pacientul este ameliorat din punct de vedere al mobilitatii si posturii

-este echilibrat hidro-electrolitic
-are tonus psihic echilibrat
-nu a facut complicatii
-comunicare eficienta la nivel afectiv
-a invatat cum sa respecte tratamentul medicamentos si recuperator

CAZ II
Prezentarea pacientului C.V

39
 Date de identificare: Nume: C
Prenume: V
Vârsta: 73 ani
Sex: masculin
Naţionalitate: română
Domiciliu: Focsani
Profesie: lucrător commercial
Data internării: 15.03.2010 – SECTIA NEUROLOGIE FOCSANI
Data externării: 26.03.2010

Diagnostic de internare: BOALA PARKINSON

Motivele internării: rigiditate musculara cu alterarea mişcării posturii, oboseală marcată,
inapetenţă, scădere marcată în greutate, deteriorare psihicâ, incapacitate de autoîngrijire,
tremurătura de repaus.
Antecedente personale: meningoecenfalită la varsta de 22 ani (anamnestic)
Antecedente heredo-colaterale : nesemnificative
Situaţie familială si socială: casatorit, ambii pensionari, locuiesc la casă, toate utilităţile,
sunt ajutaţi de cele doua fiice.

Conditii de viata: fumator pana la 10 tigarete pe zi, bine îngrijit de familie

Istoricul bolii: suferă de aceasta maladie de aproximativ 15 ani. Face tratament permanent
cu antiparkinsoniene, anticolinergice, miorelaxante şi tranchilizante. În ultimii ani a neglijat
miscarea, exercitiile de postură, activităţile recreative, motiv pentru care boala a evoluat.
Pacientul este aproape “blocat”, prezinta depresie, anorexie, scădere în greutate, dificultăţi
majore de autoîngrijire.
Internarea prezentă este datorată de accentuarea simptomatologiei, evaluarea starii de
sanatate si ajustarea schemei de tratament.
Simptome subiective: pacient cu privire fixă, faţă rigidă, imobilă, încremenită, vorbire
lentă, monotonă, nearticulată, mers dificil, spastic, cu paşi mici, târâiti, fara acompaniamentul
membrelor superioare, trunchiul si capul cu uşoară aplecare înainte (fuge dupa centrul de

40
greutate), tremurătura intensă la nivelul membrelor superioare şi inferioare, depresie, idei
pesimiste.
Simptome obiective:
- TA= 160/90 mmHg;
- puls= 68p/min;
- temp= 36,2 ° C;
- resp.= 18r/min;
- gr.sang.= 0 I; nu prezintă alergii.
Explorări paraclinice:
- L= 3800/mmc (VN= 3500 – 8000/mmc)
- Hb = 11 gr % (VN = 13 – 15 gr %)
- Ht = 38 gr% (VN = 32 – 40 gr%)
- Colesterol = 600 mg (VN = 150 – 280 mg)
- Glicemie = 120 mg/l (VN = 0.8 – 1,1g / 000)
- Uree = 40 mg% (VN = 20 -40 mg)
- TGO = 26 UI/l (VN = 15 -20 UI/L)
- TGP = 62 UI/L (VN = 10 -40 UI/L)

Plan de ingrijire –pacient C.V. 24.03.2010

Diagnostic nursing Obiective Interventii Evaluare

Tulburari ale Realizarea unei bune Recomand si ajut Obiectiv realizatt
circulatiei datorita mobilitatii pacientul sa meraga
rigiditatii musculare cu cadrul de sustinere
largita pentru a
preveni eventualele
traumatisme ii explic
cum sa si coordoneze
miscarile la trecerea
peste obstacole
recomand un

