Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Contacte:
i.ribintev@mail.uasm.md
ribintev@mail.ru
069038834
Tema 1. 1. Tehnologia producerii materialului
săditor, înființarea și exploatarea plantațiilor
pomicole (2 ore)
1.1. Tehnologia producerii pomilor altoiţi în şcoala de pomi.
1.2. Tehnologia înfiinţării plantaţiilor pomicole.
1.3. Îngrijirea plantaţiilor pomicole tinere şi pe rod.
1.4. Cultura speciilor bacifere.
BIBLIOGRAFIA RECOMANDATĂ
Română
1) Balan, V., Cimpoieş, Gh., Barbăroşie, M. Pomicultura. Chişinău: Museum, 2001,452 p.
2) Patron P. Legumicultura. Chişinău: Universitas, 1992, 474p.
3) Perstniov N., Surugiu V., Moroşan E. Viticultura. Chişinău: Tipografia Centrală. 2000, 503
p.
Rusă
1) Черепахин В., Бабук В., Карпенчук Г. Плодоводство. М., 1991, 271 с.
2) Патрон П. Интенсивное овощеводство Молдавии. Кишинэу: Картя молдовеняскэ,
1982,314 с.
3) Перстнёв Н. Виноградарство. Кишинэу: Типография Чентралэ, 2001, 603 с.
Tehnologii în Horticultură
DEX- Tehnologia
Sectorul de înmulțire
Sectoarele principale
Sectorul de formare
Pepiniera pomicolă
Sectorul mecanic
Sectoare secundare
Sectorul de obținere a pomilor altoiți
Școala de pomi
Câmpul I-îi
Cireș
Măr
Câmpul II
Piersic
Măr
Câmpul III
Înființarea şi îngrijirea câmpului 1 a școlii de pomi:
Pregătirea terenului pentru câmpul 1.
II. Plantarea puieților marcotelor şi semănatul sâmburilor în câmpul 1
Înfiinţarea cămpului 1 cu puieţi şi marcote.
Puieţii şi marcotele scoase de la
stratificare se supun unui nou
control şi se fasonează.
Tăvălugirea Irigarea
Lucrările de îngrijire în câmpul I
Producerea pomilor altoiți
Altoirea este una din metodele de înmulțire vegetativa a
plantelor. În pomicultura altoitul se aplica atât pentru înmulțirea
pomilor fructiferi cât și pentru schimbarea sortimentului (trecerea
rapida de la un soi de pom la alt soi de pom).
Altoirea se aplica din necesitatea de a avea în sol
„pământ” un portaltoi viguros, rezistent la diverse tipuri de sol,
rezistent la seceta, în portaltoi vom aplica, un altoi dintr-un soi
cunoscut, pe care ni-l dorim în gradina noastră (Jonathan,
Golden, etc.).
Ocularea cu mugure dormind în condițiile Republicii Moldova se
execută în următorii termeni:
nuc - 15 iunie,
zarzăr, piersic, migdal, corcoduș obținut prin sămânță direct în câmpul 1 - 1 iulie-15
august;
măr pădureț, gutui (puieți, marcote), MM106, M4. M9, M26, M27 - 25 iulie-25 august.
Ocularea în ochi dormind include
următoarele operațiuni consecutive:
Măr Piersic
10. Lucrările de întreţinere a solului
şi a pomilor se efectuează în funcţie de:
Fertilizarea de aprovizionare a
terenului înainte de plantare este
obligatorie şi trebuie să se facă în
funcţie de:
modificarea straturilor cu humus,
de gradul de aprovizionare al
solului cu elemente nutritive
de densitatea plantaţiei
proiectate.
5. ARĂTURA DE DISFUNDARE
Desfundarea terenului reprezintă lucrarea de
bază de pregătire a solului. Prin desfundare se
mobilizează terenul la 50-60 cm adâncime, se
activează microorganismele aerobe, se
administreazi îngrăşăminte în zona de creştere a
rădăcinilor.
O atenţie
deosebită se acordă
tratamentelor
chimice pentru a
menţine frunzişul
pomilor în stare
sănătoasă şi activă
asigurând sinteza
substanţelor
organice, creşteri
viguroase (40-60
cm), oprirea la timp
a vegetaţiei şi o
bună coacere a
lemnului.
