Capitolul 1

APARIŢIE, CONCEPTE, ROL, FUNCŢII ȘI DOMENII

ALE APLICĂRII MARKETIN-GULUI
1.1. Consideraţii privind apariţia, conceptualizarea și evoluția marketingului
Marketingul a apărut la începutul secolului XX, în ţările capitaliste dezvoltate, iniţial ca
metodă de studiere şi prospectare a pieţei.
Termenul este de origine anglo-saxonă (verbul „to market“, care în traducere românească,
înseamnă „a desfăşura tranzacţii de piaţă, a cumpăra şi a vinde”).
Primele practici de marketing au apărut în S.U.A., la o Companie generală de electricitate
(General Electric Company).
Încercările de explicare teoretică a marketingului, de conceptualizare a acestuia, s-au
materializat într-o multitudine de definiţii care au evoluat în timp.
Astfel, din studiul lucrărilor de specialitate ( 2, 7, 8, 9, 14, 22, 23, 25, 27, 30, 32, 33, 35,
36, 37, 42, 44, 45, 46, 47, 48, 49, 56, 58, 61, 63, 64, 65, 67, 72, 73, 74, 75, 79, 80, 83, 84, 85, 90,
91, 94, 96, 102, 107), rezultă că s-au conturat două categorii de concepte de marketing şi anume:
o clasice sau înguste;
o moderne sau largi.
Dintre numeroasele concepte elaborate de specialiştii în domeniu, o largă circulaţie a
prezentat-o definiţia elaborată în 1937 de către Asociaţia Americană de Marketing (AMA),
potrivit căreia, prin marketing se înţelege „studiul simultan al activităţilor economice privitoare
la tendinţa producţiei, înregistrarea şi analiza datelor referitoare la fluxul bunurilor şi
serviciilor de la producător la consumator sau utilizator“.
Profesorul american Philip Kotler (65), specialist de reputaţie mondială, cunoscut în
literatura de specialitate drept “părintele marketingului”, arăta că potrivit acestui concept clasic,
marketingul era considerat doar un mijloc de vânzare şi promovare a produselor.
De altfel, punctul de plecare îl constituia nu clientul (consumatorul), ci produsele şi
serviciile care trebuiau valorificate pe piaţă.
Philip Kotler (65) preciza că, schimbul este un proces prin care se urmăreşte obţinerea
unui produs dorit, constituind, în acelaşi timp, un concept definitoriu pentru marketing.
Realizarea schimbului presupune îndeplinirea a cinci condiţii, peste care s-au suprapus
acţiuni şi concepte specifice marketingului, lărgind sfera de cuprindere a acestuia:
1 – să existe cel puţin două părţi : o parte mai activă în căutarea realizării unui schimb –
numită marketer şi cealaltă parte, numită client efectiv sau client potenţial;
2 – fiecare parte să deţină ceva care are o valoare pentru cealaltă parte, generând
premizele efectuării tranzacţiei şi dezvoltând în timp marketingul tranzacţional;
3 – fiecare parte să fie capabilă să comunice şi să pună la dispoziţie produsul,
realizând prin procesul negocierii relaţii reciproc avantajoase, consolidând un tip special de
marketing denumit marketing de relaţie;
4 – fiecare parte să aibă libertatea de a accepta sau de a refuza oferta, contribuind la
formarea, funcţionarea şi perfecţionarea pieţei, care metaforic este numită „coloana vertebrală a
marketingului“ ;

1
 5 – fiecare parte să considere că este de dorit sau este potrivit să trateze cu cealaltă
parte, condiţiile ce au condus la elaborarea de strategii şi programe de comunicare, promovare,
publicitate şi relaţii publice.
În decursul timpului s-a conturat tot mai pregnant mentalitatea economică bazată pe piaţă
şi pe consumator, numită orientare de marketing, care a condus la o serie de sintagme
specifice. Aceste sintagme au rezultat din practica şi esenţa gândirii de marketing, în care
obiectivul ţintă a fost piaţa.
Orientarea firmelor spre producţie a caracterizat perioada 1900-1920 şi a vizat, în
principal, satisfacerea nevoilor fundamentale ale consumatorilor, în condiţiile unei concurenţe
slabe, când “mentalitatea că tot ceea ce putem produce, putem vinde“ domina acţiunile
conducerii acestora.
Încercând să fixeze în timp caracterizarea etapelor privind procesul de dezvoltare a
Conceptul de marketing strategic1)