41
 program de miscari si
exercitii postural,
combinand miscari
pasive, active in
vederea prevenirii
contracturilor si
deformarilor
articulare si pastrarii
unui grad minim de
independenta in
miscare si postura
Alimentatie Pacientul sa fie Ajut pacientul sa se Obiectiv realizat
ineficienta prin deficit alimentat si echilibrat hraneasca sau in
datorita imposibilitatii hidro-electrolitic imposibilitate il
alimentelor pe cale hranesc cu alimente
bucala usor digerabile cu un
grad crescut de
vitamine-ajut sa-si
faca baia zilnica si ii
ofer materiile
necesare, lenjerie de
pat si corp curate
-ajut pacientul sa-si
spele picioarele, sa-si
taie unghiile, sa se
imbrace, sa-si
igienizeze cavitatea
bucala
-il stimulez sa
manifeste interes
pentru aspectul fizic

42
 sis a-si schimbe
atitudinea fata de
ingrijirile igienice

Institui perfuzii cu
glucoza si solutii
electrolitice (la
indicatia medicului)

Comunicare Pacietul trebuie sa fie Asigur un mediu Obiectiv realizat

ineficienta datorita linistit sa colaboreze linistit placut ii explic Pacientul comunica si
anxietatii pacientului ca trebuie colaboreaza cu echipa
sa colaboreze sis a medical si cu cei din
comunice cu cadrele jur
medicale si cu cei din
jurul sau
Administrez
medicamente
sedative anxiolitice
VIREGYT 3 cp/zi;
NAKOM 3 cp/zi;
ROMPARKIN 3
cp/zi;DIAZEPAM 10
mg -1 cp./zi
la indicatia medicului
si respect
concentratia si doza
recomandata
Risc de autolezare Pacientul sa fie Asigur siguranta si Obiectiv realizat
protejat si insotit la insotirea pacientului
examinarile medicale

43
Evaluare la sfârşit:
-mobilitatea şi postura ameliorate
-pacientul se deplaseaza singur nesustinut
-isi coordonează parţial coordonarea miscărilor
-pacientul şi-a ameliorat starea afectivă
-nu a suferit accidentări, răniri
-nu a facut complicaţii
-pacientul a acumulat cunostintele si deprinderile noi privind ingrijirile pentru pastrarea
sanatatii

CAZ III
PREZENTAREA PACIENTULUI D.V
Date de identificare: Nume: D
Prenume : V
Varsta: 61 ani
Sex: masculin

44
 Nationalitate: română
Domiciliu : Focsani
Profesia: mecanic auto
Data internării: 22.01.2010 SECTIA NEUROLOGIE FOCSANI
Data externării: 31.01.2010
Diagnostic internare: BOALA PARKINSON
Motivele internării: rigiditate musculara cu dificultate in deplasare si postura, vorbire
lentă, mişcări lente, tremurătura la degetele mâinilor, moderată sub tratament.
Antecedente personale : neogastric operat in 1985
Antecedente heredo - colaterale: nesemnificativ
Situaţie familială şi socială: pensionat pe caz de boală. Locuieste cu sotia într-un
apartament cu două camere. Sotia pensionară.

Conditii de viaţa: bune, nu fumează, nu consumă alcool. Are un regim de viata echilibrat.

Istoricul bolii:
În urmă cu doi ani, constată instalarea unei oboseli musculare, nejustificative, încetinirea
miscărilor si tulburări de coordonare a mişcărilor, o inţepenire a membrelor care devin mai puţin
îndemânatice.
Se prezintă la neurolog, care îl trimite în clinică pentru investigaţii şi conduită terapeutică. În
ianuarie 2007 se internează în clinica de neurologie din Focşani, unde in urma investigaţiilor este
diagnosticat cu boala Parkinson si se stabileşte un tratament cu REQUIP 3 mg/zi, MADOPAR de
250 mg x 3 /zi si ROMPARKIN 3 cp/zi.
Internarea actuală este motivată de o evoluţie rapidă a simptomatologiei parkinsoniene
sub tratament.

Simptome subiective:
- pacient iritat, nemultumit, cu fata rigida, fara miscari ale mimicii, vorbire lenta, miscari lente,
greoaie, putin ample, fara balansul membrelor superioare, tremuratura de repaus, evidenta la
nivelul extremitatilor membrelor, paliditate, astenie marcata.

