Modelarea deciziei financiar-monetare

Modelul static al consumatorului (II). Problema indirectă (duală)

Virgil DAMIAN

2 Problema duală a consumatorului

Problema duală a consumatorului impune minimizarea costurilor agentului economic ı̂n condiţiile obţinerii unei utilităţi
dorite de acesta. Urmând această perspectivă, consumatorul determină ce cantitate să consume din fiecare bun de pe piaţă
şi cheltuiala minimă pe care o poate obţine, ı̂n condiţiile obţinerii unei utilităţi cel puţin egale cu o utilitate considerată ţintă
u.
În această abordarea alternativă, se poate presupune că agentul consumator ı̂şi fixează un anumit vector de consum şi
alege din mulţimea de indiferenţă a acestuia varianta cea mai ieftină. Această abordare permite deducerea facilă a unor
rezultate teoretice şi se foloseşte pe larg ı̂n analizele de tip cost-beneficiu.
not.
Componentele planului optim de consum, x∗i = hi (p; u), pentru p = (p1 , ..., pn ) şi i ∈ {1, ..., n}, se numesc funcţii de
cerere de tip Hicks 1 (1946) sau compensate.

Exerciţiul 2.1 Să se determine funcţiile de cerere Hicks pentru CD.

În mod evident, din condiţiile de optim de ordinul unu impuse asupra funcţiei lui Lagrange2 ,
∂u(x1 ,x2 ) ∂u(x1 ,x2 )
∂x1 ∂x2 u (x1 , x2 ) u (x1 , x2 )
= =⇒ α =β
p1 p2 p 1 x1 p 2 x2
β p1
=⇒ x2 = x1 .
α p2
Pentru funcţia CD putem scrie:
 β  β
− α+β
β p1 not. β p1 1
xα
1 x1 = u =⇒ x∗1 = h1 (p; u) = u α+β ,
α p2 α p2
respectiv:
 α
− α+β
not. α p2 1
x∗2 = = h2 (p; u) = u α+β .
β p1
♠

Exerciţiul 2.2 Să se determine funcţia cheltuielilor minime pentru CD.

Avem: β
 − α+β
β p1 1
h1 (p; u) = u α+β
α p2
şi: α
 − α+β
α p2 1
h2 (p; u) = u α+β .
β p1
1 John Richard Hicks (1904-1989): unul dintre cei mai importanţi economişti ai secolului al XX-lea, cu contribuţii esenţiale ı̂n teoria consuma-

torului şi macroeconomie: modelul IS-LM. În 1972 primeşte, ı̂mpreună cu Kenneth Arrow, Premiul Nobel pentru Economie pentru ”contribuţiile
de pionierat ı̂n teoriile echilibrului economic general şi a bunăstării.”
2 Relaţia este recunoscută ı̂n literatura de specialitate sub numele legea Gossen. Aceasta afirmă că pentru planul optim de consum, raportul

dintre utilitatea marginală şi preţ este acelaşi pentru toate bunurile. Matematic, această condiţie se formulează după cum urmează: În ipotezele
modelului static al consumatorului,
∂u(x) ∂u(x) ∂u(x)
∂x1 ∂x2 ∂xn
= = ... = = λ,
p1 p2 pn
unde x = (x1 , x2 , ..., xn ).

1
Atunci:

e (p; u) = p1 h1 (p; u) + p2 h2 (p; u)

 β
− α+β  α
− α+β
β p1 1 α p2 1
= p1 u α+β + p2 u α+β .
α p2 β p1

Rezultă:  β+α−β β 
β β α α+β−α
α α 1
e (p; u) = p1 α+β p2α+β β − α+β α α+β + p1α+β p2 α+β α− α+β β α+β u α+β ,

unde p = (p1 , p2 ). Prelucrând expresia de mai sus,

α β β
α 1
e (p; u) = p1α+β p2α+β α− α+β β − α+β (α + β) u α+β
 α
− α+β  β
− α+β
α β 1
= u α+β ,
(α + β) p1 (α + β) p2

unde p = (p1 , p2 ). Mult mai uşor, se poate obţine e (p; u) inversând relaţia µ (p; e (p; u)) = u, unde µ (·, ·) este funcţia de
utilitate indirectă, unde p = (p1 , p2 ). Pentru funcţia CD, am obţinut:
 α  β
α β
µ (p; e (p; u)) = V α+β ,
(α + β) p1 (α + β) p2

unde p = (p1 , p2 ). Rezultă:

 α
− α+β  β
− α+β
α β 1
e (p; u) = u α+β ,
(α + β) p1 (α + β) p2
unde p = (p1 , p2 ).
♠

Exerciţiul 2.3 Să se determine funcţia cheltuielilor minime pentru CES.