Orientarea spre concurenţă

Orientarea spre client

Orientarea spre vânzare

Orientarea spre producţie

1900 1930 1950 1970

marketingului în Statele Unite ale Americii, Robert L. King (63) distinge, independent de
Philip Kotler, aceleaşi caracteristici, diferenţiind doar durata perioadelor:
 1900-1930 – perioadă caracterizată prin orientarea firmelor spre producţie;
 1930-1950 – perioadă caracterizată prin orientarea firmelor spre vânzări;
 1950 - în prezent – perioadă caracterizată prin orientarea firmelor spre marketing.
Henry Assael (7), redă sugestiv orientările din trecut şi din prezent ale marketingului,
adăugând începând cu anul 1980 conceptul de marketing strategic ca rezultat al însumării
orientării spre client şi concurenţă şi care caracterizează prezentul (fig. 1.1):
1)
Conceptul de marketing strategic = orientarea spre client + orientarea spre concurenţă

Fig. 1.1 – Orientarea marketingului în perioada 1900 - 1970

Concluzionând, evidenţiem faptul că în literatura de specialitate, părerile privind apariţia

marketingului, sunt împărţite mai ales în privinţa stabilirii perioadei de debut.
O contribuţie esenţială la definirea conceptului de marketing o aduce specialistul american
W. J. Stanton (102), arătând că “marketingul este un întreg sistem de activităţi economice
intercondiţionate, referitoare la programarea, preţurile şi distribuţia produselor şi
serviciilor, menite să satisfacă consumatorii actuali şi potenţiali“.

2
 După specialistul francez A. Denner (39), marketingul cuprinde „analiza permanentă a
cererii de consum, pe de o parte, şi pe de altă parte, stabilirea şi punerea în acţiune a
mijloacelor de satisfacere a acesteia, în condiţiile unui profit optim“.
Succint, marketingul poate apare sub forma unei ecuaţii, de forma :
marketingul (M) = satisfacerea cererii (SC) + profitul (P)
A doua categorie de definiţii sunt cele moderne sau largi, între care cele formulate de Ph.
Kotler, W. Alderson, J. Mc. Carthy, evidenţiază faptul că “marketingul este deopotrivă un set de
activităţi realizate de întreprinderi şi un proces social” (2, 65, 66,79) .
Apare necesitatea lărgirii conceptului de marketing prin noi orientări, cum ar fi:
marketingul societal sau macromarketingul.
Ph. Kotler şi G. Zaltman (64) definesc macromarketingul ca fiind “instalarea, punerea în
operă şi controlul programelor menite să influenţeze acceptarea ideilor sociale şi care necesită
luarea în considerare a planificării produselor, preţurilor, studiilor de piaţă, distribuţiei,
comunicaţiei, etc.”.
S. D. Hunt, defineşte marketingul ca fiind “o ştiinţă a comporta-mentului, care explică
relaţiile de schimb existente între cumpărători şi vânzători”, evidenţiind elementele esenţiale
care se referă la următoarele:
 comportamentul consumatorului faţă de schimburile legate de sfera consumului care s-
ar putea sintetiza prin răspunsul la câteva întrebări (pentru ce cumpără ? ce cumpără ?
cât cumpără ? unde cumpără ? cum cumpără ? la ce preţ cumpără ?, etc.);
 comportamentul vânzătorului faţă de schimburile legate de sfera consumului;
 cadrul instituţional pentru facilitarea schimburilor legate de sfera consumului;
 consecinţele asupra populaţiei rezultate din comportamentul cumpărătorului,
vânzătorului şi a cadrului instituţional.
De asemenea, evidenţiem şi conceptul de marketing-management, care după A. J.
Haward (57) reprezintă “luarea unor decizii în legătură cu politica de produs, de promovare, de
distribuţie şi localizare a cererii de consum”.
Marketingul se desfăşoară într-un mediu global, dinamic, vast şi complex, ca urmare a
tehnicii moderne, a schimbărilor sociale şi politice care se reflectă în procesul de globalizare
rapidă a economiei, a dinamicii acesteia, cât şi a accentuării responsabilităţilor etice şi sociale ce
revin fir-
melor şi pe care acestea nu le mai pot ignora.
Firmele trebuie să-şi adapteze continuu strategiile, deoarece modifi-carea mediului extern
duce la anularea strategiilor care au avut succes ieri, fiind nevoie de altele pentru mâine.
Una dintre direcţiile în care a evoluat marketingul modern este constituirea unui domeniu
nou, distinct al marketingului, marketingul intern (6).
Marketingul intern reprezintă atragerea, perfecţionarea şi păstrarea angajaţilor firmei în
funcţii care să asigure utilizarea maximă şi eficientă a capacităţilor de muncă şi asigurarea unui
sistem de motivaţii care să permită satisfacerea atât a necesităţilor materiale, cât şi a aspiraţiilor
de ordin profesional ale personalului firmei.
Marketingul intern poate fi asimilat cu arta de a te comporta cu personalul firmei, respectiv
cu consumatorii săi interni, de unde şi ideea că „un angajat mulţumit se transformă într-un
veritabil agent de marketing al firmei“.

