UNIVERSITATEA TITU MAIORESCU

MASTER DREPTUL UNIUNII EUROPENE

ACŢIUNEA ÎN ANULARE

Prof. univ. dr. OLIMPIU CRAUCIUC

Masterand Constantin Mariana

București, 2021

1
 Acţiunea în anulare

1. Noţiune

Acţiunea în anulare constă în posibilitatea pe care o au statele membre ale Uniunii

Europene, instituţiile Uniunii, persoanele fizice şi juridice de a ataca în faţa Curţii un act legislativ
emis de instituţiile UE, şi de a obţine, în anumite condiţii, desfiinţarea acestuia, dar şi legalitatea
actelor organelor, oficiilor sau agenţiilor Uniunii destinate să producă efecte juridice faţă de terţi.
Prin intermediul acţiunilor în anulare, Curtea de Justiţie a Uniunii efectuează un control
obiectiv al legalităţii normelor de drept secundar raportate la adreptul primar al Uniunii Europene,
evidenţiind, prin această competenţă, funcţia constituţională pe care o exercită C.J.U.E.

2. Temei legal

Articolul 263 TFUE1

„Curtea de Justiţie a Uniunii Europene controlează legalitatea actelor legislative, a actelor
Consiliului, ale Comisiei şi ale Băncii Centrale Europene, altele decât recomandările şi avizele, şi
a actelor Parlamentului European şi ale Consiliului European menite să producă efecte juridice
faţă de terţi. Aceasta controlează, de asemenea, legalitatea actelor organelor, oficiilor sau agenţiilor
Uniunii destinate să producă efecte juridice faţă de terţi.
În acest scop, Curtea are competenţa să se pronunţe cu privire la acţiunile formulate de un
stat membru, de Parlamentul European, de Consiliu sau de Comisie, pentru motive de
necompetenţă, de încălcare a unor norme fundamentale de procedură, de încălcare a tratatelor sau
a oricărei norme de drept privind aplicarea acestuia ori de abuz de putere.
În aceleaşi condiţii, Curtea are competenţa să se pronunţe cu privire la acţiunile formulate
de Curtea de Conturi, de Banca Centrală Europeană şi de Comitetul Regiunilor, care urmăresc
salvgardarea prerogativelor acestora.
Orice persoană fizică sau juridică poate formula, în condiţiile prevăzute la primul şi al
doilea paragraf, o acţiune împotriva actelor al căror destinatar este sau care o privesc direct sau
individual, precum şi împotriva actelor normative care o privesc direct şi care nu presupun măsuri
de executare.
Actele de constituire a organelor, oficiilor şi agenţiilor Uniunii pot să prevadă condiţii şi
proceduri privind acţiunile formulate de persoanele fizice sau juridice împotriva actelor acestor
organe, oficii sau agenţii care sunt destinate să producă efecte juridice faţă de ele.
Acţiunile prevăzute de prezentul articol trebuie formulate în termen de două luni, după caz,
de la publicarea actului, de la notificarea acestuia reclamantului său, sau în lipsă, de la data la care
reclamantul a luat cunoştinţă de actul respectiv”.
Articolul 264 TFUE

1
Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene

2
 „În cazul în care acţiunea este întemeiată, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene declară
actul contestat nul şi neavenit. Cu toate acestea, Curtea indică, în cazul în care consideră că este
necesar, care sunt efectele actului anulat, care trebuie considerate ca fiind irevocabile”.
Articolul 266 TFUE
„Instituţia, organul, oficiul sau agenţia emitentă a actului anulat sau a cărei abţinere a fost
declarată contrară tratatelor este obligată să ia toate măsurile impuse de executarea hotărârii Curţii
de Justiţie a Uniunii Europene. Această obligaţie nu aduce atingere obligaţiei care poate rezulta
din aplicarea articolului 340 al doilea paragraf”.
Articolul 277 TFUE
„Sub rezerva expirării termenului prevăzut la articolul 263 al şaselea paragraf, în cazul unui
litigiu orice parte se poate prevala de motivele de drept prevăzute la articolul 263 al doilea paragraf
pentru a invoca în faţa Curţii de Justiţie a Uniunii Euroepne inaplicabilitatea acestui act”.