Are loc relaţia:

µ (p; e (p; u)) = u,
unde p = (p1 , p2 ). Pentru funcţia de utilitate CES,
i− ρ1 e (p, u)
− ρ − ρ
h
u = µ (p; e (p; u)) = α (p1 α) 1+ρ + β (p2 β) 1+ρ ,
αq1−ρ + βq2−ρ

unde p = (p1 , p2 ). Rezultă:

i ρ1

h − ρ − ρ
e (p, u) = αx−ρ −ρ
1 + βx2 α (p1 α) 1+ρ + β (p2 β) 1+ρ u,

unde p = (p1 , p2 ). Pentru α = β = 1 şi ρ = −ρ se obţine:

ρ−1
h ρ i
ρ(ρ−1) ρ
e (p; u) = p1 + p2ρ−1 u,

unde p = (p1 , p2 ).
♠

Exerciţiul 2.4 Să se verifice identitatea lui Roy pentru funcţia de utilitate CD.

Avem:  α  β
α β
µ (p; e (p; u)) = · V α+β .
(α + β) p1 (α + β) p2
Identitatea Roy se mai poate scrie:
∂µ(p;V ) ∂µ(p;V ) ∂ ln µ(p;V )
∂pi ∂pi : µ (p; V ) ∂pi
fi (p; V ) = − ∂µ(p;V )
=− ∂µ(p;V )
=− ∂ ln µ(p;V )
,
∂V ∂V : µ (p; V ) ∂V

2
unde p = (p1 , p2 ). Dar,

ln µ (p; V ) = α · [ln α − ln (α + β) − ln p1 ] +
+β × [ln β − ln (α + β) − ln p2 ] +
+ (α + β) ln V,

pentru p = (p1 , p2 ). În consecinţă,

∂ ln µ (p; V ) α
= − ,
∂p1 p1
∂ ln µ (p; V ) β
= − , respectiv,
∂p2 p2
∂ ln µ (p; V ) 1
= (α + β) ,
∂V V
unde p = (p1 , p2 ). Atunci:

− pα1 α V
f1 (p; V ) = − (α+β) = ,
α + β p1
V
− pβ β V
f2 (p; V ) = − α+β2 = .
V
α + β p2

Exerciţiul 2.5 Să se verifice Roy pentru CES.

Avem: ρ−1
h ρ ρ i−
ρ
µ (p, V ) = p1ρ−1 + p2ρ−1 V.

În mod evident,

ρ h ρ ρ i

ln µ (p, V ) = − ln p1ρ−1 + p2ρ−1 + ln V.

ρ−1
Rezultă: 1
∂ ln µ (p; V ) 1−ρ 1 ρ 1
p ρ−1
= h ρ ρ i p1ρ−1 = h ρ 1 ρ i,
∂p1 ρ p1ρ−1 + p2ρ−1 ρ − 1 p1ρ−1 + p2ρ−1
1
∂ ln µ (p; V ) 1−ρ 1 ρ 1
p ρ−1
= h ρ ρ i p2ρ−1 = − h ρ 2 ρ i,
∂p2 ρ p1ρ−1 + p2ρ−1 ρ − 1 p1ρ−1 + p2ρ−1

respectiv:
∂ ln µ (p; V ) 1
= ,
∂V V
unde p = (p1 , p2 ). Atunci:
1
p1ρ−1
f1 (p; V ) = h ρ ρ i · V , respectiv

p1ρ−1 + p2ρ−1
1
p2ρ−1
f2 (p; V ) = h ρ ρ i · V.

p1ρ−1 + p2ρ−1

NOTĂ. Ecuaţia Slutsky poate fi (re)scrisă ı̂n termenii elasticităţilor. Acest rezultat descompune efectul
total (modificarea planului optim de consum) ı̂n efectul de substituţie şi cel de venit. În cadrul acestei expuneri,

3
 vom nota prin p vectorul preţurilor a n bunuri, (p1 , p2 , ..., pn ). i şi j vor fi doi indici ce parcurg arbitrar şi
independent mulţimea {1, ..., n}. Modificarea planului optim de consum se scrie3 :

∂f
f (..., pi + dpi , ...; V ) − f (..., pi , ...; V ) = dpi
∂pi

hj (p; u) = fj (p; e (p; u)) .

