Sunteți pe pagina 1din 1

AUTOEDUCAŢIA

Ideea de autoeducaţie are douã semnificaţii:


 libertatea omului de a deveni într-o mare mãsurã opera propriei sale voinţe;
 competenţa a ceea ce poate sã facã din sine, ca educator al propriei sale personalitãţi, în condiţiile
în care aceastã libertate nu se oferã, ci se “cucereşte”
Autoeducaţia este o direcţie de evoluţie a educaţiei vizând ca finalitate transformarea obiectului
educaţiei în subiect al propriei sale formări.
Ca activitate pedagogică, spune acelaşi autor, autoeducaţia are simultan:
 caracter subiectiv – autoeducaţia trece de la intenţie la produs prin subiecul uman, care este
deopotrivă „subiectul” şi „obiectul” propriei educaţii;
 caracter autoreglator – saltul de la conexiunea inversă externă la conexiunea inversă internă;
 caracter procesual – pe traseul şi de la nivelul autoeducaţiei potenţiale la autoeducaţia reală,
posibilă după apariţia conştiinţei de sine.
Metodologia autoeducaţiei este una din componentele cele mai semnificative ale autoeducaţiei, cu
implicaţii directe în rezultate. Metodele autoevaluării pot fi grupate şi după alte criterii decât metodele
educaţiei în general. Sub acest aspect, având în vedere scopul în care sunt utilizate, ele pot fi grupate în:

Metode de Metode de Metode de Metode de Metode de Metode de


autocunoaş-tere autostimulare autoconstrân- autostimulare autocontrol autoevaluare
gere a creativităţii
Autoobservaţia Autoconvingere Autocunoaşterea Lectura- Autoreflecţi Autotestarea
Autoanaliza a Autoironia scrierea a Autocarac-
Introspecţia Autocomanda Autodezapro- creativă Automoni- terizarea
Anamneza Autocritica barea Asocierea de torizarea Autocompa-
Autosugestia Autorenunţa-rea idei Autopro- raţia
Comunicarea Autorespinge- Planul iectarea
prin interacţi- rea rezumativ Metacogni-
une Autoaproba- ţia
Exemplul rea
Jocul indivi- Autoavertis-
vidual şi colec mentul
tiv
Autoexersarea
Pentru a ne face noi înşine educaţia, trebuie să avem un ideal în viaţă; mai trebuie să ne cunoaştem
natura cu calităţile şi deficienţele ei, precum şi împrejurările în care trăim.
Reflecţii asupra autoeducaţiei:
I. Kant: „Cel mai bun mijloc de a înţelege (....) este ceea ce înveţi oarecum prin tine însuţi”
R. Hubert: „Veritabila educaţie este aceea pe care şi-o dă omul sieşi”
E. Boutroux: „Adevărata misiune a profesorului este să-l înveţe pe elev cum să se dispenseze de el”
R. Dubois: „Educaţia pe care o primim prin alţii nu este decât prima treaptă, şcoala copilăriei; la vârsta
raţiunii începe educaţia cea mai eficace: educaţia prin sine însuşi”
*** „Orice bun educator aspiră să devină inutil”