3. Actele care pot face obiectul acţiunii în anulare

Acţiunea în anulare poate fi formulată împotriva actelor care au forţă juridică obligatorie,
adoptate de către: Consiliu, Comisie, Banca Centrală Europeană, altele decât recomandările şi
avizele, Pralamentul European ori Consiliul European, dacă respectivele acte produc efecte
juridice faţă de terţi. De asemenea, Curtea controlează legalitatea actelor organelor, oficiilor sau
agenţiilor Uniunii, acte destinate să producă efecte juridice faţă de terţi.
Indiferent însă, de la ce instituţie emană actul, acesta trebuie să fie unul obligatoriu, adică să
producă efecte juridice. Cu toate acestea, nu pot face obiectul unei acţiuni în anulare următoarele
acte2:
- Actele adoptate de reprezentanţii guvernelor statelor membre, reuniţi în cadrul Consiliului,
- Actele Curţii de Conturi,
- Deciziile Mediatorului (Ombudsmanului) deoarece acesta „nu este o instituţie a Uniunii
Europene în sensul articolului 13 TUE3 şi nu se află printre instituţiile sau organele ale căror acte
sunt vizate la art. 263 alin 2 TFUE. Potrivit jurisprudenţei, Mediatorul nu dispune de legitimare
procesuală pasivă”.4
- Actele statelor membre, chiar dacă acestea se integrează în cadrul unui proces de decizie
al Uniunii astfel cum rezultă dintr-o jurisprudenţă constantă a Curţii de la Luxemburg. „Legalitatea
acestor acte cu privire la dreptul Uniunii poate fi apreciată fie în cadrul acţiunii în constatarea
încălcării obligaţiilor, fie înaintea unei instanţe de nivel naţional care, dup caz, va exercita o acţiune
pentru pronunţarea unei hotărâri preliminare în scopul de a obţine precizările necesare referitoare
la aplicabilitatea şi interpretarea dreptului Uniunii”.5

2
Fuerea, Augustin, Dreptul Uniunii Europene, Principii, acţiuni, libertăţi, Universul Juridic, Bucureşti 2016, p.66
3
Tratatul privind Uniunea Europeană
4
Ordonanţa Srinivasan c./Ombudsman, C 267/24
5
Van Raepenbusch, Sean, Drept Instituţional al Uniunii Europene, Editura Rosetti Internaţional, Bucureşti, 2014,

3
 - Acordurile încheiate între o instituţie şi o persoană de drept privat, în condiţiile în care
art.263 TFUE are în vedere numai actele unilaterale ale instituţiilor, iar Curtea a menţionat faptul
că actele care au o natură pur contractuală nu sunt susceptibile să facă obiectul unei acţiuni în
anulare.6
- Acordurile internaţionale încheiate de Uniune şi acest lucru deoarece Curtea nu poate
controla decât actele juridice ale instituţiilor UE. Cu toate acestea, jurisprudenţa Curţii contrazice
acest fapt. De exemplu în cauzele Franţa c. Comisia7 şi Franţa c. Comisia8. În acest fel, Curtea a
dobândit competenţa de a realiza un control indirect cu privire la conformitatea acordurilor
internaţionale cu Tratatele Uniunii Europene.
- Dispoziţiile cuprinse în Tratatele de aderare a statelor la Uniunea Europeană, Curtea
pronunţându-se într-o astfel de chestiune după cum urmează: „dispoziţiile în litigiu, ce reprezintă
o parte integrantă din actul de aderare (..) nu constituie un act de Consiliu în sensul prevederilor
Tratatului, astfel încât Curtea nu este competentă să se pronunţe cu privire la legalitatea acestor
dispoziţii”.9
Avizele şi recomandările nu pot face obiectul unei acţiuni în anulare. Prin urmare,
instituţiile care emit astfel de acte, nu se tem de posibilitatea de ale fi anulate. Pentru a stabili dacă
măsurile atacate constituie acte în sensul art 288 TFUE „este necesar să se analizeze substanţa
acestora. În conformitate cu jurisprudenţa constantă a Curţii, constituie acte care pot face obiectul
unei acţiuni în anulare, măsurile care produc efecte juridice obligatorii de natură să afecteze
interesele reclamantului, prin modificarea într-un mod specific a statutului juridic al acestuia.
Forma în care sunt adoptate actele este în principiu, irelevantă în ceea ce priveşte posibilitatea de
a le ataca printr-o acţiune în anulare.”
Aşadar, în situaţia în care Comisia Europeană emite un aviz iar Curtea de Justiţie consideră
că acesta are un caracter obligatoriu, deoarece produce efecte juridice de natură să afecteze
interesele reclamantului, prin modificarea statului juridic al acestuia, acţiunea în anulare poate fi
acceptată. Având în vedere raţionamentul Curţii cu privire la forţa juridică a unui act emis de către
o instituţie a UE, „sunt susceptibile de a fi atacate cu o acţiune în anulare toate poziţiile adoptate
de instituţii, indiferent de natura sau forma lor, sub condiţia ca acestea să vizeze producerea de
efecte de drept”10.

4. Subiectele de drept care pot formula o acţiune în anulare

Pot formula o acţiune în anulare, următoarele categorii de subiecte de drept:
a) Statele membre, Parlamentul European, Consiliul şi Comisia, potrivit art. 263 alin
2 TFUE. Această categorie de reclamanţi pot introduce o acţiune în anulare fără nicio condiţie
specială privind interesul.