Lucrarea solului
Toamna, cu 10-12 zile
înainte de îngălbinirea şi
căderea frunzelor, solul se
ară adânc la 18-22 cm,
asigurând astfel condiţii
bune pentru creşterea
rădăcinilor, cicatrizarea
rănilor şi reţinerea apei.
Lucrările de îngrijire în
primul an de vegetaţie se
încheie cu învelirea
trunchiului pomilor cu
diverse materiale de
protecţie împotriva
rozătoarelor.
ÎNVELIREA TRUNCHIULUI
Tema 7. Cultura clasică de producere a fructelor speciilor bacifere (2 ore)
În timp ce in condițiile zonelor cu climat temperat, aceasta specie este cultivata ca planta
perena (pana la 3 ani).
În ceea ce privește rentabilitatea, căpșunul ocupă unul din primele locuri în pomicultură,
datorită potențialului biologic caracteristic foarte mare, și intrării rapide pe rod. Astfel, nivelul
producțiilor ce se pot obține de la această specie, în condițiile aplicării în mod corect a unei
tehnologii, poate fi de peste 25 t la hectar (în SUA peste 100 t/ha). În plus plantele de căpșun
pot rodi economic de la 3 până la 12 luni de la plantare, funcție de tehnologia de cultură
adoptată.
El are însă și două neajunsuri, care trebuie avute în vedere când se dimensionează
plantațiile și anume: perisabilitatea pronunțată a fructelor și consumul mare de manoperă
pentru recoltat.
SISTEME DE CULTURĂ A CĂPŞUNULUI
Căpșunul este singura specie din domeniul pomiculturii care se pretează atât la cultura în
câmp liber cât şi la cultura în spaţii protejate.
Această însușire agrobiologică, alături de existența soiurilor cu fructificare continuă, fac
posibil consumul fructelor proaspete de căpșun în tot cursul anului.
CULTURA MULTIANUALĂ A CĂPŞUNULUI ÎN CÂMP
Cultura multianuală a căpșunului are o durata de 3-5 ani. Prin specificul acestei
tehnologii, primul an este destinat fortificării plantelor pentru a rodi la capacitate maximă
şi următorii ani pentru rodire.
Recoltele cele mai bune se obțin în anul al doilea şi al treilea de viață. Plantele rodesc
şi în anii IV şi V, dar producțiile scad la jumătate iar calitatea fructelor este inferioară.
Alegerea amplasamentului pentru înființarea culturii
Pentru siguranța alegerii corecte a unui amplasament pentru cultura căpșunului, se
vor avea în vedere următoarele elemente:
existenta sursei de apa permanente sau cel puţin pentru perioada martie - noiembrie;
terenul trebuie sa fie plan sau cu o panta uşoară;
terenul nu trebuie să prezinte exces de apă nici pe perioade scurte.
amplasamentul să fie în apropierea căilor de acces pentru a preveni deprecierea fructelor prin
transport pe trasee improprii;
alegerea unor arealuri populate ar fi utilă, pentru asigurarea forţei de munca,
amplasamentul sa fie pe un sol fertil, uşor,
când se alege o regiune deluroasă, pentru cultura de căpşun, se foloseşte jumătatea inferioară
a pantei dealului.
Se alege expoziţia estică, sudică sau sud-estică pentru regiunile umede și expoziţia vestică,
nord-vestică, nordică, pentru regiuni mai puţin umede.
Se vor evita spaţiile înguste fără circulaţie a aerului, joase, care reţin apa;
Sunt improprii, amplasamentele care sunt cunoscute cu antecedente legate de brume târzii de
primăvară şi grindină;
Stabilirea mărimii plantației
Mărimea unei plantații de căpșun trebuie să se coreleze cu o serie de elemente
legate pe de-o parte de gradul de cunoaștere a verigilor tehnologice specifice culturii căpșunului
și pe de alta parte de modul de valorificarea producției de fructe obținute (piață de desfacere
care să absoarbă producția de fructe toată perioada de recoltare, la prețuri care să satisfacă
producătorul).