3
 În ultimile două decenii, o dezvoltare puternică a cunoscut-o marketingul direct.
Orientarea firmelor spre marketingul direct a fost favorizată şi de progresele înregistrate în
domeniul informaţiei şi telecomunicaţiilor (25, 36, 37, 72).
Potrivit Asociaţiei de Marketing Direct, noţiunea de marketing direct se defineşte astfel:
„marketingul direct este un marketing interactiv care utilizează mai multe mijloace în
vederea obţinerii unui răspuns şi/sau unei tranzacţii localizate“ (114).
Noţiunea de marketing direct este extinsă la aceea de marketing relaţional, care se referă
la “un mijloc de acces la un client al cărui profil a intrat într-o bancă de date”.
În prezent, marketingul direct este în plină dezvoltare şi are ca principal obiectiv o mai
bună satisfacere a cerinţelor consumatorului, prin iniţierea a numeroase acţiuni de fond sau prin
integrarea într-o strategie a marketingului global şi de comunicaţii (32).
Dezvoltarea marketingului direct a condus la apariţia marketingului direct integrat (35).
Apare şi conceptul de marketing global şi mondializarea pieţelor agroalimentare, care,
potrivit specialistului francez François d'Hauteville (în 1996), apare ca o strategie a ofertei, ca
un răspuns a unei standardizări a cererii de consum.
În numeroase lucrări de specialitate (8, 17, 18, 36, 37), este abordat
conceptul de marketing-mix sau conceptul celor 4 P: produs, preţ
(piaţă), plasament (distribuţie), promovare, care poate fi imaginat ca un cerc ce începe cu
momentul planificării producţiei, recoltării, transportului, depozitării, prelucrării şi se încheie
odată cu distribuţia produselor rezultate din prelucrare către consumator.
Mixul de marketing reprezintă o combinaţie a acestor factori, care pot influenţa succesul
dezvoltării unei afaceri profitabile (fig. 1.2):

Produs

Mixul de
Plasamen
t
marketing Preţ

(4 P)

Promovare

Fig. 1.2 – Mixul de marketing (conceptul celor 4 P)