6
Fuerea, Augustin, Dreptul Uniunii Europene, Principii, acţiuni, libertăţi, Universul Juridic, Bucureşti 2016, p.67
7
Hotărârea Repulica Franceză c./ Comisiei Comunităţilor Europene, C-327/91
8
Hotărârea Repulica Franceză c./ Comisiei Comunităţilor Europene, C-233/02
9
Fuerea, Augustin, Dreptul Uniunii Europene, Principii, acţiuni, libertăţi, Universul Juridic, Bucureşti 2016, p.67
10
Van Raepenbusch, Sean, Drept Instituţional al Uniunii Europene, Editura Rosetti Internaţional, Bucureşti, 2014,

4
 b) Curtea de Conturi, Banca Centrală Europeană şi Comitetul Regiunilor11 formează
categoria reclamanţilor care pot introduce o acţiune în anulare numai pentru a-şi apăra
prerogativele;
c) Persoanele fizice şi juridice12 dacă se găsesc într-una din următoarele situaţii:
- Sunt destinatarele actului ce urmează să îl atace;
- Actul pe care intenţionează să îl atace îi priveşte direct şi individual,
- Actul ce va face obiectul unei acţiuni în anulare îi priveşte direct şi nu presupune
măsuri de executare.
Din interpretarea art. 263 alin 4 TFUE, reiese faptul că particularii nu au posibilitatea de a
formula o acţiune în anulare împotriva actelor care au forţă juridică generală precum regulamentul.
De asemenea, actul ce poate fi atacat trebuie să aibă aplicabilitate directă, adică să nu fie necesară
transpunerea acestuia în ordinea juridică internă a statelor membre. Prin urmare, dintre actele
juridice prevăzute la art. 288 TFUE, la o primă analiză, singurul care ar putea face obiectul unei
acţiuni ăn anulare este decizia, act individual şi cares e aplică direct. Însă Curtea califică un act nu
numai după denumirea sa, ci ia în considerare, inclusiv obiectul şi conţinutul acestuia. Urmare a
jurisprudenţei Curţii, persoanele fizice şi juridice:
- Nu pot acţiona decât împotriva unei decizii care le este adresată lor, individual,
- Nu pot introduce o acţiune în anulare decât împotriva unui act care, sub aparenţa
fie a unui regulament, fie a unei decizii adresate unuia dintre ei, îi priveşte direct şi individual.

5. Subiectele de drept împotriva cărora poate fi formulată acţiunea în anulare

Acţiunea în anulare poate fi formulată împotriva Parlamentului European şi Consiliului

(atunci când un act emană de la ambele instituţii), Consiliului (când actul este emis numai de
acesta), Comisiei, Băncii Centrale Europene, Consiliului European sau Parlamentului European
(când actul aparţine numai acestuia), adică împotriva instituţiilor de la care provine actul atacat.
Pot fi atacate, cu o acţiune în anulare, numai acele acte care produc efecte juridice faţă de terţi.

6. Termenul în care se poate formula acţiunea

Potrivit art. 263 alin 6 TFUE, termenul în care se poate formula acţiunea în anulare este de
2 luni ţi curge,pentru actele generale, de la publicarea lor, iar pentru actele individuale de la
notificarea acestora către cel interesat sau, în lipsă, de la data la care reclamantul a luat cunoştinţă
de actul respectiv. Termenul se calculează potrivit prevederilor art 49 din Regulamentul de
procedură al Curţii de Justiţie. Astfel, acesta începe să curgă, în caz de pulicare, din a 15-a zi
următoare datei publicării actului atacat în Jurnalul Oficial al Uniuii Europene, iar în caz de
notificare, din ziua următoare notificării.

11
Potrivit art 263 alin 2 TFUE
12
Potrivit art 263 alin 4 TFUE

5
 În cazul în care termenul se împlineşte într-o zi care nu există în ultima lună (ex. Luna
februarie), termenul expiră la sfârşitul ultimei zile a acelei luni. Termenul include sâmbetele,
duminicile şi zilele de sărbătoare legală şi nu se suspendă pe parcursul vacanţelor judecătoreşti. În
cazul în care termenul expiră într-ozi de sâmbătă, duminică sau de sărbătoare legală, acesta se
prelungeşte până la sfârşitul zilei lucrătoare imediat următoare.

