DISCIPLINA

HANDBAL-TEHNICA ȘI METODICA PREDĂRII

CURS -UZ INTERN

AN I CONVERSIE PROFESIONALĂ

2021

PROF.UNIV.DR. IANCU AUREL

CURS 9
TEHNICA APĂRĂTORULUI

Cele mai multe procedee tehnice aparţin jocului de atac. Jocul apărătorului este
mult mai sărac decât cel al atacantului în privinţa procedeelor tehnice. Printr-un număr
restrâns de procedee tehnice apărătorul trebuie să se împotrivească multiplelor şi
variatelor situaţii de atac create de adversari şi să împiedice, în ultimă instanţă, înscrierea de
goluri în poarta proprie. Dacă în jocul de atac o imperfecţiune tehnică mai poate fi corectată
de jucătorul respectiv sau coechipierii săi, în jocul de apărare orice greşeală tehnică poate
avea ca urmare înscrierea unui gol de către adversari.
La baza jocului de apărare stau procedeele tehnice de deplasare în teren şi în
poziţia fundamentală. Alergarea înainte, retragerea cu spatele, pornirea rapidă şi oprirea
bruscă, întoarcerile rapide din deplasare, deplasarea laterală, ieşirea la omul cu mingea şi
retragerea pe semicerc, mişcarea braţelor independent de cea a picioarelor, supleţea în
mişcări sunt indispensabile fiecărui jucător când acţionează în calitate de apărător.
În afara acestor procedee de mişcare în teren, tehnica apărătorului cuprinde şi unele
strâns legate de lupta împotriva atacantului care se găseşte în posesia mingii cum ar fi:
scoaterea mingii de la adversar, blocarea aruncărilor la poartă şi atacarea adversarului
cu corpul.

SCOATERE A MINGII DE LA ADVERSAR

Se poate face din dribling (prin atac din faţă, lateral şi din spate),din ţinerea
echilibrată a mingii, sau prin intercepţie.

Scoaterea mingii prin atac din faţă

Dacă atacantul execută dribling în faţa apărătorului, acesta are şansa să îl

deposedeze, interpunând braţul cu palma deschisă între mingea care sare din pământ şi
mâinile adversarului.

Scoaterea mingii prin atac din lateral

Acest procedeu îşi găseşte cel mai des utilizarea în cadrul apărării "om la om".

Scoaterea mingii prin atac din spate

Scoaterea mingii prin atac din spate este permisă cu condiţia respectării unor prevederi
regulamentare.

Scoaterea mingii din ţinere echilibrată

Este un procedeu tehnic greu de executat, care cere multă muncă pentru
perfecţionare, deoarece la aplicarea lui nu se admit greşeli, orice abatere de la
regulament fiind sancţionată cu aruncare de pedeapsă (7 metri).

Scoaterea mingii prin intercepţie

Este un procedeu tehnic complex, care pretinde din partea apărătorului să posede un
start rapid, multă îndrăzneală, precum şi capacitatea tactică de a anticipa acţiunile
atacanţilor adverşi.

Metodica învăţării:

- Câte doi, faţă-n faţă, unul este atacant cu mingea, iar celălalt apărător. Atacantul
execută dribling din deplasare, apărătorul încearcă să scoată mingea din dribling.
- Câte doi, fiecare cu mingea, din dribling într-un spaţiu restrâns se încearcă
scoaterea mingii.
- Acelaşi exerciţiu ca mai sus, dar se joacă în relaţia 2:2.
- Un număr oarecare de jucători driblează într-un spaţiu delimitat (spaţiul de poartă).
Fiecare jucător va încerca, în timp ce driblează, să scoată partenerului mingea din
dribling. Jucătorul căruia i-a fost întrerupt driblingul şi a cărui minge a părăsit suprafaţa de
joc, va fi exclus din joc.

BLOCAREA ARUNCĂRILOR LA POARTĂ

La handbal apărarea porţii nu cade exclusiv în seama portarului. Apărătorii au

sarcina să colaboreze cu acesta, acoperind cu corpul şi braţele un colţ al porţii.
Mijloacele tehnice de realizare a acestor sarcini de apărare sunt procedeele de
blocare a aruncărilor la poartă, în handbalul actual trebuie să se pună un mare accent pe
însuşirea temeinică a tuturor procedeelor tehnice de blocare a aruncărilor la poartă.
Aceste procedee sunt:
- blocarea mingilor înalte;
- blocarea mingilor laterale;
- blocarea mingilor joase prin fandare;
- blocarea mingii cu piciorul.