Marketingul este considerat drept “ştiinţa care studiază legile, mecanismele şi

procedeele adaptării producţiei, ca volum şi structură, la necesităţile pieţei, în vederea
creerii unei corelaţii optime între cererea şi oferta de mărfuri, pornind de la cerinţele
satisfacerii nevoilor de consum şi realizării profitului întreprinderilor, folosind în acest
scop metode şi tehnici corespunzătoare” (2, 7).
De asemenea, conceptul celor 4 P a fost extins la conceptul celor 7 P (fig. 1.3).
Marketingul poate fi definit ca “un ansamblu de activităţi, metode şi tehnici care au ca
obiect descoperirea nevoilor actuale şi viitoare ale societăţii, atât în ce priveşte bunurile de
consum, cât şi mijloacele de producţie, adaptarea producţiei (ca volum, structură, calitate şi

4
preţ) la aceste necesităţi şi satisfacerea lor la momentul şi în locurile unde sunt cerute,
asigurând ridicarea eficienţei economice a întreprinderilor”.
Programarea procesului de marketing, presupune realizarea urmă-torului parcurs (fig.
1.4).

Produs Preţ Plasamen

t

Mixul de
marketing Promovare
Participa
(7 P)

Proces de
Planificare
marketing

Fig. 1.3 – Conceptul celor 7 P (14)

Planul de
Auditul
marketing
intern Obiectivele
Mixul de
marketing
Revizuire și
corecție

Poziţia Auditul
prezent extern

Fig. 1.4 – Planificarea procesului de marketing (14)

 stabiliţi poziţia prezentă  unde sunteţi ?

 completaţi auditul intern  ce aţi obţinut ?
 analizaţi auditul extern  cât de mare este piaţa dumneavoastră şi care vă
sunt concurenţii ?
 determinaţi mixul de marketing  ce trebuie să faceţi?
 prezentaţi obiectivele  ce doriţi să realizaţi ?
 pregătiţi planul de marketing  cum obţineţi ceea ce v-aţi propus ?
 revizuiţi şi corectaţi  sunteţi încă pe calea cea bună ?

5
 Marketingul este, în acelaşi timp, un mod de gândire şi un mod de acţiune practică.
În sinteză, marketingul se caracterizează prin următoarele elemente esenţiale:
1. – constituie o nouă concepţie asupra organizării şi desfăşurării activităţilor
economice, potrivit căreia orice activitate economică trebuie îndreptată în direcţia satisfacerii
cerinţelor consumatorilor, efective şi potenţiale, cu maximum de eficienţă;
2. – marketingul nu este doar un produs al gândirii abstracte, el este un produs al
activităţii practice, reprezentând nu numai o optică, ci şi o activitate practică, concretă;
3. – marketingul nu se identifică cu conducerea firmei, el reprezintă o subdiviziune a
acesteia, în organigrama firmelor, delimitându-se compartimente, servicii sau birouri de
marketing;
4. – marketingul presupune utilizarea unui instrumentar special, adecvat pentru
cercetarea nevoilor de consum, pentru investigarea pieţei, pentru fundamentarea ştiinţifică a
deciziilor de marketing.
După profesorul român M. C. Demetrescu (36, 37), “marketingul este un proces de
cunoaştere a pieţei potenţiale actuale şi viitoare, în scopul adaptării producţiei pentru
satisfacerea cerinţelor consumatorilor şi realizarea de profit de către firmele producătoare,
prin conceperea, promovarea, schimbul şi distribuţia raţională şi eficientă a bunurilor şi
serviciilor către consumatori”.
Marketingul trebuie deosebit şi de studiul pieţei, noţiune care exprimă mărimea, structura,
localizarea şi caracteristicile acesteia, văzută fie geografic, fie din punct de vedere al unui
segment sau a unei categorii a populaţiei, etc.
Procesul de marketing presupune o intercondiţionare între ipoteze, obiective, acţiuni şi
performanţe, în care „feed-back-ul“ joacă un rol esenţial (fig.1.5).
Rolul marketingul este din ce în ce mai mare şi ca urmare a modifi-cării sistemului de
valori ale consumatorului. Consumatorul devine mai avizat, sofisticat şi puternic datorită
progresului tehnico-ştiinţific care a condus la creşterea calităţii, fiabilităţii şi durabilităţii
produselor şi la lărgirea surselor de informare a consumatorului.