7. Motivele de anulare

Motivele de anulare care justifică introducerea unei acţiuni în vederea anulării unui act sunt:

a) Lipsa de competenţă în adoptarea actului care face obiectul acţiunii;

Acest motiv de anulare a unui act juridic al Uniunii Euroepne poate să apară în situaţia în
care actul a fost adoptat de către o instituţie UE, fără ca aceasta să aibă competenţă în acel domeniu,
potrivit Tratatelor Uniunii. De regulă, necompetenţa poate să apară „în cazul delegărilor de
competenţă din partea Consiliului către Comisie sau către statele membre, dar această problemă
se ridică şi în cazul luării deciziilor în Comisie prin procedura împuternicirii”13.

b) Încălcarea unor norme fundamentale de procedură;

Acest motiv de anulare a unui act juridic al UE are în vedere următoarele situaţii14:
- Nerespectarea normelor cu privire la procesul de elaborare şi adoptare a actelor juridice ale
UE (de ex. Modalitatea de vot în cadrul instituţiilor; obligaţia de a consulta alte instituţii,
organisme, agenţii ale Uniunii ori statele membre atunci când Tratatele prevăd acest lucru);
- Neluarea în considerare a normelor privind respectarea dreptului la apărare (este vorba
despre acele norme care garanteză consultarea celor interesaţi anterior adoptării unei decizii de
natură să le afecteze grav interesele);
- Neîndeplinirea obligaţiei referitoare la motivarea actelor juridice ale UE;
Neîndeplinirea cerinţelor privind publicarea sau notificarea actelor juridice ale Uniunii nu
reprezintă o încălcare a unei norme fundamentale de procedură, însă, neîndeplinirea acestei
proceduri, atrage imposibilitatea formulării acţiunii, deoarece nu se poate stabili data de la care
curge termenul în care trebuie formulată acţiunea.

c) Încălcarea tratatelor de înfiinţare sau a oricărei norme de drept privind aplicarea acestora;

Încălcarea poate consta într-o: „eroare de drept (privind norma de drept aplicabilă,
interpretarea greşită a normei, absenţa oricărui temei legal); eroarea de fapt (privind materialitatea
faptelor care afecteză aplicarea normei sau aprecierea faptelor); eroare referitoare la calificarea
faptelor cărora li se aplică norma de drept.”15

13
Gyula Fabian, Drept instituţional al Uniunii Europene, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2012, p. 376
14
Fuerea, Augustin, Dreptul Uniunii Europene, Principii, acţiuni, libertăţi, Universul Juridic, Bucureşti 2016, p.72
15
Van Raepenbusch, Sean, Drept Instituţional al Uniunii Europene, Editura Rosetti Internaţional, Bucureşti, 2014,

6
d) Abuzul de putere. Potrivit Curţii, abuzul de putere reprezintă situaţia în care instituţia
Uniunii Europene a urmărit, prin lipsă de precauţie, ce echivalează cu nerespectarea legii, alte
scopuri decât cele pentru care i-au fost atribuite puterile prevăzute în tratat.

8. Efectele hotărârii dată în cadrul acţiunii în anulare

Conform art. 264 TFUE, în cazul în care acţiunea este întemeiată, Curtea de Justiţie declară
actul nul şi neavenit. Prin urmare, actul dispare din ordinea juridică a UE, de la data intrării în
vigoare, cu privire la toţi justiţiabilii. O astfel de hotărâre are efecte erga omnes ceea ce îi conferă
autoritate de lucru judecat. „Curtea indică, în cazul în care consideră că este necesar, care sunt
efectele actului anulat, care trebuie considerate ca fiind irevocabile”16. Rezultă faptul că o hotărâre
de anulare antrenează nulitatea totală sau parţială a unui act juridic al UE.
În practică, Curtea poate să înlocuiască actul contestat, dar să îl menţină până când instituţia
adoptă un nou act care să îl înlocuiască. Se recurge la această soluţie atunci când nemenţinerea
actului ar produce prejudicii pentru particulari.
Potrivit art 266 alin 1 TFUE, instituţia, organul, oficiul sau agenţia emitentă a actului anulat
sau a cărei abţinere a fost declarată contrară Trataelor este obligată să ia măsurile impuse de
executarea hotărârii Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.

BIBLIOGRAFIE

1. Augustin Fuerea, Dreptul Uniunii Europene, Principii, acţiuni, libertăţi, Universul Juridic,
Bucureşti 2016,
2. Van Raepenbusch, Sean, Drept Instituţional al Uniunii Europene, Editura Rosetti
Internaţional, Bucureşti, 2014,
3. Gyula Fabian, Drept instituţional al Uniunii Europene, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2012, p.
376
4. G.L. ISPAS, Daniela PANC, Drept instituțional al Uniunii Europene, Editura Hamangiu,
București, 2019
5. Augustin FUEREA, Instituțiile Uniunii Europene, Ed. Universul Juridic, București, 2002,
6. PRISECARU, Petre; IDU, Nicolae, Reforma constituțională și instituțională a Uniunii
Europene, Ed. Economică, București, 2003,
7. www.consilium.europa.eu/ro.
8. http://curia.europa.eu/juris/document.

16
Art 264 alin 2 TFUE