ATACAREA ADVERSARULUI AFLAT ÎN POSESIA

MINGII

Apărătorul are voie să bareze cu corpul drumul adversarului spre poartă. De

asemenea îi este permisă folosirea forţei corporale pentru împiedicarea pătrunderilor sau
circulaţiilor libere ale atacantului în teren. Când adversarul direct primeşte mingea,
apărătorul se va deplasa înainte, îl va ataca cu un braţ pe şold şi celălalt pe braţul de
aruncare.
Metodica învăţării blocării aruncărilor la poartă şi atacării adversarului aflat în posesia
mingii
- Imitarea blocării aruncărilor la poartă, prin mişcări ale braţelor în diferite
poziţii:sus, jos, lateral (însoţită de fandare).
- Câte doi, faţă-n faţă, unul fiind atacantul cu mingea, se simulează aruncări Ia
poartă în diferite direcţii şi la diferite înălţimi, iar apărătorul execută mişcările
corespunzătoare pentru blocare.
- Jucătorii lucrează pe grupe în următoarea succesiune: atacantul
pasează apărătorului, acesta retransmite mingea atacantului care aruncă, având partea şi
înălţimea dinainte stabilite, iar apărătorul blochează aruncarea.
- Atacanţii cu mingea în mână vor executa fenta de aruncare precedată de un elan
de trei paşi. Apărătorii vor ataca adversarul cu mingea pe partea braţului de aruncare,
după care ambii jucători se retrag repetând exerciţiul.
 TEHNICA PORTARULUI

Cu tot jocul bun tehnic şi tactic al apărării, echipa adversă îşi creează poziţii de
aruncare la poartă. Dacă poarta este bine păzită de un portar cu calităţi şi antrenat în mod
corespunzător, multe din mingile aruncate de adversar vor fi respinse.
Calmul portarului, siguranţa lui în intervenţii, curajul şi spiritul său de sacrificiu
pentru echipă influenţează favorabil starea de spirit a celorlalţi jucători, îi mobilizează la
luptă.
Calităţile fizice cerute unui portar sunt: viteza sub toate formele ei de manifestare şi
în mod special viteza de reacţie, rezistenţa specifică, îndemânarea, coordonarea bună a
mişcărilor, forţa generală şi în special forţa în picioare (detenta), forţa în braţe şi abdomen.
Calităţile morale şi de voinţă au un rol deosebit la portarul de handbal. Cea mai
importantă calitate este curajul. Porterul trebuie să fie calm, să dea dovadă de multă linişte,
siguranţă şi stăpânire de sine.
Datorită faptului că în handbal aruncările la poartă se execută din apropiere, cu
procedee tehnice variate, portarul şi-a format o tehnică specială.
Unele procedee sunt identice cu cele analizate la tehnica jucătorilor de câmp.
Altele însă sunt specifice portarului şi aceste procedee sunt: poziţia fundamentală;
deplasarea în poartă; prinderea mingii; respingerea mingii cu braţul; respingerea mingii cu
piciorul; plonjonul; mişcările înşelătoare; degajarea mingii.

Poziţia fundamentală

Aceasta este o necesitate, deoarece facilitează executarea în cel mai scurt timp a
altor mişcări în vederea apărării porţii.
Poate fi descrisă astfel: picioarele depărtate cam la lăţimea umerilor, greutatea
corpului fiind repartizată în mod egal pe ambele picioare şi pe toată suprafaţa tălpilor,
vârfurile picioarelor orientate puţin în afară, genunchii uşor îndoiţi şi împinşi înainte clin
gleznă, trunchiul puţin arcuit în faţă iar privirea îndreptată înainte spre minge, braţele
îndoite din coate, uşor depărtate de corp, palmele orientate înainte.

Deplasarea în poartă

Deplasarea se face cu paşi adăugaţi, în dreptul barei, adoptându-se poziţia

fundamentală specifică apărării mingilor aruncate de pe extremă.
Prinderea mingii - se face ca la jucătorii de câmp.
Degajarea mingii - se face prin aruncare zvârlită de deasupra umărului, executând
o uşoară fandare pe piciorul opus braţului de aruncare.
Respingerea mingilor înalte - se face prin întinderea braţelor în direcţia respectivă şi
lovire cu palma, concomitent cu braţele se deplasează şi corpul în direcţia mingii prin
împingere puternică în piciorul opus direcţie de deplasare.
Mingile trimise la înălţime medie - se resping cu un braţ, putând fi ridicat şi piciorul
de pe acea parte.
Mingile aruncate în colţurile de jos ale porţii - se resping printr-o fandare laterală, iar
braţul şi mâna cu palma deschisă trebuie să însoţească piciorul pentru a acoperi cât mai
mult zona.
Plonjonul şi mişcările înşelătoare - sunt folosite numai în situaţii speciale de joc, dar nu
trebuie abuzat de aceste procedee.