Ipoteze

Marketing
strategic

Obiective
Acţiuni Performanţe
Planul de Marketing Marketing
marketing operativ audit

FEED-BACK

Fig. 1.5 – Feed–back-ul în procesul de marketing

1.2. Rolul, funcţiile şi domeniile aplicării marketingului

6
 Relaţiile complexe dintre producţie şi consum impun ca o necesitate obiectivă,
cunoaşterea şi studierea temeinică a rolului, funcţiilor şi domeniilor de aplicare a marketingului.
Marketingul îndeplineşte un rol deosebit în promovarea noului, a progresului tehnic.
Orice decizie de dezvoltare sau lansare a unui produs nou trebuie să se bazeze pe un amplu
volum de informaţii tehnice, ştiinţifice, economice, juridice etc.
Rolul marketingului agricol include şi activităţi situate în avalul producţiei agricole
și/sau agroalimentare, cum ar fi:
 activităţi de procesare a materiilor prime şi obţinerea unor produse
agroalimentare necesare pieţei interne sau externe;
 stocarea sau depozitarea unor produse agricole şi agroalimentare, care
include operaţiuni de condiţiona-re, sortare, ambalare, livrare etc.;
 achiziţionarea de produse agricole şi/sau agroalimen-tare prin unităţi
specializate (piaţa de gros, asociaţii sau cooperative de achiziţionare şi
valorificare a produ-selor agricole etc.), în vederea aprovizionării pieţei
agrare corespunzător cerinţelor şi exigenţelor consuma-torilor;
 organizarea unor reţele de magazine proprii (mai ales în cazul asociaţiilor de
producători), prin care să se valorifice o parte din produsele agricole şi/sau
agroali-mentare .
Marketingul evidenţiază mai multe alternative de rezolvare a obiectivelor propuse şi
oferă astfel firmelor posibilitatea de a alege şi de a disemina mai rapid în teritoriu soluţiile
recomandate.
Dezvoltarea marketingului a parcurs mai multe faze, astfel că, în faza a treia a depăşit
graniţa activităţilor economice, extinzându-se şi la organizaţii non-profit.
Marketingul a pătruns în toate domeniile activităţii umane, căpă-tând astfel caracterul de
universalitate.
Marketingul s-a dezvoltat pe două căi : extensivă şi intensivă.
Dezvoltarea extensivă a condus la apariţia următoarelor domenii de aplicare a
marketingului :
 marketingul bunurilor de consum;
 marketingul industriei;
 marketingul turistic;
 marketingul serviciilor;
 marketingul agrar;
 marketingul social;
 marketingul politic.
Dezvoltarea intensivă a determinat apariţia :
 marketingului uman;
 responsabilitatea socială a marketingului (marketingul social);
 marketingul ecologic;
 marketingul societal;
 marketingul relaţional;
 megamarketingul.

7
 În anul 1969, Leslie Dawson fundamentează conceptul uman al marketingului, iar la
începutul anului 1970 apare responsabilitatea socială a marketingului şi marketingul societal
(introdus de Philip Kotler).
Marketingul coordonează activitatea tuturor compartimentelor ce contribuie la
introducerea noilor produse: inventarierea ideilor, studiul pieţei, concepţia tehnică şi economică
a noului produs, valorificarea, luarea deciziilor etc. (fig. 1.6).