45
- TA= 130/70 mmHg;
- puls= 72p/min;
- temp= 36,5°C;
- resp= 20r/min;
- gr.sang.= AB IV;nu prezinta alergii;
- T= 180 cm;
- G= 86 kg.
Explorări paraclinice:
Hb= 10gr % (VN= 13- 15 gr % )
HT= 28 mg %
Trombocite= 210 000/mmc (VN= 15 000- 350 000/mmc)
VSH= 16 mm/h (VN= 2- 10 mm/h)
Glicemie= 100 mg% (VN= 80- 100 mg/%)
Colesterol= 500 mg% (VN=150-250mg/%)
Uree= 40 UI/L (VN= 20- 40 UI/L)
TGO= 20 UI/L (VN= 12- 20 UI/L)
TGP= 18 UI/L (VN= 14- 22 UI/L)
Rx.pulmonar: hiluri ingroşate (raceli repetate)
EKG: morfologie normală
Plan de îngrijire –pacient D. V 24.01.2010

Diagnostic nursing Obiective Interventii Evaluare

Tulburari ale Realizarea unei bune Recomand si ajut Obiectiv realizatt
circulatiei datorita mobilitatii pacientul sa mearga
rigiditatii musculare cu cadrul de sustinere
Igiena deficitara O buna igiena largita pentru a
preveni eventualele
traumatisme ii explic
cum sa si coordoneze
miscarile la trecerea
peste obstacole

46
 efectuez masaj al
membrelor si
toracelui asigur
confortul fizic si psihic
sa mearga cu mainile
la spate pentru
corectarea posturii,
tinutei.
-efectuarea toaletei:
covor antiderapant,
baie si in cada, statul
pe scaun la dus, la
chiuveta, inaltarea
scaunului de la
toaleta.

Alimentatie Pacientul sa fie Ajut pacientul sa se Obiectiv realizat

ineficienta prin deficit alimentat si echilibrat hraneasca sau in
datorita imposibilitatii hidro-electrolitic imposibilitate il
alimentelor pe cale hranesc cu alimente
bucala usor digerabile cu un
grad crescut de
vitamine dieta bogata
in fibre, celuloza,
vitamine, minerale,
proteine, saraca in
lipide, glucoza.
Servirea mesei la ore
regulate, in liniste cu
inghitituri mici, lente,
hidratare

47
 corespunzatoare
Institui perfuzii cu
glucoza si solutii
electrolitice (la
indicatia medicului)

Comunicare Pacietul trebuie sa fie Asigur un mediu Obiectiv realizat

ineficienta datorita linistit sa colaboreze linistit placut ii explic Pacientul comunica si
anxietatii pacientului ca trebuie colaboreaza cu echipa
sa colaboreze si sa medical si cu cei din
comunice cu cadrele jur
medicale si cu cei din
jurul sau-
constientizez
pacientul asupra
importantei
mentinerii curate a
tegumentelor si
fanerelor, pentru
prevenirea
imbolnavirilor, pentru
respectarea de sine si
pastrarea relatiilor
interumane.

Administrez
medicamente
sedative Diazepam
1tb. anxiolitice la
indicatia medicului si
respect concentratia

48
 si doza recomandata
Risc de autolezare Pacientul sa fie Asigur siguranta si Obiectiv realizat
protejat insotirea pacientului
-la examinarile
medicale

Evaluare
-mobilitate si postura ameliorate
-pacientul se deplaseaza singur sustinut de balustrade sectiei
-isi coordoneaza partial coordonarea miscarilor
-depresia a fost combatuta prin medicatie si incurajarea pacientului prin activitati
recreative si intalnirea cu alti pacienti cu un tonus pshic mai bun
-pacientul prezinta tegumente si mucoase curate
-prezinta respect fata de sine si interes pentru ingrijirea igienica;nu prezinta sursa de
infectie nosocomiala
-pacientul manifesta o ameliorare psihica, optimista
-manifesta interes pentru adaptarea la situatia data
-pacientul este ameliorat din punct de vedere al mobilitatii si posturii
-este echilibrat hidro-electrolitic
-are tonus psihic echilibrat
-nu a facut complicatii