La dimensionarea plantației se poate ține cont de următoarele aspecte:
producția medie pentru 1 ha căpșun – cultură clasică, este de 15 t. Această cantitate de fructe
poate fi recoltată timp de 25 – 30 de zile (soiuri de zi scurtă), de 10-15 oameni zilnic, care vor
face şi o eventuală sortare şi ambalare;
este o specie de talie joasă, cu sistem radicular superficial, care necesită o atenție deosebită tot
timpul anului şi concentrată în perioada martie-iulie când se desfășoară concomitent toate
fazele de creștere şi fructificare;
este o cultură intensivă, cu suprafață foliară mare şi procese fiziologice multiple şi intense,
ce implică un consum mare de apă şi substanțe nutritive. Orice dezechilibru în evoluția
culturii are influență asupra calității fructelor şi nivelului producţiei;
este o specie ușor adaptabilă dar care prezintă boli specifice păgubitoare şi dăunători
periculoși. Respectarea unui program de tratamente funcție de evoluția culturii şi a factorilor
de mediu este necesară;
Fructele sunt uşor perisabile. Depozitarea acestora, chiar şi numai câteva ore în condiții
improprii (temperatură ridicată), poate duce la pierderea unor însușiri calitative, decisive în
stabilirea unui preț corect de valorificare.
Planta premergătoare
Căpșunul fiind o plantă de talie joasă, cu sistem radicular relativ superficial, este
pretențios la însușirile solului. Ca atare, plantele care au ocupat terenul anterior cultivării
căpșunului, trebuie să-l îmbogățească în substanțe nutritive și să nu facă parte dintre speciile
care pot prezenta boli şi dăunători comuni cu căpșunul. În plus, pentru că o cultură de
căpșun poate dura 3-5 ani, durata unei rotații a culturilor (asolament), în care intră şi
căpșunul, trebuie să fie de 7-9 ani.
Pentru o bună înțelegere, exemplificăm cu un model de asolament de 6-8 ani, format din
culturi de legume:
An I: Varză sau conopidă (fertilizare cu 50 t/ha gunoi de grajd);
An II: Vinete sau ardei
An III: Morcov(păstârnac, țelină) sau ceapă (usturoi);
An IV: Fasole, castraveți (dovlecei, pepeni).
An V: Varză timpurie (fertilizare cu 50 t/gunoi de grajd). Terenul poate fi pregătit
corespunzător pentru plantarea de vară a căpșunului, prin desființarea unei culturi timpurii (ex.
varză timpurie).
An VI-VIII. Căpșun (cultură de 3 ani).
Alegerea momentului plantării căpșunului
Pentru plantarea de toamnă, se recomandă perioada cuprinsă între sfârșitul lunii august şi mijlocul lunii
octombrie.
Este important de reținut faptul că prin plantarea la începutul perioadei recomandate (sfârşit de august –
mijloc de septembrie), plantele au timp să se fortifice până la venirea iernii (formează un sistem radicular şi o
rozetă de frunze, apte să menţină planta în viaţă, până în primăvara următoarea) şi rezistă mai bine la
gerurile din ce puternice din ultimii ani.
Nu se recomandă ca plantarea să se facă mai târziu de mijlocul lunii octombrie. Aceasta, deoarece
condițiile de mediu, în special cele legate de temperatură, nu mai sunt favorabile formării de rădăcini şi rozete de
frunze noi.
La plantarea de toamnă, când se utilizează stoloni recoltați în aceeași perioadă, diferențierea mugurilor de
rod nu are loc sau este foarte slabă. Din această cauză în anul următor plantării de toamnă se înregistrează o
producție mică.
Plantarea de primăvară.
O echipă de plantare, pentru plantarea manuală, poate fi formată din 10 membri şi poate
planta 35.000 de stoloni în medie pentru o zi, cu program de lucru de 10 ore. Cei 10 membri ai
echipei pot fi organizaţi astfel: 6 persoane pentru plantarea propriu-zisă; 3(2) persoane pentru
fasonare, mocirlire şi repartizare la rând; 1(2) persoană irigare.