Concepţia Concepţia
tehnică MARKETING economică
a produsului a produsului

PROVENIENŢA IDEII
NOULUI PRODUS

Cercetare Producţie Piaţă

Fig. 1.6 – Rolul marketingului în procesul de proiectare a noilor produse

În condiţiile trecerii de la „piaţa producătorului“ la „piaţa cumpărătorului“, firmele nu

se mai adresează unei pieţe necunoscute, ci unei pieţe atent studiate, a cărei evoluţie este
ştiinţific anticipată.
De asemenea, prin apariţia grupurilor, reţelelor, alianţelor şi asociaţiilor consumatorilor,
aceştia devin mai puternici şi uneori se opun cu succes producătorilor şi intermediarilor care
controlează piaţa, reducând capacitatea lor de a decide pe piaţă.
Marketingul trebuie să ofere producătorului mijloace prin care să anticipeze cele mai
diverse dorinţe ale consumatorului, iar pe de altă parte mijloace de a-i pune la dispoziţie
consumatorului cât mai rapid produsele şi serviciile ce urmează a-i satisface dorinţele.
Concurenţa acerbă, care capătă noi dimensiuni, ca urmare a noilor tehnici şi tehnologii
practicate, constituie un alt factor care contribuie la creşterea rolului marketingului, la
promovarea mai intensă a acestuia, cu atât mai mult cu cât, concurenţa care se desfăşoară şi la
scară globală, oferă pe de o parte oportunităţi, iar pe de altă parte ameninţări.
Marketingul poate oferi soluţii pentru apărare faţă de concurenţi şi pentru a ieşi
învingător în lupta cu aceştia.
Creşterea complexităţii firmelor reprezintă un factor care oferă noi perspective
marketingului, întrucât în firmele de mari dimensiuni, cei mai mulţi angajaţi se îndepărtează tot
mai mult de utilizatorul final al produsului, determinând apariţia a două probleme importante:
cereri conflictuale şi separarea proprietăţii şi a controlului.
Depăşirea acestor probleme, conferă marketingului un rol impor-tant, deoarece determină
adaptarea structurilor organizatorice, a sistemelor de operare, comunicare, remunerare, precum şi
a activităţilor de training în vederea motivării angajaţilor pentru satisfacerea nevoilor clienţilor.
Toţi aceşti factori care determină accentuarea rolului importanţei marketingului în
activitatea firmei, impun cu necesitate restructurarea şi reevaluarea modului de desfăşurare
a activităţii de marketing, dar mai ales a căilor prin care marketingul poate fi introdus şi
acceptat ca filosofie de afaceri.

8
 Procesul de pătrundere a marketingului în optica şi activitatea firmei agricole şi
agroalimentare are ca punct de plecare constituirea unui compartiment, serviciu sau birou de
marketing, care vor putea acţiona pentru realizarea obiectivelor şi funcţiilor specifice.
Marketingul este o ştiinţă de sinteză şi în acelaşi timp o disciplină mozaicată.
Ca ştiinţă de sinteză a rezultat din aplicarea, însuşirea şi asimilarea unor concepte,
metode şi practici elaborate în alte domenii de gândire şi cercetare, cum ar fi : analiza
economică, sociologia, psihologia, psihosociologia, antropologia, matematica, informatica ş.a.
Caracterul mozaicat al marketingului provine din utilizarea unor metode specifice altor
discipline, care aparţin în mod distinct domeniilor originale din care au fost împrumutate, fără a
fi anexate: analiza contabilă a costurilor, comunicaţiile şi teoria informaţiei, relaţiile
interindividuale în cadrul firmelor, ştiinţa managementului, unele cercetări operaţionale ş.a.
Majoritatea specialiştilor în domeniu consideră drept funcţii ale marketingului
activităţile economice legate de fluxul produselor şi serviciilor până la consumator, cum ar fi:
transportul, depozitarea, vânzarea, cumpărarea.
J. Mc. Carthy şi Shapiro (79), consideră aceste activităţi drept funcţii universale ale
marketingului, întâlnite în orice economie, denumite uneori şi „serivicii de marketing“.
Charles Philips şi Delbert Duncan (90), prezintă următoarea clasificare a funcţiilor
marketingului:
1.– funcţii implicând transferul titlului de proprietate (cumpărarea, vânzarea);
2.– funcţii implicând distribuţia fizică, în care se includ transportul, depozitarea şi
stocarea;
3.– funcţii care facilitează realizarea primelor două categorii (standardizarea şi dozarea,
finanţarea, asumarea riscului, informaţii asupra pieţei).
La nivelul firmelor sunt considerate următoarele patru funcţii :
1. - estimarea potenţialului firmei;
2. - planningul şi programul efortului de marketing;
3. - organizarea şi managementul activităţilor de marketing;
4. - evaluarea şi adaptarea efortului de marketing.
Profesorul M. C. Demestrescu (36) realizează această distincţie prezentând o schemă
potrivit căreia, la nivelul firmei, marketingul îndeplineşte două funcţii : atragerea cererii de
consum şi satisfacerea acesteia.
Indiferent de domeniul concret de aplicare, marketingul îndeplineşte o serie de funcţii
generale, comune tuturor firmelor, dintre care cele mai importante sunt (25):
1. – Investigarea pieţei şi a nevoilor de consum, prin care se urmăreşte atât
prospectarea pieţei prezente, cât şi a celei potenţiale, a nevoilor solvabile, cât şi a ansamblului
nevoilor de consum, a motivaţiei consumului etc. Această funcţie, denumită drept funcţie
premisă are un caracter permanent şi de regulă, precede celelalte funcţii ale marketingului,
pregătindu-le condiţiile de realizare.
2. – Creşterea adaptabilităţii firmei la dinamica mediului extern are în vedere noua
orientare asupra relaţiei „firmă-piaţă” şi vizează asigurarea unui grad cât mai ridicat de
adaptabilitate a firmei faţă de schimbările mediului în care îşi desfăşoară activitatea, ceea ce va
determina:
 promovarea noului, înnoirea şi diversificarea ofertei de mărfuri;
 perfecţionarea continuă a formelor de distribuţie şi valorifi-care;
 diversificarea acţiunilor promoţionale etc.