Concluzii desprinse din caracteristicile

de ingrijire a celor trei bolnavi

Cazul I
H.I., 69 ani, inginer de profesie, actualmente pensionar, s-a internat intr-o stare avansată
de decompensare parkinsoniană, aproape blocat, rigid, faţa incremenită, cu alterarea gravă a
miscării si posturii, cu tremuratura accentuate, adevarate crize de “zgaltaire”, deshidratat cu piele
unsuroasă, hipersalivatie, dureri musculare si articulare, alterarea respectului de sine şi o
accentuată stare depresivă.

49
 Interventiile au fost complexe, laborioase si au necesitat multă rabdare si timp, dar in final
fenomenele s-au ameliorat, pacientul fiind reechilibrat fizic si psihic, tratamentul s-a reconsiderat.
Atât pacientul cât şi familia au primit cunoştinte noi privind îngrijirile acordate bolnavului suferind
de Parkinson.
Cazul II

C.V., 73 ani, s-a internat pentru alterarea accentuata a mobilitatii, posturii, vorbirii,
nutriţiei si psihicului, pierderea respectului de sine, devalorizarea si scăderea interesului pentru
păstrarea sanatatii.
L-am ajutat să-şi satisfacă nevoile de care era dependent si am insistat în ameliorarea
starii afective. L-am încurajat, am reliefat aptitudinile si realizarile pacientului inainte de
imbolnavire, am constientizat pacientul asupra responsabilităţii privind sănătatea.

Cazul III

D.V., 61 ani, cu o veche suferinta digestivă, s-a internat pentru fenomene parkinsoniene
accentuate sub tratament, în vederea reconsiderarii tratamentului.
Pe langa rigiditate musculara, vorbire sacadată, pacientul prezinta o stare afectată,
reprezentată prin iritabilitate, nemultumire, discomfort.
L-am ajutat în satisfacerea nevoilor de care era dependent, l-am încurajat si i-am
furnizat cunostinte importante legate de tratamentul recuperator.
Pacientul a recepţionat mai greu, dar a colaborat.
Pacientii ingrijiti au avut acelasi diagnostic, dar cu probleme si reactivitate fizica si psihica
diferite.
Am aplicat îngrijiri individualizate pe persoana şi rezultatele au fost cele asteptate.

50
 CAPITOLUL VI

ANEXE
EFECTUAREA INJECŢIEI INTRAMUSCULARE

Injecţia intramusculară – constituie introducerea unor soluţii izotonice, uleioase sau a unei
substanţe coloidale în stratul muscular prin intermediul unui ac ataşat la seringă.
Scop : introducerea în organism a unor substanţe medicamentoase.
Locuri de elecţie - regiunea supero-externă fesieră, deasupra marelui trochanter; faţa supero-
externă a coapsei în treimea mijlocie, faţa externă a braţului în muşchiul deltoid.
Materiale necesare:
- Tăviţă renală
- Casoletă cu tampoane sterile sau comprese de tifon, alcool
- Seringi de unică folosinţă de mărime corespunzătoare cantităţii substanţei de
administrat
- 2 – 3 ace de unică folosinţă
- fiole cu solutia medicamentoasa
Acul folosit pentru injectia intramusculara are o lungime intre 4-8cm si diametrul cuprins intre 7-10
pana la 10-10 cu bizon lung

51
Tehnica:
 asistenta îşi spală mâinile cu apa si sapun
 pregătirea psihică si fizica a bolnavului
 se aşează bolnavul în decubit ventral, lateral, poziţie sezândă sau în picioare
 se dezinfectează locul injectiei cu un tampon de vata cu alcool medicinal
 se invită bolnavul să-şi relaxeze musculatura şi să stea linistit
 se înţeapă perpendicular pielea cu rapiditate şi siguranţă, cu acul montat la seringă
 se verifică poziţia acului prin aspirare
 se injectează lent soluţia medicamentoasa
 se retrage brusc acul cu seringa şi se maseaza locul injectat cu un tampon de vata cu alcool pentru a
activa circulatia favorizand rezortia
 după injecţie bolnavul se aşează în poziţie comodă, râmânând în repaus fizic 5-10 minute.