Greşeli frecvente la plantarea manuală:
- gropiţa este insuficient de adâncă şi vărful rădăcinii se îndoaie în sus. Efect –
stagnare în vegetaţie, deshidratare, pieire;
- mugurele central se îngroapă sub nivelul solului. Efect: moartea mugurelui
central, pieirea plantei;
- mugure central şi parte din sistemul radicular la 1-2 cm deasupra solului. Efect:
plantele nu se înrădăcinează din cauza deshidratării şi se usucă;
- solul nu se tasează bine în jurul plantei, rădăcina neavând un bun contact cu solul.
Efect - planta se deshidratează şi se usucă;
- plantele nu se udă imediat după plantare;
- plantele nu se mocirlesc;
- rădăcinile mai lungi ale stolonilor se introduc „impachetate” într-o gropiţă cu
dimensiuni mici. Rădăcinile putrezesc, planta moare.
Plantarea stolonilor se efectuiază pe biloane la distanţa de 80-90x15-20 cm sau în
brazde permanente de 2 rânduri. Dacă biloanele sau brazdele nu s-au acoperit la plantare
cu folie de culoare închisă, perforate la distanţa de plantare, se poate folosi mulciul de paie
mărunţite, curate, pentru a feri fructele în pârgă de putrezire.
Lucrări de întreținere în anul plantării
• Inflorire deplină. Poate fi inregistrată când 50% din florile inflorescenţei sunt deschise.
• Inceputul legării fructelor. Se notează când primele 1-2 flori au legat fructe.
• Fructe verzi. Este stadiul în care peste 50% din flori au legat fructe, fructele pe tufă fiind
în diferite stadii de creştere.
• Maturarea fructelor. Se înregistrează din momentul în care fructele intră în stadiul alb-
roz şi fructele devin complet colorate
• Igienizarea culturii
• Efectuarea lucrărilor solului.
• Irigarea căpşunului.
• Fertilizare
• Mulcirea căpşunului.
• Suprimarea stolonilor
• Cosirea culturii.
• Combaterea bolilor şi dăunătorilor.
• CULTURA ANUALA A CĂPŞUNULUI
GORELLA
MELITOPOLISCAIA
AROMA TNAIA
FESTIVALINAIA
RED GAUNTLET
SENGA SENGANA
7.2. Produeerea zmeurii
SKROMNIŢA
BARNAULISKAIA
Întreţinerea plantaţiilor tinere - (2 ani) în perioada primelor 2 vegetaţii.
Solul se menţine ca ogor lucrat, realizând anual câte 4-5 praşile la adâncimea de 6-10 cm.
Anual se aplică 3-4 irigări cu 300-400 m3/ha la o udare şi tratamente fitosanitare la avertizare, în perioada de
vegetaţie şi repaus.
Primăvara se aplică fertilizarea cu azot (50-60 kg/ha).
Astfel plantaţia
fructifică odată în 2 ani. După
cosirea tulpinilor, se realizează
prelucrarea solului în benzi,
ceea ce favorizează formarea
drajonilor de calitate. Este
necesară administrarea unor
doze de azot mai mari (120-
130 kg/ha) faţă de cultura
clasică.
Cosirea tulpinilor se
poate realiza pe întreaga
suprafaţă a plantaţiei sau
peste un rând. Factorul pozitiv
îl constituie cultura fără
utilizarea spalierului şi
recoltarea mecanizată a
fructelor.
7.3. Producerea coacăzelor
Înfiinţarea plantaţiilor.
Cerinţele faţă de sol şi pregătirea lui, metodele şi tehnica plantărei:
Cu 1,5-2 luni înainte de plantare la desfundarea se încorporează îngrășămintele de bază: 80-120 t/ha gunoi de grajd şi
câte 150-300 kg/ha. potasiu. Distanțele de plantare sunt 2 - 2,5 x 0,4 - 0,6 m. În parcelă se plantează 2-3 soiuri în benzi de
6-10 rânduri.