9
 Pe plan macroeconomic, această funcţie, denumită şi « funcţie mijloc de acţiune »
presupune ca adaptarea producţiei, a activităţilor comerciale şi de prestări de servicii la nevoile
de consum să se realizeze astfel încât să asigure o corelaţie dinamică între ofertă şi cererea de
consum.
3. – Satisfacerea în condiţii superioare a nevoilor de consum reprezenintă scopul
întregii activităţi de marketing şi are în vedere un ansamblu de măsuri pentru realizarea bunurilor
necesare consumului, distribuirea lor în condiţii optime, asigurarea unor posibilităţi largi de
alegere, în concordanţă cu gusturile şi preferinţele consumatorilor, lărgirea gamei serviciilor
comerciale (case de comenzi în marile magazine alimentare, microcase de comenzi în marile
fabrici şi uzine etc.), informarea consumatorilor asupra modalităţilor optime de folosire a
produselor etc.; această funcţie are în vedere şi educarea gustului consumatorilor, cât şi
orientarea cererii de consum în concordanţă cu interesele generale ale ridicării nivelului de
civilizaţie al societăţii.
4. – Creşterea eficienţei economice presupune, în primul rând, alocarea judicioasă a
resurselor, optimizarea structurii producţiei, a întregii activităţi economice (producţie-transport-
depozitare-valorificare) etc.
Domeniile de aplicare a marketingului sunt diverse:
 cercetarea produsului şi a posibilităţilor interne de producţie;
 măsurarea dimensiunilor cantitative ale pieţei (cote de import, vămi, taxe de
import, impozite interne etc.);
 evaluarea cererii de consum (mărime , structură, evo-luţie în perspectivă);
 preţurile şi condiţiile de plată;
 canalele de marketing;
 promovarea produselor şi serviciilor;
 prospectarea consumului, identificarea nevoilor de con-sum şi orientarea
acestora;
 cercetarea preferinţelor consumatorilor, a motivaţiei acestor preferinţe şi
modul de manifestare a cererii de consum pe piaţă;
 luarea deciziei de producere a bunurilor cerute pe piaţa internă şi externă şi
de efectuare a investiţiilor necesare pentru realizarea acestor mărfuri;
 proiectarea viitorului produs sau a unei game de produse noi pentru
satisfacerea nevoilor şi preferinţelor consumatorilor;
 testarea în rândul viitorilor consumatori a noilor produ-se şi introducerea în
producţia de serie;
 stabilirea preţurilor produselor, atât la lansare, cât şi în diferitele faze ale
ciclului de viaţă a acestora;
 pregătirea pieţei pentru acceptarea produsului, lansa-rea acestuia şi
menţinerea atenţiei cumpărătorilor asu-pra produsului respectiv;
 distribuţia produsului de la producător la consumator, astfel încât
consumatorul să poată găsi marfa potrivită în locul potrivit şi la timpul
potrivit, în cantitatea, de calitatea şi la preţul corespunzător puterii lui de
cumpă-rare;
 organizarea şi impulsionarea vânzării, asocierea produ-selor în vânzare şi
organizarea de prestări de servicii în favoarea consumatorilor, în vederea
satisfacerii com-plete a nevoilor acestora;