Incidente şi accidente:

 durere vie, prin atingerea nervului sciatic sau a unor ramuri ale sale
 paralizie prin lezarea nervului sciatic
 hematom prin lezarea unui vas : - ruperea acului- extragerea acului pe cale chirurgicala, supuraţia
septică
 embolie, prin injectarea accidentală într-un vas de sânge a unei substante uleioase sau în suspensie

DE ŞTIUT !!!
 poziţia acului se controlează, în cazul soluţiilor colorate, prin detaşarea seringii de la ac, după
introducerea acului în masa musculară
 infiltraţia dureroasă a muşchilor se previne prin alterarea locurilor injecţiilor.

INJECŢIA INTRAVENOASĂ
Injecţiea intravenoasă – introducerea unei soluţii medicamentoase în ciculaţia venoasă. Pe această
cale se introduc soluţii izotonice sau hipertonice (care nu sunt caustice pentru tesutul muscular sau
subcutanat).
52
Nu se introduc soluţii uleioase – produc embolii gazoase şi consecutiv moartea.
Injecţia intravenoasă se efectuează prin puncţia venoasă şi injectarea medicamentului intravenos.
Locul de elecţie – venele de la plica cotului.
− venele antebratului
− venele de pe fata dorsala a mainii
− venele epicraniene
Materiale necesare:
 fiole, flacoane cu substanţe de administrat
 1-2 seringi de unică folosinţă (sterile) cu o capacitate in functie de cantitatea de solutie
medicamentoasa
 tampon de vata cu alcool medicinal
 ac gros pentru aspiratia solutiilor si altul pentru injectare
 garou.

Tehnica :
 asistenta îşi spală mâinile cu apa si sapun
 se aşează bolnavul în decubit dorsal, cu braţul în extensie, pe o mică pernă protejată de muşama,
aleză sau prosop
 aplicam garoul
 alegem locul pentru punctie
 dezinfectam cu vata si alcool locul de electie si punctionam vena
 se controlează dacă acul este în venă
 se îndepărtează usor cu mana stanga garoul
 se injectează lent, ţinând seringa în mâna stângă, iar cu policele mâinii drepte se apasă pe piston
 se verifică, periodic, dacă acul este în venă, prin aspirare
 se retrage brusc acul, când injecţia s-a terminat, la locul puncţiei se aplică tamponul îmbibat in alcool,
compresiv pentru hemostaza
 se menţine compresiunea la locul puncţiei câteva minute de catre bolnav
 se supraveghează în continuare starea generală .

Incidente şi accidente:
53
 injectarea soluţiei în ţesutul perivenos, manifestată prin tumefierea ţesuturilor, durere
 flebagita produsă prin injectarea rapidă a soluţiei sau a unor substanţe iritante
 valuri de caldură, senzaţia de uscăciune în faringe
 hematom prin străpungerea venei sau retragerea acului fara a indeparta garoul
 ameţeli, lipotomie, colaps.

Intervenţii:
 injectarea lentă
 se întrerupe injecţia
 se anunţă medicul

DE ŞTIUT!!!
 în timpul injectării se va supraveghea locul puncţiei si starea generală(respiraţia, culoarea feţei)
 vena are nevoie pentru refacere de repaus de cel puţin 24 de ore, de aceea nu se vor repeta injecţiile
in acea venă în intervale scurte
 dacă pacientul are o singură venă accesibilă şi injecţiile trebuie să se repete, punctiile se vor face
întotdeauna mai central faţă de cele anterioare

DE EVITAT!!!
 încercările de a pătrunde în venă după formarea hematomului, pentru ca aceasta, prin volumul său,
deplasează traiectul obişnuit al venei

RECOLTAREA PRODUSELOR BIOLOGICE

IONOGRAMA –apreciază funcţia renală de menţinere constantă a concentraţiei de ioni

Metode de recoltare:
 Bolnavul nu mănâncă înainte.
 Se recoltează prin puncţie venoasă 5 ml de sânge simplu.