După 8-9 ani producţia scade, la fel şi creşterile anuale, iar pentru a obţine recolte bune sunt necesare tăieri de
regenerare prin care se elimină prin cosire din tufa toate tulpinile. Concomitent cu lucrarea de tăiere se face şi o
fertilizare cu 40-50 t/ha gunoi de grajd şi 100-150 kg/ha fosfor şi potasiu.
Pentru recoltarea mecanizată parametrii tufei trebuie să
aibă următoarele dimensiuni: înălţimea -1,3-1,5 m;
lăţimea bazei tufei (sau gardului fructifer) - 0,25-0,3 m;
amplasarea primelor ramificaţii laterale pe ramurile de
schelet la cel puţin 0,30 m de la suprafaţa solului;
cantitatea tulpinilor în tufa - 15-20.
Combaterea bolilor şi dăunătorilor se face prin
efectuarea anuală a 6-10 tratamente fitosanitare la
avertizare.
Recoltarea fructelor se face când bacele de la vârful
ciorchinelui au ajuns în fază de pârgă şi se va încheia în 6-
7 zile. Bacele se maturizează eșalonat în lungul
ciorchinelui de bază spre vârf. Recoltarea fructelor se
efectuează manual sau mecanizat (MPIA -1A) în ambalaje
cu capacitatea de 0,5-1 şi 5-6 kg, în funcţie de condiţiile
Coacăzul roşu.
Se pretează la toate sistemele de conducere a coacăzului negru. Lucrarea şi întreţinerea solului se face la fel ca la coacăzul negru.
Sortimentul: ABUNDENT, HEROS, MĂRGĂRITAR, ROŞU TIMPURIU, ROŞU DE OLANDA, RED LAKE, WILDER.
Îngrăşămintele organice şi minerale recomandate pentru coacăzul negru satisfac pe deplin cerinţele pretenţiile
coacăzului roşu. Referitor la irigare, coacăzul roşu este mai rezistent la secetă, dar nu timp îndelungat. Reacţionează
favorabil la irigări în perioadele secetoase, cu deosebire înainte de maturarea fructelor. Se recomandă 3-4 udări pe an,
inclusiv udarea de aprovizionare din toamnă, cu norme de 400-500 m3/ha.
Tăieri de formare şi rodire sunt aceleaşi ca şi la
coacăzul negru. Coacăzul roşu are unele particularităţi în
ceea ce priveşte specificul de rodire, de care trebuie să se
ţină seama la efectuarea tăierilor. E1 rodeşte pe ramuri
scurte (buchete), aglomerări de muguri situaţi la limita
dintre două valuri de creştere, sau la limita creşterilor
anuale.
Deoarece formaţiunile de rod cresc şi în lungime, care în
anii următori poartă muguri de rod. Producţia de fructe se
deplasează către periferia coroanei, astfel încât fostele
formaţiuni fructifere după 2-3 ani se degarnisesc de muguri.
Pierd din vigoare şi se usucă.
Ramurile de rod tinere apar şi ele tot în zona superioară,
încât ramurile de schelet se de garnisesc şi ele după 6-7
ani. Acestea trebuie înlocuite cu altele tinere, viguroase, ce
pornesc din zona coletului sau chiar de la baza tulpinii
înlocuite.
Maturarea şi recoltarea.
Coacăzele destinate consumului în
stare proaspătă şi pentru congelare se
recoltează la maturarea deplină manual.
Recoltarea manuală constă în desprinderea
ciorchinelui de pe plante şi aşezarea
acestora direct în ambalajele cu care se
comercializează. Coacăzele pentru
industrializare se recoltează când boabele
din vârful ciorchinelui nu sunt încă bine
colorate. La recoltarea mecanizată se
întâmpină unele dificultăţi. Deoarece
coacăzele roşii se desprind greu de pe
peduncul, la fel - şi ciorchinele de pe tulpină.
În momentul desprinderii bobiţelor de pe
rahis, se scurge sucul din ele, ceea ce
depreciază calitatea lor şi favorizează
apariţia bolilor în timpul păstrării.
Lucrul individual
1.Căpșunul, cultura anuală
2.Cultura protejată.
3.Cultura forțată.
4.Producerea stolonilor de căpșun.
5.Producerea drajonilor de zmeur
6.Producerea butașilor de coacăz