10
  urmărirea comportării produsului în consum, studierea gradului de
satisfacere a nevoilor de consum, a atitudinii consumatorilor şi stabilirea
posibilităţilor de îmbunătăţire a produsului sau de înlocuire a acestuia cu un
nou produs.
Marketingul are menirea să evidenţieze “ceea ce se vinde, cum, unde şi cât”, prin
identificarea cerinţelor nesatisfăcute ale consumatorilor, prin creşterea cererii şi satisfacerea
acesteia, prin coordonarea tuturor funcţiilor privind direct sau indirect pe consumatori etc.
În economia de piaţă liberă, orice firmă modernă, cu activitate orientată spre
marketing, trebuie să se caracterizeze prin câteva trăsături specifice, cum ar fi :
 receptivitate faţă de cerinţele consumatorilor, ale pieţei, în general;
 cunoaşterea riguroasă a cerinţelor, urmărirea sistema-tică şi chiar
anticiparea acestora;
 înaltă capacitate de adaptare a activităţii de producţie, la evoluţia cerinţelor
de consum, la dinamica pieţei;
 flexibilitate în mecanismul de funcţionare a firmei agri-cole și/sau
agroalimentare;
 inventivitate, spirit creator, preocupări permanente pentru înnoire şi
modernizare (produs, serviciu, forme de distribuţie, metode de promovare,
relaţiile firmei cu piaţa);
 viziune unitară asupra întregului set de activităţi, pe întregul lanţ economic
(de la proiectarea produsului până la intrarea efectivă a acestuia în
consum);
 eficienaţă maximă, ca rezultat al orientării activităţii economice către nevoile
reale de consum, către cerin-ţele pieţei, ale mediului său extern.
Domeniile aplicării marketingului pot fi analizate şi în funcţie de alte criterii şi anume:
a) – după criteriul teritorial sau natura pieţei căreia i se adresează, deosebim:
 marketing intern;
 marketing internaţional (extern) iar în cadrul marketin-gului internaţional
distingem marketingul de import şi marketingul de export.
b) – după nivelul specializării economice, întâlnim:
 macromarketingul (care se aplică la nivelul unei ramuri sau la scara întregii
economii naţionale);
 micromarketingul (care se aplică la nivelul firmelor).
c) – după natura activităţii economice (a producţiei), putem deosebi:
 marketingul bunurilor destinate consumului produc-tiv;
 marketingul bunurilor de consum individual al popu-laţiei (carne, lapte,
ouă, fructe, struguri etc.).
d) – după ramura economică la care se referă, deosebim :
 marketingul agricol (agromarketingul);
 marketingul industrial;
 marketingul comercial;
 marketingul serviciilor (turistic, bancar, al transportu-rilor) etc.
e) – după grupa de produse, distingem :
 marketingul cărnii;
 marketingul laptelui şi al derivatelor din lapte;

11
 marketingul cerealelor;
 marketingul fructelor şi legumelor etc., care împreună cu alte produse
agricole şi agroalimentare formează marketingul agroalimentar.

12