Derivând ı̂n raport cu pi ,

∂hj (p; u) ∂fj ∂fj (p; e (p; u)) ∂e (p; u)

= (p; e (p; u)) + .
∂pi ∂pi ∂e (p; u) ∂pi

Aplicând lema Shepard,

∂e (p; u)
= hi (p; u) = fi (p; e (p; u)) .
∂pi
Rezultă: 
∂hj (p; u)  ∂fj (p; V ) ∂fj (p; V )
= + × fi (p; V ) . (2.1)
∂pi 
u=µ(p;V ) ∂pi ∂e (p; u)
Dar,
e (p; u) = V , pentru u = µ (p; V )
Atunci (2.1) se scrie, ı̂n continuare:

∂fj (p; V ) ∂hj (p; u)  ∂fj (p; V )
= − × fi (p; V ) , (2.2)
∂pi ∂pi 
u=µ(p;V ) ∂V

de unde, prin ı̂nmulâire cu dpi ,


∂fj (p; V ) ∂hj (p; u)  ∂fj (p; V )
dpi = × dpi − × fi (p; V ) × dpi ,
∂pi ∂pi 
u=µ(p;V ) ∂V

adică:
efectul total = efectul de substituţie + efectul de venit.
Relaţia (2.2) se poate scrie:

fji (p; V ) = hji (p; u)|u=µ(p;V ) − fj(n+1) (p; V ) × fi (p; V ) , (2.3)

unde:
not. ∂fj (p; V ) not. ∂fj (p; V ) not. ∂hj (p; u)
fji (p; V ) = , fj(n+1) (p; V ) = , hji (p; u) = .
∂pi ∂V ∂pi
Înmulţind cu pi şi ı̂mpătâind la fj (p; V ), relaţia (2.3) devine:

fji (p; V ) hji (p; u)  fj(n+1) (p; V ) Vi
× pi = × pi − ×V ×
fj (p; V ) hj (p; u) u=µ(p;V ) fj (p; V ) V

sau:
Vi
Epi fj (p; V ) = Epi hj (p; u)|u=µ(p;V ) − [EV fj (p; V )] × ,
V
ceea ce reprezintă ecuaţia Slutsky, scrisă cu elasticităţi.

Exerciţiul 2.6 Să se scrie ecuaţia Slutsky pentru funcţia de utilitate CD.

În abordarea acestui exerciţiu, vom utiliza varianta cu elasticităţi a ecuaţiei Slutsky. Pentru funcţia de utilitate CD, am
dedus:
α V
f1 (p; V ) = , respectiv
α + β p1
β V
f2 (p; V ) = .
α + β p2
3 ceteris paribus

4
Atunci:
Ep1 f1 (p; V ) = −1, Ep2 f1 (p; V ) = 0, EV f1 (p; V ) = 1,
Ep1 f2 (p; V ) = 0, Ep2 f2 (p; V ) = −1, EV f2 (p; V ) = 1.
Rezultă:
 β
− α+β
β p1 1
h1 (p; u) = u α+β , (2.4)
α p2
 α
− α+β
α p2 1
h2 (p; u) = u α+β .
β p1

Prin logaritmarea relaţiei (2.4),

β β 1
ln h1 (p; u) = − (ln β + ln p1 ) + (ln α + ln p2 ) + ln u,
α+β α+β α+β
de unde:
∂ ln h1 (p;u) β 1 β β
∂p1 = − α+β p1 , Ep1 h1 (p; u) = − α+β , Ep2 h1 (p; u) = α+β .

Analog,
α α
Ep1 h2 (p; u) = α+β , Ep2 h2 (p; u) = − α+β ,
respectiv:
α β
V1 = a+β V, V2 = α+β V ,
de unde:

• pentru f1 ; p1 :
β α V
−1 = − −1·
α+β α+β V
• pentru f1 ; p2 :
β β V
0= −1· .
α+β α+β V
♠