GLICEMIE
54
Metoda de recoltare:
 Prin puncţie venoasă pe clorura de natriu cu 2-3ml de sânge
EXPLORAREA SINDROMULUI DE HEPATOCITOLIZA

 urmăreşte alterarea integrităţii hepato-celulare.

 În acest scop se recoltează TGP(transominaza gutamico-prinvica)
 se recoltează 2-3 ml sânge simplu prin puncţie venoasă.

BILURUBINA
Metode de recoltare : prin puncţie venoasă sânge simplu 2ml
VN:
BILT-0,7-1mg%
BILD-0-0,25mg%
CREATININA
Metoda de recoltare : dimineaţa pe nemâncate prin puncţie venoasă 2-3 ml sânge
VN-0,5-1,2mg%

TESTE DE COAGULARE
TIMP QUITICK
Metoda de recoltare - sânge venos 4,5 ml 0,5 oxalat dee Na
VN 12-16 sec.
TIMP HOWEL
Metoda de recoltare – sânge venos 4,5 ml;0,5 oxalat de Na
VN 60 –120 minute

Administrarea medicamentelor solide pe cale orală

Definiţie – calea orală este calea naturală de administrare a medicamentelor, acestea

putându-se resorbi la nivelul mucoasei bucale şi a intestinului subţire sau gros.
Scop :Obţinerea efectelor locale sau generale ale medicamentelor:

55
efecte locale: - favorizează cicatrizarea ulceraţiilor mucoasei digestive
protejează mucoasa gastrointestinală
înlocuieşte fermenţii digestivi,secreţia gastică în cazul lipsei acestora
dezinfectează tubul digestiv
- efecte generale: - medicamentele administrate pe cale orală se resorb la nivelul mucoasei
digestive,pătrund în sânge şi apoi acţionează asupra unor
organe sisteme,aparate (antibiotice, vasodilatatoare si sedative) .
Administrarea medicamentelor solide:
tabletele,
drajeurile se aşează pe limba pacientului şi se înghit ca atare.
Tabletele care se resorb la nivelul mucoasei sublinguale se aşează sub limbă.
granulele se măsoară cu linguriţa
pulberile divizate în casete amilacee, se înmoaie înainte caseta în apă şi se aşează pe limbă pentu
a fi înghiţită.
pulberile nedivizate se dozează cu linguriţa sau cu vârful de cuţit.

56
Tomograf

Tomografie (evoluţie boală)

57
 BIBLIOGRAFIE

1.Voiculescu I.C. –Anatomia si fiziologia omului

Petricu I.C. Ed.Medicala Bucuresti 1971
2.Pendefunda Ghe. –Semiologie neurologie, Ec.Contact international
Bucuresti 1992
3.Cezar I. -Compendiu de neurologie, Ed.Medicala 1997
4..Chiru F. -Neurologie, Ghid practice,Ed.Cisou 1998
5.Titirca L. -Ghid nursing,Ed.Viata medicala romaneasca
Bucuresti 1997
6.Titirca L. -Manual de ingrijiri special acordate pacientilor de
Asistenti medicali,Ed.Medicala romaneasca
Bucuresti 1998
7.Henderson V. –Principii fundamentale ale ingrijirii bolnavului,
1991
8.Serbanescu T. –Neurologie, psihiatrie, endocrinologie,
Ed.Medicala –ed.a 2-a Bucuresti 1997
9.Titirca L. -Nursing- Tehnici de evaluare si ingrijire a
58
 nevoilor fundamentale
10.Vuzitas Ghe. –Neurologie si psihiatrie –Manual- Societatea
Anghelescu A. Stiinta si Tehnica,Bucuresti 1996
11.F.O.521/2010 - SPITALUL NEUROLOGIE Focsani
12.F.O.16/2010 - SPITALUL NEUROLOGIE Focsani
13.F.O.29/2010 -SPITALUL NEUROLOGIE Focsani

59